Patul germinativ reprezintă stratul de la suprafața solului, gros cât adâncimea de semănat, pregătit prin lucrările solului în vederea creării condițiilor optime pentru germinarea semințelor, răsărirea și creșterea plantelor în primele faze de vegetație.

Pentru realizarea acestor condiții sunt necesare următoarele măsuri:

– Terenul destinat însămânțărilor de primăvară, la intrarea în iarnă, să fie afânat, mărunțit și nivelat, capabil să acumuleze maximum de apă din precipitațiile căzute în sezonul rece al anului, iar în primăvară să se zvânte cu 7-10 zile mai devreme decât terenul nepregătit, denivelat.

– În astfel de teren, culturile din urgența I (orzoaică, mazăre, lucernă ș.a.) se pot însămânța în epoca optimă, în mustul zăpezii, când în sol, la nivelul de încorporare a seminței (2-3 cm), se înregistrează 1-3°C.

– Dacă în timpul iernii terenul nu s-a bătătorit și se menține afânat la suprafață, se poate intra direct la semănat deoarece brazdarele semănătorilor pot pătrunde ușor până la 2-3 cm adâncime, cât pretind semințele mici (lucernă, muștar, rapiță).

– Dacă terenul este bătătorit la suprafață și are o crustă subțire sau au început să apară buruieni anuale, se trece cu grapa cu colți sau cu sapa rotativă și apoi se însămânțează.

Notă: Nu este indicat să se folosească grapa cu discuri la lucrările solului în primăvară și în niciun caz la pregătirea patului germinativ deoarece răscolește și vântură solul pe 8-10-12 cm adâncime, provocând mari pierderi de apă și nu se mai poate realiza „pat tare“. Problema reconsolidării solului cu ajutorul tăvălugului din spate nu se confirmă. Este foarte bun acest tăvălug, dar el nu poate realiza refacerea imediată a capilarității solului. Capilaritatea se formează prin așezarea naturală a solului pe parcursul a 8-10-12 zile, în funcție de textura solului.

– Pentru însămânțarea culturilor cu sămânța mai mare (mazăre, sfeclă de zahăr), care necesită altă adâncime de însămânțare, pregătirea patului germinativ se efectuează printr-o singură trecere cu combinatorul, bine pregătit și corect reglat pentru a lucra numai până la adâncimea de semănat. Este indicat ca pregătirea patului germinativ să se efectueze în ziua sau preziua semănatului pentru a fi distruse toate buruienile existente, iar plantele să răsară înaintea buruienilor pentru a nu fi stingherite de acestea.

– Pentru culturile însămânțate mai târziu (floarea-soarelui, porumb, soia), dacă nu au apărut buruieni, nu este necesar să se intervină asupra solului decât în ziua semănatului. Solurile bine structurate formează un mulci natural la suprafață deoarece stratul superficial pierde apa și volumul glomerulelor se micșorează, desprinzându-se de cele de mai jos, întrerup capilaritatea și apa nu se mai evaporă. Dacă până atunci apar buruieni sau se formează crustă, se trece cu sapa rotativă, iar în ziua semănatului se lucrează cu combinatorul până la adâncimea de încorporare a seminței.

– Stratul de sol numit „pat tare“ pe care se încorporează sămânța trebuie să fie „așezat“, cu densitatea aparentă de 1,3 g/cm3, cu capilarele nederanjate prin care ajunge apa la nivelul seminței, iar deasupra stratul de sol să fie afânat (plapumă moale), cu densitatea aparentă de 1-1,1 g/cm3.

– În cazul când terenul se menține afânat până la semănatul culturilor din epoca a II-a este indicat ca adâncimea de pregătire a patului germinativ să fie redusă cu 1 cm pentru ca brăzdarele semănătorilor, sub propria greutate, să pătrundă 1 cm în patul tare în care se formează o rigolă îngustă în care se plasează sămânța și care primește apa prin capilare atât dedesubt, cât și din părțile laterale.

Pentru sfecla de zahăr, care este foarte pretențioasă la asigurarea condițiilor de germinare, în anii 80 am realizat la Institutul de Cercetări pentru Cultura și Industrializarea Sfeclei de zahăr modificări la semănătoarea SPC-6, în sensul că în urma brăzdarului am montat o rolă care apăsa sămânța și o încorpora în patul tare. În acest caz sămânța primea apă prin capilare pe întreaga suprafață.

