Cei care au animale de companie vor fi interesați de ceea ce au reușit doi reprezentanți ai Facultății de Medicină Veterinară. Primul ghid practic de homeopatie veterinară din România a apărut la editura Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad“ din Iași. Situații precum agresivitatea, anxietatea, apetitul capricios, cataractă, cistită, constipația, voma sau tusea la animalele de companie pot fi remediate cu ajutorul homeopatiei.

Homeopatia veterinară, legătură strânsă cu homeopatia umană

Homeopatia veterinară a apărut și a evoluat în strânsă legătură cu homeopatia umană. În Franța, Belgia sau Germania, de exemplu, medicii veterinari utilizează medicamentele homeopate atât pentru animalele de companie, cât și în creșterea intensivă a animalelor de rentă.

Primul ghid practic de homeopatie veterinară din România a apărut la Editura Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad“ din Iași (USAMV) și este semnat de către dr. Irina Elena Lipovan de la Facultatea de Medicină Veterinară și de dr. Marie-Noëlle Issautier, de la Facultatea de Medicină Veterinară din Lyon, Franța, care practică homeopatia de peste 40 de ani

Tehnica terapeutică, aflată la început în țara noastră, este explicată în cele două părți ale ghidului Homeopatia veterinară, prima făcând referire la principiile generale, proveniența remediilor, noțiuni utile de știut, ușor de înțeles și memorat, iar a doua parte reunind 50 de situații clinice, prezentate sub formă de fișe, în care sunt expuse semnele bolii și avantajele homeopatiei.

„Homeopatia este o terapie, iar în medicina umană este utilizată de foarte mult timp. În medicina veterinară, în schimb, am constatat o lipsă de informare a stăpânilor şi acesta ar putea fi un motiv pentru care acest tip de tratament nu este atât de utilizat, deși, în ultimii ani, pe parcursul workshop-urilor pe care le-am ţinut, am constatat că sunt medici veterinari care recomandă medicaţia homeopată. Pe de altă parte, mulţi stăpâni nu cred în acest tip de tratament în medicina veterinară. Am reunit 50 de simptome şi/sau situaţii în care medicaţia homeopată poate fi utilizată fie ca terapie unică, fie în completarea unei alte terapii“, a declarat dr. Irina Elena Lipovan, una dintre autoarele ghidului.

Homeopatia veterinară a apărut și a evoluat în strânsă legătură cu homeopatia umană. În Franța, Belgia sau Germania, de exemplu, medicii veterinari utilizează medicamentele homeopate, atât pentru animalele de companie, cât și în creșterea intensivă a animalelor de rentă.

Ghidul publicat la USAMV Iași este prima carte de homeopatie veterinară practică din România. Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad“ din Iași este singura universitate de profil care are un serviciu de consultaţii homeopate.

Beatrice Alexandra MODIGA

Ionuț și Alina Pomîrleanu sunt doi tineri care au lăsat drumul străinătății și s-au reîntors în țară, în anul 2017. Acasă, cu banii agonisiți, în jur de 30.000 lei, au înființat o plantație de zmeură, pe o suprafață de 6.000 mp, în satul Suhuleț, localitatea Tansa, din județul Iași. Anul trecut a fost dificil și pentru cultura lor; practic, au avut o recoltă de 5 tone, dar au apucat să culeagă doar 40% din lipsă de forță de muncă în zonă, ne spun tinerii.

„Totul a început în anul 2017, când am hotărât să ne retragem în țară; am vrut să facem o afacere de familie, să fim proprii angajați, și astfel ne-am gândit să cultivăm zmeur. Această plantație are o suprafață de 6.000 mp pe care cultivăm zmeură din soiurile Opal, Cayuga și Polka. Primul an a fost un pic cam greu pentru că nu ne lăsa vremea să începem să plantăm drajonii, dar într-un final am reușit. În acel an producția a fost redusă, doar câteva fructe am recoltat, dar noi am fost foarte bucuroși și mândri că am văzut plantele deja cu fructe“, ne mărturisește Alina.

Tehnologia de cultivare din plantația familiei Pomîrleanu a fost una clasică, adaugă Ionuț. „Plantarea butașilor a fost clasică, între rânduri s-a păstrat o distanță de 2 metri și de 0,5 metri între puieții de pe rând. Inițial am cumpărat 3.300 de puieți, după care ne-am extins suprafața de la 4.500 la 6.000 mp din puieții proprii, dar materialul săditor inițial a fost certificat și l-am achiziționat de la Pepinierele Fundulea.“

Pe întreaga plantație, atât toamna cât și primăvara devreme, cei doi se ocupă de lucrările de îngrijire care nu sunt deloc puține. „Primăvara sunt necesare în plantație lucrări de scurtare la 1,30-1,40 m, rărire, de 8-10 plante la metru liniar. Facem un tratament în timpul iernii cu ulei horticol, după care două tratamente cu zeamă bordeleză la înmugurire și la înfrunzire, zeamă bordeleză urmată de un foliar din alge marine, iar după perioada de înflorire o să îi facem un tratament cu fungicide și insecticide. O astfel de muncă merită pentru că din anul III până în anul XII, dacă cultura este îngrijită cum trebuie asigură undeva la 10 tone la hectar de producție.“

Cerințele față de factorii de mediu

Zmeurul necesită soluri uşoare, aerate, bine drenate, cu capacitate bună de reţinere a apei, bogate în humus, cu reacţie slab acidă, cu un sol permeabil. „Total improprii zmeurului sunt solurile foarte grele, reci şi sărace în elemente nutritive şi fără drenaj, cerinţe mari faţă de elementele nutritive din sol, azot şi potasiu, iar pe solurile cu aciditate mai scăzută (pH de peste 5,6-6,5) suferă de carenţă de fier şi magneziu. Adâncimea apei freatice în sol trebuie să fie sub 1-1,5 m adâncime. Are cerinţe scăzute faţă de temperatură, astfel optimul se situează între 17 și 23°C, iar cele minime sunt de 5°C și maxime de 28°C. Arşiţele puternice provoacă opărirea parţială a fructelor şi uscarea în totalitate a fructelor verzi, a florilor şi inflorescenţelor. Are cerinţe crescute faţă de lumină, plantele expuse bine la lumină având fructele mai bine colorate, mai gustoase, mai aromate și mai ferme. Cerinţele faţă de umiditatea solului sunt mari, comportându-se în zonele cu peste 700 mm precipitaţii anual, dar distribuite proporțional cu deficitul pluviometric lunar. Nu suportă însă apa stagnantă în sol în perioada maturării fructelor şi faţă de umiditatea atmosferică care influenţează calitatea fructelor şi producţia. Necesită cantităţi mari de apă în sol în perioada de creştere intensă a noilor tulpini“, mai adaugă cultivatorul.

