reclama youtube lumeasatuluitv
update 20 Aug 2019

Vaccinarea, cea mai economică și eficientă metodă de prevenție în unele boli infecțioase

La animale există boli infecțioase foarte grave, unele cu mare difuzibilitate atât în focar, cât și în afara lui, cuprinzând efective mari de animale, cu morbiditate și mortalități crescute. Unele dintre aceste boli sunt zoonozele, adică boli care se transmit la om, așa cum sunt antraxul și rabia. Profilaxia în asemenea boli nu se poate obține decât prin coordonarea măsurilor generale nespecifice (respectarea tehnologiilor de creștere și a condițiilor de microclimat, o alimentație corespunzătoare, dezinfecții, dezinsecții și deratizări periodice etc.) cu cele de imunoprofilaxie specifice, respectiv prin vaccinarea animalelor.

Vaccinarea reprezintă un mijloc economic și eficient în multe boli infecțioase. Aceasta constă în inocularea, într-un organism, a unei cantități mici de virusuri sau bacterii atenuate sau inactivate. În urma acestor inoculări, organismul respectiv răspunde prin producere de anticorpi care îl vor apăra în cazul expunerii la agentul patogen față de care s-a făcut vaccinarea.

Astfel, prin vaccinare, în efectivele de animale expuse infecției este prevenită îmbolnăvirea clinică sau se imprimă bolii o evoluție benignă, fără perturbarea activității de producție. Trebuie să se știe că vaccinarea eficientă este condiționată de o stare perfectă de sănătate a animalului. Orice boală sistemică, deficiența de nutriție sau prezența paraziților interni sau externi poate afecta răspunsul imunitar în urma administrării vaccinului. De aceea, înainte de vaccinare trebuie să deparazităm animalele. Deparazitările tuturor animalelor din gospodărie se fac și toamna, înainte de intrarea animalelor în stabulație.

Vaccinările obligatorii

Vaccinările obligatorii, cuprinse în Programul strategic, care se fac toamna sunt vaccinul contra pseudopestei aviare la galinacee și vaccinul contra rabiei la câini și pisici. Primăvara se face vaccinarea contra antraxului (cărbune) cu vaccinul CARBOROMVAC la bovine, ovine caprine și cabaline.

Pseudopesta aviară (boala de Newcastle) este o boală infecțioasă și contagioasă a galinaceelor, fiind deosebit de păgubitoare din punct de vedere economic prin morbiditate accentuată și mortalitate ridicată, afectând producția de carne și ouă. De asemenea, fiind o boală declarabilă și carantinabilă, antrenează mari cheltuieli prin restricțiile impuse de această situație. Pseudopesta aviară este considerată o zoonoză deoarece omul este receptiv la infecția cu virusul pseudopestei, reacționând fie prin conjunctivite, fie prin sindrom gripal însoțit uneori de afecțiuni pulmonare. La copii apar uneori tulburări nervoase (sindromul Newcastle).

Rabia (turbarea) este o boală infecțioasă întâlnită la toate speciile de animale homeoterme, caracterizată prin tulburări nervoase, exprimate prin hiperexcitabilitate și agresivitate, urmate de paralizie și moarte. Rabia se transmite la om prin mușcătura sau zgârietura unui animal infectat, în general câine, fiind o zoonoză gravă.

În afara acestor vaccinări obligatorii, în funcție de situația epizootologică din zonă, se mai pot face și alte vaccinări la cererea crescătorului de animale. Astfel la găini, în perioada de toamnă, se face vaccinul contra holerei aviare, PESTIHOLVAC FORTE (vaccin mixt contra pseudopestei și holerei aviare), iar la palmipede (gâște, rațe), HOLEPAL. La porcine se recomandă vaccinarea contra rujetului cu ERYROMVAC. La ovine și caprine se face vaccinarea contra agalaxiei contagioase a oilor și caprelor și contra mamitei gangrenoase cu AGALAXIN FORTE. La iepuri vaccinarea contra mixomatozei și a bolii hemoragice a iepurelui se realizează cu vaccinul MIXO­HEMOVIROVAC. La câine, în afara vaccinării antirabice, se mai face vaccinarea contra parvovirozei canine cu CANIPARVOVAC, iar contra bolii Carré, hepatitei, parvovirozei și leptospirozei canine, cu vaccinul TETRAVALENT LCHP.

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar,

Doctor în ştiinţe medicale Romvac Company SA

Carboromvac RomvacAgalaxin RomvacAgalaxin Forte Romvac

Condițiile climaterice din ultimele zile pot favoriza apariția și dezvoltarea unor boli la legumele umbelifere

Condițiile climaterice din ultimele zile pot favoriza apariția și dezvoltarea următoarelor boli la legumele umbelifere (morcov, pătrunjel, păstârnac, țelină, mărar, fenicul): mană, alternarie, făinare și septorioze.

