Lumea satului 750x100

80 de ani de Cercetări Piscicole în România (I.C.P.R.)

Data de 20 noiembrie 2020 a marcat împlinirea a 80 de ani de la înființarea Institutului de Cercetări Piscicole al României (I.C.P.R.).

Stațiunea de Cercetare – Dezvoltare pentru Piscicultură Nucet fiind moștenitoarea și continuatoarea activității institutului (la desființarea institutului, în anul 1974, Stațiunea de Cercetare – Dezvoltare pentru Piscicultură Nucet a preluat programul de cercetare, personalul, biblioteca și o parte din dotarea acestuia) ar fi trebuit să organizeze o amplă manifestare pentru această importantă aniversare.

Din nefericire, situația actuală gravă în care se află țara noastră și întreaga lume, în această perioadă, au făcut imposibil un astfel de demers. Totuși, acum, aici, în câteva cuvinte, aducem un omagiu zecilor de conducători și cercetători ai Institutului de Cercetări Piscicole al României și ai instituțiilor care i-au succedat, pe parcursul a 80 de ani, aceștia având o contribuție hotărâtoare la dezvoltarea sectorului de producție piscicolă în România.

Anca Lăpușneanu

  • Publicat în Pescuit

Cele mai importante podgorii europene, studiate de cercetătorii de la Universitatea Agronomică din Iaşi

O cercetare de la Facultatea de Horticultură din cadrul Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad“ din Iași contribuie la influența de a schimba o parte din zona de producție viticolă europeană. Astfel, timp de șase ani, cercetarea specialiștilor de la Universitatea de Agronomie a analizat impactul schimbărilor climatice asupra unora dintre cele mai importante podgorii europene – Bordeaux și Valea Loirei (Franța), Valea Rhinului (Germania), La Rioja (Spania), Cotnari (România) – și arealului South Sussex din Marea Britanie.

Cercetători din cadrul Facultății de Horticultură a Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară (USAMV) „Ion Ionescu de la Brad“ din Iași au studiat, timp de șase ani, impactul schimbărilor climatice asupra unora dintre cele mai importante podgorii europene – Bordeaux și Valea Loirei (Franța), Valea Rhinului (Germania), La Rioja (Spania), Cotnari (România) – și arealului South Sussex din Marea Britanie. Cercetările, începute în anul 2014 și efectuate în cadrul proiectului european LIFE ADVICLIM, coordonat de Universitatea Rennes 2 din Franța, au reunit universități și instituții de cercetare de mare prestigiu din Europa: CNRS, INRA, IFV și Bordeaux ScienceAgro din Franța; Universitatea Geisenheim din Germania, Universitatea Publică Navarra din Spania, Plumpton College din Marea Britanie și USAMV Iași din România.

Cercetare care poate schimba întreaga producție viticolă europeană, la USAMV Iași

În site-urile pilot ale proiectului, amplasate în cele șase podgorii, s-au colectat date prin utilizarea senzorilor de temperatură, s-a urmărit fenologia soiurilor, s-a stabilit amprenta de carbon generată de practicile tehnologice și s-au prelucrat datele obținute prin utilizarea de softuri informatice. „În contextul schimbărilor climatice, ne-am propus să studiem, alături de partenerii noştri din instituţii europene, impactul acestui fenomen global asupra podgoriilor, să elaborăm prognoze privind evoluţia viticulturii în următoarele decenii, să identificăm soluţii de adaptare la acest fenomen şi de diminuare a impactului său asupra viticulturii. Cercetările efectuate de noi au evidenţiat modificarea profilului climatic al tuturor podgoriilor studiate, ca efect al creşterii temperaturilor, cu consecinţe pozitive pentru cele din zona temperată, mai răcoroasă, precum Valea Rinului, Cotnari, Valea Loirei, dar şi preocupante pentru podgoriile mai apropiate de climatul mediteranean, precum Bordeaux şi La Rioja“, a declarat prof. univ. dr. Liviu Mihai Irimia, decanul Facultăţii de Horticultură din Iaşi, cercetător principal în cadrul proiectului.

Au fost dezvoltate tehnologii adaptabile podgoriilor europene

Pentru a demonstra importanța managementului local al strategiilor de adaptare și atenuare, în cadrul proiectului ADVCLIM au fost dezvoltate tehnologii adaptabile podgoriilor europene – rețele de senzori de temperatură pentru fiecare podgorie și o platformă web care permit viticultorilor să evalueze impactul schimbării climatice asupra propriilor parcele, să experimenteze metode de adaptare și să măsoare emisiile de gaze cu efect de seră, pe care le generează propriile lucrări de întreținere. Toate aceste tehnologii sunt experimentate pe siturile demonstrative din cele șase podgorii: Saint Emilion – Bordeaux, Coteaux du Layon – Valea Loirei, Rüdesheim – Valea Rinului, Rock Lodge – South Sussex, Ausejo – La Rioja și Cotnari, din podgoria Cotnari, România.

Scenariile climatice pentru deceniile viitoare și valorile amprentei de carbon ale podgoriilor sunt integrate în platformă, cu scopul de a atrage atenția asupra impactului major al schimbării temperaturii globale.

Platforma web creată în cadrul proiectului – CLIMAVISTA WINE – permite reunirea datelor obținute de cercetători, a datelor de la stațiile meteorologice, a datelor furnizate de sateliți, rezultate ale modelelor de adaptare, rezultatele calculului amprentei de carbon și reprezintă o interfață ce oferă producătorilor din viticultura europeană date relevante pentru procesul de decizie. Scenariile climatice pentru deceniile viitoare și valorile amprentei de carbon ale podgoriilor sunt integrate în platformă, cu scopul de a atrage atenția asupra impactului major al schimbării temperaturii globale.

Beatrice Alexandra MODIGA

Primul sistem acvaponic la Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Acvacultură și Ecologie Acvatică din Iași

Cercetătorii de la Stațiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Acvacultură și Ecologie Acvatică din Iași (SCDAEA) a Universității Alexandru Ioan Cuza au realizat un minisistem acvaponic. Acesta este de tipul floating raft/rafturi plutitoare, fiind compus dintr-o plută (raft) realizată din tuburi de PVC și coșuri umplute cu bioballs-uri, care au rolul de susținere a rădăcinilor plantelor, dar și de dezvoltare a comunităților de bacterii nitrificatoare.

Ce presupune un sistem acvaponic?

sistem acvaponic

„Acest sistem a fost montat într-un bazin metalic în care sunt crescuți sturioni din specia Acipenser ruthenus (cega) pe perioada verii. Scopul este acela de a studia capacitatea de îmbunătățire a calității apei prin utilizarea unor combinații de specii de plante, medii de suport pentru rădăcinile plantelor și bacteriile care se formează pe aceste medii. De asemenea, se dorește creșterea gradului de conștientizare publică privind utilitatea sistemelor acvaponice, ca sisteme de producție de alimente în mediul urban concomitent cu prezervarea calității mediului acvatic. Sistemele acvaponice încorporează sistemele de acvacultură (creșterea peștilor) și sistemele hidroponice (cultivarea plantelor pe apă) într-un sistem unic. Principiul care stă la baza acvaponiei se bazează pe ciclul azotului, principala sursă de azot introdusă în sistem fiind furajele peștilor. Concret, apa din bazinul de creștere a peștilor ajunge într-un bazin de filtrare biologică în care bacteriile nitrificatoare (Nitrosomonas sp. și Nitrobacter sp.) transformă amoniacul rezultat din procesele metabolice ale peștilor și din furajele neconsumate în nitriți și apoi în nitrați, după care această apă bogată în nutrienți este condusă către plante și înapoi la pești. Plantele utilizează sursa de azot din apă pentru procesele fiziologice de creștere și dezvoltare. În același timp, prin preluarea compușilor de azot, dar și a altor compuși cum ar fi cei de fosfor din apă se produce epurarea acesteia și deci o îmbunătățire a calității ei, fapt care va determina o stare fiziologică mai bună a peștilor. În plus, sistemele hidroponice pot integra componenta de filtrare biologică, ceea ce va duce la o reducere a costurilor de operare“, a susținut dr. ing. Barbacariu Cristian-Alin, director SCDAEA.

Avantajele sistemului acvaponic

sistem acvaponic Iasi

Colectivul de la SCDAEA susține că avantajele unui sistem acvaponic sunt reprezentate de: reutilizarea apei de acvacultură ca sursă de nutrienți pentru plante, obținerea a două culturi de pești și plante, creșterea calității apei evacuate prin preluarea nutrienților de către plante, reducerea volumului de apă de primenire și scăderea costurilor de producție, creșterea biodiversității și a stabilității ecosistemului de producție.

Cu toate că sistemul acvaponic este ușor de construit și ieftin, cea mai mare provocare este legată de eficiența economică a acestuia. Până în prezent, eficiența economică a celor două sisteme de producție, de acvacultură și de hidroponie, este mai mare dacă sunt separate deoarece în cadrul unui sistem acvaponic trebuie făcute permanent ajustări în ceea ce privește nevoile de calitate a apei pentru pești și cele nutriționale pentru plante.

Realizarea unui sistem acvaponic la stațiune are o deosebită importanță atât din punct de vedere științific cât și ca material didactic, acesta fiind parte componentă a direcțiilor de cercetare de la SCDAEA. Stațiunea este localizată în Iași, pe Șoseaua Iași-Ciurea km 5, și are în componența sa o hală de 2.200 m2 ce cuprinde două sisteme de recirculare pentru creșterea peștilor și un sistem de creștere de tip flow-through, o stație de reproducere și o stație de realizat furaje micro FNC compusă din moară, extruder și granulator.

De asemenea, stațiunea are 8 bazine de pământ cu o suprafață totală de 5,9 ha. În biobaza stațiunii se găsesc reproducători din rase autohtone de crap (Podu Iloaiei, Frăsinet, Ineu). De asemenea, sunt crescute și conservate trei specii de sturioni: cega (Acipenser ruthenus), nisetru (Acipenser gueldenstaedtii) și morun (Huso huso). Stațiunea deține și un lot de crap japonez (Cyprinus carpio var. koi), acesta având o importanță ornamentală datorită coloritului deosebit. Stațiunea desfășoară atât activități de cercetare cât și o colaborare activă cu fermierii și cu cea mai importantă asociație de profil, ROMFISH, prin producerea de pui predezvoltați de crap, dar și servicii de consiliere științifică privind calitatea furajelor și a apei.

Beatrice Alexandra MODIGA, SCDAEA, Iași

Fundulea, centru important al cercetării și învățământului agricol

Situat la 35 km de București și străbătut de DN3, Autostrada Soarelui și magistrala feroviară București-Constanța, orașul Fundulea a crescut și s-a modernizat în ritmul prefacerilor socio-economice din ultima jumătate de secol.

Am cunoscut Fundulea din anul 1957, anul înființării Institutului de Cercetări pentru Cultura Porumbului, unde am efectuat stagiul de practică, fiind student în anul V la Agronomie.

Era un sat cu gospodării sărăcăcioase, cu drumuri pline de noroi, cu apa scoasă din puțuri de la mare adâncime. În prezent, orașul Fundulea care administrează o suprafață de 10.678 ha, cu 6.724 de locuitori, are toate drumurile asfaltate, alimentare cu apă și canalizare și este în lucru alimentarea cu gaze.

Referindu-ne numai la așa-numita „Șoseaua Gării“, actuala stradă M. Kogălniceanu, în anul 1957 avea câteva gospodării în apropierea gării, în rest erau culturi agricole pe ambele părți ale drumului. Acum, pe această stradă se găsesc blocuri de locuințe, gospodării moderne și vile cochete, inclusiv Primăria. Această stradă face legătura între DN3 și Autostrada Soarelui.

Este un important centru al cercetării științifice din agricultură deoarece aici funcționează de peste 60 de ani cel mai mare institut de cercetări agricole din România alături de care a mai funcționat Institutul de Cercetare și Producție pentru Cultura și Industrializarea Sfeclei de Zahăr, precum și Stațiunea Centrală de Cercetări ale Plantelor Medicinale și Aromatice.

Principalele realizări ale INCDA constau în crearea de soiuri și hibrizi, hibrizii de porumb fiind generalizați în toată agricultura în numai 7 ani; tot aici au fost creați primii hibrizi de floarea-soarelui în premieră mondială și soiuri de grâu de mare productivitate cu calități superioare de panificație.

Institutul de Sfeclă asigura necesarul de sămânță pentru întreaga țară și coordona, la nivel național, producția și industrializarea sfeclei de zahăr.

Stațiunea de Plante Medicinale coordona cercetarea în acest domeniu pe întreaga țară.

Este centru important al învățământului agricol deoarece aici funcționează de peste 50 de ani liceul agricol, actualul Liceu Tehnologic nr. 1 Fundulea, care a furnizat mii de specialiști pentru agricultura Bărăganului.

Demn de remarcat este o familie din Fundulea cu 7 copii, din care 5 fete, toate absolvente ale liceului agricol. Ele au lucrat un timp în institut, după care au trecut în sectorul privat și au organizat Expert Agribusiness, o societate de cercetare și producție condusă de Mariana Mălaia, cea mai mare dintre fete.