Producție de 5 tone

Cu toate că 2020 a fost un an secetos, pentru cei doi cultivator producția a fost destul de mare, în schimb altele au fost problemele. „Am avut o recoltă de 5 tone, dar din păcate nu am putut să o culegem pe toată, cred că am cules undeva la 40%, restul s-a scuturat din cauza lipsei forței de muncă. În acest moment suntem cam pe minus pentru că am avut făcute investiții anul trecut, în jur de 9.000 de euro; am mai achiziționat o mașină frigorifică și un tractor. Cu seceta anul trecut nu am avut probleme pentru că avem două heleștee cu apă permanentă, doar că încă nu am montat un sistem de udare prin picurare, ne chinuim cu o motopompă, cu furtune, dar ne desurcăm. Am dorit să achiziționăm prin fonduri europene o mașină de recoltare, dar acest lucru constă în costuri foarte mari, pe care nu ni le permitem“, specifică ieșeanul.

Anul acesta fiind o primăvară răcoroasă, recoltarea zmeurei de la Suhuleț va întârzia în jur de două săptămâni, mai adaugă Ionuț Pomîrleanu. „La noi recoltarea ar trebuie să înceapă în prima decadă a lunii iunie, dar în acest an cred că o să întârzie o săptămână, poate chiar două, din cauza primăverii reci care a fost. Zmeura noastră ajunge la clienții din Iași, Roman și Negrești, dar din păcate nu avem timpul necesar pentru mai multe zone. În acest an, după data de 15 iunie vă așteptăm pe plantația noastră pentru a vă putea culege singuri zmeura mult dorită.“

Particularități privind tăierile de întreținere și fructificare

După încheierea recoltatului, se elimină de la suprafaţa solului tulpinile care au rodit, iar pe tulpinile noi care asigură producţia de fructe pentru anul următor se dirijează sârmă De asemenea, se scurtează vârfurile tulpinilor la 20 cm deasupra celui de-al doilea cuplu de sârme. La soiurile care asigură şi producţia de toamnă pe drajonii crescuţi în anul respectiv se îndepărtează zona apicală a tulpinii deasupra unui mugure viabil. Când drajonii au crescut se efectuează rărirea acestora, lăsând un număr de 10-12 tulpini pe ml. Surplusul de drajoni care se formează în perioada respectivă se elimină de 2-3 ori, astfel încât să rămână numai tulpinile oprite iniţial pentru rodul anului viitor. Când tulpinile au 100-120 cm se elimină o porţiune de 2-5 cm din vârful de creştere, fază care corespunde cu legarea primelor fructe pe tulpinile roditoare crescute în anul precedent. Această operaţiune conduce la o stagnare a creşterii drajonilor şi la o stimulare a formării rodului. La soiurile remontante, cu potenţial mare de producţie la rodirea de toamnă (60-75% din tulpina drajonului cu rod), se dirijează numai producţia de toamnă, renunţând la cea de vară (iunie). Pentru aceasta, în noiembrie se elimină de la suprafaţa solului toate tulpinile care au crescut în anul respectiv.

Beatrice Alexandra MODIGA

Studenții de la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad“ (USAMV) au parte de experiențe unice datorită vizitelor tematice din timpul studiilor. Cea mai recentă ieșire a studenților din anul I, linia de studiu cu predare în limba engleză, de la Facultatea de Medicină Veterinară, a fost la una dintre cele mai mari ferme zootehnice de bovine din comuna Vlădeni, județul Iași. Cu un efectiv de peste 2.000 de capete, ferma din Vlădeni este considerată ca fiind de top, unele dotări de aici fiind peste nivelul celor din alte țări europene.

Studenții de la USAMV Iași au parte de astfel de ieșiri în cadrul orelor de studiu, informațiile aflate pe teren fiind definitorii în parcursul lor profesional. „În ferma zootehnică de bovine am aflat multe informații interesante aplicate în viața reală, am reușit să conectăm ce învățăm la cursurile de agronomie, anatomie și fiziologie, de exemplu. Este o experiență unică pentru un student care poate să facă diferența între ce va face mai departe, să aleagă între a profesa pe animale de companie sau pe animale mari, de rentă“, este de părere Vlad Andrei Cimpoeșu, student în anul I la Facultatea de Medicină Veterinară a USAMV Iași.

Interesul și pasiunea studenților pentru a descoperi informații noi au fost remarcate și de inginerii din cadrul fermei. „Ferma de bovine a societății noastre are un efectiv de peste 770 vaci la muls și 2.000 de capete efectiv total, rasa Holstein, cu un nivel productiv de aproximativ 42 litri per căpiță. A fost o deosebită plăcere pentru noi să-i avem invitați pe studenții din cadrul Facultății de Medicină Veterinară. Cred că numai prin aceste vizite în ferme tinerii pot ajunge la un minimum de experiență pentru ca, atunci când ajung în câmpul muncii, fermele care își doresc cu adevărat performanță să se poată baza pe cunoștințele lor. Studenții au vizitat întreg fluxul productiv, au mers prin grajdurile de animale, au văzut sistemul de stabulație, cel de furajare, s-au familiarizat și cu sistemul de management al sălii de muls, au participat efectiv la muls. A fost un grup de studenți deosebit de interesați și chiar am apreciat că le place ceea ce fac“, a transmis Lucian Chelariu, inginer zootehnist în cadrul fermei de bovine din Vlădeni.

Studenții străini au apreciat experiența, catalogând-o drept inedită și unică. „M-am simțit foarte bine aici deoarece vreau să devin medic veterinar pentru bovine și cred că este interesant să faci astfel de vizite, să descoperi lucruri noi despre animale. Am aflat modul de lucru în România care este oarecum diferit de alte țări“, a spus Léa Vanmansart, studentă în anul I la Facultatea de Medicină Veterinară din Iași.

Beatrice Alexandra MODIGA

Studenții de la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad“ din Iași (USAMV) au făcut cursul de agronomie în cel mai modern abator pentru păsări, din Războieni, județul Iași. Anual, aici se produc peste 15.000 tone de carne, cu o distribuție în regiunea Moldovei, Transilvania și Muntenia.

Studenții de la USAMV Iași au parte de experiențe unice datorită vizitelor tematice din timpul studiilor. Cea mai recentă ieșire a studenților din anul I, linia de studiu cu predare în limba engleză de la Facultatea de Medicină Veterinară, a fost la SC AVI-TOP SA, fiind considerată o unitate etalon în ceea ce privește zootehnia și industria alimentară românească.

„AVI-TOP-ul de la Războieni este parte a grupului de firme Kosarom, unitate care a împlinit 20 de ani de activitate pe data de 4 aprilie. În această unitate complexă avem o stație de producere a nutrețului combinat la Tomești, o stație de incubație la Miroslava, patru ferme de creștere și, bineînțeles, abatorul de la Războieni, un abator modern cu o capacitate de 5.000 de capete de pui/oră la abatorizare la un program de 8 ore / zi și, respectiv, 5 zile / săptămână. Se obțin undeva la peste 15.000 tone de carne anual în acest abator, cu o distribuție în Moldova, Transilvania și în Muntenia. Marea majoritate a cărnii de pui rămâne în țară, o parte din ea ia drumul spre industrializare la societatea noastră de la Pașcani și apare sub formă de preparate din carne de pasăre pe piețe pretențioase, respectiv în Germania, Spania, Italia, Irlanda, Austria, Grecia, Belgia și Olanda. Este o unitate reprezentativă, etalon în ceea ce privește zootehnia și industria alimentară românească; mă refer ca grup de firme. Totodată, la Suinprod Roman, o altă societate din grupul de firme KOSAROM, producem aproximativ 200.000 de capete de porci/an, iar aici se produce și material genetic care se exportă în mai multe țări din Europa“, a specificat dir. ex. Lucian Popovici.

Nu poți să faci învățământ superior fără partea practică, iar astfel de vizite ale tinerilor la început de drum sunt de bun augur de ambele părți, mai adaugă reprezentantul societății. „Din punctul meu de vedere, toate stagiile de practică, toate vizitele în unități de referință a zootehniei românești nu reprezintă decât un plus pentru cei care le vizitează; în felul acesta studenții își fac o imagine a ceea ce înseamnă zootehnia românească și servicii veterinare românești; repet, sunt adeptul perioadelor lungi de practică. Agricultura și zootehnia vor rămâne un domeniu de bază, o activitate care nu va muri niciodată pentru că oamenii au avut, au nevoie și vor avea nevoie de alimente.“

Beatrice Alexandra MODIGA

Pentru tânărul Marius Traian Mindirigiu din satul Hoisești, comuna Dumeşti, judeţul Iaşi, un crescător de ovine cu un efectiv de 500 de capete din rasa Țurcană, varietatea Oacheşă, campania de fătări ajunsese undeva la 70%, la mijlocul lunii martie, când i-am făcut și noi o vizită. Anul acesta, mieii din ferma sa vor pleca la export către țările arabe, pentru că așa este mai rentabil, ne mărturisește acesta.

15 kg, greutatea ideală a unui miel în perioada Paștelui

„Fătările au început undeva pe data de 12 februarie; am băgat berbecii în staul pe 14 septembrie, ținând cont că ele încep să fete cu o zi, două, trei mai înainte, în funcție de oaie; cu fătările am ajuns la stadiul de 70%, am undeva la peste 200 de miei“, ne specifică crescătorul ieșean.

Cu toate că prețul furajelor a crescut, existând majorări importante în ceea ce privește cerealele și nutrețul, prețul cărnii de miel va fi exact ca anul trecut, ne asigură Marius Mindirigiu. „Anul acesta a fost o situație foarte dificilă din cauza secetei din 2020 când cerealele au avut un preț de 1 leu/kg; acum prețul este mult mai mare, am auzit că se vând cu 1,20 lei/kg și chiar cu 1,40 lei/kg. Noi nu am avut de unde strânge strânsură, ne-am reorientat pe unde am putut, eu personal am vorbit cu o cunoștință și am balotat o miriște de porumb, greu tare am procurat cereale. Au fost foarte scumpe, plus că nu am avut de unde cumpăra, mai ales lucerna și fânul. Ținând cont că am fost în perioada de pandemie și mulți sunt cei care au rămas fără locuri de muncă, noi o să încercăm să menținem prețul, cel puțin la fel cum a fost anul trecut, undeva la 23-25 lei/kg mielul în caracasă, și sperăm să obținem 15 lei/kg în viu. Greutatea mieilor la mine în fermă variază; între 25-30 kg, cei care sunt fătați mai devreme, iar cei care vor fi fătați mai târziu, undeva la 15 kg, numai buni de tăiat pentru Paște, pentru o mare parte din clienții noștri.“

S-a deschis lista pentru rezervări...

Anul acesta mieii de la ferma tânărului din Dumești ajung în țările arabe, plus că ieșeanul renunță să mai vândă mielul în carcasă. „În acest moment am foarte multe cerințe cu privire la vânzarea mieilor, dar eu personal nu cred că voi tăia așa de mulți miei în perioada Paștelui, cum am făcut anul trecut, din cauză că atunci este perioada când se fac bani, dar se câștigă puțin în comparație cu efectivul pe care o să-l am de dat. Să sacrific câțiva miei dintr-un efectiv atât de mare nu înseamnă foarte mult pentru mine. Nu mai fac ca anii trecuți. Încarc în camion cât o să fie în viu, și asta este; fac banii grămadă, apoi pot să mă apuc de mulsul oilor, să vând brânza și să merg mai departe; dar o să îmi mai opresc pentru reproducție în jur de 60 de mieluțe, plus berbecuți. Am o cunoștință la Sibiu care are o îngrășătorie de miei, el îi ia de la mine, îi finisează, după care merg la export către țările arabe. În prezent am o mare cerere atât pentru mieii de reproducție și berbecuți, cât și pentru Paște; chiar dacă este prea devreme“, mulți își fac rezervări, încheie Marius Traian Mindirigiu.

Beatrice Alexandra MODIGA

În cursul lunii februarie, Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură din Iași a organizat cursuri gratuite de tăieri la diferite specii de pomi fructiferi. Acestea au fost realizate de către ingineri specializați în domeniu, ne spune Cosmin Popa, cel care s-a ocupat de cursurile de la Baza de Cercetare-Dezvoltare Liliac din Miroslava.

Tăieri de formare, rărire și fructificare

De precizat că fiecare curs de tăieri s-a susținut în intervalul orar 8-16, în data stabilită cu coordonatorii cursurilor. La finele acestora nu s-au oferit certificate, iar persoanele care au vrut să participe au trebuit să se prezinte la locația anunțată, având echipament propriu (foarfecă pomi, fierăstrău, mănuși) și vestimentație adecvată pentru munca în livadă în condiții de iarnă.

„Ne aflăm în laboratorul experimental pomicol Liliac. Avem astăzi o echipă de cursanţi, dornici de a învăţa din tainele pomiculturii şi a tăierilor la pomi. În perioada 1-26 februarie am organizat în cadrul Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare Pomicolă Iaşi cursuri gratuite de tăieri la pomi, iar cei din zona Iaşului au fost repartizaţi la ferma de aici. S-au înscris în jur de 90 de persoane şi abia am ajuns la cca 40 de cursanţi. În cadrul acestei ferme avem o suprafaţă de 13 ha de măr, 10 ha de cireş, diverse soiuri. În anul 2019 am înfiinţat 4 ha de prun, iar anul trecut am înfiinţat o plantaţie de nuc pe o suprafaţă de 7 hectare. Am început prima oară cu tăierile de formare, i-am dus pe cursanţi în plantaţia înfiinţată cu doi şi respectiv un an în urmă, iar aici le-am explicat tăierile de formare; ulterior am revenit în livada de cireş, unde am exersat tăierile de rărire şi de fructificare la această specie. Ca regulă de bază ar fi ca, în momentul în care vedem pomul, să eliminăm aşa-zişii drajoni din jurul lui, uscăturile care apar în timpul unui an prin vătămări, loviri ale utilajelor de tulpinile pomilor, eliminarea lor, iar după aceea începem cu aerisirea coroanei; de regulă, se elimină lăstarii lacomi şi se creează reglajul producţiei. Avem, de exemplu, la prun o formă de vas, la cireş avem o piramidă mixtă şi la măr Palmeta de Sârca“, ne specifică Cosmin Popa, inginer în cadrul SCDP Iaşi.

Cursanții au apreciat o astfel de inițiativă…

În cadrul cursului au fost participanți care au venit din afara Iașului, de exemplu Oana Andron. „Vin din Ploieşti, deci de la o distanţă destul de mare. Am venit aici de plăcere, din dragostea pentru natură, din dorinţa de a îmi forma propria livadă, să o îngrijesc de la cap la coadă, să nu depind de nimeni, să lucrez când am timp, să o formez cum îmi doresc. Am găsit aici oameni care ne pot ajuta foarte mult cu detalii importante; bineînţeles foarfeca şi cuţitul le-am luat cu mine. Teorie găsim pe net, dar nu este suficientă pentru că una este să vezi o tăiere şi alta este să o pui în practică.“

Pentru a se perfecționa cu tehnica tăierilor la pomi, și tânărul Ştefan din Iaşi a participat la un astfel de curs. „Am aflat de prin luna decembrie că se organizează astfel de cursuri; am vorbit cu inginerul de aici și ne-a programat pentru astăzi să învăţăm mai multe despre tăierea pomilor. Avem o livadă tânără pusă anul trecut şi anul acesta, dar şi pomi din alţi ani; ca urmare a faptului că nu găseşti oameni care să vină să îţi cureţe pomii a trebuit să ne mobilizăm noi. Aici vezi o altă perspectivă a ceea ce găseşti pe Internet.“

„În primul rând avem nevoie de foarfecă, care să fie dezinfectată pentru a nu trasmite boala de la un pom la altul, fierăstrău, în cazul de faţă la cireş ne-ar trebui o scară pentru a vedea mult mai bine coronamentul pomului, mai de aproape, şi de a efectua tăierile din partea superioară a acestuia.“

Beatrice Alexandra MODIGA

Antim și Laura Nechifor, doi tineri horticultori, au părăsit Bucureștiul după 7 ani de stat aici. În anul 2019 s-au mutat în satul Homița, comuna Cristești din județul Iași, unde fac agricultură bio pe un teren al bunicilor, cultivând o multitudine de legume crescute natural, fără chimicale.

Agricultură ecologică regenerativă

„După aproape 7 ani de stat în București, am hotărât că vrem să trăim într-un loc sănătos și să producem legume naturale. Bunicii mei erau din  Homița, un sat înconjurat de pădure, și s-a dovedit a fi locul cel mai potrivit pentru a ne stabili. Fiind amândoi ingineri horticoli, în timpul facultăţii am descoperit agricultura ecologică regenerativă şi, după finalizarea studiilor, ne-am ocupat cu consultanţă, implementare şi mentenanţă de grădini şi ferme ecologice în Capitală şi în jurul acesteia. Am ales să practicăm acest tip de agricultură deoarece, pe lângă creşterea plantelor în sistem ecologic, fără substanţe chimice de sinteză, acest sistem pune accentul pe regenerarea şi conservarea solului, a apei şi a biodiversităţii, şi prin sechestrarea de CO2 în sol, prin anumite practici specifice, cum ar fi o lucrare minimă a solului, folosirea îngrăşămintelor verzi, creşterea unui număr mare de specii într-un mod biointensiv, îmbogăţirea microbiologică a solului, folosirea de compost, de biopreparate şi alte practici. Așadar, am avut încă de la începutul facultăţii dorinţa de a ne muta la sat şi a trăi într-un mediu mai curat şi de a contribui la refacerea şi menţinerea acestui mediu, iar naşterea fetiţei noastre ne-a dat curajul de care aveam nevoie pentru a face această schimbare“, ne spune Antim.

Investiție de 10.000 euro

Pentru familia Nechifor, anul 2020 a fost practic primul an de producţie; ei cultivă tot felul de legume, însă la mare căutare au fost cele 54 de soiuri de tomate, în toate culorile și de toate formele. „În momentul de faţă este o afacere de familie, în fermă lucrez eu şi soţia mea şi am beneficiat de un mare ajutor din partea părinţilor noştri. Am pornit afacerea din fonduri proprii, suma investită a fost în primul an de 10.000 euro. Ne dorim să accesăm anul acesta și fonduri europene, iar în momentul de faţă aşteptăm publicarea ghidurilor pentru solicitanţi şi sperăm să fie bine făcute şi structurate pentru că ne-ar ajuta enorm în dezvoltarea fermei noastre. Anul trecut am cultivat o suprafaţă de aproximativ 3.500 de mp de legume în câmp şi încă 240 de mp de spaţiu protejat, adică de solar. Solarul l-am achiziţionat de la o firmă din Bulgaria deoarece acolo am găsit cea mai bună ofertă, plus că au venit ei cu o echipă şi ni l-au montat. Noi cultivăm foarte divers, am avut un număr foarte mare de specii de legume, de la anumite vărzoase asiatice, până la legumele pe care le consumăm noi în mod normal (varză, conopidă, broccoli, gulii, tomate, ardei, vinete, castraveţi etc.). Din fiecare specie am ales să cultivăm un număr mare de varietăţi, de exemplu la roşii am cultivat anul trecut 54 de soiuri diferite, soiuri pe care le-am luat de la colecţionarii din ţară; sunt vechi, adunate de peste tot din lume, soiuri de toate formele, mărimile şi culorile, varietăţi necunoscute pentru o mare parte dintre clienţii noştri, dar ne-am bucurat de o deschidere foarte mare din partea acestora. Este important atât pentru biodiversitate să avem un număr cât mai mare de specii şi soiuri, cât şi pentru alimentaţia noastră deoarece consumul de legume cât mai diverse şi colorate diferit prezintă numeroase beneficii: de exemplu, o tomată galbenă are nişte substanţe în plus faţă de o tomată roşie, de aceea este important să avem o paletă cât mai largă de legume în alimentaţia noastră“, specifică horticultorul ieșean.

Îngrășământ natural din macerate de plante

Îngrășământul folosit pentru cultivarea legumelor ecologice este din macerate de plante, ceea ce le asigură o savoare de neuitat, iar acest fapt face și ca cererea să fie pe măsură. „La început anului 2020, fiind pandemie, ne-am limitat la a distribui legumele din acea perioadă în Paşcani, acesta fiind cel mai apropiat oraş de ferma noastră, şi undeva la sfârşitul lunii mai am intrat pe piaţa din Iaşi, prin participarea la evenimentul Piaţa verde de weekend, iar din luna august am început să facem livrări la domiciliu în Iaşi şi ne-am bucurat de un răspuns foarte bun de la oamenii de aici. Aceasta a fost practic cea mai mare bucurie de anul trecut, feedback-ul din partea clienţilor a fost foarte pozitiv, ei ne-au încurajat să continuăm“, adaugă legumicultorul.

Invitație la fermă...

Seriozitatea şi transparenţa sunt cuvintele cheie care îi caracterizează pe cei doi tineri din Homița. „Noi suntem foarte transparenţi în privinţa practicilor pe care le folosim în cultivarea produselor, considerăm că orice consumator are dreptul să fie informat şi să ştie exact de unde vin legumele pe care le consumă şi cum au fost ele produse. Un lucru care, din păcate nu prea se întâmplă în cazul supermarketului sau chiar și a pieţelor decât dacă ajungi să ai o legătură mai apropiată cu producătorul. Vrem să avem o relaţie apropiată, chiar să formăm o comunitate mică între noi şi clienţii noştri, iar aceştia să ne poată vizita ferma, să vadă efectiv cum producem legumele şi ce produse folosim în acest sens, în aşa fel încât să aibă garanţia că ceea ce pun în farfurie şi ceea ce consumă copiii lor este cu adevărat un produs curat. Deci noi nu agreăm ideea de compromis, dacă avem într-un an să zicem o problemă fitosanitară la o anumită legumă, preferăm să desfiinţăm cultura şi să punem altceva în loc, în niciun caz nu apelăm la metode de compromis; noi facem răsadurile în turbă certificată pe care o inoculăm cu ciuperci benefice, folosim macerate făcute de noi din plante care cresc în pădurea din jurul nostru, folosim îngrăşământ natural din gunoi de grajd şi alte produse care sunt acreditate pentru a fi folosite în agricultura ecologică“, punctează Antim Nechifor.

„Considerăm că merită să începi un business în agricultura ecologică în România și o familie poate să îşi asigure un trai decent prin genul acesta de activitate. Am fost mulţumiţi de cum a mers anul trecut, dar anul acesta am investit destul de mult ca să mărim suprafaţa pentru că, din fericire, anul trecut cererea a fost mai mare decât oferta noastră. În prezent, instalăm încă trei solarii. Practic, creștem spaţiul protejat de la 240 mp la 1.000 mp; în câmp suprafața o creştem undeva la aproximativ un hectar, aşa că 2021 o să fie un an în care încercăm să ne amortizăm noua investiţie.“

Beatrice Alexandra MODIGA

Aflat încă în campania de fătări, crescătorii de oi îşi fac calculele cu privire la preţul unui kilogram de carne de miel în perioada Paştelui, aşa cum este şi cazul lui Sorin Neamţu, din satul Chiperești, comuna Ţuţora, județul Iași. Cu toate că anul acesta a debutat cu majorări importante pentru acesta, de la furaje mai scumpe până la tratamente şi mai piperate, preţul cărnii de miel rămâne ca anul trecut.

Kilogramul de porumb boabe a ajuns la 1,20 lei…

Oierul ieşean creşte oi de mai bine de 15 ani, iar acum are peste 800 de capete din rasele: Merinos de Palas, Carabaşa şi Ţigaie ruginie. Acesta susţine că anul acesta kilogramul de carne de miel se va vinde cu 15 lei în viu şi 25 lei în carcasă. „Avem miei fătaţi, începând cu sfârşitul lunii ianuarie, în proporţie de 90%, dintr-un efectiv de 800 de capete. Anul acesta a fost  foarte dificil la noi în fermă pentru că a fost o secetă foarte mare, am achiziţionat tot furajul; dacă anul trecut porumbul l-am luat cu 50 de bani/kg, anul acesta l-am achiziţionat cu 1,20 lei/kg; este extrem de mult, cheltuielile sunt mult mai mari. Sperăm să vindem cum a fost şi anul trecut, să fie preţul de 25 lei/kg în carcasă şi 15 lei/kg în viu; în pandemia aceasta nu putem să cerem prea mulți bani de la oameni pentru profitul nostru fiindcă salariile sunt cum sunt, și sunt mulţi care nici nu lucrează, stau acasă“, adaugă Sorin Neamţu.

Acesta mai adaugă faptul că anul acesta mieii de Paşte, cel puţin la el la fermă, vor ajunge şi la 30-35 de kilograme. „Toţi miei care sunt aici au o săptămână de când sunt fătaţi, sunt mai mici de 6-7 kilograme, dar abia de la 10 kilograme în sus este greutatea ideală pentru a fi vânduţi. În prezent, în ferma cealaltă sunt mult mai mari, am şi până la 25 de kilograme. Noi mai avem foarte puţine de fătat, undeva la 150 de capete, sperăm să terminăm într-o săptămână sau chiar două. Anul trecut pentru vânzare am avut tot aşa, vreo 700 de miei, și am mai păstrat şi pentru sămânţă. Mieii pe care îi vedeţi aici, şi o să vă mai arăt şi în ferma cealaltă, ajung în piaţa Nicolina, din Iaşi, dacă o să ne dea voie anul acesta, pentru că toţi ieşenii mănâncă de aici. Noi nu înţărcăm miei, nu apucăm; anul trecut nu am făcut faţă la ce cerinţe au fost la fermă şi sperăm să fie şi anul acesta la fel. Săptămâna trecută am vândut cu 25 lei/kg de miel în carcasă“, încheie Sorin Neamţu, crescător de oi din satul Chipereşti, judeţul Iaşi.

Beatrice Alexandra MODIGA

La Catedrala Mitropolitană din Iași slujba de sfințire a apei (Agheasma Mare) s-a făcut în ziua de 6 ianuarie, după Sfânta Liturghie, pe esplanada din fața intrării în lăcașul de cult, ca și anul trecut, fiind oficiată de Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, împreună cu un mic sobor de preoți și diaconi.

Având în vedere situația specială în care ne aflăm, pentru a oferi credincioșilor condiții să poată participa la slujbe păstrând distanța între ei, Sfânta Liturghie de Bobotează a fost oficiată în cinci locații diferite din incinta ansamblului mitropolitan, pe altare diferite și de slujitori diferiți, conform canoanelor. Credincioșii care au ajuns la aceste slujbe au fost îndrumați de voluntari către aceste locații în care

s-a putut intra în număr limitat. „Cei care au dorit să ia agheasma mare de Bobotează au trebuit să stea la un rând organizat. De-a lungul rândului au fost dispozitive automate de soluție dezinfectantă. Pentru sfințire au fost pregătite opt vase mari de câte 500 de litri de apă fiecare. Agheasma Mare a fost oferită credincioșilor doar de către voluntari care au purtat mască și mănuși. Un număr total de aproape 40 de voluntari au vegheat la respectarea măsurile luate, inclusiv de-a lungul rândului. Conform prevederilor tipiconale, aceeași slujbă de sfințire a apei (Agheasma Mare) s-a făcut și în Ajunul Bobotezei, pe 5 ianuarie. Cu această agheasmă se merge apoi și se binecuvântează chiliile călugărești din incinta ansamblului mitropolitan. O parte din ea este pusă în recipiente și este oferită a doua zi (de Bobotează) oficialităților, reprezentanților presei, membrilor corului și altor categorii de persoane“, a declarat Părintele Constantin Sturzu, purtător de cuvânt al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei.