Pentru prevenire şi combatere se recomandă folosirea unui produs sau amestec, după caz:

Mană, Alternarie

  1. BRAVO 500 SC = 0,2%      
  2. DITHANE M-45=0,2%       
  3. POLYRAM DF = 0,2%       
  4. RIDOMIL GOLD MZ 68WG= 0,25%    

Făinare

  1. FLINT MAX 75WG = 0,03
  2. KUMULUS DF = 0,4%
  3. ORTIVA 250 SC=0,075%      
  4. TILT 240 EC = 0,02%

Septorioze

  1. TOPSIN 500 SC = 0,1 -0,14%
  2. ANTRACOL 70 WP=0,2%

Perioada optimă de tratament: la semnalarea atacului, cu repetare la 7-10 zile.

Alte recomandări: La apariţia unor dăunători (păduchele verde) se recomandă folosirea la tratament a unui insecticid:

Actara 25 wg = 0,02% sau Confidor energy = 0,1% sau Decis 2,5 EC = 0,015% sau Karate zeon = 0,015% sau Fastac 10EC = 0,02% sau Nuprid AL 200 SC = 0,05%.

-   Rădăcinoasele vor fi consumate numai după 7 zile de la tratament!

-   Nu se tratează la temperaturi de peste 25°C.

Alte recomandări:

Atenţie! Se pot utiliza şi alte produse de protecţia plantelor omologate pentru bolile şi dăunătorii amintiţi!

Dr. Ing. Budrala Nicolae
Oficiul Fitosanitar ALBA

Vaccinarea, cea mai economică și eficientă metodă de prevenție în unele boli infecțioase

La animale există boli infecțioase foarte grave, unele cu mare difuzibilitate atât în focar, cât și în afara lui, cuprinzând efective mari de animale, cu morbiditate și mortalități crescute. Unele dintre aceste boli sunt zoonozele, adică boli care se transmit la om, așa cum sunt antraxul și rabia. Profilaxia în asemenea boli nu se poate obține decât prin coordonarea măsurilor generale nespecifice (respectarea tehnologiilor de creștere și a condițiilor de microclimat, o alimentație corespunzătoare, dezinfecții, dezinsecții și deratizări periodice etc.) cu cele de imunoprofilaxie specifice, respectiv prin vaccinarea animalelor.

Vaccinarea reprezintă un mijloc economic și eficient în multe boli infecțioase. Aceasta constă în inocularea, într-un organism, a unei cantități mici de virusuri sau bacterii atenuate sau inactivate. În urma acestor inoculări, organismul respectiv răspunde prin producere de anticorpi care îl vor apăra în cazul expunerii la agentul patogen față de care s-a făcut vaccinarea.

Astfel, prin vaccinare, în efectivele de animale expuse infecției este prevenită îmbolnăvirea clinică sau se imprimă bolii o evoluție benignă, fără perturbarea activității de producție. Trebuie să se știe că vaccinarea eficientă este condiționată de o stare perfectă de sănătate a animalului. Orice boală sistemică, deficiența de nutriție sau prezența paraziților interni sau externi pot afecta răspunsul imunitar în urma administrării vaccinului. De aceea, înainte de vaccinare trebuie să deparazităm animalele. Deparazitările tuturor animalelor din gospodărie se fac și toamna înainte de intrarea animalelor în stabulație.

Vaccinările obligatorii

Vaccinările obligatorii, cuprinse în Programul strategic, care se fac toamna sunt vaccinul contra pseudopestei aviare la galinacee și vaccinul contra rabiei la câini și pisici. Primăvara se face vaccinarea contra antraxului (cărbune) cu vaccinul CARBOROMVAC la bovine, ovine caprine și cabaline.

Pseudopesta aviară (boala de Newcastle) este o boală infecțioasă și contagioasă a galinaceelor, fiind deosebit de păgubitoare din punct de vedere economic, prin morbiditatea accentuată și mortalitatea ridicată, afectând producția de carne și ouă. De asemenea, fiind o boală declarabilă și carantinabilă, antrenează mari cheltuieli prin restricțiile impuse de această situație. Pseudopesta aviară este considerată o zoonoză deoarece omul este receptiv la infecția cu virusul pseudopestei, reacționând fie prin conjunctivite, fie prin sindrom gripal însoțit uneori de afecțiuni pulmonare. La copii apar uneori tulburări nervoase (sindromul Newcastle).

Rabia (turbarea) este o boală infecțioasă întâlnită la toate speciile de animale homeoterme, caracterizată prin tulburări nervoase, exprimate prin hiperexcitabilitate și agresivitate, urmate de paralizie și moarte. Rabia se transmite la om prin mușcătura sau zgârietura unui animal infectat, în general câine, fiind o zoonoză gravă.

