reclama Nusees
update 7 Dec 2022

Cum obținem energie ieftină

Cu toate că avantajele folosirii agrobiomasei sunt vizibile, absorbția încălzirii prin biomasă este lentă din diverse motive: percepția agrobiomasei ca fiind un combustibil dificil de utilizat, conștientizarea limitată a opțiunilor tehnologice, dificultățile de adaptare a ofertei și cererii și lipsa unei viziuni clare și a unui sprijin clar din partea factorilor de decizie.

Există și cazuri de succes, dar acestea au o vizibilitate redusă și sunt cunoscute mai puțin dincolo de zona lor de operare. Unul dintre acestea este AgroBioHeat, un proiect UE finanțat prin programul Horizon 2020, ce are ca scop furnizarea unei platforme cuprinzătoare pentru depășirea barierelor și pentru sprijinirea preluării pe piață a încălzirii cu agrobiomasă. Majoritatea activităților de proiect ce vizează promovarea încălzirii prin agrobiomasă sunt implementate în șase țări multiplicatoare, și anume România, Ucraina, Spania, Grecia, Franța, Croația.

Cheltuieli mai mici în gospodării, ferme, instituții publice

Biomasa poate fi utilizată pe post de combustibil de încălzit în ferme și gospodării din lumea satului, în școli, clădiri municipale, agroindustrii, sere, precum și alte proiecte comunitare în domeniul energetic. Trebuie menționat că este o sursă ieftină de energie, ceea ce contează enorm mai ales în aceste vremuri grele, în care facturile la energie ne dau emoții indiferent de zona în care locuim sau domeniul în care activăm.

Crearea locurilor de muncă pe plan local

Utilizarea agrobiomasei poate avea și un impact social pozitiv prin crearea de locuri de muncă locale. „După colectare și tocare putem obține o biomasă care se poate transporta și apoi se introduce într-un cazan produs în România, lângă Sfântu Gheorghe, județul Covasna, într-o firmă mică, dar cooperează cu vreo 15 firme pentru a da produsul final. Vorbim de cazane deștepte, smart, de la capacitate de 20 de kW până la 1 MW, și avem peste 180 de exemple de sisteme funcționale în țară. Sunt unele care funcționează deja de peste 12 ani, au fiabilitate ca cele din Occident, iar fabricantul este aici, oricând se poate apela la producător pentru pregătire și pentru mentenanță“, explică Lajos Vajda, președintele clusterului Green Energy.

Unde găsim biomasă

Mai întâi de toate ar trebui să știm că biomasa se află chiar peste tot în jurul nostru, aceasta rezultând din activitățile zilnice, iar momentele când ne putem simți conectați cu proveniența acesteia încep încă de dimineață, când ne savurăm cafeaua sau ceaiul, cele în care ne alegem alimentele preferate pentru consum, în care ne facem o salată de fructe, citim o carte interesantă sau ne uităm la un film. Pentru ca noi să ne bucurăm de toate acestea, anumite acțiuni de producție a acestora au generat deșeuri vegetale. România produce anual fructe, legume, cereale, lemn, mobilă etc. Luate individual, aceste activități se desfășoară răsfirat, în regim de gospodărie sau cumulat, în ferme sau fabrici de producție. Desigur, cantitățile de deșeuri verzi rezultate diferă de la ceva ce poate părea nesemnificativ la ceva ce presupune chiar proceduri elaborate de eliminare. De pildă, o gospodărie de 2 persoane poate alege arderea crengilor și a paielor rezultate, iar acest lucru să nu le ia foarte mult timp, în vreme ce o fabrică de mobilă va avea nevoie de o planificare strictă pentru eliminarea deșeurilor rezultate.

Ce poate constitui agrobiomasă

Ei bine, din abundență în zonele rurale, agrobiomasa are diverse forme: paie, reziduuri agroindustriale, tăieri, culturi energetice etc. Resursele de biomasă pot fi clasificate astfel: sector forestier (culturi forestiere dedicate: culturi de arbori energetici – salcie, plop, eucalipt), produse din exploatări forestiere: bușteni, talaș rezultat din subțieri; agricultură (culturi energetice uscate ligno-celulozice: culturi erbacee: salcie, plop, miscanthus, sequoia), culturi energetice oleaginoase, ce au conținut de zahăr și de amidon: semințe oleaginoase pentru metilesteri (semințe de rapiță, de floarea-soarelui), culturi cu conținut de zahăr pentru etanol (trestie de zahăr, sorg dulce), culturi cu conținut de amidon pentru etanol (porumb, grâu), reziduuri agricole: paie de grâu și alte culturi diferite ca, de pildă; porumb, rapiță și floarea-soarelui, soia, coceni de porumb. De asemenea, tot din agricultură este și gunoiul rezultat din fermele zootehnice: gunoi de grajd umed și uscat (în particular dejecții de la păsări).

