ipso iunie 2021    reclama youtube lumeasatuluitv

Elevii din mediul rural au fost cei mai afectaţi de pandemie, mai ales în contextul cursurilor online (II)

În acest număr al revistei publicăm partea a II-a a materialului care analizează situația învățământului din mediul rural de la începutul pandemiei până în prezent.

Un microbuz şcolar a devenit şcoală mobilă

Dacă problema dispozitivelor mobile pentru şcoala online a fost rezolvată în cea mai mare parte și în oraşe lucrurile au mers altfel privind semnalul la Internet, în mediul rural şi acum este un „deficit“ pentru date mobile. La Panaci s-au găsit soluţii, unele inedite, pentru ca toţi copiii să beneficieze de educaţie.

„Un proiect cu care noi ne mândrim este «Şcoala mobilă». Având două microbuze şcolare, am transformat unul dintre ele într-o minişcoală. Am pus în microbuz o bancă şcolară, cu pupitru, cu scăunel, iar cadrele didactice au mers la copiii cu probleme în procesul educaţional online şi la cei mai mici elevi. Întâlnirile aveau loc în microbuz, respectând condiţiile de igienă, de distanţare, cu măşti, cu mănuşi. Acolo se făcea fixarea de cunoştinţă, se mai învăţa câte o literă, diriginţii se întâlneau cu copiii claselor pe care le coordonau.

Cu ajutorul Proiectului «Şcoala mobilă» nu am avut elevi cu medii neîncheiate. A fost unul din obiectivele pentru care am gândit acest proiect, pentru că altă soluţie nu aveam pentru copiii unde nu există acoperire cu semnal GSM. Celor mari le-am predat,

le-am dus fişe de lucru pentru evaluarea cunoștințelor, iar pe cei mici i-am învăţat să scrie şi să citească. Copiii ne aşteptau la poartă cu măscuţă, cu mănuşi pe mâni, erau întâlniri chiar emoţionante de cele mai multe ori. A fost singura cale prin care s-a reuşit interacţiunea elev-profesor, iar copiilor le plăcea foarte mult, în primul rând că se vedeau cu învăţătorii, cu diriginţii. Au fost activităţi eficiente, mai ales la clasa pregătitoare, la clasa I-a, acolo unde se învaţă litere şi era nevoie de intervenţia directă a învăţătorului.

Pentru copiii de vârstă mică, care anul trecut nu au ajuns la şcoală, o problemă a fost poziţia corectă în bancă sau ținerea corectă a stiloului în mână, pe care le-am ajustat cu școala mobilă.

În momentul de faţă nu mai continuă şcoala mobilă pentru că avem toţi copiii la şcoală. Dacă se va reveni în online, ceea ce nu ne dorim, vom continua“, ne-a mărturisit Mirela Verdeşecu Buzilă.

Şcoala online a adus şi multe problem de sănătate

Şcoala online nu este lipsită de probleme și din punct de vedere medical. Principala problemă semnalată de părinţi este legată de sănătatea copiilor, sănătatea fizică, sănătatea mintală pentru că, stând zi de zi în faţa calculatorului, tabletei sau telefonului, ei au devenit un fel de „roboţei“. Dacă în mediul urban mulţi copii nu au făcut altceva în perioada învăţării online decât să studieze şi să meargă la frigider, obezitatea fiind o problemă care a intervenit în această perioadă, pentru cei din mediul rural au fost alte provocări.

„Faptul că noi aparţinem unei zone rurale ne face ca problemele legate de sedentarism să  nu fie resimţită la fel ca în mediul urban, unde au lipsit activitatea fizică, orele de sport, deplasările. Noi am avut tot timpul foarte puţine cazuri de îmbolnăvire, copiii noștri au putut să iasă în natură acasă la ei. Chiar dacă nu au fost la şcoală, și-au ajutat familiile în gospodării. Am discutat pe această temă la orele de dirigenție şi la diferite întâlniri de consiliere, nu sunt modificări legate de creşterea în greutate.

Noi am fost un caz fericit raportându-ne la alte comune din judeţ, din ţară, pentru că, în semestrul al II-lea, am stat doar două săptămâni în scenariul galben, în restul timpului fiind la şcoală cu întreg efectivul de copii şi cadre didactice. Zicem noi că este o bucurie, o stare de bine, dar copiii suferă de lipsa colaborării între ei, a colaborării directe cu cadrele didactice, le este dor de activităţile la care participau înainte.

Am primit semnale că unii copii nu prea mai văd pe ecranul telefonului mobil sau tabletei, mulţi copii se plâng de dureri de cap, dureri de ochi, au nevoie de ochelari. Sunt mulţi copii care nu fost supravegheaţi şi ajutaţi de părinţi în perioada în care am fost nevoiţi să lucrăm în online, se plâng de dureri de spate, unii dintre ei acuză stări de agitaţie, de nervozitate. Avem norocul că nu locuim în oraş sau aproape de oraş, aceşti copii pot să iasă afară mult mai mult decât un copil care locuieşte la bloc. Sunt probleme pe care nu le vom rezolva în scurt timp, s-ar putea să ne marcheze pe fiecare. Chiar şi eu ca şi adult mă plâng că deja  mi-au crescut dioptriile, am o stare de agitaţie atunci când predau şi nu văd decât buline cu o literă în mijloc pe laptop“, spune profesoara Mirela Verdeşescu-Buzilă.

Recuperare prin programe remediale şi programe „Şcoală după şcoală“

Din luna aprilie, în cele trei şcoli din comuna Panaci se derulează Programul remedial de tip „Şcoală după şcoală”, iniţiat de Ministerul Educaţiei, unde s-au înscris foarte mulţi copii la orele care au loc în zilele de sâmbătă, prezenţa fiind cu mult peste aşteptări.

„Unii copii chiar nu au înţeles destul de bine conţinuturile lecţiilor în online. De exemplu, când am selectat elevii care să participe în programul de tip «Școală după şcoală», mulţi părinţi şi copii au spus că au avut dispozitive, au participat la lecţie, dar nu au înţeles conţinuturile. Și într-adevăr aceasta a fost o problemă, uneori mă trezeam vorbind singură, aveam impresia că sunt auzită şi îmi scriau copii în chat că nu mă aud. Și invers.

Acest program remedial propus de Ministerul Educaţiei este bun pentru copii pentru că pot să vină la şcoală, programul este cu prezenţă fizică, indiferent de scenariul în care se află şcoala respectivă.

Cred că vom recupera foarte mult din acest an şcolar pentru că avem Programul «Şcoală după şcoală» și în satul Glodu, la Şcoala primară din satul Coverca avem Centru de zi unde copiii îşi continuă şederea după finalizarea orelor de curs şi participă la activităţi de recreere și creative, supravegheaţi de personal calificat. Şi la Glodu şi la Coverca îşi fac şi temele pentru acasă şi primesc o masă caldă. Tot cu sprijin de la Primărie şi Consiliul Local am înfiinţat Centru de zi şi pentru Grădiniţa din Panaci“. Acestea sunt o mică parte din realizările coordonate de Mirela Verdeşescu-Buzilă.

„Pâinea, liantul cu aromă divină dintre oameni“

Deşi a fost o perioadă dificilă, şcoala din Panaci a antrenat copiii în mai multe programe educaţionale, fiind alese teme, în care ei să se regăsească, teme în care să se simtă utili şi să fie scoşi din monotonia strictă a orarului şi a materiilor de studiu, fie că acestea s-au derulat on line, fie cu prezenţă fizică.

„Am avut un proiect frumos, «Pâinea, liantul cu aromă divină dintre oameni», în care am vorbit despre pâine, despre drumul pâinii, despre povestea parfumată a pâinii; copiii au colaborat cu părinţii şi au învăţat să facă o pâine. Am spus că trebuie să ne alegem cu ceva din această perioadă de încercare, să învăţăm să supravieţuim altfel şi să ştim să facem o pâine. Este o activitate foarte frumoasă, în pragul Crăciunului, majoritatea copiilor din comunitate au făcut câte o pâine împreună cu părinţii pe care au donat-o printr-un alt proiect la care am participat, «Olimpiada faptelor bune», dăruind pâinile făcute de ei copiilor de la un centru social din Vatra Dornei.

Acum derulăm Proiectul «Școala de duminică», avem întâlniri cu elevii pe diferite teme, discutăm, copiii îşi spun of-ul, le oferim consiliere, povestim despre planurile lor, despre planurile noastre. Ne-am apropiat foarte mult sufleteşte. Nu apuc să îi întreb eu ce fac pentru că mă întreabă ei pe mine ce fac şi cum mă simt. A sporit în intensitate şi modul de a ne exprima stările sufleteşti şi  cred eu că este un lucru bun.

În colaborare cu o fundaţie lucrăm la Proiectul «Vânătoarea de comori» şi încercăm să finalizăm un muzeu virtual al comunei. Punem în valoare comunitatea, valorile comunităţii, oamenii valoroşi din comunitate şi ne promovăm în felul acesta. Dacă tot suntem cufundaţi în tehnologie, să învăţăm şi alte lucruri decât cele de comunicare în cadrul orelor de curs“. Acestea sunt doar trei din zecile de proiecte despre care ne-a vorbit Mirela Verdeşescu-Buzilă.

Silviu Buculei

Elevii din mediul rural au fost cei mai afectaţi de pandemie, mai ales în contextul cursurilor online (I)

Începând cu data de 11 martie 2020, în contextul pandemie de COVID-19, în şcolile din satele sucevene nu s-au mai ţinut cursuri până la sfârşitul semestrului II, chiar dacă în multe localităţi nu exista niciun caz de îmbolnăvire. Copiii au rămas acasă, majoritatea dintre ei fără a avea dispozitive cu care să se conecteze la platforme electronice pentru a participa la cursurile de la distanţă, iar pentru profesori a fost o provocare să facă ore online, mai ales că nu fuseseră instruiţi pentru a preda în acest mod. Nimic din ceea ce era drept normalitate nu a mai fost valabil. Anul şcolar 2020-2021 a început cu trei scenarii de desfăşurare a orelor: cu toţi elevii în clasă, hibrid – jumătate în bănci şi jumătate în online şi exclusiv online, dar pe 9 noiembrie 2020 toate şcolile din România s-au închis ca urmare a creşterii cazurilor de infectare cu coronavirus. Semestrul II, care a început pe 8 februarie 2021 a adus o parte din elevi în băncile şcolilor, activitatea desfăşurându-se tot pe bază de scenarii. Lipsa socializării pe care o oferă şcoala prin educaţia standardizată a avut un impact profund, inclusiv pentru școlarii care nu au întâmpinat dificultăţi tehnice pentru şcoala online.