Rezultatele în câmp au fost foarte bune, cu germinația uniformă și de mai scurtă durată. Am prezentat această modificare Institutului de Mecanizare care a fost de acord și a stabilit să fie introdusă în fabricație. A venit însă anul `89 și firul s-a rupt. Cu bucurie însă am constatat că, după 30 ani, această modificare a fost realizată de o companie constructoare de semănători și am găsit-o expusă la AgriPlanta-RomAgrotek.

Considerăm că am prezentat majoritatea situațiilor de pregătire corectă a patului germinativ pentru asigurarea însămânțărilor de bună calitate.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Despre Olanda se știe că este, după Statele Unite, cel mai mare exportator de legume din lume. Și nu numai... Cu un învățământ agricol bine pus la punct, tehnologii de vârf și investiții masive în cercetare și inovare, Olanda este un campion al agriculturii. Ce-i drept, agricultura olandeză este sprijinită și de Guvern prin finanțări serioase pentru testarea celor mai noi tehnologii din agricultura de precizie. Încă de acum câțiva ani, fermierii olandezi au început să dezvolte această agricultură de precizie inclusiv cu drone care detectează bolile plantelor. Astfel, pesticidele se aplică doar acolo unde este cazul, nu peste toată cultura. De asemenea, roboții agricoli de mici dimensiuni lucrează 24 de ore în fiecare zi, iar senzorii din sol anunță când trebuie irigate plantele și când au nevoie de fertilizatori.

Cu toate aceste tehnologii de ultimă generație și cu un know how pe care îl și exportă, fermierii olandezi mai au de răspuns unei provocări: patul germinativ.

„Fermierii olandezi, cel puțin cei cu care interacționez, se întreabă mai degrabă «De ce și când?» decât «Cum?» realizăm patul germinativ. Acesta are beneficii importante, dar are și inconveniente. Pe lângă costurile importante de bani și timp, acesta stimulează și creșterea accelerată a buruienilor. Mulți fermieri pe care îi cunosc se întreabă dacă este o soluție să elimine patul germinativ și totuși să aibă randament bun sau, altfel spus, cum se poate realiza cel mai bun sol pentru însămânțare cu scopul reducerii timpului de cultivare, menținerea unui randament bun și, în același timp, cu o conservare a solului?“, explică pentru cititorii Lumea Satului Thierry Stokkermans, fondatorul și președintele Zip Drill.

Patul germinativ ajută atât cultura, cât și buruienile...

Potrivit lui Stokkermans, a cărui companie se concentrează pe o conservare a solului printr-o agricultură fără o prelucrare a acestuia și fertilizatori, patul germinativ este o soluție costisitoare și stimulează foarte mult buruienile, de care fermierii își doresc să scape cât se poate de repede. „Un pat germinativ nu este bun doar pentru recoltă, ci și  pentru orice fel de sămânță, inclusiv pentru buruieni. Chiar și așa, patul germinativ nu poate fi eliminat pentru fiecare recoltă sau situație. Dar, vestea bună este că, pe măsură ce gradul de cunoaștere și experiența cresc, renunțarea la patul germinativ devine tot mai posibilă”, mai spune președintele Zip Drill.

În cazul culturilor de acoperire și a culturilor verzi de acoperire rezultatele obținute sunt cele mai bune și pentru că obiectivele sunt destul de reduse. Culturile de acoperire asigură furnizarea elementelor nutritive din straturile mai adânci la nivelul rădăcinilor plantei de cultură ce urmează a fi cultivată. Speciile de plante astfel cultivate contribuie la reducerea eroziunii solului, pe care îl și îmbunătățesc de altfel, ajută la infiltrarea apei, reduc gradul de infestare cu buruieni, boli, dăunători și cresc biodiversitatea. De asemenea, culturile verzi de acoperire se înființează imediat după recoltarea culturilor principale, în perioada de vară sau până la începutul toamnei. Terenul este pregătit corespunzător cerințelor culturii ce vor fi înființate în primăvară, culturile verzi de acoperire fiind desființate prin erbicidare. De altfel, valoarea unui teren agricol poate fi păstrată prin utilizarea culturilor agricole verzi de acoperire, printre cele mai utilizate culturi verzi fiind: mazărea, muștarul, rapița, ridichile de toamnă, sulfina.

Un alt exemplu sunt cerealele de toamnă – grâul și orzul de iarnă. Aici tehnicile sunt bine-cunoscute și multe utilaje sunt disponibile pe piață. Din practica fermierilor olandezi, am remarcat că este nevoie de 7-10 luni între însămânțare și recoltare pentru ca solul și planta să aibă timp pentru a compensa orice problemă legată de semințe.

