Andreea-Iulia Pricob a absolvit Facultatea de Horticultură din Iași, în urmă cu puțin timp, dar s-a întors acasă, la Rădăuți, în județul Suceava, să dezvolte businessul părinților, o seră floricolă încălzită, cu o suprafață de 1.500 mp, unde producția este valorificată pe trei sezoane.

„Afacerea a pornit de la pasiunea tatălui meu pentru grădinărit, începând cu decorarea propriei grădini. Apoi, a construit o seră pentru a-și produce plantele necesare, în anul 2004. Primii ani au fost mai grei fiindcă nu aveau cunoștințele necesare, iar materialul săditor nu era de bună calitate. Producția inițială se realiza într-o seră de sticlă de 100 mp, iar apoi pe suprafața de 4 ari, respectiv curtea din jurul casei de la Rădăuți. Din dorința de a înființa o afacere și a comercializa plante calitative, s-au documentat și au căutat firme de profil de la care au cumpărat semințe și răsaduri. Având în vedere creșterea cererii și a spațiului restrâns din jurul casei, au achiziționat un teren de 50 de ari în localitatea Bădeuți, pentru a extinde afacerea. În prezent, afacerea este una de familie, activând cu atestat de producător, membrii care se ocupă fiind părinții mei și eu“, mărturisește suceveanca.

Fondurile cu care au înființat această afacere au fost proprii, o mare parte din bani fiind împrumuturi de la rude, iar în fiecare an profitul câștigat s-a reinvestit, prosperând și mai mult afacerea, mai adaugă horticultoarea.

„Multe din sere sunt construite de tatăl meu, iar acum 5 ani au cumpărat două module cu suprafața totală de 800 mp. În prezent, suprafața totală de seră încălzită este de 1.500 mp.“

Business de familie, cu atestat de producător

Valorificarea produselor floricole se realizează direct de la seră către clienții care vin din localitățile limitrofe, având și un mic stand în piața de flori din Rădăuți, județul Suceava, specifică ing. horticol Andreea-Iulia Pricob.

„Plantele cultivate sunt cele floricole, desfășurându-se pe cca trei sezoane. Pentru sezonul de primăvară cultivăm: zambile, cyclamen, primule, ranunculus, panseluțe, bumbișori. Producția acestora se realizează cu bulbi și răsaduri începând cu luna august a anului anterior. Firmele de la care achiziționăm materialul săditor sunt: Blondy România, Hortigala, Qualiplant (Padana) și Floraland. Pentru sezonul mai-iulie cultivăm plante anuale și câteva specii perene pentru grădini (de exemplu: Begonia semperflorens, Petunia hybrida, Tagetes, Catharanthus, Salvia, Lobularia și altele). De asemenea, cultivăm și plante pentru containere precum mai multe specii de Pelargonium și Petunia, Bacopa, Plectranthus, Dichondra, Bidens etc. Producția lor începe în noiembrie-decembrie cu plantarea răsadurilor și în ianuarie-februarie pentru cele realizate din sămânță. Începând de anul acesta, am introdus în cultură răsaduri de fragi pe care îi cultivăm în ghivece. Toamna este sezonul crizantemelor, care începe cu plantarea acestora în luna mai. Pe lângă plantat, aplicăm lucrări generale și speciale de întreținere a plantelor floricole.“

Familiarizată cu sera din studenție

În acest domeniu, cele mai mari provocări sunt stresul, efortul, condițiile de muncă și eventualitatea unei crize economice. Iar ca sfaturi pentru cei care vor să investească, tânăra din Suceava enumeră doar câteva:

„În primul rând, să aibă pasiune și sensibilitate pentru plante și natură. Să aibă răbdare și să fie persoane muncitoare, fiindcă o astfel de afacere necesită un volum destul de mare de muncă și dedicare a majorității timpului. E un domeniu frumos, în continuă ascensiune, care este căutat din ce în ce mai mult; de asemenea, e profitabil. Recomand cu căldură acest domeniu tinerilor pentru că este de viitor, care îmbină cel mai bine știința cu arta, ceea ce m-a pasionat pe mine cel mai mult. Pe cei care nu și-au descoperit încă pasiunile, îi încurajez să dea o șansă acestui domeniu, deoarece consider că vor găsi o ramură pe gustul lor în care să își exprime creativitatea. Facultatea de Horticultură din Iași m-a ajutat în primul rând cu informația necesară în acest domeniu, m-a încurajat să cred că am tot ce îmi trebuie pentru a prelua afacerea horticolă a părinților mei și mi-a deschis calea către un domeniu extrem de vast și de frumos“, specifică ing. horticol Andreea-Iulia Pricob din Rădăuți - Suceava.

Beatrice Alexandra MODIGA

Caii Shagya Arab de la Herghelia Radăuţi constituie nucleul cel mai valoros din Europa al acestei rase. Tot aici se găsesc şi cai din rasele Gidran, Semigreu Românesc şi Huţul care activează ca armăsari de montă publică, cu rol de a ameliora rasele autohtone de cai.