Georgeta a lucrat un timp în institut sub conducerea celor mai mari amelioratori: O. Cosmit, T. Sarce și I. Ciocăzan, iar acum este un specialist recunoscut în ameliorarea porumbului.

Victorița conduce stația de condiționat semințe, iar celelalte două surori sunt ajutoare directe ale celor dintâi.

În puține zone din agricultura Bărăganului nu găsești absolvenți de la Fundulea.

Iată de ce se poate spune că orașul Fundulea este într-adevăr un important centru al cercetării și învățământului agricol.

Semnatarul acestor rânduri se mândrește cu faptul că mai mult de 15 ani a funcționat ca profesor la acest liceu.


Făcând o succintă trecere în revistă a locurilor ocupate de foștii elevi ai liceului agricol, menționăm:

  • Primarul (D. Dorobanțu) și viceprimarul (L. Bivol) orașului Fundulea sunt foști elevi.
  • Fuia Stelian – fost ministru al Agriculturii.
  • Sălăjan D., Copilău F. Voicu T – înalți funcționari în Ministerul Agriculturii.
  • Stan Vasilica – prof. univ. prorector USAMV București.
  • Dinu Toma – prof. univ. decan Facultatea Management USAMV București.
  • Șerban Gheorghe – ing. șef INCDA Fundulea
  • Bețeanu Steluța – director Stațiunea Plante Medicinale și Aromatice.
  • Peste 25 sunt cercetători și șefi fermă la INCDA Fundulea.
  • Majoritatea tehnicienilor și laboranților din institut sunt foști elevi.
  • Vasile P. și Dinu C. conduc asociații agricole în Fundulea.
  • Măturaru Aurelia, redactor-șef la Agricultura 365.
  • Baia A. și Sârbu G., profesori la actualul liceu.
  • Stoica I., Bordeiașu M., Pătroi F. – colonei în Poliția Română.
  • Gărgăriță R. – șef stație meteo Fundulea etc.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

De ce n-are România un program de depistare precoce a cancerului?

În anul 2017, potrivit INS, numărul bolnavilor de cancer rămași în evidențele Ministerului Sănătății a fost de 479.454 de persoane. La o populație rezidentă de 19, 41 milioane de locuitori, ar înseamna că 2,4% din cetățeni sunt afectați de această maladie necruțătoare. În același an s-au înregistrat 59.450 de noi îmbolnăviri (4.954/lună, 159,8/zi, 6,65/oră) și 50.902 decese (4.241,8/lună, 137/zi, 5,7 la fiecare oră). Statul român desfășoară un program național oncologic, dar se axează prea puțin pe depistarea precoce a bolii. Poate lucrurile sub acest aspect se vor îmbunătăți pe viitor, dat fiind faptul că Planul european de combatere a cancerului în UE, supus chiar zilele acestea dezbaterii publice, se bazează pe patru piloni: prevenire, depistare precoce, tratament și îngrijire post-tratament. Și-atunci, cine știe, autoritățile sanitare române vor fi obligate să facă ceea ce de mulți ani solicită ONG-urile: depistare precoce! Una dintre organizațiile neguvernamentale care susțin programul de screening este Asociația Pacienților Oncologici din România, condusă de Iolanda Gheorghiu.

Chimist medical principal la Centrul de Transfuzie Sanguină Ploiești, Iolanda Gheorghiu face voluntariat de 23 de ani. A fondat și a condus ori conduce mai multe asociații – Asociația Română Anti-Sida, Asociația „Noi și Ceilalți“ și este în board-ul mai multor organizații – vicepreședinte în Uniunea Organizațiilor Persoanelor Seropozitive, președinte al Federației ONG Muntenia. Am lăsat intenționat la urmă Asociația Pacienților Oncologici din România (APOR), înființată în 2012, aceasta fiind singura care, cu sigla și campania „Sunt femeie orice-ar fi“, de depistare prococe a cancerului la sân, este marcă înregistrată OSIM. Și, atenție, aspect care ne-a determinat să dorim să publicăm acest interviu, este singura entitate neguvernamentală care deține unul dintre cele trei aparate din România pentru depistarea precoce a cancerului!

– Doamna Iolanda Gheorghiu, v-aș ruga să ne vorbiți despre ceea ce face organizația dumneavoastră.

– În primul rând avem un laborator al nostru (Ploiești, Aleea Zamora), unde facem analizele medicale. Pe urmă, APOR desfășoară doar campanii de prevenție! De exemplu, pentru depistarea precoce a leucemiei la copii, am avut campania „Te rog, mamă, ai grijă de mine!“, apoi campania de screening a cancerului de sân din ecografie „Sunt femeie orice-ar fi“. Anul trecut am redactat un ghid pentru cardiologie și oncologie „Timpul nu așteaptă! Tu ce aștepți?“ și tot în 2019 am lansat campania „Câștigă timp“ care, după cum sugerează numele, se axează pe a afla un diagnostic la un timp necesar pentru a avea posibilitatea de vindecare și am cumulat-o cu o campanie de prevenție pentru afecțiuni cardiace. Am mers la căminele de bătrâni din rețeaua DGASP Prahova și, la persoanele de peste 65 de ani, am realizat analize de biochimie, markeri pentru accident vascular și infarct miocardic, iar pentru căminele de copii am făcut analize pentru 1.200 de asistați și copii de la asistenți maternali. Pe unele dintre acestea le-am repetat, la recomandarea medicului cu care am colaborat, dr. Radu Crăciun, din motive pur obiective. Anul acesta, la sugestia unui sponsor care ne-a asigurat finanțare pentru achiziționarea aparatului de hematologie, o să începem să lucrăm pentru trei comune defavorizate din Prahova și două din Dâmbovița.

– În 2018 a făcut mare vâlvă un aparat pe care l-ați achiziționat dvs., capabil să depisteze cancerul din vreme. Ce anume face acesta?

– Da, anul 2018 a fost cu acțiuni de amploare fiindcă atunci am prezentat acest aparat de biologie moleculară Idylla – primul din România – pentru depistarea precoce a cancerului. Între timp s-au mai adus două aparate, unul la Fundeni și altul la Iași. Incidența cancerului este aceeași în toată Europa, deosebirea este că, de exemplu, în Germania sau în țările care au case de asigurări după modelul german există programe de screening la nivel național și atunci cancerul este depistat precoce, în gradul I, maximum 2. La noi se identifică în gradul 3-4, când pacientul are metastază și-atunci ce poți să mai faci? De aceea la ei rata de vindecare este mare, iar la noi nu! Aparatul acesta tocmai asta face, prevenție și depistare precoce. Prin analiza de sânge el este capabil să spună care fenotip a suferit mutație, deci merge până în profunzime și indică prezența bolii în organism. În oncologie sunt extrem de importante 50 de zile, să zicem, în bătălia cu această boală necruțătoare. Un alt avantaj enorm este că aparatul livrează rezultatul în trei ore, pe când o biopsie din protocolul standard, luată și aceea după ce a apărut și a fost extirpată tumora, oferă rezultatul în 15-30 de zile! Chiar și în condițiile de la noi, cu intervenții tardive, aparatul Idylla oferă informații prin care poate fi personalizat tratamentul, cauza care a condus la boală, informații pe care o biopsie nu le dă! Acest aparat poate diagnostica precoce cancerul de colon și rect, de piele (cu extensie la sân) și acum este în pregătire cartușul pentru cancerul pulmonar.

iolanda 2

– V-a solicitat vreun spital oncologic colaborarea?

– Nu, spitalele nu trimit pacienți. Casa de Sănătate nu decontează costul cartușelor, pe când biopsia este gratuită. Dar vin la noi oameni care au auzit de aparat, bolnavi sau nu. Apropo de costuri, nimeni nu pune în balanță că o depistare precoce scutește enorm alte cheltuieli ulterioare cu tratarea bolii. Dar cel mai important lucru, dincolo de bani, depistarea precoce poate salva sute și mii de vieți!

– Dacă aparatul acesta este atât de bun, de ce nu îl au toate spitalele oncologice din România?

– Bună întrebare! Păi... ce face aparatul? Depistează din timp! Ce interes o fi să fie diagnosticat un cancer înainte de a deveni tumoră? Ne-am dus cu Idylla până în Camera Deputaților. Ne-a ajutat o doamnă deputat, dânsa văzuse ce poate să facă aparatul, a vorbit în Comisia de Sănătate. Să vă spun că au trecut vreo 14-15 luni de atunci și nu avem niciun răspuns?

– La minister ați fost? Poate ei nu știu că există în lume și chiar la noi aparate care fac această treabă grozavă.

– Am fost în audiență la patru miniștri ai Sănătății, e drept, pe altă problemă, cea a inițierii și la noi a unui program național de screening al cancerului de sân prin ecografie. Din 2012, împreună cu dr. Alina Turcu, de la Spitalul „Schuller“ și dr. Ileana Constantiniu, de la Câmpina, am fost prin comunele din Prahova, le-am vorbit femeilor despre cancer, le-am făcut ecografii. Eram întrebate de ce două doctorițe care oricum sunt suprasaturate de munca aceasta extenuantă cu maladia, merg să facă lucrul acesta prin sate. Iar răspunsul a fost clar, ceva de genul că „ne-am săturat să tot vedem venind la noi femei cu sânul supurând, s-ajungă în faze atât de avansate ale bolii, când nu mai ai nimic de făcut. Mi-am dat seama cât de frustrant poate să fie să înveți o jumătate din viață carte și să nu-l poți ajuta pe cel din fața ta fiindcă se adresează medicului târziu. Cu ideea aceasta am fost la miniștri, să facem și noi un program național de screening pentru ecografie. Există în Franța, în Germania, de ce nu s-ar putea și la noi? Unul dintre miniștri mi-a spus tranșant că nu se poate, că nu este, citez, „pe agenda noastră de lucru“.

Maria BOGDAN

Numele Divinității, codificat în ADN-ul uman

Indiferent de vremuri sau de civilizațiile care au dominat pământul, dintotdeauna a existat o forță abstractă, incomensurabilă, care s-a insinuat în viața umană. În mod conștient sau nu, de-a lungul mileniilor oamenii au purtat în suflet o moștenire divină. Și acum știința modernă, cea care mult timp a ignorat forța credinței și întâmplările miraculoase cărora le-a dat naștere, admite că, într-adevăr, dincolo de tot ce este capabilă rațiunea să înțeleagă, există un alt adevăr. Altul decât cel pe care ne-am obișnuit să îl trăim.

O echipă de cercetători de la Harvard și-a dedicat studiul decriptării misterelor ADN-ului uman. Acest cod unic imprimat fiecărui om are o vechime de peste 10 milioane de ani și are în structura sa 23 de perechi de cromozomi formați din hidrogen, azot, oxigen şi carbon. ADN-ul este însă mai mult decât chimie pură. Cercetătorii au descoperit că structura sa are o asemănare incredibilă cu limba aramaică veche, pe care o vorbea Mântuitorul lumii. Și că, transformată în litere aramaice, această structură pare să aibă codificat în ea chiar numele lui Dumnezeu. YAHVE (YHWH), nume relevat lui Moise și menționat în Biblie de peste 7.000 de ori.

Cum au ajuns cercetătorii la această concluzie? Raportându-se la valorile de masă atomică ale celor patru elemente din ADN-ul uman. Astfel, fiecare dintre ele a căpătat forma unei litere și, în final, din alăturarea acestora a reieșit numele YAHVE. Intrigați de descoperirea făcută, cercetătorii au continuat studiile și într-o altă direcție, și anume înlocuirea literelor rezultate cu elemente chimice. Litera H a fost înlocuită, spre exemplu, cu echivalentul său chimic, adică azot. Rezultatele inițiale ale acestui experiment au arătat că, prin înlocuirea primelor trei litere, se formează practic 75% din, ceea ce pare a fi, numele Divinității.

În final, după ce toate literele au fost asociate cu echivalentele chimice s-a constatat că rezultatul este de fapt un gaz cu patru elemente (hidrogen, azot, oxigen, azot). Acesta este incolor și inodor, iar oamenii de știință sunt de părere că este vorba, practic, despre o substanță intangibilă... În termeni mai puțin științifici, cercetătorii spun că descoperirea lor confirmă faptul că suntem făcuți după chipul și asemănarea lui Dumnezeu și că numele Lui este înscris în ființa noastră.

Tot în cadrul cercetărilor efectuate asupra ADN-ului uman s-a constatat că ultima literă din numele lui Dumnezeu, înlocuită cu echivalentul ei chimic, carbonul, este cea care ne face, totuși, umani. În opinia oamenilor de știință, acest ultim element chimic asociat numelui lui Dumnezeu este cel care ne conferă materialitatea.

Suntem, așadar, parte din Creator! Ce alegem să facem cu divinitatea noastră?