Rapița de toamnă are nevoie de o atenție sporită în ceea ce privește pregătirea patului germinativ, diametrul seminței de rapiță fiind destul de mic, de doar câțiva milimetri. Pregătirea trebuie făcută imediat după ce s-au recoltat cerealele sau după ce plouă pentru a nu scoate bolovani. Patul germinativ trebuie să asigure un semănat la o adâncime uniformă și un răsărit uniform, motiv pentru care ultima trecere a combinei ar trebui realizată superficial. De altfel, la pregătirea patului germinativ nu se recomandă multe treceri deoarece o trecere în plus poate tasa și distruge textura solului, iar la o ploaie se va forma crustă. „Ca timp, cel mai sigur este să treacă 10-12 luni de la plantare la recoltare”, mai explică Thierry Stokkermans.

Nu se poate fără pat germinativ de calitate

Pentru semănatul în bune condiții la soia și răsărirea culturii la densitate optimă este nevoie de o calitate înaltă a patului germinativ. Pe terenurile discuite din toamnă, care sunt deja nivelate și nu au resturi vegetale, pregătirea patului germinativ se face prin trecerea de două ori cu combinatorul. Pregătirea patului germinativ se realizează cu o zi înaintea semănatului.

Mică și fragilă, sămânța de sfeclă de zahăr trebuie plantată superficial și are nevoie de șase luni pentru a crește.

Pentru ceapă, mică și scumpă – de la 2.500 de euro/hectar, nu se poate spune că există un utilaj ideal. În prezent, există o muncă experimentală în Argentina realizată de echipa condusă de Juan Pablo D’Amico.

La cartofi, cel puțin până în prezent, s-a constatat că este nevoie de o prelucrare a solului, de pat germinativ și, peste toate, de creștere.

Pentru culturile de primăvară terenul trebuie să fie pregătit înainte de începerea iernii astfel: afânare, mărunțire, nivelare. Este bine ca primăvara, patul germinativ să fie pregătit printr-o singură trecere, mai ales pentru culturile cu semințe mici. Ca o regulă de bază, se poate spune că patul germinativ se pregătește până la adâncimea la care se seamănă. Astfel, dacă patul germinativ s-a pregătit până la 7-8 centimetri, la semănat, unele semințe ajung la adâncimea aceasta, iar altele ajung la 4 sau 5 centimetri. Acestea din urmă nu vor germina pentru că nu au avut apă suficientă, speranțe având doar dacă va ploua. Se mai poate întâmpla ca semințele să nu germineze chiar dacă patul germinativ a fost pregătit ca la carte, dar s-a trecut de prea multe ori cu tăvălugul sau combinatorul și s-a tasat pământul. Solul formează crustă iar semințele, chiar dacă unele germinează, nu pot străpunge crusta. Rezultate bune, indiferent de cultură, se obțin atunci când terenul se pregătește încă din toamnă și în primăvară se pregătește patul germinativ printr-o singură trecere, până la adâncimea de semănat.

Sir Albert Howard, unul dintre clasicii științei agronomice din Marea Britanie, scria în 1948, în Testamentul agricol ,că solul este „roata vieții“, ce se mișcă din cauza interacțiunii continue dintre producenți, plantele capabile să captureze energia solară sub formă de materie organică, consumenți, care consumă energia acumulată de plante, oameni și animale, și reducenți, care asigură reîntoarcerea în circuit a substanței organice și a elementelor nutritive pentru utilizarea lor ulterioară. Iar o astfel de situație se poate realiza doar prin reîntoarcerea continuă în sol a surselor de energie sub formă de reziduuri vegetale, gunoi de grajd etc. în cantități suficiente și de bună calitate pentru mișcarea perpetuă a „roții vieții“.

Simona Nicole David

Cercetări riguroase au stabilit importanța bunei pregătiri a patului germinativ pentru culturile de primăvară și în special pentru culturile care se însămânțează în urgențele I.

Fermierii cu experiență realizează încă din toamnă sau cel târziu în ferestrele iernii mărunțirea și nivelarea terenului astfel încât în primăvară să nu fie necesare intervenții care răscolesc solul, cu mari pierderi de apă.

Terenurile pregătite din toamnă acumulează apa din precipitațiile căzute în perioada de toamnă-iarnă și primăvara se zvântă cu 7-10 zile mai devreme, situație foarte favorabilă pentru însămânțarea culturilor din urgența I. Această cerință este cu atât mai necesară în zonele agricole cu primăveri secetoase și vânturi uscate.

