Cunoscute sub numele popular de calinica, rujulița, filimica, floarea ploilor, ochi galben sau mireasa soarelui, gălbenelele (Calendula officinalis) sunt originare din Asia de Vest și regiunea mediteraneeană.  La noi, planta este prezentă în toate zonele țării, dar condiții ideale de creștere (în cultură) găsește în câmpiile din sud-estul țării (Brăila, Buzău, Ialomița, Călărași, Constanța, Tulcea), est (Neamț și Bacău, Iași, Vaslui) și vest (Timiș, Arad, Bihor, Satu Mare).

Planta are un larg uz medicinal și în industria de cosmetice. Florile conțin flavonoide, carotenoizi, vitamina C, uleiuri eterice, substanțe amare, saponine triterpenice. Terapeutic au acțiune antiinflamatorie, decongestivă, antiseptică, antimicrobiană, imunostimulentă, cicatrizantă, reglează funcția biliară. Folosite sub formă de ceai, tinctură, decoct sau pulberi, gălbenelele sunt indicate în ulcerații, eczeme, gastrite, ulcer gastric, ulcer duodenal, inflamații ale colonului, colecistită, boli hepato-biliare, hemoroizi, infecții urinare etc..

Planta are cerințe moderate față de temperatură și umiditate. Gălbenelele se pot dezvolta pe orice tip de sol, mai puțin pe cele nisipoase ori argiloase, dar dau rezultate bune pe un teren afânat, cu capacitatea de a se încălzi ușor, lipsit de buruieni și bine aprovizionat cu substanțe nutritive. Monocultura nu este recomandată; de regulă, specia revine pe aceeași solă după patru ani; se cultivă după prășitoare, în special leguminoase boabe.

Solul se pregătește clasic: arătură de toamnă, precedată de fertilizare cu gunoi de grajd, discuit, iar primăvara se pregătește patul germinativ prin lucrările cunoscute. Epoca optimă de înființare a culturii este primăvara devreme, în martie, când temperatura solului ajunge la 5-8 grade Celsius. Gălbenelele se seamănă la o distanță între rânduri/cuiburi de 50 cm, între plante pe rând, de 10-15 cm, iar adâncimea de semănat este de 2-3 cm. Densitatea va fi undeva la 13-15 plante/mp. Norma de sămânță variază de la 6 la 12 kg/ha, în funcție de metoda de semănat.


Ca lucrări de întreținere se execută: rărirea după răsărire, însoțită de o prașilă mecanică între rânduri și manuală, pe rând; operațiunea se repetă la două săptămâni de la prima și, dacă este nevoie, se face ori de câte ori este nevoie, mai ales după 3-4 recoltări succesive; dacă se menține cultura și pentru anul următor, 3-5% dintre plantele mature nu se recoltează, caz în care, în octombrie, se aplică o bilonare, pentru protejarea plantelor pe timpul iernii.


Florile se recoltează manual, începând din luna iulie și până în octombrie. Perioada de uscare variază între 3-8 zile vara și 8-14 zile, toamna. Producția de flori la metrul pătrat este de 0,25-0,50 kg, putându-se obține la un hectar în jur de 2,5-5 tone (1-1,6 tone floare uscată).

Maria BOGDAN

Gălbenelele sunt plante anuale care se cultivă atât în scopuri medicinale, cât şi ornamentale. Florile ligulate conţin carotenoide şi saponozide triterpenice, care prezintă proprietăţi cicatrizante, intrând în componenţa ceaiului gastric. Datorită acţiunii de stimulare a procesului de vindecare a rănilor, florile ligulate se folosesc extern sub formă de unguent, în tratamentul plăgilor. Efecte similare prezintă şi inflorescenţele cu receptacul.

Soiul cultivat

În prezent, în ţara noastră se cultivă soiul  PETRANA, cu inflorescenţe mari, involte, portocalii.

Amplasarea culturii

Cerinţele biologice şi amplasarea teritorială

Gălbenelele nu sunt pretenţioase faţă de temperatură şi umiditate. Se dezvoltă mulţumitor pe toate tipurile de sol, dar le preferă pe cele adânci, bogate, afânate, cu umiditate suficientă, care se încălzesc uşor. Se pot cultiva în toate zonele agricole ale ţării.