O analiză World Vision România arată că unul din trei sate are zone în care semnalul de internet este slab, și în cel mai rău caz, inexistent, școala online fiind o utopie pentru elevii din mediul rural din România. În prima parte a pandemiei, 40% dintre copiii din mediul rural nu au putut participa la școala online.

Panaci, comuna cu cea mai îndepărtată şcoală faţă de centru

Comuna suceveană Panaci este situată în Depresiunea Dornelor, la contactul dintre Munţii Bistriţei şi Munţii Călimani, având o populaţie de peste 2.000 de locuitori. Şcoala Gimnazială din  Panaci este şcoală cu personalitate juridică, având ciclu primar şi ciclu gimnazial, unde învaţă 101 elevi, şi o grădiniţă cu program normal cu 24 de copii, o construcţie nouă, modernă, construită prin Programul PNDL 2 şi inaugurată în acest an şcolar. La Şcoala din satul Glodu, aflată la o distanţă de 18 km de şcoala din centru, fiind cea mai îndepărtată structură subordonată faţă de o şcoală cu personalitate juridică din judeţ, după cum ne-a spus directoarea şcolii coordonatoare, prof. Mirela Verdeşecu Buzilă, sunt 10 elevi care studiază în regim simultan în clasele I-IV și 10 preșcolari. În satul Coverca, aflat la 2 km de Panaci, este o şcoală primară cu 24 de copii care studiază în două clase, clasa pregătitoare şi clasa a II -a.

„Avem trei microbuze şcolare, unul dintre ele fiind primit recent, şi sperăm să acoperim necesarul pentru transportul elevilor începând cu 4 mai. Cu două ne-a fost puţin greu pentru că distanţele de la care aducem copii sunt foarte mari şi de la peste 20 km trebuie să respectăm distanţarea şi măsurile sanitare care se impun. Pentru ciclul gimnazial aducem la şcoala de la centru copiii din toate cele şase sate componente, în mai multe ture; mulţi dintre copii se trezesc de la ora 5,00-5,30 pentru că stau departe de drum, o parte dintre elevi ajung şi la ora 7,00 la şcoală. Aceasta este o problemă cu care se confruntă toate școlile din satele de munte cu case dispersate“, ne-a spus prof. Mirela Verdeşescu-Buzilă.

Lipsa Internetului, principala problemă pentru şcoala online

Pe lângă imposibilitatea, pentru familiile din mediul rural cu un venit mic, de a asigura câte un dispozitiv pentru toţi copiii, pentru elevii de la sate o conexiune bună la Internet a fost principala provocare.

„Am făcut faţă cu greu acestei perioade de încercare pentru întreg sistemul de educaţie românesc, mai cu seamă că noi facem parte din zona înaltă de relief şi, dacă e să ne plângem de o problemă, aceasta a constituit-o lipsa de semnal la Internet în unele cătune ale comunităţii noastre. Fiind în zonă de munte, locuinţele sunt de tip risipit, iar semnalul de Internet în unele locuri este bun, în altele este foarte slab sau intermitent, dar sunt şi unele locuri unde nu avem semnal.

Din păcate, cei mai mulți copii din comuna noastră nu se pot conecta şi cu camera video pentru că, în momentul în care îşi deschid camera, platforma îi scoate. Pierd din semnalul de Internet şi este frustrant şi de o parte, şi de cealaltă.

În rest, în ceea ce ne-a privit pe noi, cadrele didactice, am reuşit să ducem greul timpului acesta cu brio şi aici mă refer la cursuri de formare profesională pe care le-am urmat cu sprijinul Inspectoratului Şcolar al Judeţului Suceava, al Casei Corpului Didactic, s-au organizat şi cursuri special pentru şcoala noastră, colegii mei au participat la foarte multe webinarii de profil. Suntem printre primii care au accesat o platformă educaţională pentru a nu  crea o pauză prea mare de învăţare pentru elevi. Anul trecut, pe 24 martie, noi deja aveam acces şi lucram pe o platformă educaţională“, ne-a spus prof. Mirela Verdeşescu-Buzilă, director coordonator al Şcolii Gimnaziale Panaci.

Primăria, Parohia şi Ministerul Educaţiei au asigurat tablete.

Trecerea de la predarea faţă în faţă la şcoala online, în primăvară, a însemnat o creştere semnificativă a dispozitivelor digitale în familii, unele fiind achiziţionate cu eforturi considerabile de către părinţi, altele au fost primite ca donaţie sau cu drept de folosinţă în această perioadă, urmând a fi predate la terminarea ciclului de studii.

„Copiii noştri nu aveau, foloseau un telefon mobil în comun cu părinţii sau cu fraţii, dar am reuşit să le asigurăm 100 de tablete. 36 de tablete au fost achiziţionate de preotul paroh din satul Glodu, 25 de tablete le-am achiziţionat dintr-o sponsorizare a unei societăţi comerciale, 14 tablete prin Programul «Şcoala de acasă» susţinut de Ministerul Educaţiei. Din bugetul alocat de primărie şcolii am cumpărat 25 de tablete, acoperind în mare măsură nevoile pentru majoritatea copiilor“, a precizat prof. Mirela Verdeşescu-Buzilă.

Silviu Buculei

Doar 708 comune, din 2.861, sunt racordate la rețeaua de gaze

În următorii 7 ani, autoritățile vor să ducă procentul de acoperire a localităților cu gaze de la 30% la 80%

Anul trecut, Guvernul României a adoptat Programul național de racordare a populației și clienților noncasnici la sistemul inteligent de distribuție a gazelor naturale, utilizând ca sursă de finanțare fondurile europene și naționale (cotele de cofinanțare). Pentru perioada de programare 2014-2020, valoarea apelului de proiecte, derulat prin intermediul Programului Operațional Infrastructură Mare (POIM), se ridica la 968 milioane de lei, cu termen de execuție 2023, iar pentru perioada de programare 2021-2027 fondurile estimate a fi consumate erau aproximate la 3,872 miliarde lei. Valoarea maximă a unui proiect este de 25 milioane de euro, cu condiția să deservească minimum 1.000 de gospodării. La primul apel s-au depus 24 de proiecte, în valoare de 1,16 miliarde lei. Acestea sunt în proces de evaluare, respectiv în etapa de verificare administrativă și a eligibilității.

Programul finanțează următoarele investiții: construirea rețelelor inteligente de distribuție a gazelor naturale, inclusiv instalațiile, echipamentele și dotările aferente funcționalităților inteligente; construirea stațiilor de reglare, măsurare-predare a gazelor naturale și a racordului la Sistemul de transport existent exclusiv în scopul alimentării unei rețele inteligente de distribuție propusă printr-un proiect; construirea rețelelor interioare de distribuție a gazelor naturale pentru clădirile administrative publice (clădirea primăriei, centre sociale, școli etc.), în cadrul cărora se desfășoară activități non-economice; construirea branșamentelor pentru consumatorii casnici până la limita proprietății publice.

Rețeaua de gaze din România, la nivelul anului 2019, ultimul pentru care există date statistice

dezvoltare tabel 2

În fundamentarea Ordonanței nr. 128 din 31 iulie 2020 care reglementează programul, sumele și condițiile de accesare a banilor, Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene face precizarea că România are un grad de acoperire a localităților cu sisteme de alimentare cu gaze de aproximativ 30%, iar intenția este ca, până în 2027, să se ajungă la aproximativ 80%. Un plan foarte ambițios, trebuie să recunoaștem! Dar să vedem cum stau lucrurile în realitate. La sfârșitul anului 2019, România avea o rețea de gaze în lungime de 42.287,4 km, iar regiunea Centru avea un grad de acoperire triplu față de Oltenia și dublu față de sudul Moldovei (vezi tabel și grafic). Glumind un pic, lungimea rețelei de gaze înseamnă de 13,42 ori hotarele României (3 149,9 km)! La 80% grad de acoperire, pesemne vorbim despre înconjurul de vreo 50 de ori a granițelor țării.

73 de orașe din țară nu dispun de alimentare cu gaze

dezvoltare tabel 23

Firește că mediul urban este cel mai bine acoperit de această facilitate. Dar nu atât de bine cât ar cere timpurile în care trăim, mai cu seamă că România este producător de gaze. Așadar, din 103 municipii și 217 orașe (total 320 de orașe), sunt conectate la rețea doar 247 de localități, în procent de 77,18%. Sută la sută acoperire se înregistrează doar în regiunea București-Ilfov, iar ca procent major urmează regiunile Sud-Muntenia și Centru. Observăm că ar fi serios de lucru în județele din regiunea Sud-Vest Oltenia (Olt, Dolj, Vâlcea, Gorj și Mehedinți) și Sud-Est (Vrancea, Galați, Brăila, Buzău, Tulcea și Constanța), unde 15, respectiv, 13 orașe nu au sistem de alimentare cu gaze.

În mediul rural, doar 24,74% dintre comune dispun de această facilitate

dezvoltare tabel 4

Citim așa pe site-ule Ministerului Economiei și pe cele ale diverselor instituții „agățate“ de companiile de stat care se ocupă de acest domeniu: „Producția medie de gaze naturale în ultimii ani a fost de circa 11 miliarde de metri cubi, calificând România drept cel mai mare producător de gaze naturale din Europa Centrală și de Est.“ Ei bine, cu o asemenea statistică și cu o asemenea laudă, cu o asemenea bogăție la tine acasă, să ai doar 708 comune, din 2.861, racordate la rețeaua de gaze seamănă, cum să spunem, a prostie, indolență, nepricepere, dezinteres, politici slabe la nivel local și național etc. La un procent de acoperire de 24,74% la nivel național nici n-ar merita să mai discutăm despre care regiune e mai bine plasată și care a rămas de căruța... căruțelor! Cert este un singur lucru: guvernul, ministerul de resort, consiliile județene și primăriile au uriaș de lucru în mediul rural sub aspectul introducerii acestei facilități în casele oamenilor. Asta dacă mai vrem să salvăm ceva din pădurile și așa decimate ale țării.