Deșeuri din industrie

O altă sursă este reprezentată de reziduurile ce provin din industrie, respectiv: deșeuri industriale din lemn, rumeguș de la gatere, deșeuri fibroase vegetale din industriile hârtiei. Mai sunt și reziduuri uscate ligno-elulozice: reziduuri din parcuri și grădini (ramuri de arbori, iarbă), precum și deșeuri contaminate: lemn din demolări, fracțiunea organică a deșeurilor municipale solide, gunoi biodegradabil depozitat în gropi de gunoi, gaz de groapă de gunoi, nămol de canalizare.


  • Sub diferitele sale forme, agrobiomasa este abundentă în zonele rurale și asigură alimentarea cu combustibil și lanțurile scurte de aprovizionare. Astfel, creează condiții favorabile pentru sustenabilitatea ecologică și economică. Totodată, din punct de vedere tehnologic, sunt disponibile soluții moderne de încălzire ce pot utiliza agrobiomasa cu eficiență ridicată și emisii reduse.
  • Pentru a respecta obiectivele UE 2030 în ceea ce privește energia regenerabilă și reducerea emisiilor trebuie depuse eforturi suplimentare pentru decarbonizarea sectorului de încălzire. Cu precădere în lumea satului, în zonele rurale, așadar, înlocuirea combustibililor fosili cu agrobiomasa poate fi o opțiune deloc de neglijat pentru decarbonizarea sectorului de încălzire. Biomasa agricolă este o resursă locală, considerabilă și subexploatată ce poate asigura realizarea țintelor energetice și climatice europene, precum și promovarea dezvoltării rurale și a economiei circulare.

Simona-Nicole DAVID

Energie ieftină - iarba elefantului

Lumea în care trăim este tot mai afectată de reducerea rezervelor de combustibil convenţional, dar mai ales, de efectul nociv pe care acesta îl are asupra mediului. Consecinţa? Descoperirea şi aplicarea în practică a noi resurse de energie regenerabilă şi cu un nivel de poluare cât mai scăzut, cum ar fi salcia energetică ce creşte zilnic cu 3-3,5 cm şi care poate fi recoltată timp de 30 de ani sau Comelina, o plantă energetică utilizată ca materie primă în obţinerea de biokerosen, combustibil utilizat în aviaţie. Inginerul Aurel Placinschi, directorul Societăţii agricole „Moldova“ din Ţigănaşi, judeţul Iaşi, s-a oprit asupra altei resurse energetice: Miscathus sau Iarba elefantului.

– Cum aţi ajuns la această plantă?

– În diverse expoziţii de profil din Germania, ţară cu rezultate deosebite în această direcţie, ne spune Aurel Placinschi, am văzut această cultură, asemănătoare cu stuful sau papura de la noi, care are capacitatea de a da o producţie de masă vegetală uscată, celuloză în special, ce depăşeşte 30 de tone pe an şi care se poate cultiva pe terenurile mai puţin productive pentru celelalte culturi agricole. Am procurat rizomii, i-am plantat şi doar în primul an a fost nevoie de întreţinere. În anul al doilea am efectuat o oarecare fertilizare. În rest, planta se apără singură de buruieni. În 2013, al treilea an, am recoltat 40 tone la hectar. Într-un cuvânt, această plantă poate înmagazina energie foarte mare pe unitatea de suprafaţă, regenerată în fiecare an.

- Cum se utilizează?

- Uscată, planta se peletează şi poate fi folosită cu foarte bune rezultate la centralele termice de diverse capacităţi. Peleţii se pun într-un buncăr ce alimentează centrala care, dotată cu senzori, îşi ia doar atâta combustibil cât are nevoie pentru a menţine o temperatură dinainte stabilită. Centrala elimină automat puţina cenuşă care rezultă şi nu este nevoie de intervenţia omului. Puterea calorică ridicată a acestui nou – să-i spunem aşa – combustibil este de circa 1.800-1.900 Kj/ kg (4.300-4.500 kcal/kg).

- Aţi realizat şi peleţii?

- Nu, deocamdată. Această operaţiune presupune o investiţie destul de mare, ca de altfel şi achiziţia centralei despre care vorbeam. Problema este însă alta: desfa­cerea acestor peleţi. De aceea prospectăm piaţa şi, în măsura în care vom găsi beneficiari, ne vom ocupa şi de acest aspect. Totul depinde de cei care diriguiesc politica energetică în ţară pentru că, este un lucru ştiut, pădurile se taie legal şi mai ales ilegal. Este un proces care, din păcate, se intensifică ori apariţia acestui tip de combustibil ar apăra „plămânul verde“, pădurea, tot mai redusă an de an, mai ales în zona în care locuim noi, unde din codrii de altădată n-a mai rămas decât amintirea.

Apoi, dacă obţinem 30-40 tone de masă vegetală pe hectar, cu potenţial energetic destul de mare, cu investiţii mici, nu văd de ce ar trebui să fim de acord cu explorarea şi exploatarea gazelor de şist despre care nici nu ştim cât sunt şi dacă sunt, proces care ar degrada importante suprafeţe fertile. În ceea ce ne priveşte, noi intenţionăm, dacă piaţa ne va solicita, să ne extindem. Cu ceea ce avem noi ne putem mări suprafaţa de 10-15 ori. Rămâne doar să găsim clienţi şi înţelegere la cei de care depinde politica energetică a ţării.

Stelian CIOCOIU