Locul în asolament

În asolament, gălbenelele pot urma după orice cultură prăşitoare anuală care lasă terenul curat de buruieni şi afânat. Nu se recomandă monocultura, pentru a preveni atacul bolilor şi dăunătorilor. Gălbenelele nu vor reveni pe acelaşi teren mai devreme de 4-5 ani.

Folosirea îngrăşămintelor

Fertilizarea cu fosfor

Administrarea îngrăşămintelor fosfatice contribuie la sporirea numărului de inflorescenţe pe plantă şi la prelungirea duratei de înflorire. Se recomandă aplicarea a 60-80 kg/ha fosfor substanţă activă.

Fertilizarea cu azot

Îngrăşămintele cu azot se recomandă a se aplica în doză de 40-45 kg/ha substanţă activă.

Fertilizarea cu potasiu

Potasiul se aplică în doză de 40-45 kg/ha substanţă activă

Epoca de aplicare

Îngrăşămintele cu fosfor şi potasiu se administrează toamna sub arătura de bază, iar îngrăşămintele cu azot se aplică primăvara devreme.

Se va acorda o atenţie deosebită mărunţirii şi împrăştierii uniforme a îngrăşămintelor pe suprafaţa solului.

Lucrările solului

Lucrările de bază

După recoltarea plantei premergătoare, se execută arătura adâncă la 22-25 cm, după care terenul se grăpează. Până toamna, solul se va menţine curat de buruieni.

Pregătirea patului germinativ

Terenul în care se vor semăna gălbenele se va pregăti folosind combinatorul sau discul în agregat cu grapa cu colţi reglabili, pentru afânarea, mărunţirea şi nivelarea solului.

Semănatul

Pentru semănat se utilizează semănătorile SUP-21 sau SUP-29, la care distribuitorul se reglează astfel încât să nu spargă seminţele

Epoca de semănat

Gălbenelele se seamănă primăvara devreme, în epoca 1 (luna martie). Pentru eşalonarea lucrărilor de recoltare, semănatul se poate executa în mai multe etape, decalate între ele la două săptămâni, dar nu mai târziu de începutul lunii iunie.

Norma de sămânţă

Pentru cultura de gălbenele, norma de semănat recomandată este de 6-8 kg/ha.

Distanţa de semănat

Gălbenelele se seamănă la distanţa de 50 cm între rânduri.

Adâncimea de semănat

Adâncimea optimă de semănat este de 2-3 cm, asigurându-se la răsărire o desime de 40-50 plante pe metru pătrat. După semănat se tăvălugeşte pe rând. Pe suprafeţe mici, semănatul se poate face manual, în cuiburi, la distanţa de 50 cm între rânduri şi la 20 cm între cuiburi pe rând. La fiecare cuib se pun 2-3 seminţe.

Lucrările de întreţinere

Imediat după ce plantele au răsărit, se execută manual plivitul pe rând şi praşile între rânduri pentru spargerea crustei şi distrugerea buruienilor.

Praşilele mecanice şi manuale se execută ori de câte ori este necesar, neapărat după fiecare 2-3 recoltări. De asemenea, se vor distruge vetrele de cuscută, mai ales în loturile semincere, iar după recoltarea seminţelor, resturile se vor arde.

Boli, dăunători şi combaterea acestora

În culturile de gălbenele, pagubele provocate de boli şi dăunători sunt neînsemnate. Totuşi, în ultimul timp, au fost semnalate bolile: făinarea (Sphaerotheca fulliginea) şi putregaiul rădăcinilor (Sclerotinia sclerotiorum). Se recomandă respectarea măsurilor agrofitotehnice şi a măsurilor de igienă fitosanitară.

Cuscuta este un parazit foarte păgubitor care se întâlneşte pe plantele de gălbenele.

În ultimii ani, s-a semnalat şi atacul larvelor defoliatoare ale speciilor de Mamestra (buha).

Recoltarea

Epoca de recoltare

Recoltarea se face eşalonat, când s-au deschis primele 2-3 rânduri de flori ligulate, începând cu luna iunie şi continuând până în octombrie. Se recoltează florile ligulate de la capitulele deschise sau capitulele întregi, pe timp însorit, de când s-a ridicat roua şi până seara.

Modul de recoltare

Florile ligulate sau capitulele se culeg manual, la început la intervale de 3-4 zile, apoi mai rar. Cu cât se recoltează mai regulat, cu atât plantele formează mai multe inflorescenţe.