Racordarea gratuită la rețea a consumatorilor casnici, un proiect bun, dar care se aplică foarte greu

dezvoltare tabel 1

Tot anul trecut, Parlamentul a adoptat proiectul de lege (155/2020) înaintat de Guvern care prevede că racordarea la rețeaua de gaze naturale va fi gratuită pentru toți consumatorii casnici. Mai exact, acolo unde există o conductă de gaze, lucrările de branșare, eventual subtraversări, se execută gratuit până la limita de proprietate; în gospodărie, costurile revin proprietarului. Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE) a adoptat în acest sens, prin Ordinul nr. 178 din 9 octombrie 2020, Regulamentul privind racordarea la sistemul de distribuție a gazelor naturale. Dar cum se întâmplă la noi, acesta parcă țese un soi de birocrație imposibil de pătruns de un consumator oarecare, așa că un lucru care trebuia să fie simplu a devenit extrem de complicat. Deci racordarea nu se va desfășura cu viteza cu care cred autoritățile. Bine, acolo unde primarii s-au implicat documentația și fluxul acesteia sunt mai simple, dar unde autoritățile nu vin în sprijinul oamenilor, este greu pentru un consumator să pătrundă prin hățișurile birocratice.

Maria Bogdan

  • Publicat în Sate

Comunele „dormitor“ din jurul Capitalei au dat agricultura pe piața imobiliară și activități non-agricole

  • Construcțiile și afacerile au adus creșteri ale populației, dar domeniul edilitar lasă de droit

Scriam, anul trecut, că Ilfovul este județul cu cele mai multe comune bogate din România. Și mai spuneam atunci că expansiunea nu este legată de agricultură, ci de piața imobiliară ori afaceri economice non-agrare. Din păcate, aceasta este realitatea: domeniul agrar nu este mare aducător de bunăstare în comunitățile rurale. Astăzi vom vorbi despre tendințele de dezvoltare din jurul Capitalei, despre avântul imobiliar și economic, dar și despre infrastructura edilitară rămasă  în urmă, plus despre marile probleme legate de poluarea generată de gropile de gunoi, sprijinindu-ne integral pe datele oferite de dna prof. univ. dr. Elena Matei de la Facultatea de Geografie, din cadrul Universității București.

Județul Ilfov, care înconjoară ca un inel municipiul București, este printre unitățile administrative cu un grad de ruralitate de 54,2%, ocupând locul 14 in cadrul României. În realitate, doar în statistici este rural; luând în considerare piața imobiliară, contrastul urban-rural este mult diminuat. Localitățile tangente Capitalei au devenit foarte atractive prin investițiile rezidențiale din Domnești, Chiajna, Mogoșoaia, Odăile, Corbeanca, Tunari, Ștefăneștii de Jos, Dobroiești, Cernica, Berceni. Succesul acestora și/sau mimetismul în lumea afacerilor au condus la extinderea  complexelor imobiliare și la al doilea inel format din localitățile Ciorogârla, Baloteşti, Brănești și, recent, Bălăceanca, situată la est de cunoscuta Glina sau chiar Vidra, în sudul județului. Dincolo de aceste exemple există un alt areal de înflorire imobiliară, reprezentat de salba de sate situate pe malul limanului fluviatil  Snagov, ce se conturează drept comunități închise, segregate social, cu reședințe exclusiviste.

comunele dormitor imobiliare

Evoluția pieței imobiliare

Piața imobiliară a condus la schimbări în utilizarea fondului funciar. Pe ansamblul județului, suprafața construită s-a mărit cu 534 ha, în perioada 2010-2014 (pentru care sunt date în statistica oficială); 64,2% din această suprafață se regăsea la nivelul mediului rural. Numărul de locuințe noi, implicit complexe rezidențiale, a ajuns, în perioada 2002-2019, la peste 40 mii, ceea ce reprezintă 5,3% din totalul unităților-locative construite în România. Media suprafețelor construite este de peste 180 mp/locuință, variind de la maximum 385 mp, la Dobroiești, la minimum 125 mp, în Dascălu.

Creșterea populației în mediul rural ilfovean

Prof. univ. dr. Elena Matei apreciază că efectele pieței imobiliare – și nu numai – sunt demonstrate de aspectele demografice marcate de creșterea populației rurale cu peste 36.000 de locuitori, în 2020, față de 2005, ultimul an când au fost ridicate la rang de orașe o serie de așezări rurale, la concurență cu județele Timiș și Iași. Dacă se ia în calcul ecartul temporal post-decembrist în spațiul rural al județului Ilfov,  populația acestuia a crescut cu peste 78.000 de locuitori în anul 2020, față de 1992, fiind cea mai mare creștere din România. În panoplia creșterilor demografice spectaculoase se evidențiază comuna Chiajna, a cărei populație s-a mărit de patru ori pe acest interval de aproape 30 de ani, ajungând în prezent la aproape 30 mii de locuitori, ocupând locul  patru între toate unitățile administrative ale județului, după orașele Voluntari, Popești-Leordeni și Pantelimon. Dintre localitățile „paradisuri ale proiectelor imobiliare”, au mai avut creșteri semnificative ale populației  Dobroiești, Corbeanca, Ștefăneștii de Jos, Tunari și Domnești. Restul comunelor au marcat creșteri mai moderate, excepție făcând doar trei unități administrative (Dărăști-Ilfov, Nuci și Gruiu), caracterizate prin scăderi demografice. Viabilitatea acestor creșteri, analizată prin ponderea populației cu vârsta intre 0 și 4 ani, arată că există potențial de menținere a acestui trend în Chiajna, Corbeanca, Dobroiești, Mogoșoaia, la care se adaugă, timid, Berceni, Balotești și Afumați.

comunele dormitor tabel 12

Piața imobiliară vs. locuri de muncă

Susținerea locală a populației, privită prin numărul salariaților angajați pe teritoriul comunei, prezintă un tablou puțin suprapus cu dinamica pieței imobiliare. Mogoșoaia (construcții, activități comerciale farmaceutice etc.), Ștefăneștii de Jos, cu hub-ul de afaceri Pipera-Voluntari, Afumați – axată pe afacerile de depozite en gros, sunt cele care au peste 50% din populație angajată. O umbră se aruncă pe cele mai defavorizate comune – Periș, Dărăști-Ilfov, Nuci- marginalizate în plus și din punct de vedere spațial sau al accesibilității rutiere sau feroviare. Celelalte comunele gazde ale complexelor rezidențiale pot fi considerate doar așezări de tip „dormitor” pentru populația activă cu locuri de muncă în Capitală sau orașele din Ilfov.

Utilități publice care nu se ridică la nivelul secolului XXI

Un element favorizant al reușitelor imobiliare, dar și de confort pentru populația rurală este dat de  existența utilităților urbane. Toate comunele, cu excepția a trei din acestea  (Nuci, Dărăști-Ilfov și Petrăchioaia), au acces la rețeaua de gaze naturale. Aducțiunile de apă sunt în prezent în 26 de comune, din cele 32 ale județului, față de 1992, când doar 16 unități administrative erau racordate la apă curentă. Totuși, în secolul XXI localități precum Clinceni, Dascălu, Dragomirești Valea și, evident,  cele mai vitregite pe totalul dotărilor – Nucu, Periș, Petrăchioaia – nu cunosc această facilitate, aprovizionarea cu apă fiind încă prin sisteme de forare a apelor freatice sau de adâncime.  Deși lungimea rețelei de apă a crescut de 12 ori în perioada post-comunistă, multe din așezările cu dezvoltări imobiliare au părți importante cu alimentare din surse din forare (Tamași). Există pe alocuri și un mare inconvenient: buletinele de calitate a apelor arată o încărcătură mare de mangan și fier, fapt pentru care populația trebuie să asigure  sisteme de reducere a acestora.

La canalizare, situația des întâlnită în România, când sistemele de aducțiune au fost implementate în devans față de cele de canalizare, se repetă și în județul Ilfov. Primăriile comunelor Chiajna, Ciolpani, Găneasa, Grădiștea, Nuci, Periș trebuie să se focalizeze pe programele de dezvoltare a rețelelor de canalizare. În plus, Directiva Europeană 91/271/EEC, cu termen de aplicare la 31 decembrie 2018, stipula că așezările mai mari de 2.000 locuitori trebuie să se branșeze la sisteme de canalizare publice. De asemenea, comunele din sudul județului sau chiar nord-est de București trebuie să extindă lungimea rețelei de canalizare care este subdiminuată.

Cartiere de locuințe în proximitatea unor mari poluatori

Dincolo de aceste aspecte ce pot fi cumva corectate (apă, canalizare), aureola de localități rurale din proximitatea Capitalei este sub incidența poluării istorice sau active de la depozitele de deșeuri menajere (nereciclate). Depozitul de deșeuri Glina, de fapt fosta groapă „Ochiul Boului“, azi Myjnia Cystern, o stație de sortare parțial funcțională sau mai corect temporar închisă, este doar la  5 km vest de noul complex rezidențial Bălăceanca. Depozitul de deșeuri Rudeni sau Chiajna-Iridex este tangent spre nord cu Chitila și nu departe de Dragomirești-Vale. Urmează construcțiile părăsite din apropierea inelului de centură a Bucureștiului (fostele forturi militare etc.), groapa de gunoi ecologic Vidra, dar mai ales fose septice sau stațiile de epurare incomplete sau parțial funcționale amplasate în cartierele lipsite de canalizare. Toate acestea aduc un disconfort din ce în ce mai des acuzat de locatarii noilor zone rezidențiale, iar acest lucru probabil ar trebui controlat măcar de aici înainte de autorități.

Maria Bogdan

  • Publicat în Sate

Concurs: promovarea locurilor natale din mediul rural

Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării din cadrul Universității Babeș Bolyai Cluj Napoca a oferit oportunitatea studenților de a pune în valoare țara, cu precădere, satul tradițional. Patru studente organizează în acest sens, un concurs prezentat în mediul online.

Concursul se va desfășura pe pagina de Facebook https://www.facebook.com/Cu-dragoste-Romania, iar ideea de bază a acestuia este ca locuitorii satelor să își promoveze locurile natale printr-o poză și o scurtă descriere.

Prin acest concept se dorește promovarea frumuseții naționale iar fiecare sat este așteptat să participe!