În afara acestor vaccinări obligatorii, în funcție de situația epizootologică din zonă, se mai pot face și alte vaccinări la cererea crescătorului de animale. Astfel la găini, în perioada de toamnă, se face vaccinul contra holerei aviare, PESTIHOLVAC FORTE (vaccin mixt contra pseudopestei și holerei aviare), iar la palmipede (gâște, rațe), HOLEPAL. La porcine se recomandă vaccinarea contra rujetului cu ERYROMVAC. La ovine și caprine se face vaccinarea contra agalaxiei contagioase a oilor și caprelor și contra mamitei gangrenoase, cu AGALAXIN FORTE. La iepuri vaccinarea contra mixomatozei și a bolii hemoragice a iepurelui se realizează cu vaccinul MIXOHEMOVI­ROVAC. La câine, în afara vaccinării antirabice, se mai face vaccinarea contra parvovirozei canine cu CANIPAR­VOVAC, iar contra bolii Carré, hepatitei, parvovirozei și leptospirozei canine, cu vaccinul TETRAVALENT LCHP.

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar
Doctor în ştiinţe medicale Romvac Company SA

Primăvara creşte riscul apariţiei bolilor de piele la câini

Vine primăvara și, odată cu ea, vine și o serie de alergeni, riscul apariției bolilor de piele la câini fiind tot mai mare. Cauzele acestora sunt multiple: parazitare, micotice, bacteriene, alergice, hormonale etc. La câinii bătrâni se întâlnesc şi tumori sau chisturi de piele.

Simptomele bolilor de piele sunt asemănătoare, ceea ce face dificilă stabilirea diagnosticului: prurit (mâncărime), porţiuni roşii, iritate, lipsite de păr, papule, vezicule şi cruste care se desprind, dând aspect de piele solzoasă.

Paraziţii externi şi afecţiunile pielii

Cele mai des întâlnite sunt afecţiunile pielii determinate de paraziţii externi ca puricii, păduchii, căpuşele și râia. Infestarea câinilor cu purici cauzează mâncărimi şi iritaţii ale pielii, saliva puricilor fiind principala cauză a pruritului. Mâncărimile debutează la baza cozii, apoi se extind pe spate, perineu, feţele posterioare ale coapselor şi abdomen. Câinele se scarpină până la sânge, îşi pierde părul, iar leziunile se pot complica prin infecţii bacteriene secundare. Astfel, complicaţia cu piodermită este foarte frecventă, mai ales la căţeii mai mici de 8 luni.

Căpuşele sunt insecte mici care se hrănesc cu sânge şi care, fixate pe pielea câinelui, provoacă mâncărimi, eritem şi leziuni papuloase, care se pot ulcera.

Scabia sarcoptică şi demodecia sunt două dintre tipurile de râie care pot infesta câinii provocând leziuni pe pielea acestora.

Unii paraziţi interni pot cauza manifestări cutanate caracterizate prin leziuni nodulare localizate pe faţă, trunchi şi extremităţi.

Dermatite cauzate de ciuperci sunt: pitiriazis (provocată de Malassezia pachydermatis), candidoză cutanată (Candida albicans), tricofiţie (pecingine) produsă de T. mentagrophytes, microsporidioză.

Dermatitele alergice sunt cauzate de diferiţi alergeni parazitari, polen, detergenţi, acarienii prafului de casă, înţepături de insecte (furnici, omizi, fluturi, albine, viespi), alimente, anumite medicamente şi vaccinuri. Pruritul precede adesea leziunile caracterizate prin eritem (roşeaţă), papule uneori cu o colorare în roşu a perilor la nivelul degetelor, buzelor şi al feţei interne a zonei auriculare. Acestea se extind frecvent în regiunea inghinală, perineală şi abdomen. Simptomele pot fi sezoniere, apărând odată cu polenul, sau anuale, când alergenii sunt prezenţi permanent.

Alergiile alimentare sunt frecvent incriminate în apariţia unor leziuni întinse, suprainfectate, mai ales în regiunea dorsolombară. Acestea sunt determinate de diferite alimente cu conţinut ridicat în proteine când sunt consumate în cantităţi mari (carne şi oase de pui, produse lactate, ouă, peşte, diferiţi aditivi alimentari).

Dermatoze de origine endocrină (tiroidă, paratiroidă, ovar, testicule) sunt provocate în general de tulburări ale ciclului sexual (ciclu neregulat, pseudogestaţie). Pruritul este ciclic şi apare la estru (în timpul căldurilor) sau în diestru şi este însoţit de erupţii papuloase la nivelul regiunii inghinale, care se pot extinde pe abdomen şi coapse.