Producţia de flori ligulate proaspete este de 15-30 q/ha, iar cea de inflorescenţe (capitule întregi) de 40-90 q/ha.

Uscarea şi condiţionarea

După cel mult 3-4 ore de la recoltare, florile ligulate şi capitulele se usucă, la umbră, în încăperi curate şi bine aerisite, în straturi subţiri care se întorc des. Uscarea se poate realiza şi în uscătorii cu aer cald, la temperatura de 40-45 grade, după ce, în prealabil, florile au fost uscate la umbră timp de 2-3 zile.

Florile uscate în condiţii bune trebuie să-şi menţină culoarea naturală. Materialul rezultat se ambalează în lăzi căptuşite cu hârtie şi se păstrează, până la livrare, la întuneric, în încăperi curate şi uscate.

Raportul de uscare la capitule este de 7-8 : 1, iar pentru flori ligulate de 8-10 : 1.

Producţia medie de flori ligulate uscate este de 2-3 q/ha, iar cea de inflorescenţe uscate de 6-11q/ha.

Dr. ing. Niculina IONESCU, INCDA Fundulea

O afacere cu gălbenele se începe cu bani puțini, nu ocupă o suprafață foarte mare și poate aduce profit într-un timp destul de scurt. O părere comună majorității fermierilor care și-au încercat norocul cu această plantă medicinală. Dacă încă nu sunteți convinși de cele menționate, măcar aruncați o privire la tehnologia culturii. Concluzia o trageți singuri...

Amplasarea și rotația culturii

Se cultivă cu rezultate bune numai după specii care lasă solul curat de buruieni, bine aprovizionat cu substanțe nutritive. Premergătoarele preferate sunt culturile prășitoare sau leguminoasele boabe. Crește și se dezvoltă cel mai bine pe solurile adânci, bogate, afânate și care se încălzesc ușor. Nu se recomandă monocultura pentru a evita apariția bolilor și a dăunătorilor. În schema de rotații se va reveni pe aceeași solă la minimum 4-5 ani.

Cerințe

Planta înflorește din luna mai până în octombrie, având caracter remontant. Gălbenelele au cerințe moderate față de temperatură și umiditate. Acestea germinează foarte bine la 20-30°C. Specia cere lumină directă și nu este pretențioasă la umiditate, dar răspunde favorabil la irigații mai ales în anii cu precipitații reduse. Gălbenelele se dezvoltă mulțumitor pe toate tipurile de sol.

Lucrările solului

Pregătirea terenului începe imediat după eliberarea acestuia de cultura premergatoare și eliminarea resturilor vegetale. Se execută arătura adâncă de cca 25-28 cm cu plugul în agregat cu grapa stelată. Buruienile care răsar în ogor se distrug prin discuire. Patul germinativ se pregătește cu polidiscul, urmat de agregatul de grape cu colți reglabili și bară nivelatoare pentru afânarea, mărunțirea și nivelarea solului, apoi se lucrează cu combinatorul.

Fertilizarea solului

Prin aportul îngrășămintelor minerale și organice crește producția de inflorescențe pe unitatea de suprafață, precum și calitatea materiei prime prin creșterea conținutului în principii active. Toamna la arătura de bază se pun îngrășăminte minerale: 60-80 de kg fosfor/ha și 45 kg de potasiu/ha substanță activă. De asemenea, se mai aplică la arătura de bază și 45 kg de azot/ha substanță activă primăvara.

Semănatul

Se execută mecanizat cu semănătorile SUP–21 sau SUP–29 utilizând distribuitorul modificat pentru semințe mici reglat corespunzător pentru a respecta norma de sămânță pe hectar și a preveni spargerea semințelor. Se mai poate semăna și manual, în cuiburi de câte 2-3 semințe, sau pe rând, la 50 cm între cuiburi sau rânduri, cu condiția ca adâncimea de semănat să fie de 2-3 cm. Norma de sămânță este de 6-12 kg/ha.

Combaterea buruienilor, bolilor și dăunătorilor

Buruienile se combat prin ierbicidare astfel:

  • Treflan 4 kg/ha + Venzar 1 kg/ha, aplicate împreună înainte de semănat 2 săptămâni – Dual 5 kg/ha + Aresin 2 kg/ha, aplicate împreună odată sau imediat după semănat.
  • Furore 2 l/ha post emergent.