În judeţul Suceava sunt două herghelii mari, Herghelia de la Rădăuţi, cu trei secţii, şi Herghelia de cai huţuli de la Lucina, comuna Moldova Suliţa. Herghelia Rădăuţi a fost înfiinţată în 1792 de către statul austriac în vederea asigurării celor mai buni cai de călărie pentru armata imperială. În acest scop armata austriacă a arendat 9.810 hectare de teren, la înfiinţare herghelia având 1.400 de capete din mai multe rase: cai moldoveneşti, ruseşti, poloni, turceşti.

La început, creşterea cailor în herghelie se făcea primitiv, într-o stare semisălbatică, pentru a costa mai puţin întreţinerea cailor, iar monta era liberă. Începând cu anul 1818, în Herghelia Rădăuţi creşterea semisălbatică încetează, ea făcându-se după principii zootehnice, cu monte dirijate. În anul 1881 se aflau în herghelie 1.132 de capete. La bazele formării Hergheliei Rădăuţi au stat 5 armă­sari de rasă arabă, doi armăsari turceşti, un armăsar transilvănean şi unul Barbarino, acesta din urmă adus de la moşia contelui Bethlem din Ungaria. În 1842 se aduc de la Mezohegyes şi Babolna doi armăsari arabi, Shagya şi El Bedavy, dar şi primul armăsar pur sânge englez. În 1856 se înfiinţează Herghelia de huţuli de la Lucina, care, aproape 100 de ani, a fost secţie a Hergheliei Rădăuţi, acum fiind o herghelie de sine stătătoare. În anul 1862 se introduc în herghelie primul armăsar Gidran şi primul Siglavy.

La începutul Primului Război Mondial, Herghelia Rădăuţia a fost evacuată şi adăpostită în Austria de Jos. După război, statul român a reînfiinţat herghelia şi a împroprietărit-o cu 3.253 hectare de teren, în anul 1922 fiind adusă aici herghelia de cai din rasa Gidran Arab de la Sâmbăta de Jos.

În prezent, la Herghelia Rădăuţi se cresc şi se ameliorează cabaline din rasa Shagya, în acest loc fiind nucleul de reproducţie pentru această rasă. Tot de aici pleacă armăsari reproducători pentru staţiunile de montă publică, se asigură consultanţă de specialitate privind reproducţia la cabaline în scopul ameliorării raselor din sectorul privat, se fac cursuri de echitaţie, se fac dresaj şi antrenament pentru tineretul cabalin şi au loc spectacole şi concursuri sportive ecvestre. Shagya este o rasă care se pretează foarte bine atât curselor de galop, cât şi celor de enduranţă, dresajului academic şi obstacolelor.

Caii sunt evaluaţi pentru promovarea exemplarelor

Aşa cum am aflat de la medicul veterinar Corneliu Şimotă, şeful Hergheliei Rădăuţi, unitatea are în cele trei secţii de la Mitoc, Rădăuţi şi Brodina 265 de capete din rasele Shagya Arab, Gidran, Huţul, Semigreu Românesc şi Lipiţan. Este singura herghelie din ţară în care se creşte Shagya Arab şi cea mai renumită herghelie de Shagya Arab din Europa. Din rasa Shagya sunt 8 armăsari pepinieri, 60 de iepe mamă şi 45 de armăsari de montă publică. Până la vârsta de 3-3,5 ani mânjii se cresc la secţia de la Mitoc, apoi se aduc la Rădăuţi, unde, timp de 6 luni, fac dresajul. Dresajul este făcut de persoane specializate, iar după 6 luni de antrenament toţi caii din generaţia respectivă sunt evaluaţi de Comisia Naţională de Clasare şi Evaluare a Cabalinelor de Rasă formată din reprezentanţi ai Direcţiei de Creştere a Calului din Cadrul Regiei Naţionale a Pădurilor, reprezentanţi ai Agenţiei Naţionale de Reproducţie şi Ameliorare în Zootehnie, repre­zentanţi de la Direcţiile Sanitar-Veterinare.

„Evaluarea se face pentru a păstra rase prin promovarea exemplarelor celor mai reuşite în categoria Herghelie Naţională. La evaluare sunt două probe de calificare. O probă de galop în care caii trebuie să alerge pe 2.400 de metri într-un anumit timp şi o probă de progresie, probă de dresaj care se desfăşoară în manej. În funcţie de rezultatele celor două probe de calificare şi de măsurătorile care se fac la fiecare cal în parte, se întocmesc fişe de bonitare. Exemplarele care se încadrează în clasa „Cele mai reuşite exemplare“ sunt promovate în categoria „Herghelia Naţională“, ca armăsar pepinieră, armăsar de montă publică sau iapă mamă. Exemplarele care sunt cu 1-2 cm sub talie faţă de standardul rasei, care scot timpi mai slabi la proba de galop sau primesc note mai mici la proba de progresie sunt trecute în alte categorii, sport şi agrement, disponibil pentru vânzare etc.“, ne-a spus dr. Corneliu Şimotă.

