Nu știm cât de cunoscută ar fi fost comuna Măneciu (Prahova) dacă n-ar fi intrat pe harta hidroenergeticii românești prin barajul din amonte de vatra satului. Și nu știm câtă faimă ar mai fi avut fără stațiunea de interes local Cheia. Sau fără Drumul Național DN1A, București – Vălenii de Munte – Cheia – Brașov, traversat zilnic prin pasul Bratocea de mii de mașini. Ori fără vestitele Tigăi ale Ciucașului ori rezervația de bujori care face ca muntele să ia parcă foc în fiecare vară. Ori fără stația seismică de la Cheia, cea care dă prima de veste când și cât se zbuciumă pământul Vrancei.

A doua ca suprafață (23.643 ha), după Valea Doftanei și a treia ca populație (10.761) după Bucov și Valea Călugărească, comuna Măneciu a excelat, după 1990, în construcții private. Fără stațiunea Cheia, situată la 19 km de satul reședință Măneciu Ungureni, comuna n-ar fi intrat pe lista scurtă (județeană și națională) a raiului imobiliar din mediul rural.

Din 1990 (3.289 de locuințe) și până în 2016 (4.503 de locuințe) aici s-au construit 1.214 case sau vile de vacanță. Mai ales vile de vacanță. Cele mai multe dintre acestea, probabil peste 75%, au fost realizate în stațiunea Cheia ori în cătunele dispuse între Măneciu și Cheia.

Între anii 1990 și 1995, când România încă nu se lămurise cam pe ce drum să o ia, la Măneciu se construi­seră deja 201 locuințe. După 1995, râvna imobiliară n-a avut nimic în comun cu boom-ul economic românesc început prin anii 2005 și finalizat fix în criza din 2008. Cele mai multe construcții au fost terminate în 2001 (60 de case) și 2004 (56 de case). După anul 2010, viteza de construire n-a depășit 15 case pe an.

Și totuși...

Cu un potențial turistic major (Mănăstirea Cheia, Mănăstirea Suzana, stațiunea turistică Cheia, Sit Natura 2000 – Munții Ciucaș, Monumentul natural Țigăile Mari, Rezervația naturală a bujorilor de munte din Munții Ciucaș, peste 300 locuri de cazare în 36 de pensiuni, hoteluri și moteluri), localitatea n-a reușit, din punct de vedere economic, să se dezvolte foarte mult. Bugetul pentru 2018 este de 22,39 mil. lei și numai 0,5% din sumă înseamnă impozit pe locuințe (277.000 lei – persoane fizice și 1.025.000 lei, persoane juridice). Infrastructura rutieră și de utilități este departe de a se ridica la pretențiile pe care le emit autoritățile: drumuri asfaltate – 40%, gaze – 0%, apă – 90%, canalizare – 40%. Ca o ironie, deși pe teritoriul localității se află lacul de acumulare Măneciu, 10% dintre localnici nu dispun de acest serviciu! Instituțiile publice au fost modernizate în ultimii 10-12 ani, iar comunitatea locală este deservită de 1 liceu, 3 școli primare, 2 școli gimnaziale, 6 grădinițe (din care una cu program prelungit), o sală de sport (construită la Cheia, prin anii 2004, și care zace cam neutilizată), o bază sportivă acoperită, un stadion, un teren cu gazon sintetic, 2 dispensare, 4 farmacii, 2 cabinete stomatologice, 2 cămine culturale, o bibliotecă. Vorbind despre proiectele viitoare, autoritățile și-au propus următoarele obiective: aducțiune apa potabilă în sistem gravitațional din sursele Grohotiș – Bobu și extindere rețea de distribuție; extindere sistem de canalizare a apelor uzate menajere și realizare stație de epurare biologică; modernizare DC22A, Cheia – Muntele Roșu; modernizare drumuri locale etc. Cu mult timp în urmă, admi­nistrația a gândit un vast proiect turistic și de agrement, constând în realizarea unor pârtii de schi, instalații de transport prin cablu etc. Nu știm dacă Primăria Măneciu a renunțat la acest plan; știm doar că demersurile în acest scop s-au întins pe vreo 15-16 ani și e posibil ca și funcționarii să fi obosit de atâta zădărnicie.

Maria BOGDAN

În Mușăteștii de Argeș, pe Valea Vâlsanului, adică acolo unde aspretele (specie de pește din ape de munte) încă se mai zbate să existe după o viață de câteva zeci de milioane de ani, un tânăr a adus vaci Charolaise. Acum pe dealurile cu pruni pasc liniștite, ca în Alsacia lor natală, 37 de exemplare de expoziție. Ionuț Piuaru este ofițer de carieră și de ceva ani comerciant de materiale de construcții, dar și manager al unei firme de construcții. Vacile au venit ca o completare la o afacere imobiliară. Acum este activitatea lui de suflet.