Adâncimea de încorporare a ierbicidelor este de 6-8 cm. Pentru combaterea făinării (Sphaerotheca fuliginea) și pătarea cenușie a frunzelor (Sclerotinia sclerotiorum) se folosesc: sulf muiabil 0.4% 300-500 l soluție/ha-metoben 70 PU 0.1% – 300 l soluție/ha.

Foarte păgubitoare este cuscuta, plantă parazită care se dezvoltă în vetre. Plantele atacate se distrug prin ardere. Metodele cele mai utilizate pentru combaterea bolilor sunt măsurile de igienă fitosanitară și respectarea agrotehnicii de cultură precum asolamentul, arătura adâncă, epocile optime de semănat și combaterea buruienilor.


Lucrări de întreținere
După răsărire se execută manual plivitul pe rând, prașila mecanică între rânduri pentru spargerea crustei și distrugerea buruienilor. Prașilele manuale pe rând și cele mecanice între rânduri se repetă la 2 săptămâni după prima lucrare de acest gen sau oricând este necesar. Pentru menținerea culturii în anul 2 se vor lua următoarele măsuri tehnologice:
  • 3-5% din plantele mature nu se recoltează în scopul fructificării și spontaneizării culturii;
  • în luna octombrie, după spontaneizare, se aplică lucrarea de bilonare pentru protecția plantelor pe timpul iernii;
  • după pornirea în vegetație se aplică prășitul mecanic între rânduri și prășitul manual pe rând.
Se aplică în continuare aceleași măsuri tehnologice din anul 1, prașilele manuale și mecanice, fertilizări, recoltări, tratamente pentru boli și dăunători etc.

Material realizat cu ajutorul Institutului Național de Cercetare și Dezvoltare pentru Științe Biologice

Ruxandra HĂBEANU

Crăițele, mângâiere și leac pentru ochi

Una dintre florile care pot înfrumuseța orice grădina este crăița. Este o plantă absolut nepretențioasă, care înflorește încă de la sfârșitul lui mai și până în octombrie. Este prezentă într-o paletă largă de varietăți, de înălțimi diferite, cuprinse între 10 cm și un metru. Și florile au culori diferite, în funcție de varietate. Ele pornesc de la galben-portocaliu, trecând prin portocaliu și ajungând la roșcat. Diametrul lor poate ajunge până la 7-8 cm.

Crăițele se plantează direct în grădină la sfârșitul lui aprilie sau începutul lui mai. Se pot cumpăra de la magazin plăntuțele tinere sau se pot face răsaduri, începând cu luna martie. Semințele se pun într-o cutie cu pământ, apoi se acoperă cu un strat subțire de nisip. Răsadul trebuie udat bine.

Cresc fără niciun fel de probleme în toate tipurile de sol, însă au nevoie de soare și de spațiu. Trebuie udate la 3-4 zile în perioadele normale, iar în cele caniculare chiar și zilnic, pentru că sunt foarte „însetate“.

Ca să înflorească mai mult timp, iar floarea să fie mare se procedează ca la trandafiri: se rup florile uscate, iar acolo unde au crescut prea mulți muguri se răresc. Așa vor avea flori practic în permanență.

Toamna, după ce se ofilesc, crăițele trebuie smulse. Semințele se adună și se păstrează pentru anul următor. Adesea, dacă iarna nu este grea și uscată, se întâmplă ca plantele de crăițe să răsară în mod spontan din semințele căzute și rămase în sol din anul precedent. Aceste plante vor fi mai viguroase decât cele obținute prin răsădire, chiar dacă nu vor fi la fel de timpurii.

Crăițele au și proprietăți repelente. Dacă sunt plantate în preajma legumelor sau chiar intercalate între rânduri îndepărtează unii paraziți și insectele dăunătoare.

Fitoterapia cu flori de crăiţe are acţiune antispastică şi hipotensivă, reglează tensiunea intraoculară şi circulaţia sanguină a retinei, combate oboseala oculară, scade tensiunea oculară, are acţiune vermifugă şi purgativă. Preparatele fitoterapeutice sunt recomandate persoanelor cu glaucom, cecitate nocturnă (nictalopie) şi diurnă (hemeralopie), celor care lucrează mult la calculator sau care suprasolicită ochii prin natura profesiei (şoferi, conductori de locomotivă, radiologi, operatori calculator, piloţi, controlori trafic aerian), în menţinerea acuităţii vizuale, retinită pigmentară şi miopie.