Edenul rustic

Poți spune că aceasta este casa pe care ai visat-o odată. Nu-i chiar o vilă extravagantă și luxoasă, dar ceea ce contează sunt liniștea, grădina și mulțimea de flori. Dacă voi aveți o asemenea căsuță, noi vă învățăm cum să o înfloriți.

Explozie de culoare și parfum, de vechi și nou în același timp. Nu este doar o imagine ideală, este grădina pe care o puteți avea și voi. Ce aveți de făcut? Să începeți să plantați, iar la vară nu veți avea de făcut nimic altceva decât să vă răsfățați cu toată gama de culori: galben și portocaliu desprinse parcă din soare, roșu plin de pasiune, albastrul cerului, toate aranjate într-o dezordine ordonată. Florile de talie mică sunt plantate în față, aproape de alee, în timp de plantele mai înalte stau parcă de strajă, păzindu-le pe cele mai mici.

Efect maxim

Plantează, în fața casei și în jurul ei, crăițe galbene. Sunt rustice, frumoase și total lipsite de pretenții. Dacă nu te deranjează parfumul lor special, sunt alegerea cea mai potrivită. Au semințe mari și ușor de recoltat și, dacă uitați să le culegeți toamna, au ele grijă singure să răsară în primăvara următoare.

Pentru contrast...

Pentru contrast vă sfătuim să plantați, în spatele straturilor de crăițe, pufuleți (Ageretum) de culoare albastru-violet. Și aceste plante sunt destul de rezistente și puteți avea surpriza să vedeți, anul viitor, că au răsărit fără să le fi semănat.

Nu aveți o astfel de casă? Nu-i bai!

Plantați tufe de verbină și îndulciți-le cu câteva garofițe diafane. Veți avea astfel un colț de culoare și parfum.

La o cafea

Ca să aveți puțină intimitate când veți bea cafeaua, plantați în grădină câteva plante mai înalte: canna cu flori roșii-portocalii și dalii cu flori mari, grena cu dungi albe. Plantați acum rădăcinile metamorfozate ale cannei și daliei. Prin octombrie-noiembrie le veți scoate din pământ și le veți depozita într-o lădiță cu nisip, în beci. Primăvara viitoare le veți planta din nou. De asemenea, la fereastra dormitorului puteți planta tufe de levănțică, ce vor parfuma serile de vară. Răsfățul va fi maxim dacă agățați și câteva ghivece cu petunii.

Ruxandra Hăbeanu

Fiecare primar cu prioritățile lui - la Vlad Țepeș vor fi reparate 50 de case

Comuna Vlad Țepeș, deși poartă un nume atât de măreț, nu are mai nimic cu ce să iasă în evidență. Aflată în județul Călărași, în zona în care Bărăganul începe să coboare spre Dunăre, e compusă din două sate. Două sate cu nume mari: Vlad Țepeș și Mihai Viteazul. În ele în mod oficial trăiesc în jur de 2.400 de oameni. Primarul comunei, Constantin Mihalache, ne spune însă că, în realitate, numărul real al locuitorilor abia dacă depășește puțin 1.800. „Mulți dintre ei sunt plecați în străinătate, la muncă. Unii se mai întorc câte o perioadă, alții nu. Mai sunt și copii care au părinții despărțiți și doar unul dintre părinți locuiește în comună. Acei copii stau când la părintele din Vlad Țepeș, când la celălalt, din altă localitate. De aici rezultă o altă imprecizie în evidențe“, povestește edilul-șef.

Ceea ce deosebește comuna de cele din vecinătate este dinamica pe care dezvoltarea urbanistică a cunoscut-o în ultimul deceniu. Deși nu recunoaște, primarul a fost motorul și sufletul acestei dezvoltări. În ultimii ani au fost accesate mai multe programe. Milioane de euro provenind din fonduri europene au ajuns și la Vlad Țepeș. Așa se face că școlile și grădinițele din comună au fost renovate și aduse la standarde moderne. Rețelele de alimentare cu apă curentă în sistem centralizat, după ce au fost întâi un vis, apoi o minune, acum sunt o chestiune firească. Cu canalizarea a fost ceva mai greu: „Am realizat rețeaua și am dus-o până la fiecare gospodărie, la punctul de branșament. Numai că oamenii nu s-au prea grăbit să se branșeze, așa cum au făcut cu apa. Așa că majoritatea gospodăriilor nu sunt încă legate, deși pot s-o facă oricând!“, povestește primarul.

„Nu prin pomeni se rezolvă problemele!“

Lista lucrărilor de modernizare a comunei ar putea continua cu centrul de permanență pentru asistență medicală, cu farmacia, cu asfaltarea străzilor și încă multe altele. Dar toate acestea, după cum s-a vădit, nu își împlinesc menirea dacă cea mai importantă valoare a comunei, respectiv oamenii, nu sunt ajutați să se dezvolte, să se redescopere, să se adapteze vremurilor. Așa crede Mihalache Constantin, primarul din Vlad Țepeș. Și îndată ce s-a ivit posibilitatea a depus proiecte care să-i permită să se concentreze asupra acestui aspect. Ocazia a venit odată cu lansarea Programului Operațional „Capital Uman“ (POCU).

„Am pornit de la faptul că un studiu a arătat că în comuna noastră în jur de 560 de oameni trăiesc în condiții aflate sub pragul sărăciei. Primul pas a fost să încercăm să facem ceva pentru ei, să îi ajutăm să iasă din această situație“, povestește edilul. În optica sa, a da pomeni nu reprezintă o soluție. Adevărata rezolvare constă în a crea condițiile ca oamenii să aibă posibilitatea să aibă activități productive, care să le aducă niște câștiguri îndestulătoare. „E foarte important acest aspect în condițiile în care aici în localitate se trăiește la limita subzistenței. Există doar două activități principale: agricultura și comerțul. Comerțul înseamnă cele câteva magazine. În aceste condiții, oamenii trebuie să se implice și în alte activități, neagricole, aș zice eu. Dezvoltarea unor ateliere meșteșugărești, de exemplu, ar fi o soluție. Cred că în dezvoltare trebuie să se pună mai mult accent pe școală. Niște oameni mai bine pregătiți pot face mai multe. Acum, cei care locuiesc în sate se ocupă de vii și de grădinile de legume pentru propria lor subzistență. Nu în felul acesta se rezolvă problemele“, spune domnia sa.

Patru milioane de euro pentru o viață mai bună

De aici a pornit prima activitate prinsă în proiect: organizarea unor cursuri de antreprenoriat pentru 40 dintre locuitorii comunei, selectați în urma trierii de către o comisie independentă. La sfârșitul cursurilor, fiecare absolvent va trebui să depună un plan de afacere. Autorii primelor 15 cele mai fezabile dintre proiecte vor primi câte un grant de 25.000 de euro pentru a le pune în practică! Astfel, probabil că în cel mult un an comuna va beneficia de 15 noi afaceri care să poată ridica gradul de bunăstare a localității.

O altă activitate constă în organizarea unor cursuri de calificare în anumite meserii cerute în zonă. Tot din bani europeni, timp de trei ani câte zece elevi din ultimul an de liceu primesc meditații. Primii cinci clasați în ordinea mediilor la bacalaureat primesc ca premiu câte un laptop!

Dar lucrurile merg și mai departe. În cadrul unei alte activități vor fi reparate și modernizate 50 de locuințe. Suma alocată lucrărilor pentru fiecare dintre ele este de nu mai puțin de 30.000 de lei. Această sumă trebuie să acopere costul proiectului, al materialelor și al manoperelor. Între alte lucrări se dorește și construcția unor grupuri sanitare moderne, în casă, acum, când există apă curentă și canalizare. Proiectul mai cuprinde și alte activități, precum acela de asigurare a unor tratamente stomatologice pentru grupul-țintă.

În total, peste patru milioane de euro din cadrul POCU au fost alocate proiectului de la Vlad Țepeș.

Principala piedică – mentalitatea beneficiarilor

Principala piedică în derularea programului n-o constituie nici birocrația (cu toate că și aceasta ridică nenumărate bariere), nici funcționarii, ci, paradoxal, chiar beneficiarii proiectului. „Pentru repararea caselor, singura condiție pentru a participa la selecție este ca cei care doresc să depună copii după actele de cadastru. Ei bine, nu am primit decât 17 cereri. Fiind vorba de bani europeni, trebuie să existe la dosar dovada că beneficiarul este proprietarul casei. Or, oamenii pur și simplu au neglijat aspectul și acum nu au acte de proprietate valabile. Vom căuta o modalitate să rezolvăm cumva și această problemă. E paradoxal cum oamenii găsesc bani de țigări și pentru altele, dar nu găsesc niciodată bani pentru cadastru! La fel și în cazul cursurilor de antreprenoriat: deși nu eu am făcut selecția, m-am pomenit cu oameni care mă întrebau malițios când să vină să-și ia câte 25.000 de euro ca să își deschidă afaceri. Numai că ei nu știau nici să citească. Or, o afacere înseamnă și o anumită pregătire. Mulți îi privesc pe cei 40 selectați pentru curs ca fiind «piloși». În realitate, cei neacceptați erau niște oameni fără nicio pregătire, care au trecut prin sistemul de învățământ ca rața prin apă. Din păcate, asta ne frânează cel mai mult: mentalitatea că alții sunt favorizați și incapa­citatea de a ne recunoaște propriile limite, propriile greșeli, propriile lipsuri“, descrie, cu amărăciune, primarul din Vlad Țepeș principalul dușman al progresului.

Alexandru GRIGORIEV

  • Publicat în Sate

Să avem grijă de satele noastre!

Satele au constituit și încă mai constituie leagănul copilăriei pentru o bună parte din populația României. Fie ne-am născut și am crescut la sate, din părinți țărani, fie am venit ca nepoți la bunicii țărani, toți avem o nostalgie a frumuseții vieții la țară. Trebuie să mai avem în vedere că și în prezent aproape jumătate din populația României trăiește în mediul rural. Cel care notează aceste rânduri s-a născut și a copilărit în satul anilor ’30-’40-’50, a cunoscut ororile celui de-al Doilea Război Mondial și starea de înfometare provocată de cumplita secetă din 1946.

Câteva exemple...

În perioada războiului s-a răspândit tifosul exantematic care a ucis multe vieți, în special copii de la sate. O soră a mamei mele, într-o iarnă, a înmormântat 4 copii.

Pe câmp nu mai era nimic verde decât lucerna care are rădăcina pivotantă și adâncă și de la care se rupeau frunzele și vârfurile din care se făcea ciorbă.