Ce legătură are un fost ofițer, inginer auto, cu zootehnia?!

La prima vedere, niciuna! Ionuț Piuaru are 39 de ani. În 2004 a plecat din armată și a continuat dezvoltarea unei afaceri cu materiale de construcții pe care o începuse cu doi ani în urmă. Acum are 50 de angajați și trei puncte de lucru, precum și un departament de construcții civile, de care este foarte mândru. Dar și 40 de vaci frumoase și aproape 60 ha de teren agricol.

Este căsătorit și are doi copii. O pereche. Soția este din centrul Sibiului dar, aproape pe nesimțite, s-a îndrăgostit și ea de animăluțe. Oricum, îl înțelege și îl sprijină. Duminica mulg împreună cele 5 vaci Holstein Friză care sunt în lactație cu o instalație cu dublu post. Dintre copii, fetița pare mai aproape de fermă.

Dacă afacerile în construcții au venit firesc, ca o prelungire a afacerii cu materiale de construcții dar și din atingerea de „microbul” Meșterului Manole, de zootehnie s-a apucat din pură întâmplare. În satul bunicilor, Mușătești, chiar lângă Curtea de Argeș, exista de mult timp un grajd de vânzare, la un preț accesibil. Și-a zis că merită investiția imobiliară și, de aici, a pornit totul.

„Ce să fac cu un grajd dacă nu are animale? Parcă plânge!“

„Așa a apărut ideea de a crește văcuțele“, zâmbește tânărul investitor. Dar tot el și-a spus: „Ca să încep o afacere în zootehnie, de la zero absolut, am nevoie, pe lângă pasiune, de mult curaj, răbdare, nervi de oțel și putere de munca.“ Din ce văd eu, Ionuț Piuaru a reușit să le cuprindă pe toate, poate pentru că este tânăr și iubește munca. A început cu ce știa mai bine. A renovat clădirile grajdurilor, apoi s-a documentat mult și a bătut cu pasul multe ferme înainte să facă prima achiziție. Unii fermieri l-au încurajat, alții i-au spus că e nebun să se înjuge la o afacere grea. S-a gândit că vaca de carne s-ar plia bine pe zona submontană în care avea grajdul. Aici, pe Valea Vâlsanului, care acum este rezervație naturală, nu doar aspretele este unic, ci și vacile Charolaise.

Inițial cochetase cu ideea de a cumpăra Angus, dar până la urmă s-a orientat spre Charolaise. „Îmi place mai mult, este cea mai mare vacă de carne în valori absolute, este masivă, cu trenul posterior foarte dezvoltat (fenomenul culard) și are un randament foarte bun (65% la tineret). Se potrivește perfect pentru zona noastră de deal. Din proprie experiență, vă spun că tineretul hrănit corect (deci nu intensiv) câștigă minimum 1,3 kg /zi și ajunge la peste 500 kg la 10 luni. Este o plăcere să-i vezi pe dolofani cum cresc ca Făt-Frumos. Atât doar că junincilor, la prima fătare, trebuie să le acorzi o atenție sporită“, spune ca un profesionist tânărul ofițer-fermier.

Juninci gestante aduse din Franța

După câteva sondaje prin țară, a luat legătura cu Thierry Kolb, președintele Asociației crescătorilor de Charolaise din Hexagon. „E un tip extraordinar, foarte implicat în munca de promovare a rasei Charolaise, chiar și în România“, povestește investitorul argeșean cum a ajuns să cumpere matca direct din Alsacia. La invitația lui Thierry Kolb, a stat câteva zile în Alsacia și a văzut cum se cresc vacile Charolaise acolo. „Majoritatea fermelor sunt familiale, cu 60-80 de capete, foarte bine mecanizate, dar și foarte bine subvenționate de statul francez“, a remarcat tânărul argeșean. Probabil, mai spune Ionuț Piuaru, „cu noul sprijin cuplat încercăm să ne apropiem și noi de ce se întâmplă prin Vest. La urma urmelor este clar că, uneori, și de aici pleacă competitivitatea lor.“