Infuzia se prepară dintr-o linguriţă de flori uscate la o cană de apă clocotită, se lasă la infuzat 3 minute, apoi se strecoară şi se administrează 2-3 căni pe zi în cură internă sau sub formă de comprese, spălături locale (la nivelul ochilor) în uz extern.

Gălbenelele, ajutor pentru frumusețe și leac pentru ulcer

galbenele c

Gălbenelele, științific numite calendula oficinalis, iar popular zise și rujuliță, călinică, filimică sau ochi galben, sunt flori care înfrumusețează grădinile fără a cere prea mult în schimb.

Planta are tulpina ramificată în jumătatea superioară, atingând înălţimea de 30-35 cm. Ramificaţiile poartă în vârf inflorescenţe tip calatidiu, alcătuite din flori ligulate colorate în nuanţe diferite de galben şi portocaliu şi flori tubuloase colorate în galben–purpuriu. Frunzele sunt alungite și ascuțite spre vârf, dispuse alternativ, colorate în verde intens şi acoperite cu perişori. Înflorirea are loc din mai până în octombrie, calitatea florilor fiind superioară primăvara şi toamna.

Calendula este o plantă puţin pretenţioasă şi poate creşte pe orice tip de sol, tolerând chiar şi solurile cu salinitate medie. Preferă zonele cu temperaturi moderate şi terenurile însorite. Se înmulţeşte prin seminţe, pentru obţinerea a 1.000 de plante fiind necesare 15-20 g seminţe. Semănatul se face direct la locul de cultură în câmp, în cuiburi distanţate la 20-30 cm, câte 2-3 seminţe la cuib, primăvara devreme sau toamna târziu. Temperatura optimă pentru germinaţia seminţelor se situează în jurul valorii de 15°C, plantele răsărind în circa 10-14 zile de la semănat. După răsărire se face rărirea plantelor, lăsându-se o singură plantă la cuib. Calendula se poate autoînsămânţa de la un an la altul, mai ales în regiunile cu ierni blânde. În aceste regiuni plantele pot chiar rezista în faza de rozetă peste iarnă dacă sunt uşor protejate cu materiale organice (paie, frunze, rumeguş).

Mai rar se poate apela şi la producerea de răsaduri, semănându-se în ghivece, 1-2 seminţe la ghiveci, în luna martie, pentru devansarea înfloririi.

Lucrările de înflorire sunt cele comune, respectiv plivirea și udarea. Se udă la fel ca și crăițele, la 3-4 zile în mod normal sau mai des în perioadele caniculare.

Au acţiune antiinflamatorie, decongestivă, antiseptică, antimicrobiană, imunostimulentă, cicatrizantă, grăbesc vindecarea şi regenerarea ţesuturilor, reglează ciclurile menstruale, carminativ, reglează funcţia biliară prin principiile amare. Sunt indicate în tratamentul ulceraţiilor, eczemelor, gastritelor, ulcerului gastric, ulcerului duodenal, inflamaţiilor colonului, colecistitei, bolilor hepatobiliare, hemoroizilor, dereglărilor menstruale, dismenoreei, micozelor, vaginitelor, infecţiilor urinare, cistitelor și chiar ca adjuvant în cancer.

Se administrează sub diferite forme. Infuzia se prepară din 2 liguriţe cu vârf de floare uscată la o cană de apă clocotită, se lasă la infuzat 3-5 minute şi se consumă 2-3 căni pe zi, înainte de mese.

Tinctura se prepară din flori proaspete puse într-o sticlă, peste care se toarnă alcool de 60 de grade. Se lasă la macerat, la soare, timp de două săptămâni, apoi se strecoară şi se păstrează în recipiente închise la culoare, închise ermetic. Se administrează de 3 ori pe zi câte 30 de picături, pentru reglarea ciclului menstrual și tratarea ulcerului gastro-duodenal.