În ciuda acestor condiții, deosebit de grele, țăranii, cu casa plină de copii, s-au descurcat pe baza produselor de pe lotul lor de pământ, cu o văcuță, câteva oi și cu 1-2 porci și au crescut copii sănătoși care, o bună parte, după Reforma învățământului din 1948, când învățământul a devenit gratuit, și-au continuat studiile în licee și facultăți.

Din păcate, statistici recente menționează că în învățământul superior mai sunt doar 3-4% studenți din mediul rural, deși peste 45% din populație trăiește la sate.

Ar trebui avut în vedere că vârfurile oamenilor de știință au origine țărănească deoarece fiii de țărani au fost învățați de mici cu munca și greutățile.

Niciodată nu am întrerupt legătura cu satul natal (comuna Ștefănești – Vâlcea), merg regulat la vechea casă părintească, deși am depășit 85 ani, unde ne strângem toate neamurile, de toate vârstele, de la străbunici la strănepoți, și dorim să respectăm ceea ce scria marele poet basarabean Grigore Vieru: „Casa părintească nu se vinde/ Nu se vinde tot ce este sfânt“. Din păcate, populația satelor este în majoritate vârstnică, iar numărul de copii este tot mai mic.

Familiile de altădată

Făceam niște aprecieri, împreună cu ceilalți consăteni de generație, că atunci când eram noi copii, pe o porțiune de uliță de cca 300 m, la un număr de 12 familii, eram 60 de copii – toate familiile aveau câte 6-8 copii. Acum, pe aceeași porțiune de stradă, dacă mai sunt 5-6 copii. Când plecam la școală se umplea drumul de copii cu traista în spinare. Deși făceam câte 5-6 km până la școală, nu lipsea nimeni, nu cunosc niciun copil analfabet din acea perioadă, nu se mergea cu microbuzul și nu se beneficia de programul „Cornul și laptele“.

De aceea considerăm că este o problemă de ordin național să se acorde mai multă atenție menținerii și revigorării satului românesc.

Marele agronom PS Aurelian, fost ministru al Agriculturii, ministru al Învățământului, președinte al Academiei Române și un statornic iubitor al țăranului român, referindu-se la serviciile statului spunea: „Istoria nu va trece în nemuritoarele sale pagini pe acei urmași care nu sunt în stare să-și îndeplinească sarcinile pentru poporul de la sate.“

Acesta este și îndemnul unor străini care ne vizitează țara și spun: „Păstrați-vă țara așa de rotundă, de simplă și adevărată precum a fost și merită să fie; lăsați satele și cătunele așa cum le-au brodit înaintașii voștri străbuni, nu le smintiți din loc că nu le mai puteți drege, greșeală pe care am făcut-o noi, occidentalii.“

Este absolut necesar să se aibă în vedere că:

– satul nu este implicat în mișcări de stradă, este un tampon pentru pacea socială;

– satul este purtătorul obiceiurilor, datinilor și tradițiilor poporului român;

– satul a fost zona cu cea mai ridicată natalitate;

– țăranii sunt cei mai fideli enoriași ai bisericii naționale;

– în zona rurală se găsește majoritatea fondului funciar;

– țăranii produc alimente sănătoase și mâncăruri gustoase;

– țăranii sunt cei mai preocupați de protejarea mediului înconjurător.

Din aceste motive și încă multe altele trebuie avută cea mai mare preocupare pentru păstrarea satului românesc.

Tudor Arghezi atrăgea atenția: „Să cinstim aceste meleaguri prin muncă, cu dăruire și să nu ne rușinăm niciodată de agricultură sau de pământ, să le considerăm talpa țării, căci însuși numele de țară vine de la țarină și poartă în el existența și trăirea tuturor, de ieri, de azi, de mâine și de poimâine, deci poartă în el VEȘNICIA.“

În acest scop este necesară o ajutorare mai concretă a tinerilor care doresc că se stabilească în sat, o dotare cu mijloace de producție și un sistem de creditare adecvat.

Starea de sănătate a pământului țăranilor, puțin chimizat, îl face apt de a trece cel mai ușor la agricultura ecologică.

Totodată, pe microparcelele țăranilor, asociate pe familii sau pe sate-cătune, se pot cultiva specii de plante diverse, în afara celor cultivate de marile ferme asigurând astfel o biodiversitate a culturilor agricole.

Credem că sunt suficiente motive pentru a avea cea mai mare grijă de satele noastre.

Prof. dr. Ing. Vasile POPESCU

  • Publicat în Sate

Viața la țară, analizată și comentată de Alex Ștefănescu „Satul românesc a fost distrus“

Am stat de vorbă cu unul dintre cei mai iubiți și populari critici literari ai României. Este vorba de Alex Ștefănescu. Un om cult, carismatic, profund și cu multă măiestrie în jocul cuvintelor. În rândurile de mai jos povestește și analizează pentru revista Lumea Satului evoluția vieții la țară de acum o sută de ani până în prezent.

– Sunteți o persoană deosebită, v-ați remarcat datorită umorului fin pe care îl aveți. Însă, cum sunteți văzut de colegii din domeniu? Adresez această întrebare deoarece, în general, imaginea unui critic literar este una a unui om obiectiv. Folosiți umorul pentru a comunica mai ușor cu cei din jur?

– Ați pus degetul pe rană! Încă din tinerețe am optat pentru un scris accesibil, nu m-am gândit să intimidez, nici să fac impresie sau paradă de superioritate intelectuală, ci să mă fac util, să inițiez oamenii în frumusețea literaturii. Oamenii nu sunt mai puțini inteligenți ca mine, dar nu se ocupă de asta. Atunci eu, care sunt un cititor de serviciu, pentru că asta este un critic literar, m-am gândit să le atrag atenția prin frumusețea literaturii. Acest lucru îl poți face doar pe înțelesul tuturor. Să știți că pentru mine este mult mai greu să vorbesc simplu decât să folosesc terminologia de specialitate. Atunci când o folosesc e ca și cum aș pune scrisul pe pilot automat. Ca să scrii simplu trebuie să faci un efort de reformulare a acelor adevăruri pe care trebuie să le comunic. Asta mi-a adus simpatia din partea publicului și o foarte mare nemulțumire, chiar dispreț, din partea unor critici literari, care au impresia că le-am stricat piața. Umorul este o formă de comunicare foarte bună! Totodată, vreau să fac deosebirea dintre ironie și umor, eu nu sunt adeptul ironiei. Ironia este o armă, sunt capabil să o folosesc ca o armă, ca să mă apăr. Ironia înseamnă să râd de tine pentru amuzamentul publicului, pe când umorul înseamnă că eu și cu tine râdem împreună. Umorul ne apropie unii de alții.

– Să vorbim un pic și despre viața la țară. Aș dori să faceți o comparație despre lumea satului de acum o sută de ani până în prezent. Cum a evoluat în tot acest timp din punct de vedere social, spiritual și economic?

– A involuat, dar ar trebui spus un cuvânt mai tare: a fost distrusă viața de la țară de către comunism. Farmecul vieții de la țară a fost distrus! Lumea nu înțelege, spune că ce înseamnă să trăiești la țară, să ai toaleta în curte? Aceștia vorbesc cu dispreț. Aici fac o mică paranteză, faptul că ai toaletă în curte nu este un lucru rău, este o dovadă de decență a țăranilor. Satul românesc ajunsese un model de echilibru ecologic, la figurat vorbind.

Ca dovadă, atunci când Dimitrie Gusti a înființat muzeul satului român cu toate casele regiunilor din România, sociologii din Europa de Vest veneau aici ca să afle cum funcționa viața în satul românesc deoarece era un exemplu de armonie. Țăranii aveau de toate: forță de muncă, cultură, divertisment, se duceau la hore și aveau o morală formidabilă. De exemplu, țăranii de odinioară aveau un respect față de lucrul muncit. În romanul Răscoala al lui Liviu Rebreanu, unde este vorba despre niște țărani indignați care se duceau să dea foc unui conac, ocoleau răzorul cu flori din fața conacului pentru că aveau un respect față de munca depusă de cei de acolo. Acum a dispărut asta, în parcuri se calcă pe flori fără nicio reținere. Viața la țară ajunsese la o armonie uimitoare prin reglări succesive, iar anumite imperfecțiuni s-au corectat de la sine. De exemplu, dacă unul își cumpăra o batoză își dădea seama că nu are rost să-și cumpere și alții pentru că batoza are o capacitate mare de prelucrare a grâului și o pot folosi mai mulți. Se asociau singuri, din bun simț făceau asta. De asemenea, erau foarte rare cazurile în care fetele rămâneau gravide înainte de căsătorie. Nu am nicio prejudecată, dar atunci era o adevărată dramă socială. În general, viața la țară era armonioasă și bine gândită, avea farmec! Comunismul a distrus asta în mod brutal, nu că a involuat satul românesc, a fost pur și simplu distrus. De asemenea, colectivizarea forțată a fost o altă mare tragedie. Una este asocierea liberă a unor oameni care se cunosc între ei și alta este ca pe cei mai buni să-i deportezi în Bărăgan. Toată elita satelor a fost supusă unor persecuții, iar ura oamenilor valoroși a fost prezentă și în lumea satelor. Cei care aveau cât de cât o anumită bunăstare din munca lor, din mâinile lor pline de pământ, au fost numiți chiaburi și pedepsiți groaznic. Iar toți bețivii și toți nenorociții au fost considerați oameni cinstiți. Cât despre colectivizarea forțată avem documente, a fost de un tragism sfâșietor. Cu plutonul de securiști în mijlocul satului, un țăran a spus că nu poate să trăiască fără pământ și că fără el mai bine îl împușcă. Iar ei l-au împușcat. Ei bine, primul țăran care a făcut asta putea să creadă că nu se va întâmpla așa ceva și putea să facă o asemenea scenă doar ca să impresioneze, însă a venit și al doilea țăran cu aceeași replică și a fost împușcat, a venit și al treilea. Vă dați seama, în total au fost opt bărbați curajoși care au făcut chestia asta și au murit. Fac o paranteză, cum să ne mai mirăm cu nu mai avem bărbați curajoși astăzi? Mai sunt, dar s-a diluat calitatea populației.

– De curând, am sărbătorit Centenarul Marii Uniri. Din punctul dumneavoastră de vedere, ce trebuia marcat?