Laura ZMARANDA

Cercetarea, în bătătura zootehniştilor

Recent a ieşit de sub tipar lucrarea „Predicția valorii de ameliorare a taurinelor“, autori – Horia GROSU, Sorin LUNGU, Pascal Anton OLTENACU, Corneliu DRĂGĂNESCU și Raluca MATEESCU – lucrare  elaborată, după cum susţin autorii, cu scopul de a pune la dispoziţia celor interesaţi un material care să prezinte cronologic procedurile de predicție a valorii de ameliorare a taurinelor în ultima sută de ani. Sunt prezentate în detaliu toate metodele utilizate pentru evaluarea genetică a reproducătorilor, de la metoda Comparației fiicelor cu mamele acestora (1915) până la selecția genomică, introdusă în SUA începând cu anul 2009.

În lucrare au fost prezentate pe larg cele două clase de modele biometrice (liniare și neliniare) recomandate de ICAR (Comitetul internațional pentru controlul performanțelor la animale – Roma, Italia) și INTERBULL (Centrul internațional pentru evaluarea genetică a taurilor, Universitatea din Uppsala, Suedia), în procesul de predicție a valorii de ameliorare a taurinelor, pentru caracterele de:

a) producție (cantitatea de lapte; cantitatea de grăsime; cantitatea de proteine; greutatea corporală la o anumită vârstă);

b) conformație (caracterele de exterior apreciate prin metoda descrierii liniare);

c) caracterele de reproducție (vârsta primei fătări; numărul de însămânțări/monta fecundă; service-period-ul; nota la fătare)

d) caractere referitoare la rezistența la îmbolnăviri (numărul de celule somatice din lapte folosit în selecția indirectă pentru sănătatea ugerului);

e) caractere funcționale, în care longevitatea productivă ocupă un loc important.

Pentru analiza biometrică a respectivelor grupe de caractere s-a utilizat metodologia BLUP, aplicată unei game variate de modele animale, de la cel mai simplu, până la analiza de tip „prag“, în cazul notei la fătare (Treshold-model) sau analizei longevității, prin modele de tip Weibull (Survival analysis).

Pentru fiecare model biometric în parte s-au prezentat aspectele teoretice asociate, cu accent pe  scrierea modelului matematic, urmate de analiza detaliată a rezultatelor, astfel încât cititorul interesat să poată urmări şi înţelege filiera de calcul, etapă cu etapă, de la organizarea datelor primare până la obţinerea valorii de ameliorare, pe baza căreia se poate lua decizia de selecție, respectiv admiterea sau respingerea taurinelor de la reproducție.

Din conţinutul prezentei lucrări reiese, fără putinţă de tăgadă, bogata experienţă în domeniu a autorilor.

De pildă, Horia Grosu este profesor la disciplina Ameliorarea animalelor din cadrul Facultății de Zootehnie – București și director general al Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Biologie și Nutriție Animală Balotești, Ilfov, iar Sorin Lungu a activat în cadrul Facultății de Zootehnie –București, unde a predat, pe lângă disciplina de bază, Programarea calculatoarelor și informatică în zootehnie.

Pascal Anton Oltenacu este profesor în cadrul departamentului de Zootehnie al Universității din Florida și profesor emerit al Universității Cornell, din New-York, SUA, iar Raluca Mateescu – profesor de genetică cantitativă și genomică în cadrul departamentului de Zootehnie al Universității din Florida, SUA.

Un alt autor a cărui personalitate merită amintită este Corneliu Drăgănescu, fost șef al Laboratorului de Genetică și Ameliorare din cadrul Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Creșterea Bovinelor Balotești.

Lucrarea de faţă se adresează tuturor celor interesaţi de problema evaluării genetice a taurinelor, în conformitate cu standardele internaționale în domeniu, respectiv: doctoranzi, cadre didactice de la disciplinele de profil, cercetători ştiinţifici, specialişti care activează în reţeaua naţională de ameliorare genetică a animalelor, asociaţii ale crescătorilor de taurine etc.

ameliorare taurine carte

USAMV Cluj-Napoca, beneficiara unui grant de cercetare de 65.000 euro pentru evaluarea bunăstării salmonidelor din păstrăvăriile românești

Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară din Cluj-Napoca a început derularea proiectului ”Evaluarea bunăstării salmonidelor din păstrăvăriile românești, în contextul creșterii productivității și a calității produselor”, printr-un grant de cercetare în valoare de circa 65.000 de euro, finanțat de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, prin Direcția Generală Pescuit – Autoritatea de Management pentru Programul Operațional pentru Pescuit și Afaceri Maritime 2014-2020.

Prin acest proiect de cercetare, se dorește o mai strânsă colaborare între instituțiile de învățământ superior şi cercetare, cu operatorii din domeniul creșterii păstrăvilor și a altor pești din familia Salmonidae.

Proiectul se va finaliza în luna iulie 2020 prin editarea unui ghid de bune practici în domeniul creșterii peștilor din zonele montane, care va fi distribuit în mod gratuit păstrăvarilor.

Directorul de proiect, Conf. Dr. Daniel Cocan, precizează: ”Ne-am dorit foarte mult să accesăm acest proiect, întrucât considerăm că putem contribui la implementarea unui management integrat în păstrăvăriile românești. Cu alte cuvinte, experiența noastră în domeniul creșterii peștilor şi a științelor fundamentale precum ihtiologia, fiziologia organismelor acvatice, alimentația și reproducția peștilor, poate fi de un real folos păstrăvarilor. Aceasta, în contextul în care cel puțin în momentul de față, nu avem o strategie națională privind toate componentele salmoniculturii. Cu mici excepții, păstrăvarii lucrează individual, fără a fi constituiți în asociații şi de multe ori fără a avea studii de specialitate în domeniul creșterii peștilor. Din această cauză le este aproape imposibil să intre cu produsele lor pe piața magazinelor mari. De asemenea, partea de reproducție, care este aproape inexistentă, se derulează fără planuri concrete de selecție și ameliorare. În general, se importă icre embrionate din alte țâri, uneori fără a avea un certificat sanitar-veterinar care să confirme că acel material biologic este liber de boli. Avem toate condițiile să înființăm un centru de selecție și reproducție a salmonidelor, atât din punct de vedere al condițiilor de mediu, cât şi a surselor de finanțare”.

Proiectul de cercetare presupune deplasări și contacte ale echipei de proiect cu toate păstrăvăriile din România, urmând a fi făcută o evaluare a tuturor problemelor care pot influența negativ productivitatea fermelor piscicole și calitatea produselor: parametrii mediali, tehnologia de creștere, calitatea furajelor, dinamica de creștere, modificările climaterice, poluarea apelor, statusul fiziologic și patologic al peștilor.

”Pe baza acestor date culese din teren și a analizei acestora, va fi editat ghidul de bune practici în domeniul Salmoniculturii, având ca obiectiv țintit îmbunătățirea productivității păstrăvăriilor românești și creșterea calității produselor, fie că vorbim despre peștele proaspăt sau cel prelucrat (eviscerat, filetat, sărat, afumat sau conservat, icre proaspete sau prelucrate). Pentru aceasta, ne dorim o deschidere și o colaborare bună cu păstrăvarii, convinși fiind că toți cei implicați vom avea doar de câștigat în viitor. În ultima perioadă s-a discutat foarte mult despre piscicultură și despre problemele din acest domeniu, inclusiv despre impactul negativ al păsărilor ihtiofage. Aceste probleme vor putea fi rezolvate, dar numai prin colaborarea operatorilor din producție cu specialiștii din acest domeniu. Din păcate, în momentul de față, în cadrul învățământului superior din România, singurul program de studiu în domeniul Pisciculturii și Acvaculturii care mai este activ este la USAMV Cluj-Napoca, în cadrul Facultății de Zootehnie și Biotehnologii”, a mai spus specialistul din cadrul universității noastre.

 Specialiștii în Piscicultură și Acvacultură din cadrul Facultății de Zootehnie și Biotehnologii au derulat până în prezent peste 10 proiecte cu impact la nivel național în domeniul lor de activitate.

  • Publicat în Pescuit

Descoperire epocală - moleculă minune care înmagazinează energia solară timp de 18 ani

Ultimii ani au fost marcați de ecologie. Toată lumea – de la producătorii de energie, la cei de obiecte de uz casnic sau autoturisme – vrea să răspundă la una și aceeași întrebare: ce trebuie să facem ca să fim cât mai „eco“, „bio“ ș.a.m.d.? Un răspuns ar fi folosirea energiilor regenerabile, a „forțelor“ existente în natură, mai ales pentru uzul casnic dar și industrial. Dar una dintre cele mai mari probleme care oprește răspândirea pe scară largă a energiilor regenerabile este stocarea energiei. Unde stochezi energia atunci când soarele nu strălucește, nu bate vântul etc.?

Revelația...

O echipă de cercetători din Suedia crede că a făcut o descoperire epocală, „revelația“ de care energia regenerabilă avea nevoie. În fapt, este vorba de un combustibil termic care poate stoca energia solară până la 18 ani, după cum se arată într-un material publicat recent de revista Forbes. Hidrocarburile, parțial, au devenit sursa dominantă de energie pentru că sunt relativ ieftin de extras, pot fi stocate pentru perioade lungi de timp și pot fi utilizate imediat. Acești factori le transformă într-o sursă bună de energie pentru consumatori care cer putere mare. Dar, după cum se știe, hidrocarburile nu sunt eco. De aceea, pe măsură ce bateriile continuă să avanseze ca și capacitate de stocare a energiei pentru perioade lungi de timp, acestea au început să înlocuiască hidrocarburile. Iar mașinile electrice sunt un exemplu bun în acest sens. Ca alternativă la baterii, fluidul termic specializat, nou descoperit, poate menține energia solară pentru perioade lungi de timp și poate oferi acea energie la cerere. Spre deosebire de baterii, care descarcă electricitate, lichidul solar termal emite căldură atunci când este activat de un catalizator. Acest lucru înseamnă că ar putea să fie ideal pentru zona de rezidențial și comercial. „Un combustibil termal este precum o baterie reîncărcabilă, însă în locul electricităţii aceasta este alimentată cu lumina solară şi eliberează căldură atunci când este nevoie“, a declarat Jeffrey Grossman, inginer ce lucrează cu aceste materiale în cadrul MIT.

molecula foto1

Compoziție

Combustibilul este compus din molecule de carbon, hidrogen și norbornadiene (o hidrocarbură biciclică și un compus organic). Moleculele pot fi văzute în figura de mai jos, sursa originală de energie fiind moleculele de norbornadiene. Atunci când aceste molecule sunt atinse de lumina solară, unele dintre ele creează legături între atomi ce sunt reașezați ca quadriciclan (QC1).

Această conversie chimică într-o structură moleculară diferită numită izomer închide energia în interiorul moleculei. Versiunea ener­gizată a moleculei este stabilă, cu legături chimice puternice. Cheia este faptul că această moleculă stabilă poate sta aproximativ două decenii fără să piardă energia stocată, au arătat oamenii de știință pentru publicația Forbes.

Pentru a elibera energia, molecula poate fi trecută printr-un catalizator ce rearanjează legăturile chimice înapoi la norbonadiene, rezultând multă căldură în acest proces. Echipa a descoperit că procesul de catalizare încălzește lichidul la 63 de grade Celsius. Acest lucru înseamnă că, dacă temperatura ambientală este undeva la 21 de grade Celsius, fluidul s-ar încălzi undeva în jur de 84 de grade Celsius. Fluidul încălzit ar putea fi atunci folosit pentru încălzirea locuințelor, a clădirilor comerciale etc.

Cu teste suplimentare și optimizare, echipa crede că poate produce o moleculă ce poate încălzi fluidul cu peste 80 de grade Celsius. Fluidul ar putea fi luat în considerare atunci pentru generare de electricitate. Cu toate că mai este multă muncă de făcut, echipa crede că tehnologia ar putea fi disponibilă în zona de comercial într-o decadă. Acest lucru este posibil și datorită interesului investitorilor.

molecula foto2

Dezvoltarea și comercializarea acestui lichid termic ar putea fi o altă componentă cheie în migrația către surse de energie regenerabilă. Fluidul termal nu are nevoie de nicio altă sursă externă în afara soarelui și operează într-un sistem închis. Pe măsură ce dezvoltăm noi tehnologii și modernizăm sistemele actuale, tranziția către surse regenerabile nu doar devine mai ușoară, ci și favorabilă din punct de vedere economic.

Fluidul este de fapt o moleculă în formă lichidă pe care cercetătorii din cadrul Universităţii de Tehnologie Chalmers au îmbunătăţit-o în ultimii ani. Molecula este compusă din carbon, hidrogen şi nitrogen. Atunci când este atinsă de lumina solară, de exemplu, legăturile dintre atomii săi sunt rearanjate, fiind astfel transformată într-o variantă „energizată“ a sa, denumită izomer. Energia solară este capturată în interiorul acestor legături ale izomerului, unde rămâne până când molecula ajunge la temperatura camerei. Atunci când energia este necesară, pe timpul nopţii sau iarna, fluidul este transmis printr-un catalizator ce aduce moleculele la forma iniţială şi eliberează energie sub forma căldurii. „Energia din izomer poate fi stocată timp de 18 ani. Atunci când extragem energia pentru a o utiliza obţinem o creştere a temperaturii, lucru pe care ni-l doream“, a declarat specialistul în nanomateriale Kasper Moth-Poulsen, din cadrul Universităţii Chalmers.