Primăvara 2018 ne-a demonstrat cu prisosință aceste cerințe. Astfel, am cunoscut suprafețe bine pregătite din toamnă și însămânțate cu floarea-soarelui care a răsărit exploziv, uniform și cu densitatea stabilită.

În vecinătate am cunoscut și suprafețe însămânțate cu mazăre, in pentru fuior și chiar lucernă (semințe foarte pretențioase) care au răsărit cam 25-30%, în pâlcuri, deoarece au fost arate neglijent în toamnă, iar în primăvară s-a intrat cu o zi înainte de semănat, cu grapa cu discuri sau combinatorul pentru nivelarea arăturii.

Iată cum se prezintă situația în mod concret.

În Tabelul 1 prezentăm datele meteo de la Stația Fundulea – Călărași. Se observă că a fost o perioadă de toamnă – iarnă mai caldă față de media multianuală. Singura temperatură scăzută, care putea influența negativ anumite culturi, a fost cea din 23 martie (-18,4°C), când a nins viscolit. Dar foarte important este faptul că în perioada respectivă au căzut 96,4 mm precipitații în plus, astfel că în primăvară rezerva de apă din sol putea fi mult mai mare.

Din păcate, din 23 martie, când a nins, au mai căzut 2,4 mm precipitații la început de aprilie și până la 8 mai nu a mai plouat deloc timp de 45 zile.

Este considerată secetă excesivă perioada de peste 40 zile fără precipitații.

Luna aprilie a fost total lipsită de precipitații și foarte caldă, având perioade cu temperaturi de peste 25-30°C.

La determinările de umiditate efectuate în ziua semănatului, în condiții asemănătoare, am găsit, în terenul nivelat din toamnă, 19% pe stratul 0-10 cm și 23% pe stratul 10-20 cm.

Din aceste motive floarea-soarelui însămânțată în astfel de teren a răsărit așa de bine.

În terenul nivelat în ziua semănatului situația s-a prezentat astfel (fig.1):

– în vârful coamelor umiditatea a fost la coeficientul de ofilire – 7,74%;

– sub aceste vârfuri, pe stratul 0-10 cm a fost 15%;

– pe stratul 10-20 cm umiditatea a fost 17%.

Dacă pe terenul nivelat din toamnă zăpada s-a așezat în strat uniform și s-a topit mai devreme și uniform, pe terenul denivelat zăpada s-a depus în strat gros pe intervalul dintre brazde și s-a topit mai greu. În timp ce coamele brazdelor erau foarte uscate, pe intervalul dintre brazde era umiditate mare și nu se putea intra la lucru. Prin lucrarea de nivelare a solului, vârful coamelor a fost deplasat pe intervalul dintre brazde (fig. 1) și acolo umiditatea a fost cea din vârful coamelor (7,74%).

Când s-a efectuat lucrarea de semănat, brăzdarele semănătorii care au mers pe suprafața de sub vârful coamelor au lăsat sămânța pe un teren așezat și cu ceva umiditate, reușind să germineze și să răsară.

Brăzdarele care au mers pe intervalul dintre brazde au lăsat sămânța în țărâna uscată și nu au putut germina. În acest strat uscat sămânța stă ca „în sac“, iar când va apărea o ploaie mai consistentă va germina și răsări, bineînțeles cu diferență mare față de primele plante răsărite. În situația când ploaia va fi redusă cantitativ, dar va umezi stratul în care se găsește sămânța, va provoca germinarea, însă umiditatea limitată nu poate asigura răsărirea și apare ceea ce se numește „mințirea colțului“ și sămânța respectivă este compromisă.

Iată de ce este atât de important ca pentru culturile de primăvară și în special pentru cele însămânțate în urgența I terenul să fie pregătit din toamnă.

Tabelul 1

Date de la Stația meteorologică Fundulea – Călărași

Prof. ing. Vasile POPESCU

Marii agronomi apreciau că, pentru a asigura condiții corespunzătoare pentru germinarea semințelor, este necesar „pat tare și plapumă moale“ (fig. 1).

Un pat germinativ bun asigură un semănat de calitate, germinarea și răsărirea uniformă a plantelor, realizarea densității optime și, în final, recolte ridicate, de bună calitate.

Pregătirea necorespunzătoare a patului germinativ, prin lucrări adânci, cu denivelări și mari pierderi de apă, face ca sămânța să fie încorporată la adâncimi diferite, cu germinarea și răsărirea eșalonate, goluri în cultură, nerealizarea densității și plante debilitate, ușor concurate de buruieni și atacate de agenți fitopatogeni.

