reclama youtube lumeasatuluitv

Atenționări și recomandări privind comercializarea și consumul de ciuperci

Ciuperca constituie un aliment preferat de un număr important de consumatori, în principal datorită unor calități nutritive pe care le conferă prin conținutul destul de important de proteine (asemănătoare cu cea din caseina laptelui, albumina din ou sau cu gliadina din grâu) care variază între 2% si 4,5%. Conțin 18 aminoacizi, hidrați de carbon între 3,5-10%, sunt bogate în vitamine, în principal vitamina D, C, E și vitamine din complexul B, în minerale, în special potasiu, fosfor, magneziu, zinc, fier, seleniu, de asemenea sunt bogate în fibre, ceea ce ajuta la un bun tranzit intestinal și la dietă.

Ciupercile conțin puțin sodiu, nu conțin colesterol iar prezența glicogenului, care e caracteristic regnului animal, face ca acestea să fie numite „carne vegetală“.

Speciile diferite de ciuperci cresc în zone naturale (păduri, pajiști), dezvoltarea lor fiind favorizată de perioadele cu ploi abundente, sau sunt cultivate în unități specializate (ciupercării), unități unde se practică tehnologii specifice, consacrate pentru fiecare sortiment de ciupercă.

O parte însemnată a populației, în special din zona rurală, preferă să consume ciuperci care cresc în mediul natural, cantități însemnate le și valorifică în zonele urbane, în spații neautorizate, fără documente sau control de specialitate, sub pretextul că deosebesc ciupercile comestibile de cele considerate otrăvitoare, în unele situații provocând consumatorilor intoxicații grave, uneori cu sfârșit letal.

În țara noastră există aproximativ 50 de specii de ciuperci otrăvitoare (din cele peste 4.000 de specii de ciuperci cunoscute) iar numărul acestora crește de la an la an datorită mutațiilor genetice, fenomen foarte derutant chiar și pentru cunoscători.

Din acest motiv, atenționăm populația că printre ciuperci există diferite specii toxice, sau care pot fi letale pentru om, uneori chiar și cele considerate bune pentru consum pot da simptome toxice, (exemplu, hribii sau champignon) și care dacă sunt culese prea târziu sau dacă sunt atacate de paraziți, pot conține substanțe toxice pentru organismul uman.

Unele specii de ciuperci produc toxine rezistente la căldură, pe care nici măcar fierberea foarte îndelungată nu reușește să le distrugă, provocând astfel otrăviri foarte grave, uneori mortale.

Există și numeroase specii de ciuperci care, atunci când sunt crude, au un anumit grad de toxicitate, iar după o fierbere mai îndelungată devin total inofensive și bune de consum.

Intoxicațiile cu ciuperci se produc accidental, prin consumarea de ciuperci recoltate din flora  spontană, cauzate atât de necunoașterea corectă a tipurilor de ciuperci cât și de fenomenul de încrucișare cu spori între ciupercile comestibile și cele otrăvitoare.

Simptomele intoxicației cu ciuperci variază în funcție de specie, mai exact de tipul de toxină conținută de acestea și de durata perioadei de incubație și se manifestă în general prin deranjamente stomacale, vomă, dureri de cap, transpirație abundentă sau simptome astmatice destul de grave.

Pentru prevenirea accidentelor provocate de consumul de ciuperci de origine necontrolată, specialiștii de profil, recomandă populației să nu consume ciuperci cumpărate din comerțul stradal, sau culese din pădure, chiar dacă știu să le deosebească pe cele comestibile de cele otrăvitoare, dar pentru care nu există garanția că sunt comestibile.

După unii autori, ciupercile se pot verifica prin diferite procedee, dintre care se recomandă:

  • să se introducă o linguriță de argint în oala unde fierb ciupercile, dacă lingurița se oxidează, ciupercile sunt otrăvitoare.
  • să se pună pătrunjel verde în oala unde fierb ciupercile, dacă acesta își schimbă culoarea, înseamnă că nu sunt bune de consum.

Specialiștii din domeniul siguranței lanțului alimentar recomandă ca populația să se aprovizioneze cu sortimente de ciuperci numai din unități autorizate (depozite alimentare, magazine alimentare de profil sau din hiper și supermarket, unități de alimentație publică) unități în care se comercializează ciuperci cultivate în ciupercării specializate cu această activitate și care prezintă o garanție pentru consumatori și înlătură riscul de îmbolnăvire.

În cazul apariției simptomelor de intoxicație cu ciuperci se recomandă populației să se prezinte în cel mai scurt timp la Unitățile de Primiri Urgențe din spitale sau să se adreseze Serviciului de Ambulanță.