Bogdan Panțuru

Rezultatele ultimilor ani de cercetare la Stațiunea Dancu - Iași

În cercetarea științifică din România există doi poli. Cel al lipsei totale de investiții și implicit al absenței oricăror rezultate în domeniu și cel al cercetării care a a rezistat presiunilor impuse de lipsa resurselor. Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare pentru Creșterea Bovinelor Dancu Iași face parte din categoria unităților care s-au salvat de la dispariție. Și, mai mult decât atât, completează portofoliul cercetării românești cu rezultate importante în sectorul de creștere a bovinelor. Ce arată retrospectiva activității de cercetare la stațiunea de la Iași aflăm dintr-un material pus la dispoziția noastră de directorul unității, Steofil Creangă.

Reproducţie şi biotehnologii

Prin activitatea de cercetare desfăşurată în cadrul laboratorului de reproducţie şi biotehnologii de reproducţie s-a urmărit optimizarea proceselor de reproducție, creşterea ratei de concepție, scurtarea intervalului fătare-concepție şi a intervalului între fătări, precum şi creşterea vieţii reproductive şi productive a vacilor.

  • creşterea ratei de concepție la vacile cu monte repetate prin utilizarea diferitelor scheme de tratament, cu 10-20%;
  • optimizarea proceselor de reproducţie la vaci prin diferite metode aplicate în perioada de gestaţie avansată şi puerperium: scăderea ponderii infecţiilor genitale cu 5-10%, reducerea intervalelor fătare –concepție cu 20-40 zile, comparativ cu lotul martor;
  • creşterea imunităţii nespecifice la vaci post­partum prin utilizarea unor imunomodulatori în peri­oada puerperală, de tipul Polidin, Imunostimulent „SRL parvum“, cu efecte de reducere a incidenţei afecţiunilor genitale inflamatorii, stimularea funcţiei sexuale şi creşterea ratei de concepţie cu 10-15%;
  • testarea în condiţii de fermă a biotehnologiei transferului de embrioni la vaci de rasa Bălțată cu Negru Românească şi Sura de stepă; stabilirea protocolului de superovulaţie şi sincronizarea estrului la donatoare şi receptoare de embrioni;
  • îmbunătăţirea arsenalului terapeutic de combatere a infecundităţii la vaci prin diferite scheme de tratamente hormonale. La vacile din loturile experimentale diagnosticate cu diverse tulburări ovariene (corp luteal persistent, chişti ovarieni, hipotrofie ovariană) ratele de gestaţie au fost între 50-70%, iar intervalele medii între tratament şi IA fecundă au variat între 53-82 zile;
  • creşterea fecundităţii cu 20-30% la vacile cu estru normal şi indus prin administrarea de gonadoreline, tip Receptal, în perioada de însămânţare.

Nutriţie şi tehnologii de creştere a taurinelor

În cadrul laboratorului de nutriţie şi tehnologii de creştere a taurinelor s-a desfăşurat o activitate de cercetare în direcţia creşterii calităţii furajelor şi optimizării raţiilor de furajare a animalelor pe categorii de vârstă, stări fiziologice, sezon şi nivele productiv, precum şi îmbunătăţirea tehnologiilor de creştere şi exploatare pentru vacile de lapte înalt productive. Principalele rezultate s-au materializat în următoarele:

  • elaborarea unei tehnologii de creştere a tineretului taurin în vârstă de 0-3 luni în cuşti individuale în afara adăpostului şi a tineretului taurin 3-6 luni în boxe colective cu sistem de ventilaţie îmbunătăţit. Impactul economic a fost reducerea morbidităţii şi mortalităţii la viţeii cu 20-25%, creşterea sporului mediu zilnic la 600-700 g/zi, ceea ce a permis realizarea unei greutăţi corporale medii de 150 kg la 6 luni, iar la tineretul mascul îngrăşat realizarea unui spor mediu de 1.200-1.300 g/zi;
  • îmbunătăţirea indicilor de creştere şi dezvoltare la viţei în perioada de înţărcare prin utilizarea unor arome furajere, cu influenţe pozitive asupra palatabilităţii furajelor, crescând ingestia de furaje, nutrienţi specifici;
  • optimizarea parametrilor de reproducţie şi producţie la primipare printr-o tehnologie de hrănire îmbunătăţită, cu o raţie de bază alcătuită din nutreţuri de volum de bună calitate (fân, nutreţ murat) administrate la discreţie şi cantităţi minime de concentrate (porumb uruit – 80%, orz – 10%, şrot de floarea-soarelui – 10%), câte 1,5-2 kg/cap, care a permis realizarea unor sporuri medii de 750-900 g/zi, o greutate medie la prima montă de 400-440 kg, vârsta medie la prima fătare 26-28 luni; producţia de lapte la 100 zile de peste 1.900 kg/cap; producţia de lapte la lactaţia I-a de peste 5.000 kg/cap, cu o cantitate de grăsime de peste 190 kg/cap, fecunditatea la prima IA între 45-65%, cu un indice de însămânţare de 1,45;
  • creşterea performanţelor de producţie la îngrăşarea tăuraşilor de carne: spor mediu zilnic între 980-1.300 g/cap, cu un consum mediu zilnic de substanţă uscată de 7,7 kg/zi; randament la sacrificare 50-52%; creşterea calităţii carcasei prin utilizarea unor raţii zilnice cu următoarea structură: nutreţ murat de porumb la discreţie, fân de lucernă 2-3 kg/cap, orz măcinat 1,1 kg/cap (75%), şrot de floarea-soarelui (25%) şi substanţă uscată la furajele utilizate între 32-35%;
  • reducerea perioadei de îngrăşare a tineretului taurin cu 35-40 zile/cap, sporuri medii de până la 1.086 g/cap, un consum specific de 7,72 kg SU/kg, randament la sacrificare peste 50%, carcase de calitate superioară prin adausul în raţia furajeră tradiţională de soia boabe netratată termic în cantitate de 0,25-0,5 kg/cap, comparativ cu lotul martor;
  • optimizarea indicilor de creştere şi dezvoltare, reducerea totală a mortalităţii şi scăderea cu 23% a morbidităţii determinate de afecţiuni respiratorii, sporuri de creştere mai mari cu 15% la tineretul taurin de prăsilă prin optimizarea parametrilor de microclimat din adăpost.

Laura ZMARANDA

Stațiunea de cercetare pomicolă din Băneasa, un loc încărcat de istorie

Puțini știu că pe bulevardul Ion Ionescu de la Brad din sectorul 1 al capitalei se află una dintre cele mai impozante și spectaculoase case ale Bucureștiului. Este vorba despre fosta reşedinţă a Mareşalului Ion Antonescu şi sediul Consiliului de Miniştri din timpul războiului. Construcția a fost ridicată sub viziunea filozofului Nae Ionescu și construită de arhitectul C.M. Cantacuzino în anul 1938.

În prezent, clădirea istorică găzduiește sediul Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Băneasa. Casa face parte din patrimoniul architectural al României, iar personalitatea sa se integrează armonios cu specificul Staţiunii. Instituția s-a ocupat de renovarea parțială și întreținerea clădirii și a încercat să o aducă la strălucirea de altădată, fiind în simbioză totală cu trecutul istoric al acestui monument.

„Edificiul a adăpostit oameni de mare valoare pentru cultura şi viaţa românească precum Nae Ionescu, cunoscut istoric si filosof român, Mareşalul Ion Antonescu şi istoricul Mircea Vulcănescu. Acestea sunt numai câteva nume care susţin valoarea şi suportul istoric al clădirii. Construcția ei a durat doi ani. Proiectul  a fost realizat de arhitectul M. Cantacuzino la rugămintea doctorului Malaxa pentru Nae Ionescu, tocmai pentru a deschide o școală de agricultură. Ulterior a început războiul, iar mareșalul Antonescu și-a stabilit, aici, reședința de vară și sediul consiliului de miniștri. Această zonă e încărcată de istorie, păcat că nu reușim să o promovăm așa cum trebuie și cum ar fi trebuit. Până la urmă face parte din trecutul României. În curând, vom începe un program amplu de reabilitare, e clar că trebuie să venim cu investiții în această clădire, să o reparăm și să o aducem la adevărata ei valoare. De asemenea, dorim să o deschidem publicului“, explică Viorel Oltenacu, dir. Staţiunii de Cercetare şi Dezvoltare pentru Pomicultură Băneasa.

Un teren dorit de mulți

Din cele peste 60 de hectare, Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare Pomicolă Băneasa mai gestionează doar 31 de hectare din teren. Retrocedările prin compensare au diminuat constant suprafața de teren pe care sunt plantați pomii fructiferi.

„Ne-am confruntat cu anumiți «doritori» care au făcut tot ce s-a putut ca noi să devenim o țintă. Într-adevăr, noi eram o țintă foarte vulnerabilă. Am rezistat și am apărat patrimoniul, deoarece aparține statului și trebuie protejat. Înainte stațiunea beneficia de o suprafață de 61 de hectare, acum mai avem doar 31. Nu este mult, dar nici puțin. Ușor, ușor, stațiunea va reface patrimoniul“, spune Viorel Oltenacu, dir. Staţiunii de Cercetare şi Dezvoltare pentru Pomicultură Băneasa.

1000 de fenotipuri de piersic şi nectarin

Instituția conservă, în colecţiile naţionale, tezaurul genetic pentru speciile cais, piersic şi nectarin, cantonate în zona de sud a României, tezaur concretizat în peste 655 fenotipuri de cais şi 950 fenotipuri de piersic şi nectarin.

Staţiunea  împlinește în anul 2019 frumoasa vârstă de 42. În toţi acest timp, cercetătorii staţiunii, inginerii, tehnicienii și muncitorii şi-au adus contribuţia prin crearea de soiuri noi de cais, nectarin, prun, vişin, dar și tehnologii pentru cultivarea pomilor în sistem intensiv şi gospodăresc, a căpşunilor şi arbuştilor fructiferi şi ornamentali, precum şi pentru producerea de material săditor pomicol şi ornamental. Și asta nu e tot...

„Agricultura are un trend al ei, în ultimul timp s-a tot modernizat. Este clar că trebuie să reîncepem această activitate de cercetare și dezvoltare. În momentul de față nu mai putem discuta despre plantațiile clasice cu distanțe mari de plantare, acum vorbim de plantații în sisteme super intensive cu distanțe mici de plantare. Acestea sunt dotate cu sisteme de susținere, de protecție. Trebuie să reîncepem să venim cu toate aceste noutăți pe specii și să obținem informații concludente pe care să le prezentăm și  promovăm celor care sunt interesați“, conchide Viorel Oltenacu, dir. Staţiunii de Cercetare şi Dezvoltare pentru Pomicultură Băneasa.

Ruxandra HĂBEANU

Toamna se numără performanța la USAMV Iași

De curând, la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară ,,Ion Ionescu de la Brad“ din Iași (USAMV) a avut loc inaugurarea unei clădiri noi de cercetare care a costat 10 milioane de euro și la care s-a lucrat peste 10 de ani, destinată specializărilor din Industria alimentară: Tehnologia Prelucrării Produselor Agricole, Protecția Consumatorului și a Mediului și Controlul și Expertiza Produselor Alimentare, în cadrul căreia studenții acestor specializări vor beneficia de șase ateliere, unde vor fi prelucrate produse alimentare. Mai concret, este vorba de ateliere de microproducție pentru prelucrare lapte, prelucrare carne, carmangerie, patiserie, panificație și procesare bere. Odată cu inaugurarea noii clădiri, studenții acestor specializări vor avea acces și la 18 laboratoare didactice, 4 laboratoare de cercetare și 3 săli de conferințe ultramoderne.

Un deceniu pentru cercetare

usamv IMG 2338

Lucrările la noua clădire de la USAMV Iași, de aproape 7.000 mp, au început în anul 2008, iar timp de zece ani s-au investit 10 milioane de euro, ne spune prof. dr. Ioan Ţenu, de la Departamentul de Pedotehnică: „Fondul de investiție privind domeniul industriei alimentare a început la USAMV Iași în anul 2008 și deservește activitatea de formare a specialiștilor din acest amplu domeniu. Ținând cont că universitatea noastră are la ora actuală trei specializări din cadrul acestui domeniu, respectiv Tehnologia Prelucrării Produselor Agricole, Protecția Consumatorului și a Mediului și Controlul și Expertiza Produselor Alimentare, era absolut necesară realizarea unei astfel de baze materiale, astfel încât studenții să poată aplica în practică toate cunoștințele teoretice pe care le dobândesc în cadrul activității de curs și seminar. Acest corp a costat în jur de 10 milioane de euro și este un obiectiv de investiție complex, care are spații de producție, spații pentru cursuri și pentru activitatea de laborator, respec­tiv de cercetare și de educație, cu rolul de a-i obișnui pe studenți să înțeleagă procesele de lucru din industria alimentară.“

Pregătire practică la nivelul cerințelor pieței muncii

usamv IMG 2363

În noul corp de clădire se găsesc săli de curs și de seminarii, dar și 6 microlaboratoare de producție în care studenţii vor dobândi activități de producție, în așa fel încât pregătirea lor practică să fie la nivelul cerințelor pieței muncii, adaugă același ilustru profesor.