Decoctul se prepară din două linguri de plantă uscată la un litru de apă. Se lasă la macerat în apă rece 24 de ore, apoi se strecoară şi se fierbe maceratul într-un litru de apă timp de 10 minute. Se strecoară şi se amestecă cele două extracte. Se administrează atât intern cât şi extern, prin gargară (afte, stomatite, gingivite, faringite), băi de şezut, comprese externe (vindecarea ulcerelor, escarelor, abcese, pustule, fisuri, degeraturi), spălături, clisme.

Pulberea de plantă se obţine prin măcinarea florilor uscate. Se administrează câte o linguriţă de plantă pe stomacul gol, de 3-4 ori pe zi, pentru efectul antiinflamator, cicatrizant. Se depozitează în recipiente bine închise, maximum 10 zile, datorită uleiurilor volatile care se evaporă rapid.

Unguentul pe bază de gălbenele poate fi utilizat cu succes în diverse boli dermatologice sau pentru întreţinerea pielii.

(va urma)

Alexandru GRIGORIEV

Gălbenelele

Aceste flori minunate au, pe lângă aspect, culoare, proprietăți medicinale, și o calitate deosebită – țin țânțarii la distanță. Prezența lor în grădină vă va feri familia și animalele de țânțari. Ceea ce este interesant este faptul că ele pot fi plantate atât primăvara, cât și toamna. Tot ce trebuie să faceți este să le asigurați o zonă însorită și un sol fertil. Pentru a vă păzi cât mai eficient plantați-le cât mai aproape de zona de luat masa sau unde stați mai mult în grădină. În acest sens, puteți folosi spațiul din grădină sau, și mai bine, le plantați într-un recipient, ghiveci, coș pe care să-l puteți muta apoi când și unde doriți.

planta galbenele

Roinița

Melisa sau „floarea stupului“, așa cum mai este numită această plantă, are o serie întreagă de proprietăți, nu doar curative, ci și repelente pentru fluturi și păsări, dacă doriți ca acestea să nu vă viziteze grădina. Plantați câteva tufe de roiniță pentru că vă poate oferi extrem de multe beneficii. Sub formă de ceai, tinctură băi sau chiar ca umplu­tură în realizarea unei pernițe aromatice, ea poate face minuni. Grație uleiurilor volatile, frunzele au efect ușor sedativ, oferind un somn liniștitor, o acțiune antivirală și antibiotică, dar este considerată și cea mai bună plantă împotriva bolilor de inimă. Nu are nevoie de prea multă îngrijire, în schimb mirosul ei va debusola țânțarii atunci când vor încerca să găsească gazdele lor obișnuite în grădină.

planta roinita

Busuiocul

Considerat la indieni planta lui Krishna și a lui Vishnu, iar la romani planta dragostei și a fertilității, busuiocul a avut întotdeauna o aură sacră. Dincolo de această dimensiune spirituală, busuiocul are incredibile proprietăți vindecătoare. El poate fi recoltat din iunie până toamna târziu și folosit proaspăt, sub formă de tinctură, ceai, băi sau ulei volatil. Pentru efectul repelent împotriva țânțarilor acesta se plantează în ghivece individuale pentru a fi mutate în spațiile unde doriți să aveți protecție împotriva insectelor înțepătoare.

planta busuioc

Lavanda

Dacă vreți să renunțați la spray-urile din comerț pline de chimicale, aflați că lavanda poate fi o soluție naturală, plăcut mirositoare și eficientă în a ține țânțarii departe de familie. De altfel, acest ulei este de multe ori folosit ca ingredient în substanțele repelente de pe piață, doar că în compoziția acestora mai apare și DEET (dietil toluamida), o substanță chimică despre care cercetările spun că până la 15% este absorbită prin piele direct în fluxul sanguin, afectând celulele nervoase și determinând schimbări comportamentale. De aceea, mult mai sănătos ar fi să apelăm la uleiul de lavandă pe care să îl diluăm într-un alt ulei cum ar fi cel din migdale dulci, nucă de cocos sau uleiul organic de soia care și el, aplicat pe piele, va avea același efect împotriva țânțarilor. Lavanda vă poate apăra înveselind totodată grădina sau poate fi o bună santinelă plantată într-un ghiveci și ținută în preajma membrilor familiei.