S-a demonstrat că o plantă de porumb răsărită cu întârziere, când plantele vecine au 2 frunze, înregistrează un minus de producție de 30%.

Cerințele agrotehnice la pregătirea patului germinativ sunt:

– afânarea și mărunțirea solului să se execute numai până la adâncimea de semănat;

– să se realizeze prin cât mai puține treceri;

– să se încorporeze uniform îngrășămintele și erbicidele volatile aplicate;

– să se folosească grape cu colți sau combinatorul, cel mai indicat (fig. 2), și nu grapa cu discuri.

Folosirea grapei cu discuri în primăvară, pentru sfecla de zahăr, de exemplu, a dus la reducerea densității culturii cu 30%.

Patul germinativ este optim pregătit când are parametrii din tabelul 1.

Pentru cerealele păioase se cere ca sub nivelul de încorporare a seminței densitatea aparentă (Da) să fie de 1,2-1,3 g/cm3, cu menținerea capilarității și ascensiunea apei la semințe, iar deasupra seminței stratul de sol să fie afânat, cu densitatea aparentă 1,1-1,2 g/cm3 pentru a asigura accesul ușor al aerului și căldurii (vezi fig. 1).

Condițiile de calitate la pregătirea patului germinativ se pot urmări în tabelul 2.

Din cele de mai sus, pentru activitatea practică rezultă următoarele:

– pentru culturile de primăvară terenul să intre în iarnă afânat, mărunțit și nivelat (suprafețele nelucrate să se definitiveze în ferestrele iernii);

– primăvara, pentru culturile din urgența I, patul germinativ se poate pregăti numai printr-o singură trecere cu grapa cu colți reglabili, în special pentru culturile cu semințe mici;

– pentru culturile care se însămânțează mai adânc (mazărea) se va lucra cu combinatorul până la adâncimea de încorporare a seminței;

– pentru culturile însămânțate mai târziu, în cazul când apar buruieni, se va lucra cu grapa cu colți reglabili sau sapa rotativă, când buruienile sunt slab înrădăcinate, iar în preziua sau în ziua semănatului se va lucra cu combinatorul până la adâncimea de semănat a fiecărei culturi.

Regula de bază: pregătirea patului germinativ până la adâncimea de semănat. Pentru a înțelege consecințele abaterilor de la această regulă oferim un exemplu: cultura sfeclei de zahăr.

a) când patul germinativ s-a pregătit până la 8 cm, la semănat unele semințe ajung la 8 cm, altele la 4-5-6 cm. Cele de la 4-5-6 cm nu au germinat pentru că nu au avut suficientă apă, nefiind în legătură cu substratul așezat, cu capilare prin care se ridică apa. Ele germinează după eventualele ploi; cele ajunse la 8 cm au germinat dar, având substanțe de rezervă, nu au reușit să ajungă la suprafață;

b) când patul germinativ s-a pregătit corect, la adâncimea de semănat însă, prin treceri repetate cu grape, tăvălugi, combinator care au pulverizat solul și au format crustă, semințele au germinat, dar nu au putut străbate crusta sau au răsărit parțial și debilitate;

c) când terenul a fost pregătit din toamnă, iar în primăvară s-a efectuat pregătirea patului germinativ printr-o singură trecere, până la adâncimea de semănat, s-au obținut cele mai bune rezultate.

Prin urmare, lucrării de pregătire a patului germinativ trebuie să i se acorde un maxim de atenție deoarece de aceasta vor depinde, în mare parte, nivelul și calitatea recoltelor.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Ideal ar fi ca toate suprafeţele destinate culturilor de primăvară să fie pregătite din toamnă. Cel puţin pentru culturile din urgenţa I această măsură ar trebui să fie obligatorie. Altfel primăvara, până se aşteaptă să se zvânte terenul, să se poată intra la pregătirea patului germinativ, să întârzie epoca de semănat, care este hotărâtoare în reuşita culturilor.

Ceea ce nu s-a putut pregăti din toamnă se poate realiza în „ferestrele iernii“, astfel încât până la desprimăvărare să mai aibă loc fenomenul de îngheţ-dezgheţ şi să mai cadă precipitaţii care să completeze apa pierdută prin evaporare din stratul superior al solului.