Dr. Penţea  Ioan Viorel, Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

COMPENDIU de ciuperci comestibile, medicinale si otravitoare

COMPENDIU de ciuperci comestibile, medicinale si otravitoare, cele mai importante din flora Romaniei dar si cele mai importante pentru sanatatea noastra.

Lucrarea cuprinde 350 specii sistematizate pe categorii in 342 pagini A4, color. Ciuperci cu calitati si toxine, morfologie, biologie, compozitia chimica, importanta alimentara si medicinala, recoltarea, intoxicatii si masuri de prim ajutor, Clasa Basidiomycete, Ascomycete, ciuperci toxice, otravitoare sau suspecte, index de specii cu denumiri stiintifice si populare, glosar de termeni.

Pret 85 lei + taxe postale sau curier, in toata tara si peste hotare.

Am deschis cursul de ciupercar. Tel. 0745420536

Vrei să produci ciuperci? Învață cum!

Pe data de 10 februarie, ora 10.00 începe CURSUL DE CIUPERCARI organizat de Dr. Ing. Ioana Tudor, specialist în cultura ciupercilor și autor al multor cărți dedicate acestui sector. Cursul va avea loc pe Bulevardul Mărășești nr. 19, sector 4, București (lângă Parcul Carol).

Pentru înscrieri și mai multe informații vorbiți direct cu doamna Ioana Tudor la numărul de telefon 0745.420.536

Regele ciupercilor, producții mici, dar bogate nutritive

Pentru calitățile lor terapeutice, ciupercile Shiitake au fost numite monarhul ciupercilor, regele ciupercilor, ciuperca parfumată, ciuperca neagră de pădure, pâinișoara pestriță și lista ar putea continua. Despre această specie, considerată un superaliment, am vorbit cu doamna dr. ing. Ioana Tudor, un specialist cu experiență de peste 30 de ani în domeniul cultivării ciupercilor.

– Ce ar trebui să știm despre această specie de ciuperci?

– Siitake sau Lentinula Edodes este a treia specie de ciuperci care se cultivă la noi în țară, e adevărat, deocamdată timid. Ea se poate cultiva pe rumeguș de foioase sterilizat, la care se adaugă tot felul de adaosuri proteice, amendamente și, bineînțeles, miceliu. De asemenea, se poate cultiva pe brichete din rumeguș sau pe diferite esențe de lemn prin introducere de butoni. Această ciupercă fiind xilofagă, iubitoare de lemn, de lignină, se poate cultiva pe butuci din diferite esențe foioase. Cultura pe butuci durează mai mult, 3-4 ani pentru că ciupercile apar în valuri, în funcție de cum le forțăm noi să apară, dar și de esența lemnului, mai tare sau mai moale. În schimb, pe brichete de rumeguș cultura se epuizează mai repede, într-un an, doi sau mai repede.

– De ce este atât de specială?

– Această specie este foarte valoroasă, se mai numește și „ciuperca parfumată“ pentru aroma ei deosebită, iar eu aș numi-o nu ciupercă comestibilă, ci mai degrabă medicinală pentru proprietățile ei terapeutice. Consumul acestei ciuperci ajută la întărirea imunității, scăderea colesterolului, scăderea glicemiei, are polizaharide care ajută organismul și se spune că, așa cum noi, occidentalii, ne recomandăm să mâncăm un măr pe zi ca să fim sănătoși, așa asiaticii își propun să consume 1-2 ciuperci shiitake pe zi pentru a fi sănătoși.

– Ce argumente ne dați din punct de vedere productiv legate de această ciupercă?

– Față de celelalte specii cu care ne-am obișnuit deja, cum ar fi Agaricus bisporum sau Pleurotus ostreatus, unde producția este puțin mai ridicată, și la shiitake producția se calculează în funcție de greutatea substratului, a lemnului după caz și ajunge la 25% din greutatea substratului pe toată perioada de recoltare.

– La fel se face calculul și în cazul brichetelor de 1-2 kg?

– Da. Dacă aceste brichete au 1-2 kg și calculăm la 2,5 înseamnă că obținem 250-300 g, dar depinde de cantitatea de miceliu, de vitalitatea acestuia și de alți factori.

– Despre această specie noi, românii, nu prea cunoaștem foarte multe informații, de aceea vă rog să ne sfătuiți și cum să consumăm aceste ciuperci.

– În zilele noastre, când toată lumea este ocupată, vrem să stăm cât mai puțin în bucătărie, cel mai simplu este să le trecem printr-un jet de apă, fără picioruș, să le tăiem feliuțe și să le prăjim în puțin ulei încins, timp de 1 minut. Uleiul încins la 200 de grade Celsius le pătrunde rapid și deja sunt moi după un minut. În plus, gătite atât de simplu se menține aroma plăcută, specifică acestor ciuperci. Bineînțeles că de aici preparatele se pot diversifica. Putem bate câteva ouă și, puse peste ciuperci, obținem o omletă extraordinară sau le putem însoți cu orice fel de legume trase la tigaie.

– Ar merge și un mujdei de usturoi?

– Nu, cu asta nu aș fi de acord pentru că le atenuăm mult aroma deosebită pe care o au. Personal nu aș pune nici usturoi, nici pătrunjel, mărar sau altă plantă aromatică pentru că este suficientă aroma lor nemaipomenită.

– Am văzut ciuperci siitake deshidratate, dar și în stare proaspătă. Pe mine m-ați determinat chiar să gust dintr-o ciupercă proaspătă. Le putem consuma și ca atare, în stare proaspătă, într-o salată, spre exemplu?

– Da se poate și așa, însă într-o cantitate redusă, nu mai mult de 1-2 bucăți. Să nu exagerăm, pentru că au anumite substanțe care se acumulează în organism și se spune că pot afecta rinichii. Dacă procurați ciuperci uscate (1 kg de ciuperci uscate este echivalentul a 10 kg de ciuperci proaspete), se pun în apă caldă, se rehidratează și se gătesc după preferință.

Patricia Alexandra POP

Ghebele, râșcovii și hribii, ciupercile pe care trebuie să le culegi din pădure

Este anotimpul în care gospodinele se pregătesc vertiginos pentru iarnă. Pe fiecare raft din cămară, beci sau pivniță ele așază borcane cu dulceață, zacuscă, salată și murături. În zonele de munte, ciupercile sunt unul dintre ingredientele de bază, pentru că ele pot fi preparate după numeroase rețete, numai bune pentru perioadele de post. Și, Salvă Domnului, natura este darnică cu noi și an de an ne oferă ciuperci pe care le putem pregăti, însă trebuie să fiți atenți ce culegeți. Pentru că în ultima perioadă au fost prezentate în mass-media tot mai multe cazuri în care diferite persoane au ajuns la spital din cauza intoxicațiilor cu ciuperci, propun prezentarea a trei specii de ciuperci, printre cele mai populare și gustoase: ghebe, râșcovi și hribi, tocmai pentru a le recunoaște și pentru a le culege atunci când le găsiți în pădure. Cum descrierea nu ar fi suficientă fără o rețetă, vă propun și trei dintre cele mai apreciate rețete pe care mama le pregătește acasă, la munte, în fiecare an.

Ghebe sau opintici

Unele dintre cele mai populare ciuperci de pădure sunt ghebele. În zona Moldovei ele sunt cunoscute sub denumirea de opintici, de vară sau de toamnă, pentru că există două varietăți. În general se găsesc în zonele de deal și de munte, în pădurile de foioase sau rășinoase și încep să apară încă din luna septembrie. Cele de vară au pălăria mai mare și mai subțire, piciorul înalt, de 8-10 cm. Sunt primele care apar, fie pe pământ, fie pe copaci. Cele de toamnă sunt mai „grase“, au pălăria mai groasă și mai rotunjită înspre interior și se găsesc în general grupate în mănunchi. Culoarea ghebelor diferă în funcţie de pădurea în care cresc: sunt maronii dacă cresc pe lângă fag, stejar și carpen, galben-verzui dacă apar lângă salcâm, iar dacă le veți găsi în păduri de frasin și paltin ele vor fi galbene.

După ce ați cules ghebe, puteți deja să vă gândiți la rețete: prăjite cu usturoi, făcute chiftele, tocate pentru sarmale, fierte și congelate pentru a fi păstrate mai mult timp, puse cu sare în sticle sau borcane ori preparate și conservate pentru iarnă. Rețetele care mie îmi plac cel mai mult sunt zacusca, salata și… opintici în gogoșar, rețeta mamei, pe care v-o recomand!

ciuperci in gogosarGogoșari umpluți cu ghebe

Ingrediente:

  • oțet – 1 litru
  • apă – 2 litri
  • zahăr – 2 linguri
  • sare, foi de dafin
  • piper boabe
  • gogoșari – 4 kg
  • ghebe – 2 kg

Se pun la fiert apa împreună cu oțetul, sarea și zahărul. Gogoșarii se scobesc și se adaugă în acest amestec, apoi se lasă la fiert doar până se înmoaie puțin. Ghebele se fierb separat. După ce au fost scoși gogoșarii din apă, se umplu cu ghebe, se așază în borcane, apoi se adaugă apa în care au fost fierți gogoșarii, foile de dafin și piperul boabe. Apoi se sterilizează.

Râșcovi

Bureții mei preferați sunt râșcovii, dar nu se găsesc la fel de mulți precum ghebele. Apar de obicei în pădurile de rășinoase, încă de la sfârșitul verii, dacă solul a beneficiat de ploi. Râșcovii nu prea pot fi confundați cu alte ciuperci, pentru că au o culoare distinctă – portocaliu. Au pălăria cărnoasă, la începutul procesului de maturizare este convexă, apoi se aplatizează și este mai puțin adâncită la mijloc, iar mărimea ei poate ajunge până la 12 cm. Pot fi preparați în diferite moduri, prăjiți cu usturoi sau brânză, copți pe plită sau pe grătar. Spre deosebire de alte ciuperci, aceștia nu se păstrează prea bine la congelator. Rețeta mea favorită este salata de râșcovi, care poate fi păstrată peste iarnă.

fSalata de râșcovi

Ingrediente:

  • ulei – 0.5 litri
  • oțet – 200 ml
  • sare – după gust
  • piper – măcinat

și boabe

  • foi de dafin
  • ceapă – 2 kg
  • gogoșari – 2 kg
  • râșcovi – 2 kg

Ceapa, gogoșarii și râșcovii se taie peștișor. Se pune uleiul într-o cratiță la încălzit, se adaugă ceapa, se călește, însă doar până se înmoaie, nu să prindă culoare, după care se scoate și se lasă la răcit. Aceeași procedură se repetă cu gogoșarii și râșcovii. În aceeași cratiță se amestecă ceapa, gogoșarii și râșcovii peste care se adaugă oțetul, sarea, piperul și foile de dafin. Se lasă la fiert câteva minute, apoi se adaugă în borcane și se pune la sterilizat.

Hribi

Am lăsat la final hribii. Nu întâmplător, ci pentru că sunt mai cunoscuți și mult mai apreciați. Există mai multe varietăți ale acestei specii și pot avea culori diferite, de la alb-gri, cenușiu, gălbui până la maro-roșcat. Au pălăria netedă, fără luciu și pot ajunge la 30 cm în diametru. Piciorul este robust și cărnos, la început scund și gros, apoi poate ajunge până la 12 cm înălțime. În general apar vara și toamna în pădurile de conifere, mai rar în pădurile de foioase și pe marginile pășunilor. În ceea ce privește modul de preparare, paleta de rețete este mult mai vastă. Dintre tocănițe, cea mai apreciată de gurmanzi este cea cu pui și smântână. Hribii pot fi consumați și uscați, marinați sau în zacuscă. Un avantaj al acestor ciuperci este faptul că pot fi păstrate pentru iarnă la congelator. Însă rețeta mamei care îmi place cel mai mult este zacusca cu hribi.

zacusca ciuperciZacuscă cu hribi

Ingrediente

  • ulei – 1 litru
  • ceapă – 2 kg
  • gogoșari – 2 kg
  • hribi – 1.5 kg
  • bulion – 2 linguri
  • sare, piper – după gust

Ceapa și hribii se toacă mărunt, gogoșarii se coc, apoi se dau prin mașina de tocat sau prin robot. Uleiul se pune la încins, se adaugă ceapa, apoi gogoșarii și hribii, se amestecă și se adaugă bulionul, sarea și piperul după gust. Se fierbe până iese uleiul deasupra. Apoi se așază în borcane și se sterilizează.

Așadar, atenție ce culegeți din pădure! Dacă nu sunteți siguri ce fel de ciupercă ați găsit sau dacă lângă specia cunoscută se află și alte ciuperci pe care nu le cunoașteți, mai bine nu culegeți.

GALERIE FOTO


Larissa SOFRON

Cum să obţii atestatul de ciupercar

Deşi la noi în ţară se cultivă ciuperci de prin anii 1950, iar din anul 1962 s-a produs pentru prima dată miceliu, renunţându-se la import, meseria de ciupercar a fost introdusă destul de recent în Codul CAEN, fapt pentru care mulţi întreprinzători care şi-au înfiinţat ferme de producere a ciupercilor la începutul anilor 2000 au fost nevoiţi să înveţe din mers. Lipsa informaţiei avizate i-a scos pe mulţi din branşă. Pentru toţi cei care vor să înfiinţeze o ciupercărie, dar nu vor să înveţe din greşeli, drumul cel mai scurt spre succes este participarea la un curs pentru această meserie.

Au început deja înscrierile la cursul de ciupercar care va debuta pe 14 martie a.c. Acesta va fi susţinut de unul dintre lectorii cei mai experimentaţi ai României pe acest domeniu, doamna Ioana Tudor, care propune un curs complet ce se va desfăşura pe perioada a 2-3 luni şi care va cuprinde nu doar teorie, ci şi vizite la 2 ciupercării, una de Agaricus şi alta de Pleurotus. Din păcate, vizitele nu se vor transforma în ore de practică pentru că „nu poţi să introduci într-o ciupercărie 16-24 de persoane, acest lucru ar compromite igiena, lucrările şi s-ar realiza pagube de nerecuperat“, explică Ioana Tudor. Însă, cursanţii vor avea posibilitatea de a filma, fotografia, de a pune întrebări şi a primi răspunsuri competente de la tehnologii fermelor. De asemenea vor putea pipăi, mirosi, încerca umiditatea, urmări temperatura, ventilaţia şi executarea lucrărilor de către muncitorii ciupercăriei.

După susţinerea examenului scris sub formă de grilă şi cel oral cursanţii primesc Atestatul recunoscut în ţară şi în UE.

Întregul suport de curs se va baza pe experienţa doamnei Ioana Tudor, acumulată în peste 30 de ani de activitate în acest domeniu, pe studiile de cercetare şi experienţa altor ciupercării consiliate în ţară.

Cursul cuprinde tematica despre Champignon şi Pleurotus, cu tot ce înseamnă înfiinţarea şi dotarea cipercăriei, pregătirea compostului, însămânţarea, lucrări de îngrijire, condiţii de microclimat, boli şi dăunători, igienizare şi tratamente preventive sau, după caz, curative, cu pesticide recomandate şi omologate pentru cultura ciupercilor. Vor fi abordate şi alte teme precum producerea miceliului, alte specii de ciuperci ce se pot cultiva în ţara noastră cum ar fi: Agaricus brasiliensis, Ganoderma lucidum, Lentinus edodes etc., precum şi virtuţile medicinale ale acestora. Viitorii ciupercari vor primi un suport de curs de 46 de pagini, prin e-mail sau pe CD, fără a mai fi nevoie să achiziţioneze cărţi pentru a învăţa.

Cursul se va desfăşura în Bucureşti, pe b-dul Mărăşeşti nr.19, iar costul este de 700 lei, plătibil în două rate. Cei interesaţi se pot înscrie pe adresa Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Patricia Alexandra POP

Noi metode de combatere biologică a bolilor şi dăunătorilor la ciuperci

UE vrea alimente fără pesticide

Asociaţia Naţională a Producătorilor de Ciuperci din România (ANPCR), împreună cu Organizaţia Interprofesională Naţională PRODCOM Legume-Fructe, a organizat la Braşov seminarul ştiinţific cu tema „Noi tehnici şi tehnologii în tratamentele fitosanitare pentru cultura ciupercilor. Evenimentul a reunit peste 50 de fermieri, reprezentând „top 30 cei mai mari producători de ciuperci din România“, după cum a afirmat Eugen Băjenaru, preşedintele ANPCR, dar şi consultanţi şi specialişti veniţi din Polonia şi Germania.

Manifestarea a avut ca scop diseminarea în rândul fermierilor din România a bunelor practici şi metodelor moderne în domeniul tehnologiei şi tratamentelor, pentru promovarea alimentelor sănătoase, lipsite de reziduuri chimice. Aceasta nu întâmplător pentru că de curând, în urma analizelor de laborator, s-au găsit concentraţii mari de pesticide pe merele româneşti. Conform reglementărilor UE, un cultivator de ciuperci este considerat un producător de alimente, iar UE vrea să asigure protecţia consumatorilor prin Regulamentele nr. 178/2002 privind siguranţa alimentelor, nr. 396/2005 privind utilizarea pesticidelor în agricultură şi introducerea sistemului integrat în producţia de alimente nr. 128/2009. Prin aceste măsuri UE vrea să elimine urmele de pesticide din producţia de alimente.

„Am dedicat acest seminar ştiinţific găsirii, împreună cu specialişti reputaţi din ţările Europei, a unor soluţii viabile, concrete, de a pune pe mesele românilor alimente mai proaspete şi mai sănătoase. Tendinţa actuală este de a promova tratamentele biologice şi pe cele care elimină tratamentele clasice cu substanţe relativ toxice“, a declarat Eugen Băjenaru.

Sisteme integrate de control al bolilor şi dăunătorilor

În acest sens, dr. ing. Nikodem Sakson, consultantul din Polonia, a vorbit de sisteme integrate de control al bolilor şi dăunătorilor în fermele de ciuperci, prezentând o serie de recomandări pentru a menţine o fermă curată şi o producţie sănătoasă. „Cumpăraţi materii prime certificate, pentru a evita riscul apariţiei infecţiei primare cu mucegaiuri şi alte boli. Utilizarea pesticidelor să se facă conform listei de recomandare şi pe baza unei instrucţiuni în prealabil. De asemenea, păstraţi standardele ridicate de igienă în fermă, identificaţi eventuale surse de infecţie. Pentru a testa podeaua şi pentru a identifica infestarea cu boli udaţi pardoseala cu o soluţie 18% peroxid de oxigen. Apariţia bulelor indică o infestare puternică, în timp ce lipsa acestora înseamnă că nu există semne de infecţie. Spălaţi bine camerele şi coridoarele, folosind produse chimice adecvate pentru dezinfecţie. Altfel, principalele boli şi dăunători precum putregaiul uscat (Verticillium fungicola), pânza de păianjen (Dactylim dendroides), mucegaiul verde şi muştele vor produce pierderi în cultură“, a spus consultantul polonez.

Având în vedere că în România nu există fabrici de compost, iar producătorii români aleg de regulă cultivarea pe composturi incubate care scurtează ciclul de producţie la 42 de zile, eliminarea dăunătorilor se face exclusiv prin întreţinerea culturilor şi tratamente care nu au remanenţă.

„Spre deosebire de ciuperca importată, producătorii români nu folosesc substanţe de conservare pe termen lung, ci se limitează doar la frig. Sectorul nostru este oarecum favorizat, pentru că ciclul scurt de obţinere a ciupercii nu permite, mai ales în perioadele de fructificare şi recoltare, niciun fel de tratament şi atunci cultivatorii sunt obligaţi să folosească mai degrabă tratamentele bio. Astăzi am văzut substanţe bazate pe eliminarea dăunătorilor în mod natural, prin aplicarea de aerosoli cu substanţe nontoxice“, a adăugat preşedintele ANPCR.

Tratamentele bio asigură producţii sănătoase

O altă temă de discuţie foarte apreciată de participanţii la seminar a fost combaterea biologică a bolilor şi dăunătorilor. Invitatul din Germania, ing. Michael Lichtenberg, a prezentat produsul Nemacel, ce asigură un control biologic eficient mai ales împotriva Sciaridelor la ciuperci. În concluzie, acesta a atras atenţia asupra beneficiilor aduse de produs, menţionând faptul că acesta oferă un control bun şi de lungă durată împotriva muştelor sciaridis, este uşor de aplicat prin udare, nu este toxic, ceea ce îl clasifică drept un aliat prietenos şi de încredere împotriva răspândirii bolilor. Tot din Germania, Uwe Bohm a venit cu metode biologice în dezinfectarea fermelor de ciuperci. Acesta a prezentat produsul BEDO Bio Care, un concentrat lichid pur biologic folosit pentru dezinfectarea tuturor tipurilor de suprafeţe şi spaţii, eficient împotriva bacteriilor, viruşilor şi ciupercilor. Combinaţia de natural, biodegradabil, non-toxic şi ingrediente ecologice asigură un efect fungicid, bactericid, substanţa nepericuloasă putând fi aplicată de către fermier fără îmbrăcăminte de protecţie.

„Mi-a plăcut seminarul pentru că s-a discutat despre o temă de actualitate – combaterea biologică, fără pesticide. Specialiştii din Polonia şi Germania au venit cu pesticide biologice, fără remanenţă, biodegradabile, ceea ce este un pas pentru ciupercarii noştri. Avem nevoie de astfel de informaţii, pentru că mulţi producători nu sunt informaţi, iar la noi în ţară nu mai există nici laboratoare de cercetare în problema ciupercilor“, a apreciat Ioana Tudor, specialist în cultura ciupercilor.

Producătorii ar trebui să îşi diversifice sortimentul

Conform specialiştilor în cultivarea ciupercilor, acest domeniu nu este pentru orice întreprinzător. O afacere profitabilă trebuie să respecte anumite condiţii. „Este important să existe spaţii foarte bine izolate termic, dotate cu toate utilităţile şi capacitatea celulelor optimizate astfel încât să încapă un tir de compost, adică 15-20 tone, pe stelaje şi pe mai multe nivele. Pe lângă utilităţi este vital microclimatul creat, încălzire, răcire, umidificare, ventilaţie, controlul bioxidului de carbon, or toate aceste instalaţii costă“, este de părere Ioana Tudor. Deşi majoritatea gândesc că ar putea începe cu o singură hală de producţie, cei cu experienţă în domeniu consideră că un start bun în afacere se face cu cel puţin 6 hale de producţie.

Deşi ciuperca este o hrană sănătoasă, o sursă importantă de proteine, situându-se pe locul 2 ca proteină vegetală după soia, în România nu există o tradiţie în consumul de ciuperci. Românii au început să consume ciuperci de 50 de ani, iar înainte de 1989 totul pleca sub formă de conserve la export, pentru a aduce valută în ţară. De aceea, chiar şi în prezent un român consumă în medie doar 1 kg de ciuperci pe an, în timp ce în Olanda consumul este de 5 kg anual.

„Eu le spun producătorilor să lărgim sortimentul. Am putea cultiva Shiitake (Lentinus edodes) sau ciu­perca parfumată, extraordinară pentru că este anticancerigenă, întăreşte sistemul imunitar, polizaharidele din ea scad colesterolul, glicemia, deci are foarte multe virtuţi medicinale. Se pretează foarte bine la deshidratare, poate fi transformată în pudră, deci se poate păstra uşor, se fac din ea extracte şi se poate folosi ca supliment alimentar“, a punctat Ioana Tudor.

Patricia Alexandra POP

Ciupercile au salvat cămările gospodinelor din Bucovina

Sute de oameni cutreieră pădurile Bucovinei, care au devenit o adevărată „mină de aur“ prin producţiile record de hribi, chitărci, ghebe şi creasta-cocoşului. Cei mai preţioşi sunt hribii, o ciupercă foarte bună la gust, cu o valoare alimentară foarte mare. Hribul românesc creşte natural şi este foarte apreciat, pe piaţa mondială fiind cotat ca având calităţi deosebite, ocupând locul II, după trufa de iarnă. Dar hribul este foarte căutat şi în ţară.

Aşa cum am aflat de la Aurelia Badale, preşedinta Asociaţiei de Turism „Vama – Bucovina“, hribul, regele ciupercilor, a salvat şi în această toamnă cămările gospodinelor din Bucovina. Foarte multe gospodine au folosit în reţetele lor, în loc de alte ciuperci hribul, care are un gust mai bun şi este foarte căutat în multe preparate tradiţionale din Bucovina. „Am pregătit zacuscă cu hribi, hribi marinaţi, salată de hribi. De asemenea hribul este prezent în formă congelată sau uscată în perioada de iarnă, când îl folosim pentru celebra supă cremă de hribi, borş cu hribi aşezonat cu orez şi zarzavat şi acrit cu borş de putină. În perioadele de post hribul poate fi folosit pentru sărmăluţe, chifteluţe, maioneză de post. Există diverse reţete de preparare a hribului şi nu numai. În zona noastră sunt numeroase specii de ciuperci foarte bine valorificate în bucătăria locală şi apreciată de cei care ne calcă pragul pensiunilor“, a spus Aurelia Badale.

Delicatese pe bază de hibri

Ciulamaua de hribi cu smântână este de fapt reţeta etichetă pentru Vama şi Bucovina în general. Pentru că ciupercile nu sunt afectate de poluare, nu sunt tratate cu substanţe chimice de fertilizare sau de combatere a dăunătorilor sunt considerate cele mai ecologice mărfuri. Pentru cine nu tolerează smântâna hribii sunt preparaţi ca un soté alături de o bucăţică de friptură. Sunt diverse posibilităţi pentru a utiliza hribul. „Pentru aceasta am iniţiat Festivalul hribului, care a avut loc în perioada 21 – 22 septembrie, aflat la a V- a ediţie, ocazie cu care gospodinele din Asociaţia Turistică Vama şi-au etalat din nou măestria şi, după cum aţi văzut în expoziţia gastronomică, au avut ce oferi. De la mâncare până la dulciuri cu hribi“, a spus Aurelia Badale.

Toamna localnicii fără loc de muncă sunt salvaţi de ciuperci

Un important segment al populaţiei din zonă trăieşte de pe urma ciupercilor şi a fructelor de pădure. „Ne-am dorit să le dăm ocazia de a valorifica într-un cadru civilizat aceste produse. Ne străduim în continuare să le arătăm că pot fi valorificate superior, le putem da plusvaloare, pot fi procesate aceste ciuperci şi fructe de pădure şi intenţionăm, dacă va fi posibil, să înfiinţăm prin asociaţie o microsecţie de producţie printr-un proiect european pentru a valorifica superior, în condiţii de igienă şi norme sanitar veterinare corespunzătoare, aceste produse“, a precizat Aurelia Badale.

Dacă în pensiuni şi în centrele de colectare ciupercile sunt verificate, sunt cunoscute locurile de unde sunt culese, oamenii cunosc regulile de recoltare şi de transportare a ciupercilor, ocupându-se cu această îndeletnicire de ani buni, în târguri şi pieţe inspectorii Direcţiei Sanitar-Veterinare îşi dau girul că ceea ce este pe tarabă este comestibil, fiind eliminată orice posibilitate de intoxicare, alta este situaţia în cazul în care ciupercile sunt comercializate la marginea drumului.