„Sunt 3 săli de curs pentru desfășurarea diverselor activități, de la cursuri și până la conferințe internaționale, 22 de laboratoare didactice și de cercetare dotate cu tot ce este necesar, astfel încât să se realizeze o activitate performantă privind formarea viitorilor specialiști. Pe lângă aceste utilități, obiectivul de investiție va include și 6 ateliere de microproducție, care simulează funcționarea marilor fabrici de producţie a alimentelor, respectiv ateliere de microproducție pentru: fabricarea berii, prelucrarea laptelui, prelucrarea cărnii, patiserie și panificație. Toate acestea sunt echipate cu linii tehnologice performante și complete, dar de mică capacitate, astfel încât, practic, să îi obișnuiască pe studenți să realizeze diferite produse, în funcție de rețeta dorită, atât produse găsite în rețeaua comercială, cât și produse realizate pe bază de cercetare. De altfel, rolul acestor materiale de microproducție nu este de a realiza producție, ci de a face educație, astfel încât studenții să vină să lucreze și să poată acumula și să dobândească activități de producție, respectiv să capete cunoștințe strict profesionale în domeniul în care se pregătesc.“

usamv IMG 2366 1

Materia primă – respectiv: carnea, făina sau laptele – provine de la fermele USAMV: „Materia primă, în mare parte, provine tot de la USAMV, prin fermele pe care le avem, respectiv laptele de la ferma de vaci de la Rediu, iar produsele pentru fabricarea făinii se achiziționează de la ferma vegetală în care se cultivă diferite culturi. În ceea ce privește producția obținută, aceasta nu este destinată exclusiv comercializării, ci privește în primul rând formarea și pregătirea studenților din domeniul industriei alimentare, dar acolo unde se va constata că producția corespunde din punct de vedere calitativ, ea sigur poate fi comercializată fie prin intermediul cantinei, fie vom organiza un sector special pentru comercializarea produselor realizate în aceste ateliere.“ 

Produse după rețete proprii

În țară există astfel de ateliere, dar nu la nivelul în care sunt realizate cele de față, respectiv să aibă toate liniile tehnologice și să fie, în același timp, de mică capacitate și flexibile, reamintește distinsul prof. dr. Ioan Ţenu: „Privind industria alimentară, singurul centru care exista înainte de anii ’90 se afla la Galați. De altfel, și la ora actuală acolo există toate laboratoarele și atelierele de microproducție, din toate sectoarele, din industria alimentară. Dar acestea de aici, așa cum le-am conceput sau mai bine zis cum sunt realizate, sunt aduse la zi din punct de vedere tehnologic deoarece am avut în vedere ca toate liniile tehnologice să fie de mică capacitate, flexibile și să permită studenților să realizeze diferite produse, după rețete proprii. De exemplu, la fabrica de bere producția este de 250 l/șarjă, deci asta înseamnă că pot fi realizate lunar în jur de 4 până la 5 șarje de bere, dar fiecare șarjă poate să fi diferită, deci ca atare studenții au posibilitatea să-și implementeze rețetele proprii. Pe de altă parte, la fabrica de lapte capacitatea nu este una industrială, ci undeva la maximum 500 l/zi, care permite obținerea tuturor sortimentelor de brânzeturi și de lapte de consum.“

usamv IMG 2325

Materii prime sănătoase în defavoarea medicamentelor

Noua clădire de la Iași este dovada că cercetarea în domeniul agricol a început să prindă aripi prin intermediul mecanizării, care pe zi ce trece este tot mai avansată, în contextul în care agricultura și industria alimentară sunt sectoare de bază, care asigură mâncarea necesară omenirii: „Cercetarea agricolă din acest moment este undeva unde (…) aproape că nu visam acum 10-15 ani, mai ales din punctul de vedere al mecanizării, unde eu sunt specialist. Dacă atunci efectuam lucrările de mecanizare, iar toate tehnologiile se bazau pur și simplu pe un agregat simplu și respectiv pe o resursă energetică, așa cum este un tractor, la ora actuală cercetarea a avansat atât de mult încât practic au intervenit roboții, iar forța de muncă începe să fie din ce în ce mai puțin utilizată, iar utilajele din agricultură ajung să fie conduse de operatori și nu de mecanizatori. Ca atare, sigur că văd un viitor foarte frumos pentru agricultură! De altfel, vrem, nu vrem trebuie să asigurăm acestor două sectoare importante, cum sunt agricultura și industria alimentară, importanța cuvenită. Și sigur că, datorită creșterii demografice, trebuie ca producția agricolă să crească, iar acest lucru este posibil doar folosind tehnologii noi. De altfel, o viață sănătoasă nu trebuie să se bazeze pe medicamente, ci pe alimentație, și atunci avem nevoie de materii prime sănătoase. În acest sens, ne dorim să reușim și să punem în funcțiune toate atelierele necesare pentru microproducție și să putem convingem absolvenții că la universitatea noastră se poate realiza un program de studiu performant pe domeniul industriei alimentare“, a încheiat prof. dr. Ioan Ţenu, fost prorector cu activitatea educaţională la USAMV Iași.

Beatrice Alexandra MODIGA

Proiecte de cercetare la Stațiunea Dancu

Revenim inevitabil la cercetare, pentru că în pofida restructurărilor repetate la care a fost supusă, rezistă. Și nu doar atât. Încă oferă rezultate care pot fi implementate în fermele românești. În articolul de față vorbim despre Staţiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Dancu – Iaşi, despre structura ei și cele mai recente proiecte de cercetare.

– Dle director Șteofil Creangă, care este dimen­siunea fermei zootehnice pe care o deține stațiunea?

– Ferma zootehnică din cadrul stațiunii Dancu are un efectiv  total de 766  taurine, din care 634 taurine din rasa Bălţată cu Negru Românească, (378 efectiv matcă, 303 vaci şi 75 juninci), 86 taurine Fleckvieh Simmenthal (57 vaci şi 4 vaci), 46 taurine din rasa Sura de Stepă în conservare de fond genetic. În anul 2002, la SCDCB Dancu, Iaşi a fost adus de la SCDB Mărgineni – Neamţ un nucleu de 24 taurine din rasa Sura de stepă varietatea moldovenească, în scopul conservării de fond genetic valoros şi unic în ţară, aflat în situaţie critică de dispariţie la nivel naţional. SCDB Dancu îşi propune menţinerea şi creşterea efectivului de taurine Sură de Stepă la un minim de 50 de capete, pentru a limita creşterea consangvinităţii, a se evita driftul genetic şi care să asigure posibilitatea creării unei bănci de gene, folosind cele mai moderne biotehnologii de reproducţie: însămânţarea artificială, recoltarea de ovocite, fertilizarea in vitro, conservarea gameţilor şi transferul de embrioni. În prezent, Staţiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Dancu Iaşi este proprietara Registrului genealogic naţional pentru rasa Sură de Stepă.

– Stațiunea dispune și de terenuri agricole care asigură baza furajeră a fermei zootehnice.

– Ferma vegetală are o suprafaţă de 47 ha păşuni și 49 ha fânețe, care asigură nutreţurile necesare furajării animalelor din fermă. Sistemul de întreţinere la vaci este de stabulaţie liber la grajd, cu 200 de locuri, pe întreaga perioadă a anului, cu alee centrală pentru furajare. Furajarea animalelor este diferenţiată, în funcţie de vârstă, starea fiziologică, sezon, nivele productive. Administrarea amestecului de nutreţuri are loc mecanic cu remorca tehnologică. Sistemul de exploatare cu circuit închis, precum şi respectarea tehnologiilor şi a normelor sanitar veterinare au contribuit la menţinerea stării de sănătate a întregului efectiv de taurine care este indemn de bolile infectocontagioase, TBC, LEB, IBR, BVD etc. Mulsul vacilor crescute la SCDCB. Dancu Iaşi se face mecanic, echipament Strangko – Danemarca, în sistem centralizat, tip brăduleţ cu 32 de locuri pe două rânduri.

– În cei 36 de ani de activitate de cercetare-dezvoltare în domeniul ameliorării taurinelor la SCDCB Dancu, Iaşi au fost create genotipuri superioare privind potenţialul de producție și cu însuşiri deosebite de rezistenţă şi adaptabilitate la factorii de mediu.

– Rezultatele cercetărilor ştiinţifice ale SCDCB Dancu Iaşi au contribuit substanţial atât la accelerarea progresului genetic al speciei în zona Moldovei şi nu numai, cât și la formarea de populaţii performante, cu înalt potenţial genetic în unitatea proprie şi la îmbunătăţirea genofondului structurii de rasă la nivel naţional prin livrările de taurine, femele şi masculi de prăsilă către diferiţi crescători de taurine. Totalizând numărul de capete de animale de prăsilă livrate în ţară de la înfiinţare şi până în 2007 au fost peste 4.500 de capete, din care în perioada 1990-2007 s-au livrat 969 de capete (117 masculi şi 852 de femele). În perioada 2011-2014, spre exemplu, în cadrul unui proiect de cercetare din Programul Sectorial ADER au fost obţinuţi  hibrizi de carne  prin încrucişarea vacilor de rasă Bălţată cu Negru Românească reformate productiv  cu tauri din rase de carne Aberdeen – Angus, Limousin, Charolaise, Blue Blanch Belgique. Rezultatele au indicat o bună dezvoltare a hibrizilor de carne corespun­zătoare categoriei de vârstă, cu unele variaţii în cadrul celor patru loturi experimentale. Rezultatele finale ale proiectului au evidenţiat faptul că utilizarea vacilor reformate pentru producţia de lapte din fermă prin realizarea unor hibrizi pentru producţia de carne prin hibridarea cu rase de carne este o soluţie foarte bună pentru creşterea veniturilor într-o fermă de taurine prin valorificarea superioară a resurselor genetice existente.

– Aveți însă și proiecte de cercetare mai recente.

– În prezent sunt în derulare trei proiecte de cercetare contractate cu MADR. Este vorba despre „Conservarea şi prezervarea taurinelor pe cale de dispariţie, respectiv rasa Sura de stepă în vederea asigurării biodiversităţii resurselor genetice a populaţiilor de animale“. Prin acest proiect ne-am propus să facem caracterizarea morfologică și genetică a rasei de taurine Sură de stepă și să conservăm nucleul de taurine din această rasă pe care îl avem în vederea asigurării diversităţii genetice a populaţiilor de animale în scop ştiinţific, economic, cultural şi turistic. Un alt proiect este intitulat „Cercetări privind intensivizarea procesului de reproducţie la taurine prin biotehnologii reproductive“. Acesta are ca scop îmbunătăţirea indicatorilor de reproducție la animalele de fermă prin utilizarea biotehnologiilor specifice, respectiv inducerea și sincronizarea estrului la vaci postpartum prin utilizarea diferitelor produse hormonale, singure (gestageni, prostaglandina F2α) sau în asociație (gonadoreline și prostaglandina F2α sau gonadoreline, gestageni și prostaglandină F2 α). Alte obiective ale proiectului sunt creşterea ratei de manifestare a estrului, a ratei de concepție, reducerea intervalului fătare-concepţie sub 100 zile și a intervalului între fătări cât mai aproape de 365 zile, interval considerat optim pentru o exploatare eficientă a vacilor. Cel de-al treilea proiect se referă la „Îmbunătățirea potențialului productiv în fermele de vaci pentru lapte din N-E României prin producerea de embrioni in vitro folosind donatoare de ovocite înalt productive și material seminal (sexat și nesexat) provenit de la tauri testate“ – creşterea numărului de ovocite recoltate prin metoda OPU. În cadrul acestui proiect vorbim practic despre creşterea numărului de embrioni obţinuţi prin fertilizare in vitro, creşterea ratei de concepţie a femelelor inovulate cu embrioni fertilizaţi in vitro și creşterea potenţialului productiv al femelelor, comparativ cu cel al donatoarelor de ovocite.

Laura ZMARANDA

130 de ani de cercetare ştiinţifică organizată în agricultura României

În rândul unor specialiști agronomi s-a acreditat ideea, în mod eronat, că cercetarea științifică organizată în agricultura din țara noastră a început odată cu înființarea Institutului de Cercetări Agronomice din România (ICAR) în anii 1927-1928.

În mod voit sau fără o documentare temeinică s-au neglijat realizările obținute în cercetarea agricolă românească înainte de înființarea ICAR-ului.

Încercăm să aducem în atenție o parte din activitatea de cercetare științifică modernă din agricultura României care a început odată cu înființarea Stațiunii Agronomice București în anul 1886, adică acum 130 de ani.

Stațiunea Agronomică era afiliată Școlii Centrale de Agricultură Herăstrău și avea aceeași conducere, pe marele agronom Vlad Cârnu-Munteanu. După decesul acestuia, conducerea Stațiunii a revenit agronomului chimist Corneliu Roman. La început stațiunea a funcționat în diferite sedii, pe lângă școală și numai în anul 1905 s-a mutat în sediul propriu.