Toate aceste măsuri au în vedere acumularea şi păstrarea apei în sol, iar în condiţiile ţării noastre, mai ales în Câmpia Română, unde primăverile sunt secetoase şi cu vânturi uscate, orice intervenţie asupra solului determină mari pierderi de apă. Pentru aceasta, încă din toamnă terenul trebuie să fie mărunţit şi nivelat. În ceea ce priveşte afânarea pe stratul arabil, se poate realiza prin îngheţ-dezgheţ.

Ce înseamnă pat germinativ corect pregătit?

Se are în vedere ca solul să fie prelucrat, dar nu răscolit, numai în stratul superficial, până la adâncimea de încorporare a seminţei. Dedesubt, terenul să fie „aşezat“, cu posibilităţi de ridicare a apei prin capilare până la nivelul seminţei, iar stratul de deasupra seminţei să fie afânat pentru a permite accesul aerului şi căldurii la sămânţă.

Mai înseamnă că adâncimea de pregătire a patului germinativ să fie cât mai uniformă pentru ca sămânţa să fie introdusă în sol la aceeaşi adâncime pentru a nu avea răsărire eşalonată şi goluri în cultură. Mai ales seminţele culturilor din urgenţa I, care sunt în majoritate mici, cu puţine rezerve în bob, când sunt introduse la adâncime mai mare nu reuşesc să ajungă la suprafaţă pentru a începe procesul de fotosinteză şi nu se mai realizează densitatea stabilită.

Pentru a putea efectua semănatul în „mustul zăpezii“ la culturile care se însămânţează la mică adâncime (2-3 cm), precum rapiţa, muştarul, lucerna etc., într-un teren bine pregătit din toamnă, se poate intra direct la semănat deoarece brăzdarele semănătorilor pot pătrunde uşor în sol la 2-3 cm.

În cazul când au început să apară buruieni anuale se va trece mai întâi cu o grapă cu colţi reglabili sau cu sapa rotativă, care lucrează până la 2-3 cm, şi apoi se trece la semănat.

Pentru culturile care se însămânţează la adâncime mai mare (mazărea) sau pentru culturile mai târzii este necesară pregătirea patului germinativ, dar numai cu un combinator special şi nu cu grapa cu discuri.

Ce înseamnă un combinator special?

Este acela care, indiferent de gradul de afânare a solului, poate efectua prelucrarea solului numai până la adâncimea stabilită. Limitarea adâncimii numai din roţile de sprijin s-a dovedit că nu este întotdeauna asigurată.

Cu ani în urmă, cu sprijinul Institutului de Mecanizare, am adaptat un combinator special pentru sfecla de zahăr, acţiune ce se poate realiza la orice atelier. În partea din faţă a cadrului combinatorului se sudează două plăci metalice cu ajutorul cărora se montează şi în faţă o grapă elicoidală. Tot aici se poate monta şi o lamă nivelatoare.

În acest caz cadrul combinatorului va fi sprijinit în faţă şi în spate pe grape elicoidale care nu se afundă în sol precum roţile de sprijin.

Aşadar organele active ale combinatorului, de regulă cuţite săgeată, se pot regla să pătrundă în sol cu o precizie mai mare şi uniform.

De exemplu, dacă trebuie să semănăm la adâncimea de 3 cm, este bine să reglăm pătrunderea cuţitelor până la 2,5 cm pentru că brăzdarele semănătorii mai pătrund şi ele, în plus, 0,5 cm în solul „aşezat“.

Suprafeţele nepregătite din toamnă şi care nu sunt prea îmburuienate şi nu sunt tasate se pot însămânţa direct dacă se dispune de semănători speciale, cu brăzdare dublu disc, care asigură încorporarea seminţei la adâncimea stabilită. Problema buruienilor se va rezolva ulterior prin erbicidare şi lucrări mecanice, dar evităm întârzierea epocii de semănat.

Păstrarea apei în sol

Pentru culturile cu însămânţare mai târzie, dacă terenul nu s-a îmburuienat nu este necesar să se lucreze până în preziua sau în ziua semănatului deoarece stratul superficial al solului se usucă şi formează un tampon, un mulci natural care împiedică pierderea apei prin evaporare.

Prof. Berca demonstrează că atunci când s-au luat măsuri de acumulare şi conservare a apei în sol producţiile sunt evidente.

De exemplu, la floarea-soarelui a obţinut 1.750 kg/ha atunci când, prin măsurile luate, în perioada de iarnă s-au acumulat 350 mm şi s-au evitat pierderile prin evaporare şi numai 1.300 kg/ha atunci când au fost acumulaţi 150-200 mm.

Aşadar, prin toate mijloacele, să evităm pierderea apei din sol.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU