reclama youtube lumeasatuluitv

Turul inovației în viticultură. Făinarea și mana, marile probleme ale plantațiilor de viță-de-vie

Forumul Regional de Viticultură, organizat spre sfârșitul lunii iunie în crama Lacerta din podgoria Dealu Mare din Prahova a fost gândit sub forma a patru ateliere cu diferite teme. Respectiv, bunele practici în aplicarea produselor (o abordare teoretică despre importanța pe care o are utilizarea corectă a produselor conform recomandărilor de pe etichetă), prezentarea produselor noi destinate viticulturii (s-a pus accentul pe partea de făinare, boala cu care viticulturii se confruntă an de an, dar mai ales anul acesta). Un alt atelier a fost despre tehnicile de aplicare a produselor, (demonstrație practică), iar în ultima parte a forumului s-a discutat despre managementul efluenților și fost prezentat sistemul de colectare a deșeurilor Rem Dry, un sistem care ajută agricultorii să managerieze apele cu efluenți din produsele de protecția plantelor.

Produse pentru toate problemele fitosanitare din podgorii

Felicia Fumea, reprezentant vânzări culturi speciale: „Compania Syngenta cuprinde tot ceea ce înseamnă programul tehnologic al viței-de-vie, începând cu făinarea și terminând cu molia viței-de-vie. Portofoliul de produse dedicate făinării începe cu Thiovit Jet, un produs pe bază de sulf. Atunci când este aplicat în doză mai mare acesta poate fi folosit împotriva acarienilor. Acesta se diferențiază de restul produselor prin faptul că microgranulele lui se descompun foarte repede, soluția se omogenizează rapid și nu înfundă diuzele. Topazul este un triazol pe bază de penuconazol, ca substanță activă. Doza lui este de 0,3-05 litri pe hectar, este un produs sistemic pentru care recomandăm aplicarea de la lăstrari de 5 cm până aproape de scuturat. În funcție de lungimea lăstarilor, de fenofaza de vegetație a culturii, se modifică și doza lui de utilizare. Topazul lucrează sistemic în plantă, dar are și efect de gaz care se ridică de pe părțile tratate ale plantei și acționează și asupra celor pe care nu s-a aplicat tratament. Acest produs acționează și împotriva putregaiului negru. Dynali este un produs foarte complex cu două substanțe active, ciflufenamid și difenoconazol, și acționează împotriva făinării, a putregaiului negru, dar și împotriva pătării roșii a frunzelor. Este recomandată aplicarea unor tratamente succesive, după scutural, la interval de 10-12 zile. Este, de asemenea, un produs sistemic, cu efect de gazare, cu acțiune translaminară. Tot împotriva făinării, a putregaiului cenușiu și a manei recomandăm folosirea Universalis în doză de 2 litri la hectar. Are efect revigorant asupra plantelor. Taegro este un produs bio (folosit împotriva făinării și a putregaiului), are o suspensie omogenă care, aplicată foliar, acționează asupra sistemului imunitar al plantei, dându-i o vigoare aparte și este recomandat pe toată perioada de vegetație. Datorită faptului că are un efect ecotoxicologic foarte bun poate fi folosit atât în agricultura ecologică, cât și în sistemul integrat de protecție a culturii.“

Proiect cu capcane „smart“

Iulian Zafiu, director vânzări culturi speciale: „Orondis ultra, lansat anul trecut, este un produs cu două substanțe active, oxatiapropilin și mandipropamid, inovator care, deși se folosește într-o doză foarte mică, poate controla foarte bine mana. Ca tratament de siguranță, Orondis Ultra poate fi aplicat de două ori, înainte de înflorit și imediat după scuturare. Pergado F are două substanțe active, folpet și mandipropamid. Acesta poate fi aplicat chiar în momentul înfloritului. Dacă înflorirea se desfășoară în condiții de temperatură scăzută și ploi, iar presiunea apariției manei este mare putem aplica Pergado în plin înflorit (dar și la scuturare) pentru că nu se întâmplă nimic, nu apar probleme de meiere sau mergeluire. Doza recomandată la hectar este 2,5 kg. Coprantol Duo are două forme de cupru (hidroxid și oxiclorură în doze egale de 140 de grame/litru). Doza recomandată este de 2,5 kg/ha și poate fi folosit de la compactare, atunci când lăstarii au 5-7 cm, și până la înflorit. Avantajele acestui produs sunt forma de prezentare, respectiv microgranularea sub formă de pepite care se dizolvă foarte ușor, nu face praf și, ca atare, nu există pierderi de produs. Unul dintre produsele folosite împotriva acarienilor este Vertimec, în doză de 1 litru/ha, aplicat în perioada dezmuguritului până la lăstari de 20 cm. În ceea ce privește molia viței-de-vie, anul acesta avem un proiect cu capcane smart, cu cameră foto, cu feromoni, cu hârtie lipicioasă. Avem la Grebănu un lot experimental unde am instalat aceste capcane care ne dau informații despre stadiul de dezvoltare a fluturelui, când apar larvele, câte sunt și astfel știm exact când trebuie să aplicăm tratamentul cu Afirm, un alt produs folosit împotriva acarienilor. Prin aplicația de pe telefon primești un raport zilnic și vezi care este presiunea unui potențial atac al dăunătorilor.“


  • Andreea Caimac, manager marketing culturi speciale Europa S-E: „Pe termen mediu așteptăm ca politica europeană să își spună cuvântul în ceea ce privește utilizarea produselor de protecția plantelor. Compania Syngenta investește în portofoliul de produse cu substanțe active care să răspundă noilor cerințe ale Comisiei Europene pe partea de utilizare sustenabilă, durabilă, fără remanență foarte mare în produsul finit, dar și în produsele biologice. Acesta este un punct strategic pentru Syngenta și în viitorul apropiat vom veni cu mai multe soluții în această direcție.“
  • Andreea Caimac, manager marketing culturi speciale Europa S-E: „Încercăm să fim foarte prezenți în această zonă, de aceea avem o echipă special dedicată care alocă timp și resurse pentru a vizita viticultorii din această zonă, a le prezenta cele mai noi tehnologii ale noastre și pentru a găsi împreună soluții care să le rezolve problemele.“

Laura ZMARANDA

Liceul Tehnologic „Gheorghe Ionescu-Șișești“ și-a serbat cei 115 ani de existență

Liceul Tehnologic „Gheorghe Ionescu-Șișești“ a împlinit 115 ani de la înființare, fiind un liceu cu tradiție pentru învățământul agricol românesc și printre cele mai vechi din țară. La ceremonia organizată la începutul lunii mai au participat reprezentanți ai Ministerului Agriculturii, președintele ASAS – Valeriu Tabără, autorități, mulți dintre aceștia fiind foști elevi ai liceului.

liceu tehnologic

Istoric

Liceul din comuna Valea Călugărească, județul Prahova, a fost înființat de către Spiru Haret în anul 1907 și s-a numit Școala Elementară de Viticultură, având inițial două clase. În timpul Primului Război Mondial, școala a fost închisă. Ulterior, în perioada 1919-1928, s-a numit Școala Inferioară de Viticultură și avea cursuri de patru ani, din care trei ani erau de teorie și unul era de practică. În acea perioadă au fost construite noua clădire și un imobil în care locuia personalul liceului; această organizare s-a menținut până în 1948, când instituția de învățământ a fost redenumită „Școala medie tehnică viticolă”, tot cu durată de patru ani. Începând cu anul 1955, aici sunt două tipuri de școală – școala profesională, cu o durată de 3 ani și cea tehnică de maiștri viticoli, care are o durată de patru ani. În 1962, unitatea de învățământ se transformă în Școala Tehnică Viticolă, iar în 1990 devine Grup Școlar Agricol. În 2009 liceul este numit Colegiul Agricol „Gheorghe Ionescu-Șișești“ Valea Călugărească, iar 9 ani mai târziu va fi denumit Liceul Tehnologic „Gheorghe Ionescu-Șișești“ comuna Valea Călugărească, așa cum se numește și acum, în 2022.

25 hectare de teren, în proprietate

Liceul are în proprietate 25 de hectare de teren, din care sunt gestionate trei hectare de livadă (meri, peri, cireși, vișini) și un hectar de nuci. De asemenea, s-au înființat și plantații de lavandă, aronia și aluni. Restul terenului, 18,8 hectare, este dat în arendă, pe acest teren fiind plantată viță-de-vie cu struguri de masa, pe care elevii îi folosesc ca materie didactică pentru instruire. Tot de aici se obțin și venituri substanțiale când intră via pe rod. Liceul Agricol „Gheorghe Ionescu-Șișești“ pregătește generații de învingători, profesorii știind foarte bine că actualii elevi pregătiți acum vor asigura viitorul României. De altfel, agricultura și industria alimentaraă ocupă peste 72% din ponderea claselor acestui liceu iar calificările sunt multe și variate: tehnician veterinar, apicultor, sericicultor, horticultor, lucrător în agroturism. Cele mai căutate specializări sunt tehnician veterinar, bucătar-ospătar, mecanic auto, tehnician analize produse alimentare, tehnician în gastronomie.

Cui se adresează liceul din Valea Călugărească

Liceul se adresează în primul rând tinerilor din mediul rural cu vârste de până în 14 ani, dar și adulților (pentru formare continuă) din zona Văii Cricovului și din Podgoria Dealu Mare care doresc să păstreze tradiția locală, să genereze noi tradiții, să aibă parteneriate la nivel regional, interregional și internațional și care consideră agricultura și industria alimentară un mod de viață sănătos (inclusiv prin promovarea produselor ecologice), o alternativă durabilă de afirmare, oferind avantaje materiale direct proporționale cu efortul depus.

Derivate din misiunea școlii, țintele strategice reprezintă intențiile majore ce vor fi realizate prin proiectul de dezvoltare a unității școlare, acestea fiind: perpetuarea tradiției de pregătire în domeniul agricol – promovarea învățământului pentru o agricultură ecologică; formarea unei noi tradiții în domeniul industriei alimentare și în domeniul factorilor de mediu; încurajarea și sprijinirea altor activități necesare spațiului rural; recalificarea forței de muncă din mediul rural pentru desfășurarea unor activități agricole și neagricole în condițiile respectării calității mediului; inserția profesională a absolvenților datorită parteneriatelor încheiate cu agenți economici; perpetuarea tradițiilor și a obiceiurilor populare din zona Văii Cricovului și din Podgoria Dealu Mare, precum și dezvoltarea relațiilor de parteneriat regional, interregional și internațional. „Din păcate, copiii fug de ideea de agricultură, cuvântul fiind sinonim cu sapa pentru ei. Încercăm să le explicăm că agricultura înseamnă mult mai mult decât atât. De aceea, ne concentrăm foarte mult pe promovarea liceului. Anual, toți profesorii merg și promovează în toate școlile din întreg bazinul Văii Cricovului acest liceu, dar și în presă și prin întâlniri cu părinții – posibile înainte de pandemie“, spune directorul Liceului Agricol „Gheorghe Ionescu-Șișești“, doamna profesor Mihaela Barbu.

Cum era liceul în anii '70

Una dintre absolventele Liceului Tehnologic „Gheorghe Ionescu-Șișești“ este Maria Bogdan, colega noastră, care a absolvit în 1978. Maria ține legătura cu foștii colegi și își amintește cu drag de perioada liceului, o instituție care a format generații de specialiști în horticultură. „Pe vremea noastră – câțiva ani și după noi, poate până prin 1986 –, liceul pregătea strict specialiști în horticultură. Era printre cele mai bune din țară. Cred că rata de promovare la bacalaureat se menținea la peste 95%, de fapt 100%, că nu era voie să nu ai bacalaureat, iar procentul de reușită la examentul de admitere în facultate – examente adevărate, nu grilă, nu medii – oscila între 30 și 70%. Profesorii aveau o dedicare rară, făceau un gen de voluntariat, de dragul performanțelor obținute de noi, plus că aveau un rol esențial în educarea fiecăruia dintre noi. Faptul că s-au legat și păstrat prietenii profesor-elev peste ani spune multe. Liceul a livrat sute, poate mii de ingineri, doctori în științe, profesori universitari ori în învățământul gimnazial sau liceal, antreprenori în agricultură, dar și ofițeri în MapN, scriitori, actori, avocați etc“, povestește absolventa promoției 1978, Maria Bogdan.

Focus pe practică, nu doar pe teorie

În această unitate de învățământ se pune mare accent pe practică, iar activitățile și proiectele sunt din cele mai diverse. De pildă, unul dintre programele liceului poartă denumirea de „Ecoprovocare“. Ce se se întâmplă în cadrul acestui program? Ei bine, elevii participă la activități de ecologizare, de plantare de puieți forestieri – cu participarea ecoambasadorilor liceului în parteneriat cu Ocolul Silvic, plantare de copaci –, așa cum a fost cazul plantării de aronia chiar în livada liceului, la realizarea de grădini multifuncționale, precum și la activități ce au ca scop informarea tinerilor cu privire la necesitatea unei alimentații sănătoase, în contextul actual. Patronul liceului este Sfântul Gheorghe, ziua liceului fiind sărbătorită în fiecare an în data de 23 aprilie. Liceul poartă numele celui care și-a dedicat viața agriculturii și cercetării, marelui Gheorghe Ionescu-Șișești. Modest, Gheorghe Ionescu-Șișești se considera „un om obișnuit, care a căutat doar să-și facă datoria oriunde a lucrat“.


Liceul Tehnologic „Gheorghe Ionescu-Șișești“ din comuna Valea Călugărească, județul Prahova, a fost înființat după atacul de filoxeră din 1882, primii profesori având o misiune destul de dificilă – să formeze specialiști care să poată repună pe picioare sectorul viticol românesc. În toți acești ani, în acest liceu s-au format viticultori și fermieri, mulți dintre proprietarii de crame, oenologi sau viticultori pornindu-și cariera de aici.


Simona-Nicole David

Proiectele continuă în orașul Mizil. Fondurile europene, gura de oxigen pentru dezvoltare

Orașul Mizil este situat în estul județului Prahova, la îngemănarea dealurilor cu Câmpia Bărăganului și în preajma vestitelor podgorii ale Tohanilor, Istriței și Pietroaselor.

Obiective ale modernizării

La Mizil funcționează fabrici de poliuretan, mobilă, saltele, armament, produse alimentare. De asemenea, este și un centru viticol. Este un oraș avantajat prin poziționarea lui geografică și poate dezvolta și un turism de tranzit. În vecinătatea orașului se află o zonă considerată rezervație hidrologică cu izvoare minerale – Băile Boboci, unde potențialul turistic și balnear poate fi valorificat. Modernizarea Mizilului este în plin proces.

Ministerul Dezvoltării a semnat recent o finanțare pentru proiectul „Îmbunătăţirea calităţii vieţii populaţiei din Oraşul Mizil“, prin Programul Operaţional Regional 2014-2020, Axa prioritară 13. Proiectul are două componente. Prima se referă la îmbunătăţirea serviciilor sociale, educaţionale, culturale și recreative și vizează modernizarea, reabilitarea şi dotarea Şcolii Gimnaziale „Sfântul Nicolae“, modernizarea, reabilitarea şi dotarea Casei de Cultură a Oraşului Mizil, respectiv înfiinţarea unui centru multifuncţional pentru tineret, prin schimbarea folosinței inițiale a vechiului sediu al Primăriei oraşului Mizil.

Cea de-a doua componentă urmărește îmbunătăţirea spațiilor publice urbane, proiectul incluzând, la acest capitol, modernizarea străzilor Ţepeş Vodă, Zorilor și Griviţei), dar și amenajarea unui teren de sport.

Situația fondurilor europene

Pentru primarul orașului Mizil, Silviu-Călin Negraru, fondurile europene reprezintă gura de oxigen de care are nevoie pentru a rezolva anumite probleme ale urbei.

În acest sens, există mai multe contracte de finanțare pentru implementarea unor proiecte de ecologizare, construirea unei platforme comunale de depozitare și gospodărire a gunoiului de grajd în oraș. Sursa finanțării o reprezintă fondurile mixte. Există și proiecte de infrastructură rutieră – modernizare străzi din pământ în orașul Mizil, iar sursa finanțării sunt fondurile naționale.

Primarul are și proiecte de școli și grădinițe – Reabilitarea, modernizarea, extinderea și dotarea Liceului tehnologic „Tase Dumitrescu“, Mizil, sursa finanțării fiind fondurile europene, creșterea eficienței energetice a Corpului nr. 5 al Liceului Teoretic „Grigore Tocilescu“ oraș Mizil, având ca sursă de finanțare fonduri europene. Lista continuă cu proiecte de unități medicale, respectiv Reabilitare, extindere și dotare infrastructură Ambulatoriu Integrat din cadrul Spitalului Orășenesc „Sfânta Filofteia“ Mizil, sursa finanțării fiind fondurile europene, Creșterea eficienței energetice la Spitalul Orășenesc „Sfânta Filofteia“ Mizil – Pavilionul principal, proiecte de apă și canal – Reabilitarea și modernizarea sistemelor de apă și canalizare în județul Prahova (proiect fazat) beneficiar SC HIDROPRAHOVA SA, localități: Breaza, Sinaia, Câmpina, Mizil, Vălenii de Munte, Plopeni, Urlați, sursa finanțării fiind, de asemenea, fondurile europene.

Modernizarea drumurilor judeţene din zona Urlaţi – Mizil – Sălciile

Conducerea Consiliului Judeţean a anunţat anul trecut că a semnat ordinul de începere a lucrărilor în cadrul unuia dintre cele mai mari proiecte europene derulate în ultimii ani în Prahova, cel de modernizare a drumurilor judeţene 102K, 100C şi 102D. Proiectul european are o valoare de circa 150 de milioane de lei și vizează modernizarea unor drumuri importante din zona de sud-est a judeţului (zonă care asigură conexiunea spre Ialomiţa), fiind încadrate de ADR în prioritatea unu de dezvoltare a Regiunii Sud Muntenia. Lucrările se vor derula în Urlați, Mizil, Baba Ana, Ceptura, Ciorani, Fântânele, Fulga, Sălciile, Vadu Săpat şi Tomşani, pentru refacerea structurii celor trei drumuri, a podurilor și a podețelor pe o lungime de peste 40 de kilometri.

Pe lângă dezvoltarea infrastructurii rutiere şi fluidizarea traficului între Prahova şi Ialomiţa, proiectul contribuie şi la dezvoltarea economică şi turistică a zonei încadrate generic în aşa-zisul Drum al Vinului, pe lângă alte proiecte şi parteneriate pregătite de CJ Prahova.


Scurt istoric. Se pare că regiunea a fost locuită încă din neolitic, lucru dovedit de descoperirile de la Pietroasele, respectiv cetatea de la Gruiul Dării și castrul construit de Constantin Cel Mare în perioada campaniei din anul 332 împotriva goților de la nord de Dunăre, Monteoru, care a dat numele unei înfloritoare culturi din epoca bronzului, și Năeni, necropola tracică care datează din perioada 800 – 600 î.Hr. Prima mențiune documentară a localității se regăsește în catastifele Brașovului, în anul 1529. Localitatea este atestată documentar sub numele Eșteu într-un pergament slavon, emis la cancelaria lui Mihnea Turcitu la data de 6 iulie 1585. Din acest document reiese că așezarea are o vechime de câteva secole, fiind recunoscută și de comercianții de chilimuri și scoarțe.


Anca Lăpușneanu

Localnicii din Slănic-Prahova vor să salveze de la distrugere Muntele Verde

„Vor să ne bage istoria în saci și să o vândă ca ciment! Nu vom permite așa ceva!“

În ultimele zile ale lunii august a fost frământare mare la Slănic-Prahova. Localnicii au ieșit în stradă pentru a protesta și împiedica excavarea tufului vulcanic din zona Muntelui Verde, numit și Piatra Verde, „Dacul Adormit“ ori „Sfinxul Slănicului“. Deși este recomandat ca obiectiv turistic, acesta nu se regăsește în vreo formă de protecție. Nu face parte nici din Natura 2000, nu este nici rezervație geologică sau naturală ori monument al naturii. Apare totuși în perimetrul unui sit arheologic. Din acest motiv pesemne, în anul 2000, Primăria și Consiliul Local s-au gândit să facă un ban grămadă, așa că au concesionat 45.500 mp, care se suprapun și Muntelui Verde, unei firme de ciment din Dâmbovița, fix pentru exploatarea gipsului și a tufului vulcanic. Muntele Verde este văzut ca un simbol al orașului, de aceea sosirea utilajelor i-a iritat la culme pe localnici, care au reușit să stopeze temporar excavarea.

De altfel, autoritățile nu sunt la prima ispravă de acest fel. Sau, ca să vorbim pe șleau, chiar dacă Muntele Verde ar fi fost inclus în vreo rezervație, acest lucru nu ar fi împiedicat soarta pe care o are de aproape 20 de ani. Știm foarte bine că Primăria și Consiliul Local și-au permis să concesioneze, tot prin anii 2000 sau chiar mai devreme, Muntele de Sare sau Grota Miresei, obiectiv clasificat ca monument al naturii. Când o rezervație de acest tip, de notorietate națională, a intrat în proprietatea unui om de afaceri, a fost multă stupoare și cam atât. Chiar și când grota s-a prăbușit din cauze naturale, dar și pentru că a lipsit o minimă conservare, răspunsul (dat chiar semnatarei acestui articol) celui care a concesionat monumentul naturii a fost unul stupefiant: „Și ce-ați fi vrut, să stau cu umbrela deasupra, să nu-l plouă“? (n.n. muntele să nu-l plouă).

Scurt istoric ale unor decizii administrative cel puțin ciudate

Revenind la Muntele Verde, oamenii se tem ca masivul  să nu fie ras de pe fața pământului... Și e posibil să se întâmple acest lucru. Sau nu. E o chestiune de loterie. Loteria însemnând interesul conducătorilor pentru mediu. Și pentru un element unic în peisajul slănicean. Ca să respectăm adevărul, firma care a concesionat are toate documentele puse la punct: contract de închiriere cu orașul Slănic, modificat prin trei acte adiționale, ultimul semnat anul trecut, ce prelungește înțelegerea până în anul 2025, cu un preț de 0,33 lei/mp/lună; licență de concesiune pentru exploatarea gipsului și tufului vulcanic în perimetrul Slănic – Piatra Verde, eliberată de Agenția Națională pentru Resurse Minerale București în anul 2000 și modificată în 2013 și 2020; aviz emis de ANRM-Compartimentul de Inspecție Teritorială Ploiești pentru anul 2021; autorizația de mediu din 2011, revizuită în 2019, cu viza pentru perioada ianuarie 2021-ianuarie 2022. Iar la sfârșit, compania spune explicit: „Suprafața închiriată de la Consiliul Local Slănic se suprapune zonei de exploatare și face parte din perimetrul de exploatare, instituit de către Agenția Națională pentru Resurse Minerale), acesta neaflându-se pe o arie naturală protejată“. Cu alte cuvinte, proprietarii fabricii de ciment, care întâmplător sunt reprezentanții unei companii din Germania, n-au venit de capul lor la Slănic și nici prin abuz de putere, ci cu voie de la stăpânire. A se citi reprezentanți ai statului român. Deocamdată, la presiunea oamenilor, șefii administrației locale, dar și firma, care și-a retras utilajele, au făcut un pas în spate. Primarul chiar a promis că va solicita Consiliului Local rezilierea înțelegerii, dar într-un fel le-a scos ochii localnicilor, amintindu-le posibilele consecințe ale unei atare acțiuni: „Trebuie să ne așteptăm la o luptă grea, pentru că rezilierea contractului presupune deschiderea unui litigiu în instanță și să dăm înapoi banii pe care i-am încasat de la companie.“

De ce țin oamenii atât de tare la Muntele Verde?

Pentru că s-au născut cu el. Pentru că străjuiește orașul de secole. Pentru culoarea stranie a pietrelor. Pentru că au descoperit că stâncile formează un chip care se asemuiește unui dac, de unde și denumirile de sfinx sau „dacul adormit“. Pentru că tuful (piatră sedimentară) vulcanic de la Slănic a căpătat prin procesul de zeolitizare proprietăți deosebite care îi conferă utilități variate, mai ales în procesele de depoluare a apelor, de îndepărtare a ionilor radioactivi din sol etc. Importanța economică a acestor minerale supranumite „pietre ale viitorului“ – susțin reprezentanții societății civile din oraș – nu este pe deplin înțeleasă în economia românească, de la Piatra Verde exploatându-se doar material de construcții și gips. În 2016, slănicenii au inițiat o petiție pentru salvarea Muntelui Verde și pentru declararea perimetrului drept rezervație geologică sau monument al naturii. Orice, numai să nu fie distrus. Credeți că vreo autoritate s-a preocupat de acest lucru? Nu! În Prahova găsim în situl Natura 2000 zone care nu au nici pe departe valoarea „Dacului adormit“, cum ar fi câmpiile din sudul județului, dar nicio acțiune nu s-a consemnat pentru Slănic.

O rază de speranță tot ar fi...

Direcția Județeană de Cultură Prahova a transmis că lucrările în zona sitului arheologic „Așezarea din epoca fierului de la Groșani-Piatra Verde“ nu au avizul acestei instituții, ca atare a cerut imperativ sistarea lucrărilor: „Lucrările sunt efectuate fără avizul Direcției, cu încălcarea prevederilor Legii 50/1991 și OG 43/2000 privind protecția patrimoniului arheologic și declararea unor situri arheologice ca zone de interes național. Vă rugăm, în conformitate cu atribuțiile ce vă revin, să luați măsurile ce se impun pentru SISTAREA lucrărilor neautorizate.“

O imagine de dată recentă a sensibilizat toată țara. Cu tricolorul în brațe, oamenii au făcut lanț uman în jurul Muntelui Verde, considerată comoara lor naturală, jurând că n-o să dea voie nimănui să le ia „dacul adormit“: „Vor să ne bage istoria în saci și să o vândă ca ciment! Nu vom permite așa ceva!“

Maria Bogdan

  • Publicat în Mediu

Mănăstirea Pissiota, ctitoria de suflet a unui aromân venit din Munții Pindului

Mănăstirea Pissiota, din Poienarii Burchii (Prahova), este așezământ monahal de măicuțe, redeschis după 1990, prin nevoința obștilor conduse de starețele stavrofore Mihaela Novacovski și Irina Călin. Biserica este considerată unicat în peisajul mănăstiresc sudic, dar la fel de multă curiozitate stârnește numele acestui lăcaș.

Trebuie să spunem întâi de toate că această localitate din partea de sud-vest a județului Prahova, Poienarii Burchii, este atestată documentar din 1594, când proprietara moșiei „Poeana“, Doamna Stanca, soția domnitorului Mihai Viteazul, închină satul mănăstirii Simonopetras, de la Sfântul Munte Athos. Lăcașul însă este unul de dată recentă, fiind construit între anii 1928-1929 de industriașul Nicolae Pissiota (1860-1940) și soția sa Zoe Pissiota (1868-1940). Dar cine este și de unde vine acest ctitor ce-și doarme somnul de veci alături de soție și familie, chiar în cripta lăcașului?

Ei bine, Nicolae Nacu Pissiota este un aromân născut în anul 1860 la Hrupiste, lângă Lacul Kastoria, în Grecia, pe atunci, parte a Imperiului Otoman. Famila se ocupa cu oieritul, dar micul Nacu, fiind un elev meritoriu, este purtat prin școli. Ajunge să studieze la Paris, însă aici se îmbolnăvește de tuberculoză, maladia obligându-l să se întoarcă acasă, undeva în Munții Pindului, unde se însănătoșește miraculos după un an.

Revine la Paris, termină studiile cu diplomă de inginer la Școala de Drumuri și Poduri (École Nationale des Ponts et Chausssées) între anii 1888-1892, după care, la sfatul amicului său, viitorul general și diplomat Burghele, se stabiliește în România, ca angajat la Căile Ferate Române. Își consolidează apoi propria sa firmă, perioadă în care construiește, printre altele, Atelierele Grivița și podul de cale ferată de peste râul Buzău. Se căsătorește în 1894 cu Zoe Eustațiu, cu care are trei copii. La sfârșitul Primului Război Mondial, drept mulțumire că familia sa a scăpat teafără, cumpără de la generalul Angelescu, fost ministru de război, o proprietate la Poienarii Burchii, pentru a construi o mănăstire și un dispensar sătesc. Ținând cont de ziditori, arhitectul Ioan Giurgea imprimă bisericii influențe macedonene, de stil bizantin, cu unele trăsături din renașterea italiană. Se spune că ar fi unică în acest stil din sudul României. Pictura a fost realizată de Costin Petrescu și ucenicul Gheorghe Eftimiu, aceiași care au pictat frescele interioare ale Ateneului Român sau Catedrala de la Alba Iulia. De portretele ctitorilor și ale patriarhilor Miron Cristea și Justinian Marina s-a ocupat artistul Vasile Rudeanu.

Catapeteasma bisericii este sculptată în lemn de trandafir și de cireș adus din Grecia, mobilierul în lemn de stejar, cu motive naționale (autor – Anghel Dima), iar pardoseala este din marmură roșie de Carrara. Piesa de rezistență este, desigur, Icoana Maicii Domnului cu Pruncul – făcătoare de minuni. Între anii 1928 și 1948 a fost mănăstire de călugări, apoi de maici, până în 1962, când comuniștii desființează lăcașul și-i dau alte utilizări. După 31 de ani de ruină, ușile mănăstirii se redeschid. Au loc costisitoare lucrări de refacere (turlă, acoperiș, refacere frescă, brâu de piatră la exterior, chilii, stăreție, clopotniță, anexe pentru vizitatori), iar dispensarul a fost reclădit și transformat în așezământ pentru bătrâni. Interesant este că primii care au oferit ajutor substanțial sunt exact urmașii industriașului Pissiota...

Maria BOGDAN

Scurt istoric al sării în România, din vremuri neștiute și până astăzi (I)

În lucrarea Sarea în preistoria României, semnată de dr. Dan Monah, una dintre personalitățile marcante ale arheologiei preistorice, se afirmă că geologii români au inventariat în țară peste 300 de mari depozite de sare, ce acoperă o suprafață de circa 30.000 kmp. Acestea sunt grupate în două mari zone salifere: prima, în exteriorul arcului carpatic, se întinde din nordul țării (Suceava) și până prin Valea Jiului, trecând prin Carpații de Curbură, pe o bandă care ar însuma 1.500 km și o lățime de câțiva kilometri; a doua, în Transilvania, care ar ocupa în jur de 16.200 kmp. În afara acestora mai sunt câteva zăcăminte importante în Maramureș și în Moldova, în afara Carpaților, la Ibănești – Dorohoi și la Hârlău.

Sarea se pare că ar fi exploatată pe teritoriul României de azi de prin anii 6000 î.Hr. Două situri de valoare excepțională din județul Neamț stau mărturie: Lunca (Vânători) și Țolici (Petricani); pentru primul, așezat pe linia zăcământului de la Oglinzi, cercetătorii de la Muzeal Județean Neamț și Universitatea din Regensburg (Germania) au stabilit vechimea prin anii 6050 î.Hr., iar pentru al doilea datarea este localizată în perioada 6.000-3.500 î. Hr. De asemenea, cercetările de la Băile Figa (Bistrița-Năsăud) au scos la lumină, conservate ideal, instalații de lemn de acum 3.000 de ani, jgheaburi mari, troace, lopeți, baroase decupate din trunchiuri de copac, vase de lemn și ciocane masive de minerit realizate din piatră, toate utilizate la exploatarea sării. Evident că dacii exploatau sarea înainte de cucerirea romană. Dar aceștia au venit cu un plus de tehnologie, atât cât putea fi, în acele vremuri, iar urme ale salinelor romane s-au găsit la Ocna Sibiu, Ocna Mureș, Cojocna, Sic, Ocna Dej, Domnești, Mărtiniș, Ocnele Mari, Mănastur, Bata, Reteag, Ciceu, Cristur, Arpas, Beclean etc.

Sarea, azi

Venind în zilele noastre, Societatea Națională a Sării-Salrom are în exploatare 7 saline, corespunzătoare sucursalelor din subordine: Slănic (Prahova), Râmnicu Vâlcea (Vâlcea),Târgu Ocna (Bacău), Praid (Harghita), Cacica (Suceava), Ocna Dej (Cluj) și Ocna Mureș (Alba). Alte saline și-au pierdut interesul pentru exploatare (închise), dar nu și din punct de vedere turistic: Turda (Cluj), Coștiui (Maramureș), Ocna Șugatag (Maramureș), Rona de Sus (Maramureș), Ocna Sibiului (Sibiu), Cojocna (Cluj), Sic (Cluj), Doftana (Telega, Prahova). Dincolo de importanța economică a exploatărilor de sare, că mai sunt sau nu active, acestea au avut două efecte majore de-a lungul timpului: pe lângă saline s-au consolidat și dezvoltat localități urbane importante; proprietățile curative inclusiv ale apelor sărate au transformat aceste așezări într-o reală industrie turistică. În cele ce urmează vom scrie, pe scurt, despre exploatările active.

Slănic Prahova

Zăcământul, cu vârsta fixată prin Tortonian Superior, se întinde pe o suprafață de 10 kmp. Începuturile istoriei salinei datează din jurul anului 1685, când spătarul Mihail Cantacuzino, realizând potențialul zonei, a cumpărat moșia Slănic, deschizând mina Valea Verde (1688), apoi Baia Baciului (1689-1691). Ulterior, aproape până în zilele noastre, s-a exploatat sare din minele Mihai, Carol, Unirea și Victoria. Minea Unirea (208 m adâncime) a devenit, după ce s-a închis, cel mai important obiectiv de vizitat din stațiune, având în adâncuri camere amenajate, busturi în sare ale lui Burebista, Traian și Decebal, Mihai Viteazul și Mihai Eminescu, terenuri de sport, locuri de joacă pentru copii, carting, jocuri mecanice, spațiu delimitat pentru tratament. Dar la fel de căutate sunt, în ordine, Baia Baciului și Baia Roșie, ambele concesionate, Baia Verde (domeniul public) și Muntele Verde, precum și baza de tratament.

Râmnicu Vâlcea (Ocnele Mari)

Conform descoperirilor arheologice, pe aceste locuri s-a aflat vestitul centru tribal „Buridava“, despre care a scris istoricul grec Ptolemeu. Exploatarea de la Ocnele Mari este cumva localizată în timpul domniei lui Constantin Brincoveanu. Primele „găuri“ sunt săpate la Cărpiniș, dar acestea se surpă, lăsând loc lacului „Din Brazi“. Mai târziu se efectuează altele, din care se exploateză 15 ani, dar și acestea se prăbușesc, formând „Balta Roșie“. Apar, cu timpul, minele Sf. Ioan Vechi, Sf. Ioan cel Nou, Pavel (1 Mai). Din 1993 au început lucrările la mina nouă din punctul Cocenești. Salina Ocnele Mari oferă condiții de relaxare, agrement și tratament (sport, spații de joacă, restaurant și cramă, un magazin de souveniruri și de băuturi răcoritoare, fast-food, tratament), dar foarte vizitată este biserica cu hramul Sf. Varvara și Sf. Gheorghe. În afară se găsesc, foarte cătate și acestea, ștrandurile Ocnele Mari și Ocnița.

Târgu Ocna, Bacău

Cea mai veche mărturie scrisă despre zăcământul de sare de la Tg. Ocna datează din anul 1380. Este, de fapt, un hrisov domnesc din care rezultă plata unei catități de 2.000 ocale de sare pentru construcția unui pod de piatră. Dezvoltarea exploatarii este pusă apoi pe seama domnitorului Ștefan cel Mare, acesta întărind privilegiul acordat ctitoriei de la Putna de a se aproviziona cu sare de la Târgu Ocna. Prin secolul al XVIII-lea, ocnașii condamnați la muncă pentru grave delicate stăteau în adâncul minei zile în șir; Grigore Ghica a fost atât de impresionat de soarta acestora încât a luat primele măsuri de cazare a lor în afara ocnei. Exploatarea s-a realizat în minele Moldova Veche (mina Carol I), Moldova Nouă (mina Carol II), Pilot (aici a funcționat, în perioada 1974-2005, un sanatoriu), Trotuș și Unirea. Din punct de vedere turistic, este exploatat orizontul IX al minei Trotuș, amplasat la 240 m adâncime și desfășurat pe 13.000 mp. În adâncuri se găsește o biserică ortodoxă, spații pentru activități sportive și de joacă, jocuri mecanice, punct de prim ajutor, lac cu apă sărată și cascadă, iar în afară, baza de tratament a fost completată cu ștrand, un muzeu al sării etc. (Va urma)


Primele atestări documentare

În analiza „Exploatarea zacămintelor de sare din România”, prof. univ. dr. ing. Dumitru Fodor, membru titular al Academiei de Științe Tehnice din România, scrie că primele documente care semnalează existența unor ocne de sare s-ar referi la Turda (1075), Rona și Ocna Șugatag (1191), Ocna Dej (1236), Cojocna (1291) și Ocna Sibiului (1326) – în Transilvania și Maramureș și Tg. Ocna (1380), Trotuș (1.570), Ghitioara (1557), Ocnele Mari (1408), Ocnele Mici (1517), Telega (1563) – în Moldova și Țara Românească. Mai târziu apar exploatări la Praid, Vișeu, Câmpulung pe Tisa, Teișani, Sărari, Grozesti, Ibănești etc. Spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, în Transilvania se produceau anual 100.000 tone de sare, în Țara Românească – 8.000 tone, iar în Moldova, în jur de 13.000 tone. În anul 1938, producția României Mari se ridica la 350 000 de tone sare, iar prin anii 1990-2000 cantitatea de sare solidă era de 2 milioane tone/an, iar cea de sare în soluție depășea 3 milioane tone/an.


Maria BOGDAN

  • Publicat în Magazin

Prahova sau cum s-a dezvoltat a cincea putere economică a României

Cu un PIB de 40,9 miliarde de lei, Prahova este a cincea economie a țării, după București, Cluj, Timiș și Constanța. Statistica nu-i bucură pe localnici, fiindcă vorbim despre un regres; o lungă perioadă de timp, până prin anul 1995, exceptând Capitala, Prahova a fost cel mai puternic județ din țară, cu o contribuție la PIB-ul național de 4,1%, față de 3,9%, în prezent. Reculul a fost cauzat de prăbușirea unor coloși care aveau legătură cu industria extractivă și de prelucrare. Este adevărat, aceste capacități au fost înlocuite, printre altele, cu 14 parcuri industriale (locul I în țară), dar tot nu s-au creat mecanismele prin care județul să-și recapete statutul și forța de altădată. În afară de a include municipiul Ploiești, supranumit „orașul Aurului Negru“, județul Prahova și-a câștigat notorietatea și prin cea mai căutată zonă de munte, Valea Prahovei, cu Sinaia, socotită „Perla Carpaților“ și, pentru spațiul rural, prin renumita podgorie „Dealu Mare“.

Situat în regiunea istorică Muntenia, la câteva zeci de kilometri nord de București, județul Prahova are o suprafață de 4.716 km², fiind al 33-lea, din țară, ca întindere. Este organizat administrativ în 104 localități: 2 municipii, 12 orașe (cu 53 de așezări asimilate) și 90 de comune, cu 405 sate. Relieful este foarte echilibrat, muntele, dealurile și câmpia ocupând suprafețe aproape egale.

Populația, în descreștere

Până în 2002, Prahova a avut cea mai numeroasă populație din România, după București, evident. Între timp a căzut pe locul secund, după Iași, numărând 712.447 de locuitori – populație rezidentă, respectiv, 787.529 de locuitori, populație după domiciliu. Deși județul numără al doilea cel mai mare număr de orașe din România, după Suceava, gradul de urbanizare este de 48,74%, nesocotind aici așa-zisele zone metropolitane, un proiect eșuat parțial în toată țara. Din 2007 și până în 2020, populația Prahovei a scăzut cu 11,02%, mai cu seamă în mediul urban, evoluție inexplicabilă dată fiind totuși puterea economică a zonei.

Buget și infrastructură publică

În anul 2019, județul Prahova a avut al șaselea cel mai mare buget din țară, după București, Timiș, Cluj, Iași și Constanța. În același an, doar 6 așezări rurale au avut bugete proprii (cele care reflectă puterea economică reală a unei comunități) mai mari de 10 milioane de lei: Ariceștii Rahtivani, Blejoi, Brazi, Filipeștii de Pădure, Florești și Păulești. Însă, în ultimii ani, primăriile rurale au înțeles că secretul dezvoltării îl reprezintă fondurile europene, astfel că există câteva comune care au excelat în acest domeniu: Drajna – 8 proiecte europene, Gorgota – 5, Drăgănești și Puchenii Mari – câte 4 fiecare, Cornu – 3 etc. De-a lungul timpului, autoritățile au avut ambiția să aducă în județ proiecte gigant, constituite în premiere naționale, cum ar fi primul sens giratoriu suspendat din România (Ploiești-Păulești), cel mai mare parc urban (de peste 50 ha), dar au uitat, din păcate, să asigure utilitățile imediate, respectiv alimentarea cu gaze și canalizarea. Aproape că nu este permis ca Prahova să aibă realizări atât de modeste în aceste două domenii. Consiliul județean s-a angajat ca, până în 2027, să introducă rețeaua de gaze în toate localitățile, să ducă spre 80% grad de acoperire cu canalizare și să realizeze mari proiecte de infrastructură (drum de legătură direct Valea Prahovei–Valea Teleajenului, drum nou Valea Doftanei–Săcele etc.)

Cultură și educație

Prahova deține 1.074 de monumente istorice, cel mai mare număr dintre județele țării, după București. Cu toate acestea, cu excepția Văii Prahovei, nu are faima altor zone din țară, cum ar fi Suceava sau Maramureș – cu mănăstirile sau bisericile din lemn din patrimoniul UNESCO. Județul are 23 de mănăstiri și schituri, câteva dintre acestea fiind monumente de importanță națională (Sinaia, Turnu, Apostolache, Brebu etc.), iar altele cu valoare extraordinară pentru lumea creștină (Ghighiu, Suzana, Caraiman, Cheia, Crasna, Jercălăi etc.). 19 dintre acestea se găsesc în mediul rural. Partea de cultură este completată de: 37 de muzee, unele unicat- Muzeul Ceasului ori al Petrolului, din Ploiești, monumente istorice de valoare națională excepțională (Castelul Peleș-Sinaia, Casa memorială „Nicolae Iorga“, din Vălenii de Munte, muzeele Hasdeu și Grigorescu, din Câmpina, Conacul Bellu, din Urlați), 31 de situri din neolitic, epoca bronzului și din perioada dacică (Drajna, Dumbrăvești și Târgșoru Vechi), 345 de biblioteci, care dețineau peste 4,3 milioane de volume, teatru, filarmonică etc. Infrastructura educațională este reprezentată de 234 de entități juridice (cu peste 800 de școli) care dispuneau de 4.187 săli de clasă (inclusiv amfiteatre), 4.187 de laboratoare, 173 săli de gimnastică, 160 de ateliere școlare, 213 terenuri de sport, 1 bazin de înot și 11.273 PC.

Sănătate

În 1990, Prahova avea o infrastructură sumară de sănătate: 16 spitale, 243 de dispensare medicale, 2 sanatorii TBC, 2 preventorii și 30 de creșe. După 30 de ani, datele INS arată că județul a rămas tot la 16 spitale la stat, în vreme ce mediul privat a construit 10 unități sanitare cu paturi. Infrastructura este completată cu 351 de cabinete medicale de familie, 64 de cabinete medicale de medicină generală, 462 de cabinete stomatologice +154 de laboratoare dentare, 370 de cabinete medicale de specialitate, 232 de farmacii + 59 de puncte farmaceutice, 60 de laboratoare medicale. Principalele cifre care oglindesc acest sistem la nivel de județ țin de: 5,3 paturi de spital la 1.000 de locuitori, cifră sub media națională; 0,8 de proceduri medicale (CT, RMN, angioplastii) pentru un locuitor, sub media națională, de 0,9 proceduri/locuitor; 16,5 numărul de medici/10.000 locuitori, cifră mult sub media pe țară (31,1); rata de asigurare a asistenților medicali – 71,4 la 10.000 de locuitori, sub valoarea medie pe țară, de 74,9 etc. Și din nou ne-am putea pune întrebarea de ce nu s-a construit în sistemul public măcar un spital nou în 30 de ani și, de asemenea, de ce o forță economică, așa cum este Prahova, are rezultate sub media națională la indicatorii de sănătate.

Producția industrială

Prahova a fost și este un județ industrializat. Principalele ponderi le dețin industria extractivă, de prelucrare a țițeiului (3 din cele cinci rafinării active din România sunt în Prahova) și cocsificare a cărbunelui, industria alimentară, a băuturilor, a tutunului și industria de mașini și echipamente.

În județ își desfășoară activitatea 24.211 de firme (5,15% din numărul total național), din care 1.908 (7,88%) au capital străin, provenit din 82 de țări. Cifra de afaceri cumulată a urcat, în 2019, până la 11,77 mld. euro, cu o rată medie a profitului de 5,9%. Structura economică, după ponderea cifrei de afaceri, indică următoarea ordine: industrie – 41%, comerț – 35%, servicii – 15%, construcții – 5%, agricultură – 2%, turism – 1%, cercetare-dezvoltare Hi Tech – sub 1%. Industria alimentară și de băuturi este bine reprezentată prin unități de panificație, preparate din carne, produse lactate, conserve din legume și fructe, băuturi spirtoase, sucuri naturale și băuturi carbogazoase, vinuri.

Agricultură și silvicultură

Suprafața agricolă a județului este de 270 mii de hectare (2% din teritoriul agrar național și 57% din suprafața județului), fiind distribuită astfel: 53,2% suprafață arabilă, 25,9% pășuni, 14,3% fânețe, 3,6% livezi și 3,1% podgorii de viță-de-vie. În economia județului, ponderea agriculturii a scăzut de la 2,26% (1,45 mld. lei), în anul 2012, la 1,94% (1.68 mld. lei), în anul 2018. Județul nu excelează în agricultură, însă deține câteva centre agrare importante: Valea Călugărească, Urlați, Ceptura și Tohani – viticultură; Balta Doamnei, Gherghița și parțial Puchenii Mari – importante bazine legumicole; Gornet – arbuști fructiferi (zmeură); Băicoi, Măgurele, Drajna, Cerașu, Bertea, Vălenii de Munte etc. –pomicultură. În sectorul zootehnic s-a înregistrat o creștere a numărului de bovine, ovine și caprine, păsări și albine, dar și o diminuare de 17,3% a porcinelor. Prahova are un fond forestier de 145.000 ha, 63% din suprafață aflându-se în proprietatea statului și 37% în proprietate privată. Direcția de Statistică Prahova constată o menținere constantă a suprafeței fondului forestier și o creștere cu 100 ha a suprafețelor împădurite.

Turism

Turismul în județ este susținut în proporție covârșitoare de stațiunile de pe Valea Prahovei: Sinaia, Bușteni și Azuga. Acestea și-au dezvoltat o infrastructură solidă pentru sporturile de iarnă, dar și pentru petrecerea timpului liber în restul anotimpurilor. La Sinaia se găsește unul dintre cele mai vizitate obiective din România, Castelul Peleș, reședința Familiei Regale, la care se adaugă Mănăstirea Sinaia, precum și Castelul Cantacuzino și Crucea Caraiman, din Bușteni. Vorbind despre natură, să amintim fie și numai Sfinxul și Babele, din interiorul Parcului Național Bucegi. Ca importanță turistică urmează Slănic, cu celebra Mină Unirea, și băile Baciului, Verde și Roșie ori Muntele Verde, precum și Cheia (Măneciu), ultima neavând însă infrastructură publică de agrement, ci doar farmecul unor plimbări pe Muntele Ciucaș. Pentru spațiul rural, din păcate, din toate ideile și proiectele CJ Prahova (drumurile Vinului, Fructelor, Sării și Voievozilor) nu a rezultat mare lucru; doar mediul privat a făcut atractivă podgoria Dealu Mare și sunt palide încercări de dezvoltare a așezărilor din zona de deal și de munte. În agroturism Prahova are a se lăuda numai cu Valea Doftanei, dar și aici meritul le aparține antreprenorilor.


  • Drumuri: 2.231 km, din care 579 km modernizați, 1.310 km cu îmbrăcăminte asfaltică ușoară, 239 km din piatră și 103 km din pământ (32 km de drumuri județene și 71 km comunale);
  • Alimentare cu apă: 14 orașe (100%) și 80 de comune (88,88%);
  • Populația deservită cu alimentare cu apă: 600.234 de locuitori (84,24%);
  • Rețea de canalizare: 14 orașe (100%) și 29 de comune (32,22%);
  • Populația deservită rețea de canalizare: 321.682 de persoane (45,15%);
  • Rețea de gaze: 13 orașe (92,85%) și 41 de comune (45,55%).

(Date INS, 2019)


Maria Bogdan

  • Publicat în Social

A ieșit Garda de Mediu la treabă!

Comisariatul Județean Prahova al Gărzii Naționale de Mediu a anunțat că Primăria Iordăcheanu a fost amendată cu 25.000 lei pentru depozitările necontrolate de deșeuri găsite în localitate. În comunicatul de presă al instituției se precizează: „La data controlului, pe raza comunei, în apropierea DC 60, care face legătura între satele Iordăcheanu și Valea Cucului, s-a constatat că sunt depozitate deșeuri rezultate din construcții, demolări, saci, vegetale, deșeuri voluminoase (saltele), mobilier, deșeuri din plastic.

Pentru neconformitățile constatate, comisarii au stabilit măsuri cu termen și caracter obligatoriu de realizare, în sarcina Primăriei Iordăcheanu, pentru valorificarea/eliminarea deșeurilor și salubrizarea zonelor afectate de depozitări neconforme.”

În ultima perioadă, GNM-CJ Prahova a efectuat mai multe verificări și a dispus sancțiuni:

  • 15.000 lei unui firme din Ploiești, pentru un șantier ce nu repectă anumite norme;
  • 50.000 lei Primăria Băicoi, pentru depozitările necontrolate de deșeuri din spatele bisericii de pe DN1;
  • 100.000 lei Vega Ploiești;
  • 40.000 lei unui operator din Mizil pentru nerespectarea prevederilor Legii 211/2011 privind regimul deșeurilor;
  • 50.000 Primăria Urlați tot pentru depozite necontrolate de deșeuri;
  • 47.000 lei unei agent economic din Urlați pentru abandonarea deșeurilor pe un curs de apă;
  • 50.000 lei Primăria Puchenii Mari pentru abandonări masive de deșeuri ulterior împinse în suprafața deținută de Romsilva.
  • Publicat în Mediu

Liceul Agricol din Valea Călugărească, atracție pentru viitorii profesioniști

Profilurile, profesorii, orele la clasă, laboratoarele și numeroasele ore de practică desfășurate în diverse condiții și locuri, calitatea învățământului în general, dar și implicarea corpului didactic în pregătirea teoretică și practică a elevilor, iată doar câteva din motivele pentru care părinții înclină, iar copiii, pentru a deveni buni profesioniști în domeniu, aleg să-și formeze deprinderi și să-și consolideze cunoștințele în cadrul Liceului Agricol „Gheorghe Ionescu-Șișești“ din Valea Călugărească. Nu întâmplător mulți agenți economici din zonă își ,,extrag“ din fiecare promoție de aici viitori colaboratori.

Liceul cu profil agricol de la Valea Călugărească a fost înființat în 1907 de către ministrul Învățământului la acea vreme, Spiru Haret. Astăzi oferă trei tipuri de învățământ: liceal, profesional, profesional dual și postliceal.

Așadar, o unitate de învățământ cu tradiție, bine ancorată în nevoile agriculturii din orice perioadă, respectiva unitate de învățământ a pregătit – și continuă s-o facă – profesioniști de marcă, generații de învingători, profesorii realizând că actualii elevi, pregătiți temeinic acum, vor asigura un viitor solid  României de mâine.

„În acest an, agricultura și industria alimentară ocupă peste 72% din ponderea claselor acestui liceu, spunea recent directorul liceului, doamna profesor Mihaela Barbu. Iar calificările, continuă domnia sa, sunt multe și variate: tehnician veterinar, apicultor-sericicultor, horticultor, tehnician protecția plantelor, tehnician în controlul produselor agroalimentare și lucrător în agroturism.“

Potrivit doamnei director, cele mai căutate specializări sunt tehnician veterinar, bucătar-ospătar, mecanic auto, tehnician analize produse alimentare, tehnician în gastronomie.

De asemenea, liceul mai are și forma de învățământ postliceal, aici calificările fiind pentru tehnician protecția plantelor și tehnician în controlul produselor agroalimentare.

Țintele strategice ale liceului

Liceul se adresează în primul rând tinerilor din mediul rural cu vârste de până în 14 ani, dar și adulților (pentru formare continuă) din zona Văii Cricovului și din Podgoria Dealu Mare, care doresc să păstreze tradiția locală, să genereze noi tradiții, să aibă parteneriate la nivel regional, interregional și internațional și care văd agricultura și industria alimentară un mod de viață sănătos (inclusiv prin promovarea produselor ecologice), o alternativă durabilă de afirmare și avantaje materiale direct proporționale cu efortul depus.

Derivate din misiunea școlii, țintele strategice reprezintă intențiile majore ce vor fi realizate prin proiectul de dezvoltare a unității școlare, acestea fiind: perpetuarea tradiției de pregătire în domeniul agricol – promovarea învățământului pentru o agricultură ecologică; formarea unei noi tradiții în domeniul industriei alimentare și în domeniul factorilor de mediu; încurajarea și sprijinirea altor activități necesare spațiului rural; recalificarea forței de muncă din mediul rural pentru desfășurarea unor activități agricole și neagricole în condițiile respectării calității mediului; inserția profesională a absolvenților, datorită parteneriatelor încheiate cu agenți economici; perpetuarea tradițiilor și a obiceiurilor populare din zona Văii Cricovului și din Podgoria Dealu Mare, precum și dezvoltarea relațiilor de parteneriat regional, interregional și internațional. „Din păcate, copiii fug de ideea de agricultură, cuvântul fiind sinonim cu sapa pentru ei. Încercăm să le explicăm că agricultura înseamnă mult mai mult decât atât. De aceea, ne concentrăm foarte mult pe promovarea liceului. Anual, toți profesorii merg și promovează în toate școlile din întreg bazinul Văii Cricovului acest liceu, dar și în presă și prin întâlniri cu părinții – posibile înainte de pandemie”, ne mai explică directorul Liceului.

Dedicare și profesionalism, așa ar putea fi caracterizată activitatea corpului didactic de aici, însușiri împărtășite și... învățăceilor lor.

Practica, activitate de bază pentru elevii dornici să învețe

În această unitate de învățământ se pune mare accent pe practică, iar activitățile și proiectele sunt din cele mai diverse. De pildă, unul dintre programele liceului poartă denumirea de „Ecoprovocare“. Ce se se întâmplă în cadrul acestui program? Ei bine, elevii participă la activități de ecologizare, de plantare de puieți forestieri – cu participarea ecoambasadorilor liceului în parteneriat cu Ocolul Silvic, plantare de copaci – așa cum a fost cazul plantării de aronia chiar în livada liceului, la realizarea de grădini multifuncționale, precum și la activități ce au ca scop informarea tinerilor cu privire la necesitatea unei alimentații sănătoase, în contextul actual.

Patronul liceului, aveam să aflu, este Sfântul Gheorghe, ziua liceului fiind sărbătorită în fiecare an în data de 23 aprilie.

Liceul poartă numele celui care și-a dedicat viața agriculturii și cercetării, marelui Gheorghe Ionescu-Șișești. Modest, specific intelectualilor de înaltă ținută, acesta se considera „un om obișnuit care a căutat doar să-și facă datoria oriunde a lucrat“.

Simona Nicole David

Nouă legătură rutieră Buzău-Prahova

Președintele Consiliului Județean Buzău, Petre Emanoil Neagu, a anunțat că drumul județean 102C, Cislău-Bărăști-Scărișoara-Buda Crăciunești-limită Prahova, va fi complet reabilitat până la sfârșitul acestui an: „o mare parte a acestui drum nu a fost niciodată asfaltat.

Este un proiect complex, cu multe consolidări, are o lungime de peste 11 km și este finanțat din fonduri proprii ale Consiliului Județean Buzău. Reabilitarea lui deschide și calea dezvoltării unei zone superbe, cu un mare potențial turistic, cu trasee turistice care pot încânta pe oricine. Un loc de seamă în istoria locului îl are Doamna Neaga, fiica lui Vlaicu Clucerul din Cislău și soția lui Mihnea Turcitul, domn al Țării Românești.

Noua cale rutieră intră în Prahova prin satul Mireșul Mic, din comuna Sângeru, de unde are ramificații spre coridoarele importante fie prin Lapoș-Jugureni-Gura Vadului-Mizil la DN1B Ploiești Buzău, fie prin Sângeru-Apostolache-Bălțești, la DN1A, Ploiești-Cheia-Brașov. Cu mulți ani în urmă, autoritățile din cele două județe au mai creat un drum (DJ 100 H) care leagă Prahova, prin Lapoș, de Buzău, prin Tisău.

Maria Bogdan

Pași importanți pentru autostrada Ploiești-Buzău

Ministrul Transporturilor, Cătălin Drulă, a anunțat deunăzi vreme că a fost transmisă, pentru validarea de către Agenția Națională de Achiziții Publice, documentația pentru licitația destinată execuției lucrărilor tronsonului Ploiești (Dumbrava)-Buzău a autostrăzii A7, care face legătura între București (prin nodul la autostrada A3, de la Dumbrava) și nordul Moldovei.

Drulă a precizat: „După validarea de către ANAP, licitația pentru execuția lucrărilor, adică efectiv construire, va fi publică pe SICAP pentru depunerea de oferte. Imediat după semnarea contractului, constructorul va putea intra în teren.„ Termen de execuție a lucrărilor este de 20 de luni. Autostrada este împărțită în 3 loturi: Nod Dumbrava pe A3 București până la Mizil-21km; Mizil până la Pietroasele-28,35km; Pietroasele până la Buzău-13,90km.

Pe aceste tronsoane sunt prevăzute 6 noduri rutiere, 42 de poduri/ pasaje /viaducte, 4 parcări/spații de servicii și 2 centre de întreținere, perdele forestiere de-a lungul întregii autostrăzi și stații de încărcare pentru vehicule electrice.

Costurile, care vor fi suportate din banii PNRR, ajung la 5 miliarde de lei. Cel mai scump dintre sectoare este cel Prahova, estimat la 1,6-1,95 miliarde de lei.

Urmează Mizil-Pietroasele, cu 1,47 până la 1,74 miliarde de lei și Pietroasele-Buzău, cu 1,16 până la 1,37 miliarde de lei.

Panouri fotovoltaice pentru 45 de gospodării izolate din Mâneciu

Primăria comunei Măneciu, din Prahova, a obținut finanțare de la Administrația Fondului de Mediu în vederea instalării sistemelor fotovoltaice pentru gospodăriile izolate, neracordate la rețeaua de distribuție a energiei electrice și aflate la cel puțin doi kilometri distanță de rețea. Autoritățile au lansat procedura de achiziție destinată lucrărilor de execuție pentru 45 de sisteme fotovoltaice de producere a energiei electrice, inclusiv instalații interioare și exterioare.

Valoarea estimată a contractului este de 945.378 de lei fără TVA, un singur proiect neputând depăși 21.008,40 lei, fără TVA. Contractul prevede achiziția echipamentului- panou fotovoltaic, încărcător, baterii (acumulatori), invertor, materiale, conexiuni și siguranțe, modul înregistrare-stocare date și comunicație a acestora, structura de montaj a sistemului, tablou electric de curent continuu-alternativ, instalația electrică exterioară, montajul și punerea în funcțiune a sistemului fotovoltaic. Anul acesta, bugetul Administrației Fondului pentru Mediu (AFM) prevede 250 de milioane de lei pentru programul „Panouri fotovoltaice.”

  • Publicat în Mediu

A fost semnat ordinul de începere a lucrărilor la cel mai mare proiect rutier din Prahova

La patru ani de la depunerea proiectului și la doi de la semnarea contractului de finanțare, Consiliul Județean Prahova a dat, în sfârșit, ordinul de începere a lucrărilor pentru modernizarea a 46,03 km de drumuri județene din estul județului, pe ruta Urlați-Cherba-Ceptura-Fântânele-Vadu Săpat (Ungureni)-Mizil-Baba Ana (Conduratu)-Fulga de Sus -Fulga de Jos-Sălciile.

Este vorba despre o investiție finanțată prin Programul Operațional Regional 2014-2020, Axa Prioritară 6: „Îmbunătățirea Infrastructurii Rutiere de Importanță Regională”, Prioritatea de Investiții 6.1: „Stimularea Mobilității Regionale prin Conectarea Nodurilor Secundare și Terțiare la Infrastructură TEN-T, Inclusiv a Nodurilor Multimodale.

” Acesta este unul dintre cele mai mari proiecte din ultimii ani din județ, valoarea ridicându-se la 153.162.417,00 lei, din care 149.105.306,20 lei reprezintă fonduri europene nerambursabile. Durata de execuție a lucrărilor este de 33 de luni. Investiția presupune modernizarea unor segmente importante ale drumurilor județene DJ102K, DJ102D, DJ100C și DJ102D, dar și lucrări de creștere a siguranței rutiere prin instalarea de parapete de protecție, indicatoare rutiere pe consola alimentate cu celule fotovoltaice și benzi rezonatoare. Pe traseul propus, vor fi construite număr 17 stații de autobuz, din care 15 stații cu alveole.

Maria Bogdan

Noi proiecte europene obținute de 5 primării din Prahova

Cinci primării din Prahova au semnat, recent, la Agenția de Dezvoltare Regională Sud-Muntenia, mai multe contracte de finanțare prin Programul Operațional Regional 2014-2020, în valoare însumată de 66,12 mil. lei. Este vorba despre următoarele UAT, sume și proiecte:

  • Primăria Vălenii de Munte, „Creșterea calității vieții pentru populația din oraș prin îmbunătățirea serviciilor sociale, educaționale, culturale, recreative și îmbunătățirea spațiilor publice urbane”, în valoare de 22,75 milioane de lei, din care 22,3 mil. lei fonduri nerambursabile, în cadrul căruia se vor construi 4 imobile, cu 56 de locuințe sociale, un teren multifuncțional de sport, se va amenaja un parc și se vor extinde spațiile verzi din oraș;
  • Primăria Urlați, „Creșterea calității vieții pentru populația din oraș”, în valoare de 20,49 mil. lei, din care 20, 07 mil. lei fonduri nerambursabile, pentru construirea unei creșe și pentru amenajarea unui parc;
  • Primăria comunei Puchenii Mari, pentru demolare parțială, reabilitare, extindere și dotare Școala Pietroșani -6,58 mil. lei (5,43 mil. lei nerambursabil);
  • Primăria comunei Poiana Câmpina, modernizare Școala Gimnazială „Înv. Ion Mateescu”-6,63 mil. lei (6,4 mil lei nerambursabili);
  • Primăria comunei Filipeștii de Târg, sală de sport, terenuri de sport, alei pietonale și carosabile, spațiu parcare, împrejmuire, branșamente utilități la școala gimnazială-9,67 mil. lei.

Investiție de la zero în județul Prahova: Fermă mixtă de animale în satul Bătrâni

Adrian Daniel Mirică este un fermier tânăr din localitatea Bătrâni, județul Prahova, care a reușit să facă față cu brio noilor provocări apărute în sectorul zootehnic. Acesta spune că a moștenit meseria de crescător de animale, iar cu multă trudă a reușit să pună pe picioare de la zero o fermă mixtă de animale, cu toate că lipsa forței de muncă predomină în zonă.

Pasiune moștenită de la bunici

„Îmi plac foarte mult animalele și moștenesc această pasiune de la bunici, respectiv de la tatăl meu. Practic, de când mă știu am crescut printre animale. Când aveam 10 ani tatăl meu a renunțat la ele și mi-a spus că nu merită: «Nici nu mai avem cu cine lucra, doar bătaie de cap foarte mare!», tot îmi spunea. Dar după câțiva ani mi-am luat inima în dinți! Am început să iau de la bunicul meu câte o căpriță, până am ajuns la un efectiv de 150 de capre în anul 2019, iar în prezent am redus efectivul la doar 60 de capete, tot din lipsa forței de muncă. În schimb, am ajuns la aproximativ 200 de oi, 10 vaci mature și 7 vițele. Tatăl meu nu s-a împotrivit, ba din contră m-a încurajat să ajung la un astfel de efectiv. Am pornit de la zero, dar le-am înmulțit foarte repede“, mărturisește crescătorul.

satul Batrani Prahova

După absolvirea liceului... direct la stână!

Adrian ne spune că, de când a terminat liceul, a ales să se ocupe doar de creșterea animalelor, iar pentru el şi familia lui a fost cea mai bună decizie luată. „Ele înseamnă foarte mult pentru mine, cu toate că este tare greu, nu aș renunța cu ușurință la ele. Am început în anul 2015 mai în forță, în jur de 30 de capre; practic de atunci am început intens înmulțirea animalelor. Am rasa Carpatină românească la capre, de care sunt foarte mulțumit. De această rasă m-am îndrăgostit încă de la părinții mei. I-am studiat toate caracteristicile, este rezistentă și se adaptează foarte repede. Cât despre oi pot spune că am ales Țigaie românească pentru că la fel este rezistentă, însă doresc mai mult de la acestea; de aceea am încercat metisarea cu Carabașa. Iar Bălțata românească pe negru am ales-o pentru simplul fapt că îmi place, se adaptează ușor. La acestea, sistemul de furajare este manual pe timpul stabulației.“

O astfel de investiție este destul de costisitoare, dar mai grea este întreținerea lor, mai specifică acesta. „Pe cei care doresc să înceapă o astfel de afacere îi sfătuiesc să se apuce doar dacă pot oferi timp și putere de muncă. Nu știu cum va evolua ferma aceasta peste 5 ani, dar îmi doresc să fie de trei ori mai bine decât acum și mă refer la animale mai multe, sisteme moderne, utilaje, totul cât mai mecanizat.“

Beatrice Alexandra MODIGA

Un nou proiect european la Puchenii Mari

Oficialii Primăriei Puchenii Mari (Prahova) au semnat, la ADR Muntenia, contractul de finanțare pentru modernizarea și dotarea școlii gimnaziale, proiect care va beneficia de fonduri europene, prin Programul Operațional Regional 2014-2020. Investiția va consta în lucrări de reabilitare termică a clădirii și a instalațiilor, precum și de dotare cu mobilier și echipamente didactice corespunzătoare unor condiții optime de desfășurare a activităților educative. Cu termen de execuție de 56 de luni, în intervalul 1 decembrie 2017-31 iulie 2022, proiectul are o valoare totală de 4.631.464,13 lei.

Din aceștia, peste 3,9 milioane de lei sunt asigurați din FEDR, 600 de mii de lei provin din bugetul național, iar cca 92 de mii de lei reprezintă cofinanțarea eligibilă a beneficiarului. Reamintim că autoritățile locale au mai obținut finanțări europene, în actualul cadru financiar, pentru modernizare drumuri – 981.914 euro și cămin cultural – 352.282 euro.

(I.B.)

Locuitorii de pe Valea Slănicului (Prahova) vor fonduri europene pentru rețeaua de gaze

Posibilitatea finanțării din fonduri europene a investițiilor pentru alimentarea cu gaze a schimbat strategia de introducere a rețelei pe Valea Slănicului din Prahova, de care ar urma să beneficieze opt comune și un oraș. Până deunăzi vreme toate speranțele se legau de fondurile guvernamentale, dar acum lucrurile se schimbă fundamental. De altfel, acesta este un proiect care se reia de la zero pentru a patra oară în ultimii 18 ani.

În 2019, între Consiliul Județean Prahova și localitățile Cocorăștii Mislii, Vâlcănești, Cosminele, Dumbrăvești, Vărbilău, Aluniș, Ștefești, Bertea și Slănic s-a încheiat Parteneriatul pentru realizarea documentației proiectului „Înființare rețea distribuție gaze naturale“ în localitățile de mai sus. În luna septembrie se pare că documentația a fost finalizată și a obținut toate avizele necesare. Mai departe e nevoie de un alt parteneriat între aceleași unități administrative în vederea depunerii proiectului spre finanțare europeană. De data aceasta lider de proiect va fi împuternicit CJ Prahova, ca ordonator și coordonator al investiției. Autoritățile cred că nu vor întâmpina probleme și vor obține bani europeni pentru o investiție care va deservi 45.000 locuitori, respectiv 13.500 gospodării și circa 970 de agenți economici, instituții publice și obiective social culturale de pe Valea Slănicului.

La nivel național, sunt disponibile fonduri de 200 milioane euro în timpul actualului Cadru Financiar Multianual (2014-2020), prin intermediul Programului Operațional Infrastructură Mare (POIM) și de 800 milioane euro în viitorul exercițiu financiar 2021-2027, prin intermediul Programului Operațional Transport. Până în acest an nu a existat linie de finanțare din fonduri UE pentru alimentarea cu gaze.

(I.B.)

Comuna Drăgănești, lider în Prahova la proiecte europene

A treia cea mai mare, ca suprafață, din Prahova, comuna Dumbrăvești este o așezare cu 7 sate (Drăgănești, Bărăitaru, Meri, Cornu de Jos, Belciug, Hătcărău, Tufani), întinse pe 8.756 ha, cu distanțe între ele și de 6 km, dificil de gestionat. Acum 30 de ani, localitatea se confrunta, ca oricare alta din zona de câmpie, cu praful Bărăganului. Mă rog, s-ar putea spune și cu belșugul grânelor Bărăganului. Dar vetrele de sat nu aveau niciun milimetru de asfalt, nicio picătură de apă în sistem centralizat sau alte utilități care țin de confortul minim din gospodărie. În 28 de ani destinul așezării s-a suprapus cu cel al primarului-învățător Ion Dumitrache. În 2020, ca orice om ce-și știe măsura, n-a mai vrut să candideze, după ieșirea la pensie, dar a dorit să se cunoască bine ce a lăsat pe-acolo pe unde a trecut.

Și a lăsat, întâi de toate, un fel de a fi optimist. Primarul Dumitrache n-a beneficiat niciodată de ajutor financiar substanțial de la județ, dar nici nu s-a văitat, ci a căutat soluții. Iar soluția s-a numit fonduri europene. A învățat să scrie proiecte și a și lăsat în portofoliul administrației locale alte 6-7 documentații gata pregătite. Din acest punct de vedere s-ar putea spune că Drăgănești este comuna din Prahova care a atras cele mai multe investiții și fonduri UE, cumulat, pe măsurile de preaderare și în cele două exerciții financiare europene. Noi am poposit aici chiar când s-a dat în folosință grădinița din satul reședință de comună. Dar să-l lăsăm pe primarul-învățător Dumitrache să ne fie ghid...

primarie Dragasani

Milioane de lei în școli, din fonduri europene

Iar pentru început domnia sa ne-a spus că numai în 2020 sunt investiții – nu doar cu bani UE, ci și din surse guvernamentale și locale – aflate în diferite stadii de execuție, în valoare de 48,83 milioane lei sau, în monedă europeană, de 10,173 milioane de euro (din care fonduri eligibile – 9,058 mil. euro). Două proiecte se referă la infrastructura de educație: „Școlile și grădinițele au beneficiat de 3 proiecte europene. Primăria a construit, de exemplu, o școală nouă în satul Bărăitaru, printr-un program derulat de Banca Mondială, practic tot o finanțare nerambursabilă externă. Valoarea lucrărilor s-a ridicat la 2,6 milioane lei. În această toamnă preșcolarii vor veni într-o grădiniță cum nici eu nu visam să avem. Am obținut  un proiect finanțat din fonduri europene, prin Programul Național de Dezvoltare Rurală (PNDR), în valoare de 600.528 euro (2.583.426,31 mil. lei). Grădinița este finalizată și dotată cu mobilier. Clădirea are circuit separat și dispune de mai multe intrări și ieșiri. Are un hol cu dulăpioare pentru fiecare copil (patru grupe), cinci săli de clasă (denumite, după culoare, sala galbenă, albastră, verde, albă etc.) și, foarte important, fiecare sală are propriul grup sanitar (duș, 3 chiuvete și 3 toalete), sală de mese, holuri, cabinet medical, cameră de materiale, cancelarie și cabinet director (cu grup sanitar propriu), cameră pentru personalul de serviciu (cu grup sanitar, chiuvetă și duș), grup sanitar separat pentru persoanele cu dizabilități. În curte s-au amenajat un parc, cu multă vegetație, și bănci, precum și un loc de joacă pentru copii. Anul acesta am semnat, la ADR Sud-Muntenia, contractul de finanțare pentru modernizarea Școlii Gimnaziale Drăgănești, însemnând consolidare și modernizare clădire existentă, construire sală de sport, construire și dotare 4 laboratoare, grupuri sanitare, parc de joacă etc. Valoarea investiției, derulată prin Programul Operațional Regional 2014-2020, se ridică la 1.848.256 euro (8.604.421 lei). În timp, toate celelalte unități – școala Meri și grădinițele de la Bărăitaru, Meri și Belciug – au fost reabilitate, modernizate, dotate cu fonduri locale. Rezultat: noi am avut întotdeauna autorizație ISU și sanitară de funcționare.“

2 finanțări UE pentru modernizarea drumurilor

Comuna Drăgănești este prima din Prahova care a accesat fonduri prin programul de praderare SAPARD. Se întâmpla în 2002, când au fost modernizați 8,5 km de drumuri comunale, cu șanțuri dalate și 600 de podețe, valoarea proiectului ridicându-se la 1 milion de euro. Următorii 8,5 km s-au asfaltat printr-un împrumut bancar în cuantum de 1 mil. euro, alți 4 km din bugetul local, iar în acest an se află în lucru proiectul de modernizare drumuri comunale, finanțat prin Programul Național de Dezvoltare Rurală (PNDR0 fonduri UE), în valoare de 1.141.787 euro (5.182.571,19 lei), care presupune asfaltarea a 5 km de drumuri în toate satele comunei, cu 10 km de șanțuri și 250 de podețe de intrare în gospodăriile locuitorilor. Pentru încă 8,5 km, astfel încât comuna să ajungă la un procent de modernizare a drumurilor de 100%, primăria a mai depus un proiect la Compania Națională de Investiții. Din bugetul local, administrația a realizat trotuare pe mai mulți kilometri de drum, iar de câțiva ani, pentru înfrumusețearea localității, achiziționează butași de trandafiri, pe care îi plantează în fața gospodăriilor, pe domeniul public, responsabilitatea cetățenilor fiind să îi îngrijească. Depinde fiecare cum a înțeles s-o facă...

Proiecte europene prin intermediul GAL

Prin intermediul GAL „Meleagurile Cricovului“, comuna Drăgănești a obținut o finanțare europeană pentru cumpărarea unei mașini de pompieri. Valoarea achiziției se ridică la 148.523 euro. Mașina o va înlocui pe cea achiziționată în 1993, odată cu înființarea primului centru rural de intervenție în caz de incendiu (serviciu de pompieri) din Prahova. Tot printr-o finanțare europeană, derulată prin GAL „Valea Cricovului“, a fost construit sediul administrației publice din comună, investiția însemnând 150.000 euro.

Alimentare cu apă și canalizare

Alimentarea cu apă a fost realizată din fonduri guvernamentale. Astfel, în 2002, prin HG 577, s-a realizat distribuția pentru satele Drăgănești, Meri și Bărăitaru (1 milion de dolari), iar prin Ordonanța 7, s-a introdus rețea de alimentare în Cornu de Jos. În 2020, prin Programul Național de Dezvoltare Locală (PNDL II), comuna a obținut finanțare pentru rețea de distribuție în satele Belciug, Hătcărău și Tufani și înființare rețea de canalizare și stație de epurare în satele Drăgănești, Meri și Hătcărău. Ultima investiție, în plină desfășurare (50% grad de realizare), are o valoare de 12.464.037 mil. lei (2.375.432 euro).

Alimentare cu gaze

Este o lucrare care s-a realizat, în prima parte, prin parteneriat public-privat. Un investitor a finanțat montarea conductei principale, dar nu și extinderea rețelei de distribuție pe străzi. În consecință, Primăria a realizat un împrumut în valoare de 3.000.000 lei, bani cu ajutorul cărora vor fi duse conductele pe străzi (rețea de distribuție) și vor fi racordate instituțiile publice la sistem, iar pentru extindere rețelei în satele Hătcărău și Tufani, a fost realizat un proiect care va fi depus în vederea atragerii fondurilor europene.