planta lavanda

Usturoiul

Dacă stați mai mult prin grădină și aveți zone umbroase sau mai umede în care știți că sălășluiesc țânțarii, vă puteți feri de ei cu ajutorul usturoiului. Pregătiți într-un blender un amestec din 4 căței de usturoi și câteva linguri de apă, treceți mujdeiul obținut printr-o strecurătoare, pentru că veți avea nevoie doar de uleiul din usturoi, nu și de pulpă, apoi amestecați totul cu 3,5 litri de apă. Turnați lichidul într-un recipient cu pulverizator și stropiți zonele în care își fac veacul țânțarii. În felul acesta veți scăpa nu doar de țânțari, ci prin efectul antibacterian al usturoiului veți feri și plantele de multe boli. Din păcate, metoda poate fi aplicată doar în grădină, pentru că în casă mirosul v-ar ține și pe dumneavoastră la distanță. În schimb, puteți folosi atât în casă cât și pe piele ulei de mentă. Va avea același efect împotriva țânțarilor.

usturoi capatana

Patricia Alexandra POP

Gălbenelele, cunoscute ca specie ornamentală și deopotrivă ca plantă medicinală, sunt originare din regiunea mediteraneeană și Asia de Vest, cu o largă răspândire în restul Europei. În România Calendula officinalis este prezentă în toate zonele țării, dar ca specie cultivată are zone de favorabilitate bine delimitate, începând cu județele Brăila, Buzău, Ialomița, Călărași, sudul  Vrancei, nordul județului Ilfov, Constanța, sudul județului Tulcea, zona de câmpie din Neamț și Bacău, Iași, Vaslui, Timiș, Arad, Bihor, Satu Mare etc. Zona a 24-a de favorabilitate este plasată în regiunile muntoase. Florile, sub diverse forme de condiționare, sunt indicate în ulcerul gastric și duodenal, inflamații ale colonului, colecistită, boli hepato-biliare, hemoroizi, micoze, infecții urinare etc.

Cultură de nișă insuficient răspândită în România

În România, suprafața cultivată cu gălbenele este nesemnificativă, nefiind încă asumată de micii fermieri ca o cultură de nișă, aducătoare de profit. În schimb, rar poate fi găsită o gospodărie țărănească care să nu aibă această floare în grădină și să nu fie utilizată, după tradiția populară, în tratarea diferitelor afecțiuni. Investiția într-un hectar de gălbenele este de 4.500-5.000 lei, iar profitul ajunge undeva la 15.000-20.000 lei. Înainte însă ca fermierul să se apuce de o astfel de afacere este bine mai întâi să-și găsească piața de desfacere; altminteri riscă să livreze producția fie la preț de nimic, fie să rămână cu ea nevalorificată.

Cerințe față de climă și sol

Planta nu este deloc pretențioasă, având cerințe moderate față de temperatură și umiditate. În anii cu precipitații reduse se înțelege că necesită aport de apă prin irigații. Gălbenelele se pot dezvolta pe orice tip de sol (exceptând extremele, fie excesiv nisipos ori argilos), însă dă rezultate bune în teren afânat, cu capacitatea de a se încălzi ușor, curat, lipsit de buruieni și bine aprovizionat cu substanțe nutritive. Din acest motiv, dacă le încadrăm într-o rotație a culturilor, este bine să fie semănate după prășitoare, în special leguminoase boabe. Monocultura nu este recomandată, ca pentru oricare altă plantă, de altfel, pentru a evita apariția focarelor de boli și dăunători. În asolament, poate reveni pe aceeași solă după patru ani.

Pregătirea terenului și fertilizarea

Arătura se efectuează toamna, după ce s-a eliberat terenul de cultura precedentă, la adâncimea de 25-28 cm, cu plugul în agregat cu o grapă stelată. În condițiile tehnicii de azi, deși este puțin probabil ca un mic fermier să aibă acces la utilaje de cea mai înaltă performanță, arătura poate fi înlocuită cu o lucrare cu cultivatorul. Buruienile care răsar în ogor se distrug prin discuire. Planta are nevoie de un pat germinativ perfect. Dacă solul nu este suficient de bogat în substanțe nutritive, înainte de arat se administrează 30-40 tone/ha gunoi de grajd (dacă fermierul îl are în gospodărie ar fi ideal, altfel e destul de dificil de procurat) sau 60-80 kg fosfor/ha și 45 kg potasiu /ha, ambele calculate în substanță activă, iar primăvara se aplică  45 kg azot s.a. /ha.