Seboreea (hiposecreţia glandelor sebacee) poate fi localizată sau generalizată, fiind caracterizată prin apariţia de cruste groase de culoare deschisă la baza urechilor, în jurul ochilor, pe fese, regiunea cozii etc.

Diagnosticarea corectă a tipului de dermatită-dermatoză este foarte importantă în conduita terapeutică.

Tratamentul este în funcție de agentul etiologic incriminat, fiind foarte importantă identificarea corectă a acestuia, impunându-se: regim alimentar, igiena pielii şi a părului, deparazitări interne cu Paracan, Total, Rombendazol super; deparazitări externe cu Parakill; în cazul micozelor, tratamente cu Unguent antimicotic sau tratamente antialergice cu Alergotrat 3%, Dexametarom, Eczemtrat; unguente ca Mibarom. Pentru prevenirea infecţiilor asociate diferitelor dermatite se recomandă antibioterapie cu Enrofloxarom și Pandrom.

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar
Doctor în ştiinţe medicale
SC Romvac Company SA

Actinomicoza şi actinobaciloza la bovine, două boli infecţioase grave care pot fi prevenite

Actinomicoza şi Actinobaciloza sunt două boli infecţioase, bacteriene, întâlnite mai frecvent la taurine şi sporadic la celelalte mamifere domestice (oaie, cal, porc, câine). Ele pot fi întâlnite şi la om.

Sursa principală de infecție este reprezentată de animalele bolnave care elimină germenii odată cu materialul purulent, contaminând furajele și apa. Germenii se găsesc, în mod normal, la nivelul cavității bucale. Aceștia pătrund în organism prin diferite leziuni de pe mucoase sau piele cauzate, în general, de furajele grosiere, dar și de diferite plăgi.

În Actinomicoză, leziunile sunt localizate mai frecvent la oasele feței, mai des la nivelul maxilarului inferior (mandibular). Astfel, la nivelul oaselor apar fenomene de osteoporoză cu deformări (proeminențe), iar în grosimea osului se formează focare purulente care se pot sparge fie la exterior, fie în diferite cavități. Ca urmare, pot apărea secreţii nazale purulente sau chiar fractura maxilarului animalului.

Actinobaciloza bovină se caracterizează prin prezența unor inflamații purulente și fibrozări în diferite țesuturi și organe, mai ales țesuturile moi (limbă, buze, mucoasă bucală, faringe, piele, pulmon etc.).

În România, boala se întâlnește relativ frecvent la taurine, apare în tot timpul anului, cu o incidență mai mare primăvara, și este cauzată mai ales de condițiile deficitare de igienă din adăpost.

Simptomele bolii sunt în funcție de localizarea procesului infecțios: subcutanat, la nivelul limbii, mamar, visceral, limfoganglionar etc.

Frecvent, în regiunea submandibulară, se observă o „umflătură“, sub formă difuză sau sub formă de noduli bine delimitați. Pielea se poate necroza și apar fistule din care se scurge puroi vâscos. Dacă țesutul afectat este fibrozat, leziunile sunt lipsite de material purulent.

Diagnosticul, atât în Actinomicoză cât și în Actinobaciloză, se suspicionează pe baza semnelor clinice și se confirmă prin examen de laborator.

Prognosticul este grav în cazul Actinomicozei și favorabil în cazul Actinobacilozei, iar cazurile de vinde ­ care au loc numai când tratamentul se instituie precoce.

Profilaxia celor două boli este cea mai importantă și constă în măsuri generale sanitar veterinare: dezinfecția adăposturilor cu DECONTAMINOL, CATIOROM, PURSEPT, precum și evitarea pe cât posibil a furajelor grosiere care pot leziona mucoasa bucală, creând porți de intrare pentru germeni.

Tratamentul este atât local, cât și general și urmărește limitarea procesului infecțios, crescând posibilitatea de exploatare a animalelor valoroase. Astfel, la nivel local, pe zona afectată se aplică mai multe zile TINCTURĂ DE IOD, până la maturarea abceselor. După maturare, acestea se deschid chirurgical, iar în cavitate se aspersează ETER IODOFORMAT și se aplică diferite unguente: DERMOGUARD, PODODERMIN, MIBAROM.

Tratamentul general constă în administrarea de iodură de potasiu (8-10 g/zi), pe cale bucală, sau iodură de sodiu, intravenos. De asemenea, se folosesc antibiotice, administrate intramuscular AMOXYLROM, OXITETRACICLINĂ, FLORFENILROM etc. Unele antibiotice se pot administra la nivelul leziunii (intrafocal sau perifocal). Animalele bolnave se vor izola pe durata tratamentului.

Dr. Viorica CHIURCIU,
medic veterinar
Doctor în ştiinţe medicale
SC Romvac Company SA
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.12, 16-30 IUNIE 2013

Abonează-te la acest feed RSS