Toţi vânzătorii spun că ciupercile sunt bune de consumat, însă silvicultorii şi angajaţii DSV îi contrazic şi le recomandă localnicilor să nu cumpere decât din locurile verificate de către medicii DSV, chiar dacă toţi culegătorii susţin că ştiu foarte bine care ciuperci sunt bune de consum şi care nu. Şi medicii din cadrul Direcţiei de Sănătate Publică spun că în urma consumului de ciuperci otrăvitoare este posibilă o evoluţie gravă, uneori letală a bolii, intoxicaţia cu ciuperci otrăvitoare fiind considerată o urgenţă medicală majoră şi este obligatorie apelarea numărului de urgenţă 112 şi prezentarea imediată într-un serviciu medical de urgenţă.

Localnicii din satele din munţii Bucovinei care nu au un loc de muncă sunt cei care se ocupă de colectarea fragilor, afinelor, zmeurei, murelor şi cătinei pe timp de vară şi a ciupercilor toamna. Tot ce culeg încearcă să vândă, iar preţul diferă în funcţie de cumpărător şi de cantitatea de ciuperci. Cei care se ocupă de comercializarea ciupercilor susţin că în acest an preţul la centrele de colectare este foarte mic în raport cu munca depusă, 7-9 lei kilogramul de hrib, 2-3 lei kilogramul de ghebe şi 5 lei creasta-cocoşului. Nici comercializarea în pieţe sau la marginea drumului nu aduce câştiguri foarte mari, preţul de vânzare a hribilor fiind de 9-15 lei, în funcţie de calitate, ghebele 4-5 lei, iar creasta-cocoşului 10 lei.

Ciupercarii spun că anul acesta a fost unul foarte bun, cu ploi care au căzut la timp şi care au creat condiţii pentru o producţie mare, cei mai câştigaţi fiind cei care au vândut ciupercile en-gros, chiar dacă preţul este mai mic.

„Le dăm pe toate şi nu mai pierdem timpul să stăm să le vindem. La marginea drumului rişti să rămâi cu marfa şi pentru că e perisabilă ai două soluţii: fie le usuci, fie le pui cu sare la murat pentru consum propriu“, ne-a spus unul dintre culegători.

Silviu Buculei

Venituri substanţiale din vânzarea fructelor de pădure şi a ciupercilor

Sute de tone de fructe de pădure, ciuperci comestibile şi plante medicinale din pădurile Sucevei ajung pe mesele europenilor din ţări precum Austria, Germania, Franţa şi Belgia, sub diverse forme, de la sucuri naturale, dulceţuri, preparate culinare şi până la medicamente, prin intermediul Direcţiei Silvice Suceava. Cele mai mari venituri obţinute de DS Suceava din această activitate complementară gestionării pădurilor a rezultat anul trecut din valorificarea fructelor de pădure, unde s-au obţinut preţuri bune de desfacere. Astfel, fructele de pădure, ciupercile comestibile şi plantele medicinale au adus Direcţiei Silvice Suceava venituri totale de peste o jumătate de milion de euro, această activitate fiind secundară celei de exploatare a masei lemnoase.

Pentru anul 2013, la ciuperci comestibile Direcţia Silvică Suceava a cesionat dreptul de recoltare a acestora, fiind încheiate contracte pentru cantitatea de 150 t de ciuperci comestibile din fondul forestier de stat, cu o valoare totală a contractelor de 97,75 mii lei. Dintre plantele medicinale valorificate se pot menţiona: urzica vie, cetina de molid şi brad.

Până la această dată au fost încheiate contracte de vânzare a fructelor către diverşi beneficiari (societăţi comerciale româneşti, străine) pentru 120 t fructe de pădure, dintre care 40 t de afine şi 80 t de zmeură.

Afinele au cea mai mare căutare pe pieţele de desfacere europene. Preţul mediu de valorificare a fructelor de pădure comercializate în acest an de direcţia silvică este de 1.725 euro/t la afine, respectiv de 1.850 euro/t la zmeură şi 600 euro/t la măceşe.

Fructele colectate din fondul forestier de stat sunt transportate la Atelierul de fructe Sadova din cadrul Ocolului Silvic Pojorâta, unde sunt sortate, ambalate şi congelate, fiind livrate în această stare.

Perioadele de colectare a fructelor de pădure de pe raza Direcţiei Silvice Suceava sunt cuprinse în lunile iulie şi august pentru afine şi zmeură, respectiv în luna septembrie pentru măceşe.

Şi pentru că zona este renumită pentru aceste bogăţii ale pădurilor, la începutul lunii septembrie în localitatea suceveană Coşna are loc un festival al fructelor de pădure, unde gospodinele prezintă tot felul de preparate din fructe de pădure, de la dulceţuri şi compoturi la siropuri şi băuturi alcoolice.

Silviu Buculei

Abonează-te la acest feed RSS