Construcția sediului Stațiunii Agronomice București s-a realizat la Șoseaua Kiseleff, pe actualul teritoriu al Muzeului Satului. Ea era amplasată pe locul unde se află în prezent construcția în care a funcționat, un timp, Ministerul Culturii.

În anii ’50, când eram student la Agronomie, în acest sediu încă funcționau câteva laboratoare ale Institutului Agronomic. Ce păcat că nu a fost lăsată și această clădire în curtea Muzeului Satului, fiind prima construcție din țară destinată cercetării științifice din agricultură! Primele rezultate ale Stațiunii au fost publicate în anii 1891-1901 și se referă la: Les céréales roumaines, Le sol arable de la Roumanie și Vinurile României.

În acord cu Ministerul Agriculturii, Stațiunea efectua analiza calității producției de cereale, analize privind fertilitatea solului, analiza calității strugurilor ș.a.

Totodată, în stațiune se executau experiențe cu îngrășăminte, experiențe fitotehnice etc. Stațiunea a publicat studii asupra maturității rapiței, experiențe culturale cu sfecla-de-zahăr, cu varietăți de cartof, cu porumbul timpuriu. Toate acestea au fost realizate de Corneliu Roman, alături de care au activat Ion Enescu, I. Păsăreanu și D. Căruntu și care din 1904 au editat Analele Stațiunii Agronomice.

O preocupare importantă a Stațiunii a fost studiul calității grâului pe județe la care se urmăreau indicii: masa hectolitrică (MH), masa a 1.000 boabe (MMB), facultatea germinativă, sticlozitatea bobului, conținutul în proteină, umiditatea, indici care erau foarte importanți la exportul grâului.

Au fost realizate studii importante asupra culturii și industrializării sfeclei-de-zahăr deoarece multe voci din exterior afirmau că în România nu sunt condiții favorabile pentru cultura acestei plante, informații care au fost total infirmate de rezultatele stațiunii.

De asemenea, s-au făcut cercetări asupra culturii și compoziției florii-soarelui care au scos în evidență condițiile prielnice din țara noastră pentru extinderea acestei culturi. Prin urmare, Stațiunea Agronomică București a fost precursorul cercetării științifice în agricultura româ­nească, fiind dezvoltată ulterior, pe o treaptă superioară, de ICAR și în continuare de ASAS.

Considerăm că este necesar să așezăm eveni­mentele în cronologia lor firească privind cercetarea agricolă în România.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Petre Daea vrea să șteargă datoriile stațiunilor de cercetare prin hotărâri de Guvern

Datoriile stațiunilor de cercetare ar putea fi șterse până la finele anului, prin hotărâri de Guvern, astfel încât activitatea de cercetare din sectorul agricol să se poate dezvolta, a declarat, luni, ministrul de resort, Petre Daea, prezent la un eveniment pe tema problemelor în horticultură.

El a fost întrebat de jurnaliști care sunt planurile ministerului privind ștergerea datoriilor institutelor de cercetare din acest sector.

"În acest an ne-am propus să rezolvăm toate problemele pe care le avem la stațiunile de cercetare, în așa fel încât, prin hotărâre de Guvern, să le curățim (de datorii — n.r.) și să le dăm o șansă meritată și obligatorie, astfel încât activitatea de cercetare în România să se îmbunătățească. Din fericire, am reușit să dăm drumul la 17 hotărâri de Guvern care au văzut lumina tiparului la Monitorul Oficial. Sunt în lucru, în avizare, 13 și alte 19 care au avut mici observații și sperăm ca, până la sfârșitul anului — eu îmi propusesem până la 1 noiembrie să fac acest lucru, din nefericire nu am reușit — dar până la sfârșitul anului să scoatem toate hotărârile de Guvern, astfel încât să dăm un cadru juridic clar, limpede, pentru stațiuni, pentru a intra în direcție dreaptă pe culoarul acesta al cercetării", a afirmat ministrul.

Daea a susținut că dezvoltarea sectorului de cercetare este esențială, în contextul schimbărilor climatice.

El a adăugat că, anul viitor, programul de irigații va fi obiectivul principal de investiții al Ministerului Agriculturii.

"Anul viitor vom continua proiectele pe care le-am început. Avem un program de guvernare bine stabilit, cu obiective foarte clare, cu termene, cu responsabilități, cu sume pe care le-am prins în schița de buget pentru 2018. Vom continua cu programul de irigații, care este primul obiectiv de investiții al țării în atenția noastră, cu combaterea grindinei, cu programul de tomate, cu programul la suine, cu programul în avicultură, cu programul lânii, că tot este de actualitate și mereu mă cronometrați pe culoarul ăsta, parcă n-ar mai fi și alte culoare pe care să alergăm împreună", a spus Daea.

Ministrul a mai anunțat că urmărește acordarea de sume importante pentru zona montană, în așa fel încât să fie valorificate resursele de la munte.

În luna mai, Șerban Valeca, ministrul Cercetării și Inovării, declara că toate structurile de cercetare agricolă au datorii foarte mari și numărul cercetătorilor s-a diminuat foarte mult, revitalizarea acestui domeniu fiind o prioritate pentru actuale guvernare.

"Problema de fond este că tot domeniul cercetării a fost în mare suferință, dar un domeniu este în cea mai mare suferință, și anume cercetarea agricolă. Practic, toate institutele și (...) stațiunile de cercetare (...) le-am găsit cu datorii foarte mari la bugetul de stat și la terți. Totodată, un raport al Curții de Conturi, pe care l-am primit în urmă cu două săptămâni, conține și analiza personalului din cercetarea agricolă. Din nefericire, au rămas, nu ca angajați, ci ca cercetători, cei care pot derula programe, sub 600 în toată România, situația este groaznică", a declarat Valeca.

Ministrul a adăugat că, potrivit unor estimări, la nivel național mai sunt în total aproximativ 9.000 de cercetători în toate domeniile, fiind avute în vedere măsuri pentru încurajarea atragerii de personal către cercetare.

"Prin politicile pe care le vom dezvolta, un vector important va fi un sistem de bonificații pentru cei care execută programe și angajează personal în cercetare. Vor primi la competițiile de programe puncte suplimentare cei care vor angaja cercetători pe o perioadă de minimum cinci ani, astfel încât, dacă doi sau trei ani durează programul finanțat de minister, cel care rămâne în domeniu să mai stea cel puțin doi ani în plus", a precizat Șerban Valeca.

El a susținut că cercetarea agricolă va beneficia de cea mai importantă susținere financiară, alături de marile proiecte internaționale în care este implicată România.

"Am obținut de la bugetul de stat o suplimentare cu aproape 30% a bugetului, deci o finanțare suplimentară, iar eforturile se vor distribui cu preponderență către (...) cercetarea agricolă și pe cei trei mari piloni (...), adică laserul de la Măgurele, Danubius-RI, un proiect pe care îl gestionează România și sunt alte cinci țări implicate, și proiectul Alfred de la Mioveni (...). Deci, vor fi trei piloni aflați în diverse stadii, în jurul cărora se vor dezvolta clustere, adică parcuri științifice și tehnologice", a mai spus ministrul Cercetării și Inovării.

Sursa: AGERPRES

Cercetarea, o investiție profitabilă pe termen lung

Agricultura, linia de start pentru producerea alimentelor pe care le consumăm, nu se mai face ca acum 100 de ani, iar la baza întregii dezvoltări este cercetarea. De fapt, piramida care s-a clădit în toți acești ani de evoluție se sprijină pe cercetare. S-au demontat tot felul de mituri cu privire la cum se face corect agricultură și cum se îngrijește pământul, s-au adus argumente științifice și asta a asigurat progresul. Totuși, provocarea continuă pentru că tindem acum spre o altă extremă. Aproape că nu mai există siguranța că ceea ce consumăm este sănătos. Profitul a fost pus mai presus de sănătatea consumatorului. Și iată că revenim la cercetare. Vrem să avem certitudinea că ceea ce mâncăm nu ne omoară? Atunci să investim mai mult în cercetare, pentru că de aici vin informațiile.

Paradoxul celor două grădini

cercetare c

– Dna director, se alocă puțini bani cercetării, iar acest lucru conduce și la o vizibilitate scăzută a acestui domeniu extrem de important. Sunt informații pe care cercetarea le poate oferi, dar care nu ajung la oameni.

– Așa este. Dacă cercetarea și-ar găsi locul și ar fi finanțată corespunzător, atunci și toți cei implicați în lanțul alimentar – producători, procesatori, consumatori – ar fi mai informați. Vă dau un exemplu. Metalele grele sau alți contaminanți pot să blocheze unele procese metabolice din organism și să ne îmbolnăvească. Sunt ca niște otrăvuri. Poate cu mai multă educație și informare în sensul acesta nu am mai auzi că există agricultori care cultivă o grădină pentru ei și o alta pentru piață. Firește, aceasta din urmă este tratată cu tot felul de substanțe chimice pentru a obține cât mai multă producție, fără însă ca agricultorul să se fi consultat în prealabil cu un inginer agronom, așa că dozele aplicate sunt stabilite după ureche. La final se obțin producții bune, ademenitoare ca aspect, dar problema este că nu știm cantitatea de substanțe agrochimice care se află în aceste produse. Un lucru la care puțini agricultori se gândesc este faptul că, deși pentru ei cultivă separat o grădină în care nu folosesc substanțe chimice sau cel puțin nu la fel de multe, apa freatică este aceeași și până la urmă este contaminat și solul grădinii personale, ca să spun așa. Și atunci se consumă resurse, dar nu obținem produse de calitate care pot fi consumate în siguranță. Este păcat, pentru că pământul nostru este roditor. La fel este și în industria alimentară. Se folosește carne de bună calitate, dar după aceea se pun mulți aditivi, se mai și afumă peste măsură și se obține un produs care ne poate îmbolnăvi.

Informarea este cheia

– Este îngrijorător, mai ales că măsurile de control al acestui fenomen sunt limitate.

– Oricâte instituții și laboratoare de control ar fi, nu pot să verifice sute și sute de mii de produse. Toate con­troalele se fac prin sondaj. Ai găsit un produs nociv și l-ai scos. Informarea este cheia. Oamenii trebuie să fie educați din școli, prin proiecte, seminarii. Și vă spun, cercetarea își are rolul ei în dezvoltarea societății. Nu este vorba doar despre a scoate un produs mai bun pe piață, pentru că e posibil ca între alte sute de produse acesta să nu se vadă, dar este vorba despre informațiile noi pe care cercetarea le poate oferi. Ar trebui în acest sens să existe niște programe cu asociațiile de producători. Prin intermediul lor se pot disemina foarte multe informații. Oamenii ar trebui să știe, spre exemplu, că cenușa frunzelor arse toamna în grădini și curți conține dioxină, o substanță toxică, și de aceea nu este recomandat să fie împrăștiată. Aceasta trebuie strânsă și pusă într-o groapă. Sunt multe lucruri care pot fi spuse, însă doar prin proiecte se poate face o diseminare pe scară largă. În momentul de față Institutul de Bioresurse Alimentare București are în derulare un proiect privind transferul de tehnologie și de cunoștințe către întreprinderi. Astfel se va mări aria de cunoaștere a nevoilor industriei din România și vor putea fi realizate proiecte mai mici în colaborare cu parteneri din acest sector. Acest proiect are o valoare de aproape 3 milioane de euro, iar acum s-a ajuns la stadiul de încheiere a contractelor subsidiare cu diferite companii care au solicitat ajutorul IBA București pentru găsirea unor soluții.

cercetare a

Lipsesc verigi importante din lanțurile alimentare

– Să vorbim despre producătorul român care, deși are resurse financiare limitate, realizează totuși un produs sănătos și de bună calitate. Problemele lui încep când ajunge pe piață și trebuie să concureze, spre exemplu, cu produsele de import care nu sunt de calitate, dar sunt ieftine și, implicit, preferate de consumatori.

– Vă dau un exemplu. Înainte se cultivau roșii, dar exista și industria procesatoare. Roșiile românești sunt gustoase, dar sunt mai puțin rezistente și faptul că puteau fi procesate imediat era un avantaj. Nu exista riscul pierderilor. Faptul că s-au distrus lanțurile alimentare este o problemă. Dacă avem industrie procesatoare putem produce oricât, pentru că există această plasă de siguranță. Nu s-a vândut produsul direct în piață, atunci poate fi transformat și vândut sub altă formă. Înainte existau niște lanțuri bine stabilite, dar s-au distrus după Revoluție. Nu putem interzice importurile, dar putem dezvolta niște proiecte naționale prin care să stimulăm producătorii și procesatorii mici.