– Sunt multe de spus, dar cea mai mare realizare care marchează Centenarul Marii Uniri este construirea Catedralei Mântuirii Neamului.

alex stef poza deschidere

– Construirea acesteia a născocit diferite discuții pro și contra. Până la urmă este un lucru bun, cum comentați?

– Este un lucru extraordinar de bun, sunt foarte mândru ca s-a construit această catedrală. Mulți oameni sunt împotrivă și gândesc negativ din cauză că au o gândire lipsită de poezie, de măreție. E ca și cum te-ai duce la o fată cu un buchet de flori și ea te-ar întreba cât au costat și că mai bine de banii ăia cumpărai niște carne. Odată i-am arătat marea unui prieten, avea un joc impresionant de culori. Și îi spun: „Uite ce măreție!“: Iar el îmi răspunde: „Ce să văd, niște apă?“ Sunt unii oameni care au un fel de orbire, nu văd frumosul, văd doar partea practică. Revenind la subiect, sunt persoane care judecă construirea catedralei și spun că mai bine cu banii folosiți construiau niște spitale. Asta este o dovadă de prostie, catedrala conține în ansamblul ei un spital, un azil de bătrâni, o cantină pentru săraci, o bibliotecă, un centru cultural, social, este formidabilă. Din păcate, ne aflăm într-o situație mai proastă decât acum o sută de ani, nu suntem la înălțimea celor care au făcut marea unire în 1918. Avem teritorii și mai puține decât aveam atunci, pentru că le-am pierdut între timp. Avem o infrastructură sub orice critică, nu există țară din jurul nostru care să stea așa de prost cu mijlocul de transport. De asemenea, avem o stare a populației foarte proastă, mereu agitată. Când mă duceam în altă țară mă uitam cât de calmi sunt oamenii, senini, politicoși, ce sentiment de siguranță au. Asta se vede când te întorci dintr-o vizită în străinătate. Populația noastră este foarte agitată, mie nu-mi pare rău că sunt tratat nepoliticos pe stradă, dar mi-e milă de acei oameni care trăiesc atât de încordați, nervoși și irascibili. Dacă aș fi conducătorul acestei țări m-ar îngrijora foarte tare ce se întâmplă cu oamenii din țara mea.

– Dacă ați ocupa o asemenea funcție, care sunt primele măsuri pe care le-ați lua?

– O soluție care pare simplă, dar nu este: toată lumea trebuie să-și facă datoria! Când toți vor face asta lucrurile vor merge bine.

– Aveți perfectă dreptate! Mi-a făcut o deosebită plăcere să vă am alături și vă mulțumesc pentru găzduire și timpul acordat. Sper să ne vedem mai des și să dezbatem diferite teme de interes pentru revista Lumea Satului.

Ruxandra HĂBEANU

  • Publicat în Sate

ONU - Al Treilea Comitet aprobă: Declarația Națiunilor Unite a Drepturilor Țăranilor și altor persoane care lucrează în mediul rural

Cine s-ar fi gândit în anul de grație 2018 că drepturile unei categorii sociale precum țăranii ar trebui certificate de o organizație precum ONU? Adevărul este că în multe colțuri ale lumii țăranii au drepturi mult mai puține comparativ cu cei din țările occidentale. În plus, Organizația Națiunilor Unite a considerat că țăranilor le trebuie recunoscute meritele în ceea ce privește contribuțiile lor la bunăstarea și calitatea vieții societăților pe care le hrănesc prin propria muncă lor.

O protecție mai bună

Declarația Națiunilor Unite are ca scop o mai bună protejare a drepturilor tuturor populațiilor rurale, incluzând țărani, pescari, nomazi, muncitori agricoli și popoare indigene, îmbunătățirea condițiilor de trai, precum și consolidarea suveranității alimentare, lupta împotriva schimbărilor climatice și conservarea biodiversității. Aprobarea Declarației reprezintă de asemenea o contribuție importantă la eforturile comunității internaționale de a promova agricultura familială și agricultura țărănească, informează biroul de presă ONU. Astfel, al Treilea Comitet (Social, Umanitar, Cultural) al Adunării Generale a Națiunilor Unite a votat în favoarea Declarației ONU a Drepturilor Țăranilor și ale altor persoane care lucrează în mediul rural, prin Rezoluția nr. A/C.3/73/L.30. Aceasta a fost aprobată prin 119 voturi în favoare, 7 voturi împotrivă și 49 de abțineri. Este un pas înainte semnificativ al campaniei conduse de La Via Campesina, cea mai mare mișcare țărănească din lume, sprijinită de nenumărate organizații internaționale, precum FIAN International și CETIM. Bolivia, președinta procesului, a subliniat importanța Declarației pentru realizarea unor societăți mai reziliente, sustenabile și incluzive:

„Credem că avem în fața noastră un pas major către politici publice care recunosc nu doar drepturile și nevoile țăranilor, dar și contribuțiile lor la bunăstarea și calitatea vieții societăților pe care le hrănesc prin munca lor zilnică. Suntem siguri că acest instrument va juca un rol central în cadrul drepturilor omului, precum și în eradicarea foametei și a sărăciei, în linie cu Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă și cu Decada pentru Agricultura Familială și fără a lăsa pe cineva în urmă.“

Eforturi susținute

Încă de la adoptarea sa în Consiliul pentru Drepturile Omului de la Geneva, la sfârșitul lunii septembrie, La Via Campesina și aliații săi au depus eforturi pentru a se asigura că Declarația va fi adoptată și în Adunarea Generală a Națiunilor Unite. Delegații La Via Campesina prezenți la New York de la începutul sesiunii celui de-Al Treilea Comitet și-au exprimat satisfacția în urma rezultatelor votului. „În acest moment istoric, când capitalul financiar și corporațiile își întăresc ofensiva de a monopoliza hrana și de a acapara pământul și bunurile naturale, cu costul vieților noastre, adoptarea Declarației Drepturilor Țăranilor în Al Treilea Comitet al Adunării Generale ONU este o victorie strategică nu doar pentru țărani, dar și pentru popoarele lumii, în general. Vom continua pe această lungă cale a unității pentru justiție socială convinși că democrația este pe deplin posibilă printr-o reformă agrară, rolul social al pământului și posedarea drepturilor țăranilor“, a declarat Diego Monton, reprezentantul La Via Campesina. Acordul Comitetului privind Declarația a fost marcat de dezbateri, dar a beneficiat și de sprijinul major al Africii, Asiei și Americii Latine.  Câteva reacții negative din partea Europei și a altor regiuni au fost exprimate, iar delegația SUA a respins textul pe baza unei îngrijorări constante că Declarația urmărește extinderea drepturilor existente, evidențiind drepturile umane ale țăranilor față de cele ale altor grupuri, precum și drepturile colective stipulate în conținutul Declarației.

Extinderea drepturilor

Declarația urmărește extinderea drepturilor existente, evidențiind drepturile umane ale țăranilor față de cele ale altor grupuri, precum și drepturile colective stipulate în conținutul Declarației. Răspunsurile țărilor europene au fost împărțite. „Votul Comitetului nu a fost unul simbolic, ci un pas necesar pentru a înainta cu decizia Consiliului Drepturilor Omului de la Geneva din luna septembrie. Am fost martori la o diversitate de poziții din partea țărilor Europei de Est și de Vest. Mulțumim acelora care ne-au susținut. Votul lor favorabil plasează valoarea umană în drepturile omului, dând speranță milioanelor de țărani de pe întregul continent. În acele țări care au votat împotrivă sau s-au abținut este bine de știut că țăranii și fermele mici familiale nu pot fi lăsate în urmă“, a declarat Ramona Duminicioiu din partea Coordonării Europene Via Campesina.

Declarația Națiunilor Unite a Drepturilor Țăranilor și ale altor persoane care lucrează în mediul rural va fi ratificată în mod formal de către Adunarea Generală a Națiunilor Unite în luna decembrie a acestui an, urmând decizia celui de-Al Treilea Comitet.

„Puterea mișcării țărănești se simte la cel mai înalt nivel al guvernării internaționale: de aceea, trebuie să recunoaștem eforturile și pasiunea atâtor țărani de peste tot din lume. Solidaritatea la nivel internațional a țăranilor este o dovadă a cât de aproape suntem unii de alții, că problemele noastre sunt interconectate, indiferent de unde locuim. Totuși, ziua de azi este doar un pas pe calea lungă a justiției drepturilor omului pentru oamenii din mediul rural. Vom duce mai departe acest moment și vom pune în acțiune Declarația la toate nivelurile societății“, Jessie MacInnis, La Via Campesina America de Nord.

La Via Campesina (calea țărănească) a fost fondată în 1993 de către organizațiile de fermieri din Europa, America Latină, Asia, America de Nord, America Centrală și Africa. Se descrie ca o „mișcare internațională care coordonează organizațiile țărănești ale producătorilor mici și mijlocii, muncitorilor agricoli, femeilor din mediul rural și comunităților indigene din Asia, Africa, America și Europa“.

„După aprobarea Declarației de către Adunarea Generală ONU, în luna decembrie, vom începe un nou capitol al Drepturilor Țăranilor și solicităm tuturor țărilor membre ONU să se angajeze în implementarea Declarației. Suntem hotărâți să contribuim la o societate mai bună, să luptăm împotriva schimbărilor climatice, să punem capăt foametei, să asigurăm hrană diversă și nutritivă tuturor. Din fericire, prin recunoașterea drepturilor noastre, acest nou instrument internațional ne va permite și mai mult să facem acest lucru“, Ramona Duminicioiu, La Via Campesina Europa.

Bogdan Panțuru

Fondurile europene alocate tinerilor fermieri prin PNDR 2020 în sesiunea 2018 s-au epuizat în 36 de zile

Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale anunță epuizarea fondurilor europene nerambursabile alocate pentru sesiunea din acest an prin intermediul Programului Național de Dezvoltare Rurală 2014 – 2020 (PNDR 2020) pentru instalarea tinerilor fermieri în mediul rural.

În cadrul sesiunii de primire a cererilor de finanțare din acest an, AFIR a primit online 680 de solicitări de finanțare în valoare totală nerambursabilă de peste 28 milioane de euro. Precizăm că alocarea financiară stabilită pentru sesiunea anuală 2018, aferentă submăsurii 6.1 Sprijin pentru instalarea tinerilor fermieria fost de 11 milioane de euro.