O rasă nobilă

Shagya Arab se desprinde din rasa Pur Sânge Arab, fiind rezultatul a peste 150 de ani de selecţie. Deosebirea cea mai pregnantă faţă de rasa Pur Sânge Arab constă în creşterea dezvoltării corporale şi îmbunătăţirea aptitudinilor pentru cabaline. Registrul genealogic al rasei a fost deschis în 1789 la Babolna, în cadrul rasei existând 8 linii: Dahoman, El-Sbaa, Gazal, Hadban, Koheiland, Mersuch, Shagya şi Siglavy – Bagdady. Linia Dahoman creată la Rădăuţi este de reputaţie internaţională, fiind o sursă de Shagya foarte rară în lume.

„Mai sunt herghelii în Europa unde se creşte această rasă, în Ungaria la Mezohegyes, în Austria, Cehia, dar la Rădăuţi este nucleul cel mai valoros din rasa Shagya din Europa“, a adăugat Corneliu Şimotă.

Silviu BUCULEI

Monument de credinţă şi statornicie

Străjuită de maiestuoasa statuie ecvestră a lui Bogdan I, pe o stradă liniştită din Rădăuţi se înalţă Mănăstirea Bogdana, prima construcţie religioasă de piatră din Moldova, păstrată în forma ei originară nealterată până astăzi. Cu ziduri groase de 1,4 metri, sprijinite de contraforturi, Biserica Sfântul Nicolae a fost ctitorită de Bogdan I după anul 1359, pe locul unei biserici de lemn. Dacă în Catedrala Saint Denis din Franţa au fost înmormântaţi primii regi ai Franţei, tot astfel la Mănăstirea din Rădăuţi îşi află locul de veşnică odihnă primii domnitori ai Moldovei.

Pe mormintele unde Ştefan cel Mare a pus lespezi frumos sculptate în memoria înaintaşilor săi se află Bogdan I, Laţcu, Petru I Muşatinul, Roman I, Ştefan I, precum şi alţi membri ai familiilor domneşti: Bogdan, fratele lui Alexandru cel Bun, Anastasia, fiica lui Laţcu, Stana, mama lui Ştefăniţă. Asemenea tuturor locaşurilor de cult din această parte de ţară, Biserica Sfântul Nicolae a avut o istorie zbuciumată care a culminat în 1775, odată cu ocuparea Nordului Moldovei de către Imperiul Habsburgic, când mănăstirea ce funcţiona în jurul Bisericii Sfântul Nicolae a fost desfiinţată.

Reînfiinţată de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la 1 martie 1992, Mănăstirea Bogdana oferă acum credincioşilor şi turiştilor ce o vizitează în număr mare dovezi privind istoria acestui colţ de ţară, unitatea şi continuitatea dinastiei moldoveneşti de la Bogdan I la Alexandru cel Bun. Pictura interioară în frescă există încă de pe timpul lui Alexandru cel Bun, aşa cum o atestă un document din 1415. În timp, veşmântul pictural a fost refăcut de Ştefan cel Mare şi apoi de Alexandru Lăpuşneanu. Să amintim patru mari compoziţii: Cina cea de taină, Împărtăşirea Sfântului Apostol cu vin, Împărtăşirea Sfinţilor Apostoli cu pâine şi Spălarea picioarelor. Toate aceste picturi în frescă, de pe timpul lui Ştefan cel Mare, pot fi admirate în altarul bisericii. În naos se află tabloul votiv care reprezintă un domnitor cu barba lungă ce ţine în mână biserica fără pridvor. Urmează apoi un copil, un alt domnitor cu barbă scurtă şi un altul fără barbă care, spun specialiştii, ar putea fi Ştefan cel Mare.

Biserica Sfântul Nicolae adăposteşte şi moaştele Sfântului Ierarh Leontie, mare odor duhovnicesc, alături de un fragment din sfintele moaşte ale Sfântului Ierarh Teodosie aşezate într-o frumoasă raclă de argint. În fiecare an pe 1 iulie are loc un mare pelerinaj la Sfintele moaşte, tradiţie care se păstrează pentru locuitorii din această parte de ţară de mai multe veacuri. Pe lângă neîntrerupta rugăciune a monahilor ce nevoiesc aici, o atenţie deosebită se acordă celor nevoiaşi. În incinta mănăstirii a fost înălţat în ultimii ani un impunător paraclis ce poartă hramul Sfântului Ierarh Leontie şi tot aici, prin strădania părintelui stareţ, a fost construit, pentru persoanele singure şi bătrâni, un dispensar cu toate cele necesare.

Pe un teren aparţinând mănăstirii a fost construit un aşezământ pentru copiii orfani purtând numele Sfântului Ierarh Leontie care cuprinde 12 vile, o biserică, terenuri de sport şi un corp administrativ. „Copiii adăpostiţi aici, ne spune părintele stareţ Iustin, vor învăţa o meserie în incinta aşezământului, iar cei care vor vrea să înveţe mai departe vor fi trimişi la licee şi la universităţi prin grija mănăstirii. Vrem, subliniază părintele stareţ, să le purtăm de grijă până când se vor aşeza la casele lor.“

Iată, aşadar, se poate spune că lăcaşul de închinare de la Rădăuţi, biruind vremelnicia vremurilor, transmite mesajul tainic al dragostei de ţară şi al evlaviei străbune.

Stelian Ciocoiu