Investiții în mediu

Localitatea este singura din Prahova care a accesat fonduri europene, prin Programul Phare, pentru înființarea sistemului de colectare, selectare și transfer de deșeuri menajere, proiect finalizat în 2009, care a presupus construirea unei stații de selectare, achiziția a 4 mașini de salubritate, a pubelelor și containerelor și înființarea unui serviciu de salubritate care, cu timpul, s-a extins pe raza a 10 localități limitrofe etc. Acesta a funcționat ireproșabil aproape 10 ani, cu un grad de selectare ce ajunsese la 70%, până în momentul în care a fost încorporat în ADI Deșeuri Prahova. De asemenea, Primăria a semnat, cu Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor (MMAP), contractul de finanțare pentru construirea platformei de depozitare și gospodărire a gunoiului de grajd, proiect în valoare de 369.565 euro (1.700.000 lei).

Maria Bogdan

Fermierii din Prahova, în pragul disperării. Recolte de milioane de euro pierdute din cauza rachetelor antigrindină

Fermierii din Prahova pierd anual milioane de euro din cauza rachetelor antigrindină. Deși a fost conceput pentru a ajuta recoltele, sistemul antigrindină este total deficitar din acest punct de vedere, agricultorii susținând că utilizarea în forma actuală provoacă secetă, trage un semnal de alarmă Liga Asociațiilor de Producători Agricoli din România (LAPAR).

„Înaintea perioadei ploioase din acest an s-a tras cu rachete în norii care se formau spontan, cu încărcătură de precipitații. Este clar că nu am avut o evaluare detaliată a situației atmosferice, în prealabil. Se trage și acum cu rachete la întâmplare, de fiecare dată când se semnalează un front atomosferic cu o posibilă încărcătură de grindină. După tragere, acesta se dispersează brusc, iar ploaia nu se mai formează. Dacă în zona noastră avem astfel de situații odată la câteva zile, atunci toate ploile care se formează spontan sunt compromise. Din cauza acestui fenomen produs de sistemul antigrindină, mii de hectare de producție sunt distruse în fiecare an. Și asta pentru că toate ploile care scapă de arcul carpatic sau care sunt formate spontan sunt îndepărtate cu rachete, astfel că nu mai ajung în zona de câmpie a județului Prahova“, declară Adrian Mocanu, vicepreședintele Ligii Asociațiilor de Producători Agricoli din România (LAPAR).

„De ani de zile de când acest sistem este activ la noi în zonă urmărim nivelul precipitațiilor și efectele generale asupra recoltelor, iar concluziile sunt dezastruoase. În perioada în care lucram cu o tehnologie foarte simplă, cu o singură fertilizare în toamnă și una în primăvară, niciodată nu am avut producții mai mici de 5-6 tone la hectar la grâu și 10 tone la porumb. Acum, cu o tehnologie mult mai complexă, cu utilaje mult mai performante, abia facem 4-5 tone la grâu și 6-8 la porumb din cauza secetei“, explică Adrian Mocanu.

O investiție importantă...

Sistemul național antigrindină, una dintre investițiile majore ale statului, este prezentat drept cea mai bună soluție în vederea stopării fenomenelor meteorologice nefaste pentru culturi. Chiar dacă a fost anunțată de către autorități ca o măsură eficientă pentru fermieri și culturile acestora, adevăratele consecințe ale sistemului, extrem de costisitor, sunt omise de către guvernanți.

În fiecare an, dar mai accentuat în ultimele luni, fermierii trag semnale de alarmă referitoare la efectele produse de sistemul antigrindină, însă guvernanții nu vor să-i asculte. „Am semnalat această problemă către Ministerul Agriculturii și chiar am primit o promisiune de la domnul ministru Adrian Oros că se va întâlni cu noi pentru a-i expune problema, însă nici până la acest moment nu avem o discuție clară, o evaluare sau o rezolvare. Ni se pare normal ca, dacă acest sistem antigrindină a fost conceput pentru a ne ajuta, să fim totuși și noi ascultați în legătură cu efectele pe care le produce“, mai spune Adrian Mocanu.

Proteste publice împotriva sistemului antigrindină

După ce fermierii din județul Prahova au observat efectele negative pe care acest sistem le generează, au hotărât să aibă o inițiativă publică: „Suntem complet nemulțumiți de efectele tragerilor cu rachetele așa-zise antigrindină și de faptul că nu suntem ascultați. Dacă această situație continuă, suntem hotărâți să pornim proteste de anvergură. Nu mai putem tolera o situație care produce prejudicii atât de mari, indiferent de banii care au fost cheltuiți inutil pentru aceste stații“, mai adaugă Adrian Mocanu.

Principalul semnal de alarmă tras de către fermieri este reprezentat de scăderea drastică a productivității culturilor, fapt ce poate genera o adevărată criză alimentară în România în această toamnă și în anii care vor urma. Fermierii susțin că acțiunile guvernanților sunt orientate împotriva propriilor cetățeni, fiind o adevărată amenințare la adresa securității alimentare din România și solicită ministrului Agriculturii, Adrian Oros, să ia de urgență măsuri în privința închiderii stațiilor de lansare a rachetelor antigrindină.

Replica oficialilor

Sistemul de rachete antigrindină este în perfectă stare de funcţionare şi este utilizat în sistem semimilitarizat, fără a se trage la întâmplare, a declarat ministrul Agriculturii Adrian Oros la un post național de televiziune, potrivit Rompres. Iar reacţia ministrului vine la scurt timp după ce reprezentanţii Ligii Asociaţiilor de Producători Agricoli din România au susţinut că rachetele antigrindină au provocat secetă în judeţul Prahova.

„Sistemul are nişte reguli foarte simple, este un sistem semi-militarizat. Există o monitorizare atât din partea celor care operează, cât şi din partea ministerului şi a agenţiei naţionale antigrindină şi toate aceste date sunt stocate şi avem posibilitatea să analizăm după ce s-a întâmplat, cu ani în urmă, tot ceea ce se procesează, comenzile şi efectele lor, astfel încât comenzile de lansare a rachetelor să nu fie haotice şi să nu reducă precipitaţiile“, a spus ministrul. Acesta a subliniat că, în afară de judeţul Prahova, nu a mai avut astfel de reclamaţii.

„Dimpotrivă, ieri am fost în judeţul Vrancea, unde, deşi sunt 10 puncte de lansare operaţionale, fermierii au cerut încă opt puncte pentru a se proteja toată suprafaţa judeţului. La fel şi cei din zona Dăbuleni. Strategia ministerului prevede ca în anul 2024 toată suprafaţa agricolă a ţării să beneficieze de sisteme antigrindină“, a afirmat Oros. Oficialul susţine că sistemul este bun şi funcţional: „De când am venit la minister am verificat de nenumărate ori acest lucru." Pe de altă parte, ministrul Agriculturii a mai spus că toţi cei care vor fi afectaţi de secetă vor primi despăgubiri. „Avem 1,2 milioane de hectare afectate de secetă. Toţi fermierii vor primi aproximativ 200 de euro pe hectar, în funcţie de cultură şi avem măsuri pentru compensarea efectelor COVID pentru celelalte sectoare din agricultură“, a mai arătat Oros.

Ion Bogdan

Cum trăiește o comună care nu are resurse turistice

Comuna Mănești (Prahova) avea un singur obiectiv atractiv, aflat nu musai în circuitul muzeal, dar care putea fi totuși vizitat: curtea Văcărescu-Callimachi (1882-1892), ansamblu alcătuit din castelul Văcărescu-Calimachi (1882–1892), beciul din aripa de vest (secolul al XVII-lea), clădirile-anexă (începutul secolului al XX-lea) și parc (sfârșitul secolului al XIX-lea). Spuneam că avea fiindcă, ei bine, nu-l mai are! Moștenitorii au obținut terenul și clădirile și le-au vândut unui om de afaceri care a transformat așa-zisa moșie Callimachi în proprietate privată. Bine, ar mai fi două monumente istorice de arhitectură de interes național – Biserica „Sfântul Nicolae“ (1716) din Băltița și Biserica „Adormirea Maicii Domnului“ (1892) din Mănești – dar acestea chiar nu fac obiectul vreunui traseu conceput la nivelul Prahovei de autoritățile județene, în ideea de a conferi profil turistic jumătății de sud a zonei, Drumul Voievozilor, Drumul Fructelor, Drumul Sării și Drumul Vinului. Cumva în compensare, autoritățile au înființat Muzeul de Artă Populară, care adăpostește piese specifice gospodăriei rurale (unelte și produse meșteșugărești, mobilier tradițional, obiecte de port popular, țesături, cusături etc.)

centrul cultural Manaiessti Prahova

Doar o simplă așezare...

Una peste alta, comuna se va mulțumi cu statutul simplu de așezare care se bazează pe o dezvoltare specifică mediului rural de câmpie, respectiv agricultură, exploatare pietriș și posibil dezvoltarea unui mic parc industrial. De altfel, ținuta gospodăriilor arată un confort mediu sau un standard de viață modest, în fine, să spunem acceptabil. Administrația publică (primar Constantin Nețoi) s-a străduit însă de-a lungul timpului să facă schimbări semnificative în bine în ceea ce privește infrastructura educațională, rutieră și de utilități. În ultimii 10 ani s-au realizat investiții însemnate: asfaltare drumuri de interes local; modernizare grădinițe și școli; teren de sport sintetic cu instalație nocturnă (sat Mănești); modernizarea bazelor sportive existente (instalație nocturnă, dușuri, camere pentru oaspeți); construire sediu primărie; modernizarea centrului civic; piață de legume-fructe; amenajare scenă în aer liber pentru festivități; stații noi pentru transportul în comun; locuri de joacă pentru copii; amenajarea unei alei cu castani, care să o completeze cumva pe cea veche, ce făcea cândva mândria locuitorilor; modernizare iluminat public; întreținere străzi asfaltate etc.

lucrari alimentare cu apa

În prezent se desfășoară două investiții de anvergură: alimentare cu apă, cu stație de tratare, un proiect de 12, 988 mil. lei, finanțat prin programul Național de Dezvoltare Locală; construire școală P+1 și anexe, amenajări exterioare, branșamente, împrejmuire, utilități, proiect în valoare de 9,9 mil. lei, finanțat din fonduri europene, prin Programul Operațional Regional 2014-2020.


Date statistice

  • Sate/cartiere: Mănești, Zalhanaua, Coada Izvorului, Băltița, Gura Crivățului.
  • Suprafață: 3.840 hectare.
  • Populație: 4.000 de locuitori.
  • Gospodării: 1.660.
  • Infrastructură: drumuri asfaltate – 100%, gaze – 75%, apă – 8%.
  • Educație: 4 școli, 4 grădinițe, terenuri de sport.
  • Sănătate: 2 cabinete medicale, farmacie.
  • Cultură: 3 cămine culturale, 4 biserici.
  • Oportunități de afaceri: comună traversată de DJ 101 A, la distanță de 6 km de Dn72 Ploiești-Târgoviște și DN1A, București-Cheia-Brașov. Resurse: exploatare agregate (pietriș), agricultură.
  • Agenți economici: 91, din care 5 sunt în topul firmelor prahovene.

Maria Bogdan

  • Publicat în Sate