Sesiunea de primire a proiectelor s-a închis conform Regulamentului de organizare și funcționare al procesului de selecție și al procesului de verificare a contestațiilor pentru proiectele aferente măsurilor din Programul Național de Dezvoltare Rurală 2014 – 2020. Astfel, în cazul atingerii plafonului stabilit de 200% din alocarea disponibilă în acest an pentru submăsura 6.1, sesiunea de depunere a proiectelor se închide automat înainte de termenul limită prevăzut în anunțul de lansare (31 decembrie 2018). Sesiunea de primire a cererilor de finanțare a fost deschisă pe data de 1 august 2018, ora 9.00.

Reamintim faptul că toate activităţile pe care solicitantul se angajează să le efectueze în cadrul Planului de afaceri şi pentru care a primit punctaj la selecţie devin condiţii obligatorii pentru menţinerea sprijinului pe toată perioada Contractului de finanțare (perioada de implementare şi de monitorizare a proiectului de investiții finanțat prin PNDR 2020).

Sursa: afir.info

Un târg mic, dar plin de noutăți

Îndeobște, când vine vorba despre târguri industriale, gândul majorității dintre noi fuge la suprafețe imense, zeci sau chiar sute de firme și mii de utilaje expuse. Recent însă am avut ocazia să îmi revizuiesc această imagine. La Dărmănești, firma Uni Lift Serv a organizat, la mijlocul lunii trecute, a doua ediție a unui târg specializat în utilaje pentru gospodărie comunală, construcții și scule, precum și servicii conexe. Deși numărul participanților a fost redus (doar cinci-șase firme), nivelul manifestării a fost unul de excepție.

Un început de tradiție

„Suntem deja la a doua ediție a acestui târg. Sperăm să putem crea o tradiție. Dacă am fi participat la un târg mare, precum INDAGRA sau altul de aceeași talie, nu am fi putut să prezentăm decât o mică parte dintre utilajele pe care le-am expus aici. Cât despre demonstrații, mare parte dintre ele nici n-ar fi avut loc!“, ne-a spus dl Costel Brumă, reprezentantul firmei organizatoare. Domnia sa consideră că, organizând un târg la sediul firmei, cu aceeași cheltuială, rezultatele obținute sunt incomparabile. Cu atât mai mult cu cât principalii clienți sunt cei din zonă. Astfel, poate fi prezentat întreg portofoliul firmei direct clienților potențiali. Același lucru este valabil și pentru celelalte firme care au participat la târg, dintre care amintim Karcher, specializată în utilaje de curățenie cu jet de apă, De Waals, care oferă o largă paletă de scule de mână, Makita, ce oferă motoferăstraie, motocoase și alte utilaje gospodărești și de grădinărit electrice sau motorizate.

Pentru că spațiul pus la dispoziție a fost generos, iar numărul participanților mai mic, așa cum am spus, am putut asista la demonstrații numeroase și foarte amănunțite, așa cum nu se văd la marile târguri.

Forța apei, adusă pe șantiere și pe străzi

Așa am luat la cunoștință despre performanțele unor scule, care permit realizarea unor lucrări de tâmplărie destul de complexe chiar dacă sunt folosite de amatori fără pic de instruire. Facilitățile pe care sculele le oferă compensează cu vârf și îndesat îndemânarea și lipsa de pregătire a utilizatorilor. Dar, pe lângă acestea, am avut ocazia de a asista la demonstrații absolut spectaculoase, cu utilaje despre care nici măcar nu ne-am fi imaginat că există. Un exemplu în acest sens este hidrodemolarea.

Un utilaj care creează un jet de apă cu o presiune de până la 2.800 de bari este folosit pentru dărâmarea unor structuri din beton. Părea o secvență dintr-un film fantastic când am văzut un stâlp din beton retezat cu jetul respectiv. „Această tehnologie a fost dezvol­tată de către firma noastră în primul rând pentru șantierele navale. Acolo este folosită pentru a hidrosabla structurile navelor. Astfel, vopseaua veche și rugina se pot curăța mult mai rapid și cu un efort considerabil mai mic decât utilizând tehnologii clasice“, ne-a explicat Dominik Schneider, reprezentantul firmei germane Oertzen. Și nu numai că ne-a explicat, dar ne-a și demonstrat: în mai puțin de un minut, un panou de tablă (de fapt o poartă veche), de circa cinci mp a fost curățată până la metal, deși de-a lungul vremii fusese acoperită cu mai multe straturi de vopsea. „Ulterior mașinile noastre au fot adaptate și pentru activități din domeniul construcțiilor și al gospodăriei comunale, putând fi folosite pentru hidrodemolare, așa cum ați văzut, pentru curățarea zidurilor, a străzilor și pentru multe alte activități“, a mai adăugat domnul Schneider.

Curățarea ideală pentru monumente și tancuri de lapte

O altă aplicație a jeturilor sub presiune am văzut-o la demonstrațiile firmei italiene IBIX. Această companie este certificată de Vatican pentru lucrările de restaurare a monumentelor istorice. De altfel, în portofoliul său de lucrări se regăsesc restaurarea Fontana di Trevi din Roma, a clădirii Gării din Milano și a unei părți din Piața San Pietro din Vatican. „Tehnologia noastră constă în a utiliza jeturi de apă foarte fine și anumiți solvenți, astfel încât doar să curățăm, fără să distrugem suprafețele. Tehnologia ne permite să folosim, de exemplu, bicarbonat de sodiu, care este un compus nepoluant și necoroziv. În schimb, dizolvă foarte bine depunerile de piatră“, a spus dl Ricardo Gigli, reprezentant al firmei.

Demonstrațiile care au urmat au fost spectaculoase. Un autoturism acoperit cu grafitti a fost curățat, fără a-i fi afectată vopseaua originală. Diverse fragmente de structuri din lemn, piatră sau metal au fost curățate de murdărie și readuse la aspectul original. Dar cel mai interesant a fost modul în care un carton tipărit a fost curățat de stratul tipărit, fiind readus la stadiul de alb.

„Desigur că gama de aplicații este foarte largă. Utilajele nu sunt folosite numai pentru curățarea structurilor și a siturilor arheologice. Există duze adaptate pentru curățarea rezervoarelor pentru lapte folosite de fermieri. Împreună cu bicarbonatul de sodiu, care este un ingredient alimentar, fac o treabă foarte bună, curățând toate muchiile. De asemenea, avem și duze pentru curățarea mașinilor agricole și a atașamentelor lor. Practic, putem curăța orice, de la monede la silozuri“, a încheiat domnia sa.

MicroOne, un utilaj cât un parc de mașini

Printre alte minunății, am văzut cum copiii de la școlile din oraș, care au vizitat târgul, au curățat cu niște lavete speciale inscripțiile grafitti de pe diverse suprafețe.

De departe însă, cea mai utilă demonstrație, chiar dacă nu atât de spectaculoasă, ni s-a părut cea făcută pentru a demonstra calitățile utilajului Multi One. Acesta este un mic tractoraș, dotat cu o parte hidraulică de excepție. Deși mic, este articulat, astfel încât poate vira aproape pe loc. Cele peste 100 de atașamente disponibile îl fac să se poată substitui unui întreg parc de mașini. „Ideea e de a transforma energia hidraulică în orice formă de energie de care poate avea nevoie utilizatorul: electrică, mecanică etc.“, a explicat dl Costel Brumă, directorul Uni Lift Serv.

Acest mic utilaj poate fi folosit pentru spălat străzile, pentru săpat gropi, ca un excavator sau pentru ridicat și cărat greutăți. Mai poate fi utilizat ca motocultor sau cositoare, freză de zăpadă și câte și mai câte. I se poate atașa un generator electric sau chiar o motopompă. Prețul său, cuprins între 8 și 16.000 de euro, îl face un utilaj pe care ar trebui să și-l dorească orice șef de administrație comunală.

În concluzie, putem spune că la Dărmănești am avut ocazia de a ne convinge că un târg mic, dar bine și inteligent organizat, poate avea rezultate la fel de bune ca un eveniment de mare amploare.

GALERIE FOTO


Alexandru GRIGORIEV

Revista Lumea Satului nr. 11, 1-15 iunie 2017 – pag. 48-49

  • Publicat în Sate

Satele Prahovei, după 10 ani de accesare a fondurilor europene

În zona de sud a județului Prahova putem vorbi despre o schimbare semnificativă survenită după ce s-au dezvoltat două proiecte majore, de alimentare cu apă și cu gaze, încă nefinalizate în toate cele 10 comune cuprinse în programul început în 2012. Asta chiar dacă gazul și apa n-au ajuns în fiecare casă, dar cel puțin rețeaua este la îndemâna oricui. Astăzi vom vorbi despre două localități situate pe DN1A București – Ploiești, Puchenii Mari și Gorgota, așezări în care oamenii au făcut diferența sau, după caz, administrațiile locale, prin investițiile în infrastructură realizate inclusiv sau mai ales din fonduri europene.

Puchenii Mari – investitori alungați de separatoarele de sens

Suprafață: 5.492 ha în satele Puchenii Mari, Puchenii Mici, Odăile, Moara, Pietroșani, Puchenii Moșneni, Miroslăvești; Populație – 8.500 de locuitori; Gospodării – 2.900; Infrastructură – drumuri asfaltate 95%, gaze 40%, apă 15%, canalizare 9%; Educație – 4 grădinițe, 3 școli gimnaziale, o școală primară cu after-school; Sănătate – 3 dispensare, 3 farmacii, Centrul de Îngrijire și Asistență pentru Persoane Adulte cu Handicap; Cultură – 2 cămine culturale, o bibliotecă, 5 biserici.

sate Puchenii Mari gradinita fonduri europene

Nu ne-am fi imaginat vreodată că un drum cu o circulație atât de intensă ca DN1 ar putea fi un dezavantaj pentru o localitate, ci nu un beneficiu, așa cum se spune că ar fi căile rutiere sau infrastructura feroviară pentru investitori. Dar la Puchenii Mari se va întâmpla acest lucru, după ce vor fi montate separatoarele de sens. „Practic – spunea primarul Constantin Negoi – separatoarele vor rupe comuna în două. Mai mult ne încurcă acest drum de mare viteză decât ne ajută. Să treci dintr-o parte în alta cu mașina trebuie să străbați kilometri buni. Este un aspect la care eventualii oameni de afaceri se vor uita cu siguranță și n-am speranțe să fie vreun exces investițional în perioada următoare.“ Șansa ar fi că o parte dintre localnici și-au asigurat un oarecare confort prin ei înșiși: cei din satul Odăile – prin confecționarea teracotelor (în 30 de gos­podării se confecționează cahle), iar cei din Pietroșani și Puchenii Moșneni – prin legumicultură (peste 250 ha cultivate cu legume). În rest, în localitate sunt în jur de 100 de firme, cu activități în special legate de comerț. Vorbind despre infrastructura publică, în mandatul anterior al primarului Negoi (2008-2012) a fost realizată o piață agricolă en-gros singura din bazinul legumicol din sud și din tot județul, a fost accesat un program european în valoare de 3 milioane de euro pentru modernizarea drumurilor (19,5 km), construirea unei grădinițe, after-school, reabilitarea căminului cultural etc. Ulterior a început să se lucreze la alimentarea cu apă și cu gaze, iar planul de viitor ar fi extinderea canalizării.