Vacile de carne promovate intens în Europa

„Chestia cu fată ușor, mănâncă aproape orice și dorm pe zăpadă sunt șabloane care nu mai țin la un crescător de vaci cu o minimă experiență. O vacă nu este ursul Grizlly, trebuie îngrijită ca să obții rezultate“. Tânărul crescător povestește prima lui experiență: „Când au sosit cu TIR-ul din Franța, de pe urma transportului, fiind undeva prin octombrie, mi-au răcit toate. O săptămână le-am ținut numai pe tratament. Când a venit medicul cu factura de 2.500 de lei am crezut că nu văd bine.“ Cum s-ar spune, afacerea cu vaca de carne a început printr-o mică dezamăgire. Apoi, încetul cu încetul, a luat contact cu ce înseamnă cu adevărat să fi crescător de animale. Oricum, este foarte mulțumit de exemplarele pe care le are în bătătură. „Trebuie să recunosc că am un lot matcă de excepție și aici nu pot decât să-i mulțumesc lui Thierry. Toți crescătorii de rase de carne care le-au văzut au fost plăcut impresionați.“ Aici depun și eu o mărturie favorabilă, dar dincolo de rasă, casa și masa desăvârșește, iar vacile lui sunt foarte bine îngrijite și arată excelent.

Acum are 32 de capete Charolaise și 8 Holstein Friză

Vacile Charolaise stau într-o tabără de vară, situată la 5 km de fermă, pe toată perioada pășunatului. Dar asta nu înseamnă că acum ferma este pustie… nu! În urmă cu zece luni a cumpărat și 8 juninci gestante, Holstein Friza, cu mame de origine în Germania. „De pe urma vacii de carne câștigi bani o dată pe an, pe când cu laptele câștig lunar, deci pot mai ușor să susțin activitățile curente“, vorbește acum omul de afaceri. Mulge la prima fătare cam 22-25 l de lapte de la fiecare vacă din cele cinci intrate în lactație. Mai mult decât satisfăcător. Nu-i convine să vândă laptele cu 0,9 lei/l și oricum cantitatea este acum mult prea mică, iar procesatorii din zonă nu sunt interesați de 100 l de lapte pe zi, așa că produce brânză, cam 50 kg săptămânal. Calupurile de brânză sunt rotunde și foarte bine scurse, iar gustul este foarte bun. Are drept clienți restaurantele din zona Curtea de Argeș, acestea apreciind mult calitatea unei brânze telemea făcută cu simț de răspundere și fără rabat de la calitate. Și pentru că de pe urma zerului câinii ciobănești începuseră să capete proporții îngrijorătoare, a adus în fermă și un mic lot de purceluși rasa Pietrain. „Asta așa, de amorul sărbătorilor de iarnă“, spune râzând fermierul.

Ferma are 4 angajați permanenți, la un efectiv de aproape 50 de capete

Șeful de fermă este Ion Chirca, tehnician zootehnist cu experiență. Mai are doi îngrijitori și mecanicul de pe utilaje, „oameni foarte devotați muncii lor și fără de care lucrurile nu s-ar fi mișcat atât de bine“, spune Ionuț Piuaru.

Ca și dotare tehnică, dispune de toate utilajele de care are nevoie pentru a susține furajarea animalelor. De la un tractor NewHolland de 95 CP cu plug, semănătoare, cositoare și mașină de balotat până la mașina de recoltat siloz și moara pentru uruială. Toata investiția tehnică a fost din bani proprii, majoritatea utilajelor sunt aproape noi, iar efortul financiar nu a fost deloc ușor. Dar este mulțumit că a reușit, încă din prima iarnă, să asigure o hrănire completă a bovinelor, cu trei rații zilnice și într-un complex de patru sortimente, ne povestește tânărul fermier. Anul acesta vrea să depună un proiect pe tânăr fermier, asta înainte de a împlini vârsta de 40 de ani.

Ferma exploatează acum peste 55 de hectare de teren, dintre care 25 ha reprezintă teren arabil și restul este fâneață. „Pentru zona noastră de deal, ca să comasezi într-un an aproape 60 de hectare a fost o muncă titanică și, uneori, epuizantă. Asta pentru că majoritatea locuitorilor au loturi de maximum un pogon. Unde găsești un hectar zici că ți-a pus Dumnezeu mâna în cap“, mai spune, cu o ușoară frustrare, Ionuț Piuaru.

La finalul discuției noastre, ca un corolar, Piuaru a spus: „Ca să fii un bun crescător de animale trebuie să știi să faci bine trei lucruri – agronomie (ca să faci furajele), zootehnie (ca să crești bine animalele), dar și marketing (ca să poți vinde în profit). Nu e ușor, dar o iau ca pe o nouă provocare.“

Tudor CALOTESCU