Lupta nu trebuie abandonată

La Iaşi, de la primele ore ale dimineții, credincioși din mai multe cartiere şi-au îndreptat paşii spre Ansamblul metropolitan. După citirea Rugăciunii amvonului, soborul slujitor a ieşit pe amplasamentul din faţa Catedralei Mitropolitane, în glasul clopotelor şi al troparelor specifice praznicului Botezului Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, unde a fost săvârşită slujba Sfinţirii celei mari a apei. Pentru sfințire au fost pregătite opt vase mari de câte 500 de litri de apă fiecare.

„De ce S-a arătat Dumnezeu lumii la Betleem, în Iordan, pe Tabor, pe Golgota? Dumnezeu S-a coborât pe pământ și S-a arătat lumii pentru a lua greutatea suferinței noastre asupra Lui. Numai cel care n-a fost niciodată bolnav nu știe cât de bine e să ai un doctor care să te ajute, să ai prieteni care să te caute, creștini care să se roage pentru tine atunci când ești sub greutatea suferinței. Dumnezeu S-a arătat la Iordan tocmai pentru a lua asupra Sa greutatea suferinței întregii umanități sau, mai bine zis, a o duce împreună cu noi. 2020 a fost un an greu, știm bine; nici anul acesta nu se află sub auspicii foarte încurajatoare din punct de vedere omenesc. Se cuvine în același timp a nu ceda, a nu abandona lupta, a nu ne pierde curajul și, Doamne ferește, a nu deznădăjdui. De ce vă îndemn la acestea? Pentru că, iubiți credincioși, mare este Dumnezeu, puternică întru ocrotire este Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, puternice sunt rugăciunile sfinților!“, a spus credincioșilor prezenți IPS Părinte Teofan, în cuvântul de învățătură.

La final, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei i-a stropit cu Agheazmă Mare pe credincioșii care așteptau de-a lungul rândului.

Beatrice Alexandra MODIGA

Fermierul Florin Bogos din satul Podolenii de Jos, comuna Cozmeşti, judeţul Iaşi, crede de o viaţă de om în ideea de fermă familială. Are chiar el una, pe un deal din satul natal, respectiv un efectiv de 40 de vaci din rasa Bălțată românească.

„Eu m-am apucat de creșterea vacilor de mic copil, fiind o îndeletnicire transmisă din tată-n fiu la noi în familie. Nu am avut din prima această rasă, am luat de la cineva o junică și așa le-am tot înmulțit. Creștem aceste animale în familie, deocamdată doar eu cu soția; băieții sunt plecați, unul la facultate, iar celălalt la liceu. Mai avem ajutor de la copii, la sfârșit de săptămână, când vin acasă; fără ei ar fi greu. Aici în sat mai este un frate care are un efectiv  mai mare, dar la el forța de muncă e mult mai mare, un altul este în Podolenii de Sus; și el are un efectiv destul de numeros. An de an luăm subvenția de la APIA, dar e mică, mai mult de 500 lei nu s-a dat niciodată“, ne spune crescătorul ieşean.

Toturor celor din comuna Cozmeşti care au animale primăria le-a concesionat un imaş, o suprafaţă de 49 ha, unde pasc toate animale, mai spune Florin Bogos. „Am ceva teren arabil, am mai luat și în arendă, dar anul acesta nu s-a făcut absolut nimic, doar în jur de 1.000 kg de porumb. Noroc cu terenul concesionat de primărie! În acest moment nu aș da la nimeni sfatul să se apuce de creşterea animalelor. E greu să mă pronunț; dacă nu ești de mic crescut cu așa ceva este greu. Trebuie să aibă în primul rând teren pentru a avea cu ce face furajele.“

Pentru familia Bogos este dificil să distribuie produsele deoarece soții spun că se află într-un sat la marginea județului, departe de pieţele cheie. „Eu le mulg doar o singură dată în zi, dimineața, îmi dau în jur de 7 litri/cap de vacă la mulsoare, dar am zile când nu mulg niciuna, în funcție de cerințe. Facem brânză scoaptă, cum se spune, dar și caș, pe care le vindem la piață în Cozmești, dar cerere este mică pentru că la noi în sat este lume puțină. Nu avem posibilitatea de a ajunge și în alte piețe din alte localități, fiind producător mic... pentru noi nu merită să aprovizionăm alte piețe, aș spune că este ceva complicat, ne trebuie transport, suntem prea departe și de Răducăneni, de Iași nici nu mai spun“, încheie fermierul Florin Bogos.

Beatrice Alexandra MODIGA

Studenții Facultății de Zootehnie din cadrul Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad“ din Iași (USAMV) experimentează împreună cu profesorii îndrumători cele mai potrivite condimente exotice ce ar putea fi folosite la produsele din carne. În atelierele de microproducție procesare carne studenții de la specializările pentru Controlul și expertiza produselor alimentare și Inginerie și management în alimentație publică și agroturism au în lucru mai multe probe de carne pentru care au folosit diverse combinații de condimente exotice precum: curcumina, ghimbir, tarhon, oregano, rozmarin, fenicul, curry, coriandru, chimion.

„Probele pe care le facem noi în această perioadă au ca scop final brevetarea de noi produse. Practic, am încercat noi condimente exotice pentru a frăgezi carnea, dar și pentru a crește apetitul atunci când vorbim de consum. Am sesizat că este nevoie pe piață de astfel de produse și încercăm să le înlocuim pe cele tradiționale – usturoi, piper și boia. Nu știu câtă lume se mai regăsește în aceste condimente; încercăm să venim cu o alternativă prin produsele noastre, cu tot ce înseamnă frăgezire, pentru a surprinde o structură de maturare corespunzătoare. Pentru fiecare produs testat s-au folosit câte trei feluri de condimente, pentru a nu fi agresive și pentru a obține produse ce ar putea fi introduse în piață prin brevetare“, a declarat șef lucr. dr. Marius Ciobanu, cadru didactic la disciplina Tehnologia procesării cărnii, din cadrul USAMV Iași.

Până la brevetarea noilor condimente obținute la USAMV Iași, o parte dintre studenții aflați în ultimul an de studii au ales ca pentru lucrarea de licență să studieze tot același subiect, al condimentelor exotice potrivite pentru carne. După ce produsele trec de toate etapele tehnologice, acestea sunt testate în cadrul laboratoarelor de analize senzoriale pe care le au studenții în cadrul activităților didactice.