„Din nimic nu iese cercetare, dar se știe că un leu investit în acest sector înseamnă zece în economie. Se invocă de multe ori faptul că se dau bani la cercetare, dar nu se alocă pentru investiții. Dar haideți să privim cercetarea ca o investiție. Vă spun, a fost o perioadă scurtă, prin 2007-2008, când au fost mai mulți bani pentru cercetare și s-a văzut acest lucru. Chiar și managerii întreprinderilor spuneau că au exportat mai mult, că au avut cunoștințe mai multe datorită colaborării cu noi și că au intrat și pe alte nișe de producție. Investiția în cercetare se vede într-un an sau doi la nivelul societății.“

Laura ZMARANDA

„Mai mulți bani pentru cercetare și o monitorizare eficientă a cheltuirii lor“

Avem potențial și oameni care fac cercetare de excelență. Ne lipsește ceva? Da. Ne lipsesc banii care să tureze motoarele acestui sector. Pentru că nu se investește suficient în cercetarea din România, nici rezultate care să se materializeze în economie nu sunt. Și uite așa se naște un cerc vicios din care scapă cine poate. Pradoxal, Institutul de Bioresurse Alimentare București a reușit să devină un pol la nivel de cercetare europeană, însă a avut șansa de a avea la conducerea sa o doamnă care a înțeles ce strategie trebuie aplicată pentru a supraviețui și chiar mai mult. În rândurile următoare vă redăm o parte din discuția purtată cu dna Nastasia Belc, directorul IBA București.

Dotarea tehnologică ne asigură un loc în topul european

— Dna director, să începem cu istoricul acestei instituții și cu perspectivele de viitor.

— Provenim din fostul Institut de Chimie Alimentară și suntem în această formă de organizare de aproape 17 ani. În prezent avem nouă laboratoare foarte bine dotate, trei stații-pilot și departamente importante la nivel internațional. Este vorba despre Serviciul Național pentru Plante Aromatice și Medicinale și Produsele Stupului prin care notificăm suplimentele alimentare. Alte două departamente sunt cel de Dezvoltare a resurselor umane în cadrul căruia se fac pregătiri profesionale pentru cei din industria alimentară și nu numai și cel de Cercetări Interdisciplinare prin care dezvoltăm rețele de networking cu parteneri din străinătate. Laboratoarele de cercetare sunt foarte bine dotate. Suntem în top la nivel european și asta datorită unui proiect pe care l-am avut pe fonduri structurale în valoare de 10 milioane de euro. Cu banii obținuți am refăcut această clădire și am dotat laboratoarele cu echipamente de la rezonanță magnetică nucleară, cromatografe până la  echipamente de uz zilnic, folosite în controlul calității produselor agroalimentare. Avem ca parteneri companii private, ONG-uri și instituții de stat precum ANSVSA sau MADR care solicită acces la infrastructura noastră, analize de laborator sau expertize în domeniul agroalimentar, consultanță sau asistență tehnică. Însă 80% din activitatea de bază o reprezintă cercetarea în domeniul alimentar. În general, cam tot ce facem în cercetarea din domeniul agroalimentar se întoarce în societate.

Un principiu care ne trage în jos

— Ce probleme sesizați dvs. din postura de director al Institutului de Bioresurse Alimentare București?

— Întotdeauna am zis că avem un potențial agroalimentar extraordinar și că trebuie să fim cât mai mult prezenți pe piața europeană a produselor alimentare, dar și pe piața europeană a cercetării în domeniu. Avem aproape tot ce ne trebuie pentru a face cercetare de calitate în domeniul alimentar. Singurul lucru care lipsește este o finanțare mai bună a unor proiecte prioritizate înainte. Trebuie să descoperim în ce suntem noi buni și să marjăm pe lucrul acela astfel încât să devenim un pol reprezentativ la nivel european sau măcar în zona de sud-est în acest domeniu. Suntem buni în agricultură? Să facem atunci mai mult pentru acest sector. Într-adevăr, în afară de Ministerul Cercetării, Ministerul Agriculturii a oferit ceva bani pentru cercetare prin programul sectorial. Dar, prin comparație cu potențialul nostru, este insuficient. În domeniul agroalimentar institutele sunt subfinanțate și trăiesc aproape exclusiv din realizările lor. De aceea, acolo unde avem potențial am putea construi niște poli regionali care să ne reprezinte oricând în Europa și să avem astfel un cuvânt de spus atunci când se creionează o strategie la nivel european. Putem să facem asta, dar nu fără o finanțare corespunzătoare. Vă dau exemplu Olandei, care nu este o țară foarte mare, dar care este al doilea exportator din Europa. Însă institutele lor din domeniul agroalimentar au fost finanțate foarte bine, iar banii oferiți au fost eficient monitorizați. Nu s-a mers pe principiul „îți dau puțini bani și nu mai știu ce faci cu ei“. Ci dimpotrivă „te plătesc foarte bine, dar vreau să văd dacă într-adevăr obții ce ți-ai propus.“ Această abordare face ca institutele să fie atente cum cheltuiesc banii și ce rezultate obțin. Apoi, după ce instituția a fost stabilizată pe piața agroalimentară și a cercetării se poate continua susținerea însă nu cu nivel de finanțare 100%, ci de 50-30%. Asta este ideea. Întâi dai banii, monitorizezi modul în care sunt folosiți, iar pe urmă rezultatele se materializează foarte bine în economie.

Aproape nimic gratuit de la stat

— Ați menționat importanța prezenței României în domeniul cercetării europene. În ce măsură ne poate reprezenta institutul pe care îl conduceți în Europa?

— Vă pot da un exemplu. Suntem incluși în cadrul unei rețele europene de cercetare numită Metrofood. Din 35 de parteneri câți sunt în această rețea, 17 construiesc efectiv această infrastructură paneuropeană de cercetare. Noi suntem lideri de pachet de lucru la cele șase existente în această organizare și facem planificarea strategică pe următorii 20 de ani ai acestei infrastructurii. Faptul că ni s-a încredințat noua această responsabilitatea nu poate însemna decât că suntem foarte apreciați. Suntem parteneri de bază în acest proiect și ori de câte ori am fost într-un consorțiu internațional ne-am făcut foarte bine treaba. Dar depinde foarte mult și de cum și câți bani alocă țara pentru cercetare în general. Mai suntem priviți și din acest punct de vedere. Cineva care nu te cunoaște, dar știe că România alocă foarte puțin cercetării, ne poate refuza ca parteneri pentru că se gândește că nu suntem de elită.

— Cât de acerbă este competiția pentru câștigarea proiectelor de cercetare?

— Șansa de reușită într-o astfel de competiție este de 5% sau chiar mai puțin. Trebuie să depunem foarte multe proiecte ca să putem câștiga măcar unul. În momentul de față de la stat mai primim niște subvenții. Cifra noastră de afaceri este de vreo 20 milioane de lei, iar anul trecut am primit subvenții în valoare de 900.000 de lei. Anul ăsta nu știu dacă vom primi 100.000 de lei. Și ăștia sunt bani pentru niște reparații minore și pentru a înlocui ceva aparatură. În rest, totul primim prin competiție. Direct bani de la stat nu primim.

Laura ZMARANDA

Revista Lumea Satului nr. 16, 16-31 august 2017 – pag. 40

Din 26 de stațiuni pomicole, mai avem 9... aflate la limita supraviețuirii

În 1989 România avea 26 de stațiuni de cercetare pomicolă cu tot atâtea pepiniere și mii de hectare pe care se înmulțeau pomii altoiți și se făcea producție. Din păcate, locul acestor stațiuni a fost luat de platforme comerciale și cartiere rezidențiale. 17 stațiuni s-au închis, iar România a pierdut colecții întregi de soiuri și genotipuri și câmpurile de hibrizi care reprezentau munca de zeci de ani a cercetătorilor români. Este o pierdere care, din păcate, nu se poate recupera. Un hibrid pierdut este pierdut pentru totdeauna.

În România cercetarea și ameliorarea piersicului au început cu peste 100 de ani în urmă și în decursul anilor s-au făcut pași mici, dar siguri. Au apărut o serie de soiuri create în principalele centre, unde clima și solul au permis o evoluție favorabilă a solului, respectiv în stațiunile de la Băneasa, Constanța și Oradea. S-au dezvoltat laboratoarele de ameliorare genetică și au fost realizate sute de combinații hibride între cei mai buni genitori. Au fost omologate aproximativ 100 de soiuri, iar 60-65 dintre ele încă se regăsesc în plantațiile comerciale. Din nefericire, după 1989 majoritatea plantațiilor existente (mii de hectare de piersic) erau îmbătrânite și o lungă perioadă de timp au fost lăsate în paragină, terenurile s-au redistribuit și abia în ultimii ani a început revigorarea piersicului prin posibilitatea accesării fondurilor europene. Ultimele creații încep acum să își găsească locul în plantațiile prezentului și ale viitorului.

Un „tezaur“ genetic distrus

În România nu a existat un sprijin pentru cercetarea piersicului, spune Melania Dumitru, dar în peri­oada 1970-1980 s-au înființat colecțiile naționale de piersic și cais de la Constanța, Băneasa și apoi Oradea. „Înființarea lor a fost un lucru extraordinar pentru că s-a acumulat în centrele respective o cantitate extraordinar de mare de soiuri create pe toată planeta. Numai colecția de la Constanța avea în anul 2000 aproximativ 853 de soiuri. Colecțiile au fost reîntinerite, dar, ca urmare a dezmembrării terenurilor, s-a pierdut material enorm, iar un soi pierdut dintr-o colecție nu mai poate fi recuperat. Apoi existau câmpurile de hibrizi cu peste 2.500 de exemplare numai din soiurile dwarf și semidwarf. Existau peste 6.000 de hibrizi clasici de piersici pavi și nectarine. Acum mai există o singură colecție de piersic, cais și migdal, la Constanța, în care sunt păstrate cca 560 de soiuri. Este totuși o biodiversitate din care poți obține rezultate. România a beneficiat de aceste colecții extraordinare, care erau un «tezaur» genetic național. Ar fi trebuit să existe mai multă grijă și cercetarea piersicului să fi fost sprijinită. Până acum nu a existat acest sprijin. Sper că poate ce a mai rămas va fi prezervat și conservat corespunzător. Am avut dintotdeauna soiuri locale cu rezistență la principalele boli și dăunători, la temperaturile și tipurile de sol de aici. De aceea cultura piersicului ar trebui reconsiderată.“ Speranța revigorării culturii de piersic în România stă în programele noi pentru dezvoltarea pomicolă și în înțelegerea faptului că soiurile românești sunt foarte valoroase și că merită să le înmulțim. Și, după cum spunea Florin Stănică, prorectorul USAMV București, „poate ar trebui să ne gândim și noi, ca și alte țări, să facem programe private de ameliorare. La ora aceasta 90% din lume este controlată de pepiniere sau firme private. Soluții trebuie găsite pentru că avem încă un patrimoniu interesant pe care trebuie să îl dezvoltăm. Numărul pepinierelor care produc acum pomi certificați este foarte mic, iar în România avem vreo 100 de pepiniere, multe fiind mici, private, şi nu produc material săditor certificat. Dezastrul agriculturii din prima parte a anilor 1990 se resimte în continuare.“

Creațiile anului 2012

Dintre soiurile clasice obținute la București-Băneasa, pe lângă cele vechi – Congres, Triumf, Victoria – sunt și unele noi – Amalia, Alexia sau Antonia. La Constanța au fost obținute soiuri de piersici și nectarine apreciate acum în întreaga Europă și în China, patria de origine a piersicului. Este vorba despre gama soiurilor de piersic plate – Florin, fruct cu pulpă galben-portocalie, Filip și Monica, fructe cu pulpă albă. Ambele soiuri au aromă, parfum și sunt delicioase. Alte soiuri valoroase obținute la stațiunea din Constanța sunt soiul clasic de piersic Raluca și cel de nectarin clasic, Costin. Poate că sunt soiuri mai puțin cunoscute în țară decât în străinătate, dar acestea sunt condițiile de la noi. Ultimele trei soiuri noi au fost obținute în 2012 și au fost brevetate în 2014. Minodora și Mimi sunt soiuri care oferă piersici mari, sferocoidale, cu pulpă portocalie, iar Iustin este un soi ale cărui fructe au formă plată, iar pulpa este albă. Este vorba despre soiuri denumite pavi, care includ piersici speciale pentru industrializare – feliuțele de pulpă nu se dezintegrează la fierbere, rămân intacte, au un conținut foarte ridicat în zahăr și substanțe pectice, iar prin procesare aroma lor se intensifică. Astfel se obțin dulceață și compot de calitate superioară, care „bat“ chiar compotul de ananas. Dna Melania spune că amelioratorii s-au străduit în decursul zecilor de ani să obțină soiuri extratimpurii, timpurii, de mijloc, târzii și foarte tardive astfel încât să poată fi asigurat un consum permanent de fructe proaspete. Un alt obiectiv este crearea unor soiuri care să răspundă tuturor gusturilor. Tendința modernă este aceea de revenire la soiurile ancestrale, care aveau pulpă roșie, sanguină.

Laura ZMARANDA

Revista Lumea Satului nr. 15, 1-15 august 2017 – pag. 18-19

IBNA Balotești, un vârf al cercetării românești

Recent, Institutul Național de Cercetare – Dezvoltare în Biologie și Nutriție Animală de la Balotești, mai cunoscut sub acronimul IBNA, a împlinit 46 de activitate. Evenimentul a fost marcat, așa cum se cade la un institut de cercetare, printr-un simpozion. Cu această ocazie au fost prezentate cele mai recente rezultate ale activității cercetătorilor din acest prestigios colectiv.