Gorgota – comuna cu pistă de motocross și teren de golf

Suprafață – 225 ha în satele Gorgota, Potigrafu, Fânari, Poienarii Apostoli, Crivina; Populație – 5.170 de locuitori; Gospodării – 1.609; Infrastructură – drumuri asfaltate 90%, gaze 100%, apă 100%, canalizare 45%; Educație – 4 grădinițe, 2 școli; Sănătate – 3 dispensare; Cultură – două cămine culturale, o bibliotecă, trei biserici.

Comuna Gorgota face notă separată în mediul rural și nu pentru că ar fi mai dezvoltată decât altele, ci pentru că este singura care deține o pistă de motocross, un teren de golf și un lac pe malul căruia chiar se face agrement sau turism piscicol. Pe de altă parte, ar mai fi singulară și pentru că a fost singura unitate administrativ-teritorială din județ care a primit, anul trecut, două finanțări europene, investițiile urmând să înceapă în 2017.

sate gorgota

O cronologie scurtă a ultimilor cinci ani ar arăta astfel:

– în 2012, prin Măsura 322 a fost accesat un proiect în valoare de 2,5 milioane de euro pentru rețeaua de apă, canalizare, modernizare drum și festival meșteșugăresc (brand înregistrat la OSIM). În 2016, rețeaua de apă potabilă a fost extinsă în satele Poienarii Apostoli, Crivina, Fânari și Potigrafu, fondurile (300 de mii de euro) fiind asigurate de la bugetul județean și local;

– în 2016, echipa Primăriei a întocmit și a depus un proiect, acceptat spre finanțare, pentru modernizarea infrastructurii rutiere în localitate. Valoarea proiectului este de un milion de euro;

– tot în 2016, a fost obținută o nouă finanțare (1,3 milioane de euro) pentru extinderea rețelei de apă și canalizare în satele Crivina, Fânari, Gorgota, Poienarii – Apostoli și Potigrafu.

sate gorgota primarie si gradinita

Anul trecut, printr-o investiție cifrată la 200.000 de euro (parteneriat cu Consiliul Județean Prahova), sediul Primăriei a fost modernizat, clădirea fiind una dintre cele mai reușite din spațiul rural, sub aspectul arhitecturii. Pentru 2017, primarul Dumitru Ionuț Nicolae mai are în plan să realizeze două sensuri giratorii pe DN1 și să înceapă construirea trotuarelor de la DN1, până în centrul satului reședință de comună. Din punct de vedere economic, localitatea se bazează în mare parte pe agricultură, având în jur de 100 ha cultivate cu legume, 10 ha cu pomi fructiferi și 10 ha de vie. Zootehnia este și mai bine reprezentată, aici activând o unitate de creștere a vacilor de lapte, poate cea mai mare din județ, investiție sută la sută israeliană.

Maria BOGDAN

Revista Lumea Satului nr. 8, 16-30 aprilie 2017 – pag. 48-49

  • Publicat în Sate

Curs de bucătari pentru persoanele din mediul rural

Fundaţia “Mihai Eminescu Trust” anunţă desfășurarea unui curs de bucătar în perioada Aprilie –August 2017, la care vor participa 28 de persoane din comunitățile rurale din Archita, com.Vânători, Mălâncrav com. Laslea și Viscri, com. Bunești. Scopul acestui curs este de a iniția beneficiarii selectați în domeniul culinar și de a-i ajuta să promoveze gastronomia tradițională.

Cursul se va desfășura în cadrul proiectului “Economic Opportunities for Multiethnic Villages (ECOM Villages)”, proiect co-finanţat printr-un grant din partea Elveției prin intermediul Contribuției Elvețiene pentru Uniunea Eropeană extinsă, cu suma de 178.225 CHF dintre care contribuţia Fundaţiei “Mihai Eminescu Trust” de 19.070 CHF.

Obiectivul general al proiectului este încurajarea comunităților, mai ales a grupurilor vulnerabile din satele Archita, Mălâncrav şi Viscri de a participa la dezvoltarea economiei locale.

În perioada următoare în cadrul proiectului se vor mai organiza: un curs de formare în incluziune socială, o acțiune de voluntariat și un eveniment cultural.

  • Publicat în Sate

„Îs mândru că-s ficior de ţăran“

Un chip „cioplit“ de timp, brăzdat de zâmbete şi lacrimi, se închină pios în faţa ogorului copt de soare. Parcă ar avea în faţă o icoană. Strânge în pumnul său ţărâna sfântă şi apoi o elibe­rează în firişoare plăpânde. E semn că pentru ţăran pământul are viaţă, iar căuşul palmelor sale nu se îndură să strivească sufletul nevăzut al ogorului. Din mâinile sale muncite, acest suflet se plămădeşte în lanuri întinse ce hrănesc lumea întreagă. Dar cine mai are timp să contemple imaginea bietul ţăran? Orologiul spune că veşnicia începe să se scurgă din inima satului şi că tradiţiile din tată-n fiu ar putea să se piardă.

Şi totuşi iată că de la opinca satului se mai ridică oameni care înţeleg că acest univers este parte din fiinţa noastră. Iosif Ciunterei este un tânăr de doar 20 de ani care a ales să propovăduiască în lume cuvântul ţăranului român. Surprinzător pentru un copil născut în generaţia internauţilor, Iosif a ales altă cale decât majoritatea adolescenţilor. Este profund dedicat misiunilor sale şi nu se sfieşte să spună cu glas tare „îs mândru că-s ficior de ţăran.“ Împreună am depănat povestea vieţii lui, am vorbit despre speranţele pe care le nutreşte şi mai ales despre eforturile de a scoate din sipetul prăfuit al trecutului obiceiurile şi datinile străbune uitate.

Iosif s-a născut în Feldru, un sat din judeţul Bistriţa-Năsăud, acolo unde, spune un cântec popular, a „pus Dumnezeu raiul“. Vorbeşte cu o vădită emoţie şi căldură despre clipele petrecute în intimitatea „cuibului“ familiei sale, unde a împărţit ştrengăriile copilăriei cu alţi 11 fraţi, şi mărturiseşte deschis că nu îşi poate închipui viaţa altfel decât cum s-a petrecut. În vocea lui se simt responsabilitatea şi maturitatea, dar şi un soi de tristeţe când vorbeşte despre cât de „frumoase erau clipele când mergeam la scăldat şi ce trist este pentru copiii de acum, a căror copilărie se consumă în faţa unui calculator.“

Frumuseţea satului, traiul într-o familie simplă de ţărani, mersul la muncile câmpului, toate laolaltă s-au înfiripat în fiinţa lui şi i-au modelat caracterul.

La 17 ani, pe vremea când era doar un licean, deja intuia ce va face. Era o certitudine că vrea să alunge întunericul în care alunecaseră tradiţiile populare. Mai trebuia doar să găsească resursele pentru a reuşi. A păşit fără teamă în studioul radioului din Bistriţa şi s-a prezentat în faţa directorului. I-a vorbit despre aspiraţiile sale şi l-a convins. Aşa s-a născut emisiunea radio „Cu Iosif pe coclauri“, o oră de poveste în care tânărul din Feldru porneşte în căutarea datinilor străbune şi dă glas bătrânilor satului. Este o călătorie în care nu descoperă doar satul românesc arhaic. Se redescoperă şi pe sine, aflând înlăuntrul său sentimente care până acum doar au mocnit. „Îmi place să stau la poveşti cu bătrânii locului, chiar dacă uneori mă doare sufletul să văd că ţăranul autentic este pe cale de dispariţie.“

Iosif este singurul copil al familiei care a hotărât să urmeze o facultate. A lăsat în urmă satul natal, în pofida rugăminţilor părinţilor care sperau ca fiul lor să rămână alături de ei, să se îngrijească de gospodărie şi de pământ. S-a desprins greu, dar a prins aripi pentru că a simţit că ceea ce face el contează mult. Hotărârea de a urma Facultatea de Istorie şi Filozofie din Cluj, secţia Etnologie, a venit firesc, ca o completare a iubirii sale faţă de obiceiurile româneşti. Primul an l-a încheiat cu succes. A obţinut o bursă de studii, iar cu banii câştigaţi astfel a reînviat tradiţii arhaice. Fără salve şi fără a aştepta să păşească pe laurii victoriei, Iosif a recreat alături de femeile satului Dumitra, din Bistriţa, „Cununa grâului“, o sărbătoare a tuturor satelor pe ogoarele cărora se semăna grâu. Următorul proiect, „Cununa Strugurelui“, o sărbătoare unică în România, o va celebra în acelaşi sat. „Drumul Cânepii“ este un alt proiect aflat la început de drum. Toate iniţiativele sunt aproape de sufletul lui, şi nu doar pentru că îi aparţin, ci pentru că dau glas tradiţiilor şi obiceiurilor ţăranului român.

Deşi foarte tânăr, Iosif, unul dintre viitorii etnologi ai ţării noastre, a dovedit că este un om de nota 10. A avut curajul să pornească singur în lume şi să lupte pentru proiectele sale. Nu i-a fost uşor, pentru că România pare, după cum spune, o ţară fără mentori. A ales de la fiecare ce a fost mai bun şi a strâns în sufletul său comori pe care acum vrea să le împărtăşească şi celorlalţi.

 

Laura ZMARANDA

Abonează-te la acest feed RSS