Beatrice Alexandra MODIGA

Dumitrașcu Radu Ioan este fermier în zona Medeleni, județul Iași, și lucrează o suprafață de aproximativ 300 ha în care predomină cultura de porumb urmată de floarea-soarelui, grâu și rapiță. Ca și pentru alți fermieri din județ, 2020 a fost un an greu, de aceea i-am făcut și noi o vizită pentru a vedea exact cum se prezintă la începutul lunii decembrie culturile sale de toamnă.

Primul îngheț din iarna aceasta

La începutul lunii decembrie, la o vizită în câmp, fermierul ieșean se declara mulțumit de ce semne a dat grâul de toamnă, dovadă că vin vremuri mai bune pentru ferma sa. „Dimineața aceasta am avut un îngheț mai pronunțat în zonă, practic primul îngheț de anul acesta. Mă bucur, pentru mine este bine, chiar discutam cu alți colegi de pe lângă Iași și spuneau că le-a răsărit grâul, se prezintă bine, au întârziat un pic cu semănatul, deoarece au fost câteva ploi care i-au mai încurcat pe unii. Eu unul m-am grăbit, am fost mai harnic, dacă nu venea înghețul acesta trebuia să intervin pe cale chimică, să stopez un pic creșterea aceasta. A fost destul de cald în luna octombrie, s-a dezvoltat foarte bine, după cum vedeți grâul arată extraordinar de bine“, specifică agricultorul ieșean.

Pe o altă parcelă am vizitat cultura de rapiță care arată la fel de bine la momentul respectiv. „Ne aflăm într-o solă în care este semănată rapiță, am semănat-o foarte devreme și pe aceasta, prin luna septembrie. Pe la început, deși era foarte arid atunci, nu era apă deloc, am avut noroc față de alți colegi agronomi care spuneau că s-au înregistrat precipitații mai multe în zonele lor; astfel se umflă bobul și nu reușește să germineze, și practic pierdem sămânța. La mine au fost precipitații neînsemnate de 1,5-2 litri/mp, dar nu m-au afectat cu nimic, iar prin luna octombrie, pe la început au venit ploile; fiind și foarte cald, după cum vedeți, s-au dezvoltat foarte bine până la această oră și sperăm că o să fie bine în continuare“, adaugă Radu Dumitraşcu.

Culturii de rapiță, la momentul vizitei noastre, i-a fost aplicat un graminacid. „Pentru că aici am avut grâu. Acum așteptăm să vină zăpada, este imperios necesar să ningă. Necesarul este foarte mare, deficitul este de peste 300 litri, iar pentru la anul ne trebuie apă, nu glumă, indiferent de starea culturii, dar de preferat este să fie cât mai multă zăpadă să ne poată proteja pe iarnă culturile“, încheie Dumitrașcu Radu Ioan.

Beatrice Alexandra MODIGA

Familia Neamţu creşte oi de mai bine de 15 ani, iar acum are peste 800 de capete, pe care le îngrijeşte într-o fermă din Chiperești, județul Iași. În fiecare vară, de pe urma oilor aceştia ard peste 8 tone de lână din cauza faptului că în zonă nu se valorifică.

Bianca Neamţu, mezina familei, îşi ajută părinţii, şi chiar şi-a propus să acceseze fonduri europene pentru a moderniza ferma. „Eu împreună cu părinţii mei, Sorin şi Mihaela Neamţu, am o fermă de familie de oi. Noi am ales rasele: Merinosul de Palas pentru lână și carne, Țigăile ruginii pentru lapte și carne, iar cele Carabașe pentru carne. Dacă putem spune aşa, familia mea a început să se ocupe de creşterea oilor în anul 2006, cu un efectiv destul de redus de 50 de capete, dar în prezent s-a ajuns la unul destul de mare, de 800 capete. Totul a început prin exploatarea terenurilor şi, dacă am avut această posibilitate să stăm în mediul rural, am profitat la maximum… ne-am extins şi în continuare ne vom extinde cât putem. Ne-am propus ca pe viitor să accesăm fonduri europene şi proiecte prin intermediul cărora să achiziţionăm utilaje noi şi revoluționare, care să ne uşureze munca“, mărturiseşte tânăra.

„Sistemul de furajare la noi nu este aşa de dezvoltat ca în alte țări. Punem mâncare în iesle, saivane şi pe alee în fermă; hrănim animalele cu baloţi de lucernă şi sparcetă, le mai dăm şi boabe de porumb şi siloz. Ferma noastră produce lapte pe care îl închegăm cu cheag de miel şi astfel obţinem caşul pe care noi îl vindem la piaţă, în Nicolina. Mergem pe principiul… noi îl facem, tot noi îl vindem“, mai spune ieşeanca.

De pe urma lor celor 800 de oi, familia Neamţu a adunat până acum peste 8 tone de lână în fiecare vară, pe care o ard. Pentru fiecare oaie tunsă crescătorii plătesc cel puţin 10 lei zilierilor care fac asta. La final de sezon, după vânzarea lânii, aceştia ies în pierdere, mai spune Bianca Neamţu. „Ardem lâna pentru că în zona Moldovei lâna nu este valorificată, iar singurele fabrici, din ce ţin eu minte, sunt în zonele montane, dar pe noi nu ne ajută cu nimic. Unde să o punem în altă parte?“, încheie Bianca Neamţu.

Beatrice Alexandra MODIGA

Comuna Copălău din judeţul Botoşani şi-a câştigat în timp renumele de „patria usturoiului“ datorită calităţilor deosebite şi gustului unic pe care îl are planta aromatică cultivată de peste 40% din localnici. Faima usturoiului de la Copălău şi a localnicilor cultivatori a determinat autorităţile din judeţul Botoşani să facă deja demersuri la Ministerul Agriculturii pentru omologarea acestuia ca brand național şi european.