Semănat

Gălbenelele se seamănă fie mecanizat, cu SUP-21 sau SUP-29, utilizând distribuitorul modificat pentru semințe mici, cu reglajele corespunzătoare, fie manual, în cuiburi (2-3 semințe la cuib) ori pe rânduri. Distanța dintre rânduri/cuiburi este de 50 cm, între plante pe rând, de 10-15 cm, iar adâncimea de semănat, de 2-3 cm. Densitatea va fi undeva la 13-15 plante/mp. Norma de sămânță variază de la 6 la 12 kg/ha, în funcție de metoda de semănat. Epoca optimă de înființare a culturii este primăvara devreme, în martie, când temperatura solului ajunge la 5-8°C.

Lucrări de întreținere

Cultura necesită mai multe intervenții manuale. După răsărire se execută rărirea, pentru a asigura densitatea optimă, o prașilă mecanică între rânduri și manuală, pe rând. Operațiunea se repetă la două săptămâni de la prima și, dacă este nevoie, se face ori de câte ori este nevoie, mai ales după 3-4 recoltări succesive. În varianta în care dorim să menținem cultura și în anul al doilea, 3-5% dintre plantele mature nu se recoltează, pentru a le lăsa să fructifice și a se înmulți apoi pe cale naturală. În acest caz, în octombrie sau mai târziu se aplică o bilonare, pentru protejarea pe timpul iernii, iar în primăvară re reiau lucrările efectuate și în primul an. Fiind plantă medicinală se subînțelege că gălbenelele trebuie să beneficieze de un regim ecologic. Pentru eventuala erbicidare dinainte de semănat (adâncimea de încor­porare, 6-8 cm) ori pentru combaterea făinării sau a pătării cenușii a frunzelor se folosesc substanțe din gama celor acceptate pentru culturile bio.

Recoltarea

Florile sunt recoltate manual, începând din luna iulie și până în octombrie. Perioada de uscare (la umbră, timp de 2-3 zile și apoi în spații special amenajate) variază între 3-8 zile vara și 8-14 zile, toamna. În funcție de convenția pe care micul fermier o încheie cu cumpărătorul, ambalarea se face fie în saci din pânză, fie în cutii din carton. Producția de flori la metrul pătrat este de 0,25-0,50 kg, putându-se obține la un hectar în jur de 2,5-5 tone (1-1,6 tone de floare uscată). Important este ca fermierul să dețină și un spațiu de uscare și depozitare, în cazul în care nu livrează recolta în stare proaspătă. Pe piața internă prețul unui kilogram de floare sau petale uscate este de 16-30 lei, iar în Germania gălbenelele se vând cu 10 euro/kg.

Gălbenelele mai sunt cunoscute sub denumirea populară de calinica, rujulița, filimica, ochi galben. Romanii au numit planta mireasa soarelui pentru că-și întoarce florile spre soare, britanicii îi spun „marigold“, de la legenda potrivit căreia Sf. Fecioară Maria își împletea floarea în păr (același nume îl are și Tagetes patula), iar creștinii o știu drept aurul Maicii Domnului. În tradiția populară românească florile de gălbenele erau remediul ideal împotriva „gălbinării“ (icter), iar mamele adăugau planta în apa în care spălau pruncii pentru ca aceștia să aibă un somn liniștit. În utilizarea lor magică gălbenelele sunt considerate simbolul soarelui, al focului, al susținerii vieții, erau purtătoare de noroc și se credea că, puse sub pernă, aduc vise premonitorii. Asimilarea în cultura noastră populară rezultă și din faptul că numeroase locuri au căpătat nume similare: Vârful Gălbenele (în Făgăraș), Fisura Gălbenelelor, Valea Gălbenelelor, Creasta Gălbenelelor, Strunga Gălbenele (toate în Masivul Ciucaș).

Ing. Maria BOGDAN

Copyrights © Lumea Satului

Redacţia:

Str. Moineşti nr. 12, Bl. 204, Sc. A, Ap. 4, sector 6, Bucureşti.
Pentru corespondenţă: OP 16, CP 39.
Tel/fax.: 021.311.37.11;
ISSN 1841-5148

Marketing, abonamente, difuzare
Tel: 031.410.07.45
- Nicusor Oprea Banu – 0752.150.146, 0722.271.338;

Compartiment financiar
– dr. Niculae Simion – 0741.217.627

Editura: ALT PRESS TOUR Bucureşti