Un loc atractiv pentru tinerii cercetători

IBNA a fost înființat în anul 1970, ca institut de cercetare pentru nutriția animalelor. Treptat, pe lângă activitatea inițială, au început să apară și lucrări de cercetare legate de fiziologia animală, astfel încât și denumirea a fost schimbată în acest sens. În anii ‘90, când cercetarea românească a intrat în derivă, IBNA a reușit să supraviețuiască. În ultimii ani, a reușit chiar să se dezvolte, astfel încât la ora actuală se ridică la nivelul instituțiilor similare din UE, spune dl prof. dr. Horia Grosu, directorul general al Institutului. Finanțarea activității se face cu mijloace proprii. Conform afirmațiilor conducătorului instituției, veniturile obținute în 2016 sunt duble față de cele din 2005. Cercetătorii sunt implicați atât în proiecte naționale, cât și în activități desfășurate în colaborare cu oameni de știință din alte țări. IBNA a fost dotat cu aparatură modernă, la cele mai înalte standarde.

Pe lângă laboratoare, au mai fost dezvoltate și o stație pilot de testare și pro­ducere a nutrețurilor, o biobază experimentală și un laborator de asigurare a calității. Dar, ceea ce este mai important în opinia dlui Horia Grosu, este că Institutul este atractiv pentru tinerii cercetători români, care pot să dezvolte o carieră în țară. Că așa este. Acest fapt este demonstrat de media de vârstă a colectivului de cercetători.

Principalul obiectiv al cercetătorilor de la IBNA este elaborarea unor strategii alternative de obținere a nutrețurilor pentru animale care să minimizeze impactul asupra mediului și să nu intre în competiție cu hrana omului.

Hrană mai bună, pentru rezultate mai bune

Așa cum spuneam, în cadrul simpozionului dedicat marcării a 46 de ani de activitate, au fost prezentate unele dintre cele mai noi cercetări ale specialiștilor IBNA. Ca un cadru general pentru acestea a fost proiectul intitulat „Live Nutrition“, coordonat de către dl dr. Cătălin Dragomir, directorul științific al Institutului. Premisa de la care a pornit acest proiect a fost aceea că o nutriție corectă a animalelor din fermă este un factor de creștere a profitabilității. De aici și necesitatea diseminării către fermieri și producătorii de furaje a bunelor practici și a celor mai noi rezultate ale cercetării științifice. În acest scop a fost redactat un manual, în română și în engleză, cuprinzând aceste bune practici. De asemenea, a fost elaborată și o platformă electronică, e-learning, aflată la dispoziția celor interesați.

Doamna Mihaela Hăbeanu a prezentat rezultatele studiilor asupra utilizării plantelor ameliorate în hrana animalelor de fermă. În cadrul acestui proiect s-a studiat impactul inului, soiei, semințelor de floarea-soarelui, mazării, grâului, dar și al semințelor de cânepă în alimentația suinelor. Au fost elaborate rețete de hrănire a porcilor care să cuprindă și aceste produse.

Pe aceeași linie se înscrie și studiul prezentat de dna Smaranda Toma, referitor la efectele șroturilor alternative, din in și camelină, asupra metabolismului ruminal. Una dintre premisele studiului a fost cultivarea pe scară tot mai largă a camelinei (inului sălbatic). Această plantă necesită cantități mici de apă și fertilizare redusă. Producția obținută este de până la două tone/ha, iar cheltuielile de producție pentru un hectar nu depășesc 1.000 de lei. Uleiul obținut este utilizat, în ultima decadă, pentru obținerea de kerosen. Potențialul nutritiv al camelinei, ca și al inului, este unul de excepție: proteină între 35 și 40% și grăsimi între 29 și 41%. Dar, ceea ce este cu totul deosebit, este conținutul excepțional de ridicat de acid omega-3 α-linoleic și alți acizi grași polinesaturați. De asemenea, camelina este și o importantă sursă de aminoacizi esențiali, polifenoli și vitamină E. Prin urmare, șroturile de in și camelină pot fi o excelentă componentă în hrana animalelor. Așa cum a demonstrat studiul efectuat pe suine, includerea a 12% șroturi de camelină în hrana animalelor a condus la obținerea unei cărni cu un conținut ridicat de acizi omega-3. Astfel, carnea porcilor hrăniți astfel se poate încadra în categoria alimentelor funcționale, cu un rol activ în protecția sănătății consumatorilor. În plus, s-a constatat că această rețetă de hrană produce și o creștere a imunității porcilor.

Noi surse de furaje

contributia zootehniei IBNA Balotesti

În sfera preocupărilor pentru identificarea a noi surse de furaje pentru animale s-a înscris și rezultatul studiului prezentat de dna Mihaela Sărăcilă. Domnia sa a vorbit despre cercetările întreprinse pentru valorificarea unor subproduse industriale prin dezvoltarea unor strategii nutriționale inovative pentru animalele de fermă. În condițiile dezvoltării și diversificării produselor industriei alimentare, apar o serie de subproduse care sunt tratate, în general, ca deșeuri. Cercetătorii s-au întrebat în ce măsură acestea ar putea fi valorificate în hrana animalelor. În studiul despre care vorbim au analizat rezultatele folosirii șroturilor de rapiță, semințe de struguri, fructe de cătină, de dovleac și de in asupra găinilor de carne și de ouă. Rezultatele au întrecut așteptările. Concluzia este că, folosind adaosuri de hrană provenite din aceste produse, se îmbună­tățește atât calitatea cărnii, cât și cea a ouălelor. În plus, efi­ciența economică înregistrează o creștere ca urmare a scăderii prețului furajelor.

„Sunteți la un nivel foarte bun!“

Alte studii s-au axat asupra relației dintre calitatea nutrețurilor folosite și cea a cărnii obținute. Așa sunt, de exemplu, studiile prezentate de dna Carmen Giurescu, care a cercetat influența calității șroturilor asupra eficienței hrănirii și a siguranței lanțului alimentar, și cel prezentat de dna Gina Pistol, referitor la dezvoltarea unor strategii nutriționale în vederea îmbunătățirii imunității la porci.

De mult interes s-a bucurat și prezentarea dnei Cristina Lazăr, referitoare la o metodă de estimare a calității carcasei ovinelor și caprinelor vii, folosind ecografia.

Cele enumerate au constituit doar o parte dintre temele abordate. Ceea ce se cuvine însă a mai fi menționat este prezența și intervenția unor reprezentanți ai fermierilor în cadrul simpozionului. Dintre ei, îi menționăm pe dl dr. Nicolae Zeneci, președintele Asociației Generale a Crescătorilor de Taurine din România, și pe dl Cristian Lungu, președintele Asociației Distribuitorilor de Lapte prin Dozatoare. Cei doi au ridicat o serie de probleme de care fermierii se lovesc în activitatea curentă și pentru rezolvarea cărora și-ar dori ajutorul cercetătorilor.

În final, dna Paula Ursu, director al Departamentului „Cercetare“ din cadrul MADR, a dorit să arate prețuirea pe care o acordă rezultatelor IBNA. „Sunteți la un nivel foarte bun și mi-aș dori ca, pe viitor, să existe la Minister mai multe proiecte depuse de dumneavoastră, atât în calitate de coordonatori, cât și de cercetători“, a spus domnia sa.

Alexandru GRIGORIEV

Revista Lumea Satului nr. 2, 16-31 ianuarie 2017 – pag. 34-35

Pentru BASF, viitorul este sub semnul cercetării și inovării

Reprezentanții BASF, marele producător al industriei chimice din Europa, spun că sunt mai pregătiți ca niciodată să înfrunte viitorul. Ingredientele-cheie ale strategiei lor de dezvoltare sunt: investiția permanentă în cercetare și inovare, flexibilitate în a găsi soluții personalizate în funcție de nevoile fermierilor, adaptabilitate în contextul schimbărilor climatice și de piață, dezvoltarea unor soluții cât mai prietenoase cu mediul. Iată opiniile președintelui diviziei pentru protecția plantelor a companiei BASF, Markus Heldt și ale vicepreședintelui Vincent Gros, acordate într-un interviu revistei Lumea Satului.

– Domnule Markus Heldt, atunci când vorbim despre agricultură, compania pe care o reprezentați poate fi catalogată drept gigantul care se luptă cu latura invazivă a naturii – bolile și dăunătorii plantelor de cultură. Cum se vede această luptă din perspectiva unui lider în domeniul chimic și al produselor pentru protecția plantelor, mai ales în contextul schimbărilor climatice?

– Vedem cum se schimbă nevoile pe Glob, iar răspunsul nostru este o investiție în dezvoltare, în cercetare și înțelegerea nevoilor fermierilor pentru a ne pregăti soluții care să fie relevante pentru nevoile lor. Nu este ușor, pentru că lucrăm sub cerul liber, suntem influențați de foarte mulți factori, care nu stau la îndemâna noastră, dar încercăm să fim aproape de clienți și credem că cercetarea este cel mai important lucru în acest context.

– Se pare că an de an provocările naturii sunt tot mai mari, la fel și așteptările fermierilor atunci când folosesc un produs de protecție a plantelor sau un regulator de creștere. Care este strategia companiei pentru a face față acestor cerințe?

– Sunt de 35 de ani în această industrie și întotdeauna au fost schimbări și provocări. Este foarte important să fii atent la aceste schimbări, să ai conexiunile necesare pentru a afla informații în timp real, pentru a afla informații de la fermieri și pentru a ne personaliza soluțiile. Suntem conștienți că fiecare soluție trebuie personalizată în funcție de țara în care se face agricultură.

BASF Crop Protection

– Domnule Vincent Gros, am vizitat Agricultural Center din Limburgerhof. Ce puteți spune fermierilor români despre acest centru? Ce se întâmplă mai exact aici și care sunt noutățile care vin de la acest centru?

– Sperăm că v-a făcut plăcere vizita la acest centru. Este cel mai mare centru de cercetare de acest gen de la BASF. Păstrăm o legătură strânsă cu toate celelalte centre agricole din Statele Unite sau Indonezia. Practic, aici inventăm noi produse, lucrăm în cercetare, inovare, pentru a dezvolta constant noi molecule pentru a produce noi soluţii de protecția plantelor. Majoritatea produselor BASF, inclusiv cele care ajung pe piața din România, sunt produse aici, la Limburgerhof. Legat de produsele care se vor lansa în România în următorii ani, în 2017, 2018, în funcție de evoluția legislativă ne dorim să venim pe piață cu o nouă substanță activă, dar și cu două noi fungicide. Pentru acestea lucrăm deja cu molecule care pot fi extrem de utile pentru diverse culturi și evident că inovăm constant în funcție de rezultatele pe care le obținem pe baza acestor molecule.

– Și acum o întrebare pentru ambii vorbitori, cum vedeți agricultura viitorului? Putem lăsa copiilor noștri moștenire un sol productiv, dar în același timp curat?

– Cred că agricultura are un viitor strălucit. Suntem conștienți de schimbările care vor apărea, însă pot spune cu siguranță că, având un nepot, mă văd foarte încrezător în viitorul pe care îl va avea pe această planetă. (Markus Heldt)

Așa cum știți, inovăm atât în privința produselor, cât și în ceea ce privește abordarea unei agriculturi sustenabile. Ceea ce primim este o provocare și trebuie să păstrăm un echilibru între productivitate pe de o parte și protecția mediului pe de alta. (Vincent Gros)

– Noile molecule pe care le veți folosi în noile generații de produse vor fi mai prietenoase cu mediul?

– Suntem foarte atenți, încă din primele faze de dezvoltare a produselor noastre, cu privire la profilul toxicologic, tocmai pentru a afla din fașă dacă există anumite lucruri pe care trebuie să le luăm în considerare. (Markus Heldt)

După cum știți, date fiind cerințele legislative care pleacă de la Uniunea Europeană şi care sunt din ce în ce mai stricte, suntem nevoiți ca în fiecare an să fim din ce în ce mai atenți la produsele noastre și să le facem să fie cât mai prietenoase cu mediul. (Vincent Gros)

– În acest context, care este opinia dumneavoastră față de noul model de afaceri care se va dezvolta în domeniul semințelor și al protecției plantelor?

– Succesul va depinde în primul rând de o analiză pe termen lung. Ne uităm și la competitorii noștri care au dezvoltat produse similare, dar care până în prezent nu pot spune că au rezultate spectaculoase, de aceea rezultatele trebuie analizate pe termen lung. (Markus Heldt)

Este important să creăm cerere pentru aceste produse pornind de la fermier și nu invers și de asemenea trebuie să lucrăm cu oameni educaţi pentru acest domeniu, care să asiste fermierul. (Vincent Gros)

– O ultimă întrebare pentru dl Markus Heldt. Aveți un mesaj pentru micii fermieri?

– Agricultura este o profesie veche, dar care se bazează în acest moment foarte mult pe cercetare și dezvoltare. De aceea trebuie să avem în vedere ca fiecare dintre ofertele noastre să se plieze pe nevoile agricultorilor, care sunt diferite în funcție de cât de mari sunt fermele pe care le dețin.

Patricia Alexandra POP

Revista Lumea Satului nr. 21, 1-15 noiembrie 2016 – pag. 18-19

Abonează-te la acest feed RSS