Va fi un brand și la nivel național

Ciprian Ivanov, primarul comunei Copălău, spune că în curând acest usturoi va fi un brand și la nivel național şi european, nu doar local. „Suntem în derularea unei acțiuni pe această temă. Deocamdată am fost blocați de alegeri, COVID-19, dar ulterior, după ce situația va permite, vom continua aceste demersuri pentru omologarea lui ca brand european. În principiu, cam 40% din populația comunei se ocupă și cu cultivarea usturoiului datorită calității solului și vechii tradiții pentru această cultură. Sunt undeva la 90-100 ha, cu suprafețe cuprinse între 0,3-4 ha, în funcție de potențialul și posibilități fiecărei familii.“

53 ha de usturoi cultivate... prin Programul de minimis

În ceea ce priveşte subvenția pentru cultura de usturoi, respectiv ajutorul de minimis, la ora actuală, pentru anul 2020, în Copălău au fost undeva la 68 de cereri, însumând o suprafață de 53 ha de usturoi, mai adaugă edilul. „Suprafață dublă față de anul 2019, când a avut loc primul an de program. La nivelul comunei Copălău avem o asociație și o cooperativă; deocamdată nu funcționează pentru că oamenii sunt un pic reticenți, știind timpurile de demult, cum funcționau cooperativele agricole. Prin asociația și cooperativa înființate de noi ne dorim să putem derula proiecte pe exercițiul financiar care va fi din 2021, cu fondurile ce ni se vor pune la dispoziție.“

Transpiri mult până vezi un kilogram de usturoi

În ceea ce priveşte asocierea, problema pleacă nu numai de la mentalitate, ci și de la lipsa forței de muncă pentru că această cultură nu este o activitate ușoară, adaugă Ciprian Ivanov, primarul comunei Copălău. „Transpiri mult până vezi un kilogram de usturoi. Ideea este că ne influențează și vremea, posibilitățile de irigare și, când vezi că unii producători au scos cantități suficiente de usturoi, iar alții nu este un pic mai complicat de asemenea, iarăși fărâmițarea suprafețelor de teren reprezintă un alt impediment, este foarte greu de unit terenul pentru a putea lucra în comun și să nu uităm că usturoiul este mult mai bun când se lucrează manual, prin manopere simple, decât dacă mergem spre industralizare, adică în culturi mari și intervenim cu alte substanțe ajutătoare.“

Au scăzut importurile de usturoi cu 30%

Pentru 2021 edilul este optimist şi crede că va fi un an productiv. „Ca și anul trecut, suprafața de usturoi care se presupune că va fi cultivată anul acesta va fi în creștere, ca urmare și producția. Din statisticele pe care le avem de la Direcția pentru Agricultură Judeţeană Botoşani, se vede că au scăzut importurile de usturoi cu 30%; este clar că și datorită comunității și oamenilor din comuna Copălău. Lucrurile cred că merg într-o direcție bună, chiar dacă încet și condiționat de timpuri și de vremuri“, încheie Ciprian Ivanov, primarul comunei Copălău.

Agricultura este o loterie

Luând la pas uliţele comunei, la ieşirea spre Botoşani l-am întâlnit pe nea Costică la semănat de usturoi, cu toate că el este constructor de meserie. „Cultivăm o suprafață redusă, în jur de jumătate de hectar, este mai mult pentru copii, de aceea îi și ajut la treabă. De multe ori, chiar dacă ar proveni sămânța din altă parte, nu prea ar fi randament, terenul nostru este unul slab, dar pentru cultura de usturoi este bun, fiind argilos. Terenul acesta a fost pregătit tot mecanizat, foarte multe manopere, deci dintr-o dată s-au făcut cheltuieli, până să ajungem acum să semănăm. Nu se poate pune cu semănătoare la noi deoarece trebuie să ai o suprafață mai mare și trebuie să fie și după timp, cum prinzi terenul. Pentru că sămânța asta este mare, la jumătate de hectar avem nevoie de 750-800 kg de usturoi, iar producția ne așteptăm să fie în jur de 3 tone. Deocamdată la noi se moștenește în familie“, spune localnicul.

Botoşăneanul ne dă şi câteva sfaturi cu privire la usturoiul toamnă. „După ce îl recoltăm trebuie să fie întins pe anumite leațuri, scânduri, zis pari, să fie la aer, să nu fie așezat grămezi sau în mănunchiuri pentru că el trebuie să se poată usuce în voie atât pentru a-l vinde, cât și pentru a-l păstra pentru sămânță. Toate soiurile de usturoi trebuie puse din toamnă. Și când este mustul zăpezii este foarte bine, așa cum spuneau și bătrânii, cu toate că este mai greu de muncă. În prezent, solul este tare pentru că s-a pregătit mai târziu, sunt condiții foarte grele de muncă, dar nu avem ce face pentru că de aici câștigăm un ban. Agricultura este o loterie, nu trebuie să ne descurajăm! Anul trecut a fost greu, dar totuși să-i mulțumim lui Dumnezeu pentru că au mai fost și câteva ploi și oamenii nu au rămas complet în pierdere, dar nici mult profit nu s-a făcut; Însă noi trebuie să cotinuăm, că mâncare nu trebuie numai anul acesta, trebuie și la anul, și la anul celălalt. La noi pe baza usturoiului se mai câştigă un ban de cheltuială deoarece alte posibilități nu prea sunt“, a încheiat nea Costică, un cultivator de usturoi de-al locului.

La un 1.30 ha, producţie de 8 tone de usturoi

De-o parte şi de alta a drumului european E58, arteră rutieră ce face legătura între Iaşi şi municipiul Botoşani, aproape în faţa fiecărei case se află tarabe improvizate cu sute de „funii“ de usturoi scoase la vânzare. Aşa am cunoscut-o şi pe Mihaela Dulgheriu, care cultivă usturoi de 30 de ani. „Aceasta este zona usturoiului, este un pic mai aromat, mai bun față de cel adus din import; de exemplu, acesta este usturoiul alb, acesta este roșu, care este mai aromat și un pic mai iute. Este foarte bun, gustos și productiv. Dau un exemplu, dacă faceți mujdei astăzi și îl lăsați seara sau chiar a doua zi, aud de la clienți, eu nu am încercat acela din străinătate se înverzește, se face mov, iar al nostru rămâne natural. Toamna trecută am pus un hectar și 30 de ari de usturoi și am scos undeva la 8 tone de usturoi. Am fost foarte mulțumiți, s-a făcut producție după anul dificil care a fost. Puncte de desfacere avem aici la poartă, la piață în Botoșani, mai ducem la Suceava, Fălticeni, prin piețe în Bacău, Iași“, ne exemplifică botoşăneanca.

Rotaţia culturii, elementul-cheie în tehnologia usturoiului

Totul se face în familie şi toţi muncesc cot la cot, ne spune femeia. „Soțul este la pus usturoi; așteptăm vremuri mai bune, a plouat la timp, acum se poate semăna și să de-a Dumnezeu să se facă la anul. De exemplu, unde am pus anul trecut usturoi nu mai punem anul acesta; în fiecare an terenul trebuie schimbat şi prășit; noi îl prășim de 3-4 ori pe vară deoarece, dacă nu sunt buruieni, recoltatul merge altfel pentru că noi nu erbicidăm. Cu toate că anul trecut am semănat o suprafață considerabilă, anul acesta o să semănăm până într-un hectar; că este foarte greu de muncit, la fel și de depozitat.“

Pentru că suntem în luna noiembrie şi imediat vine iarna am întrebat-o pe doamna Mihaela cum depozitează ea usturoiul. „Noi pe timp de iarnă îl ținem în niște magazii; de exemplu nici la căldură, dar nici să înghețe; la căldură nu este bun că transpiră, dă mucegaiul și se strică. Dacă vine un frig de -10 sau -15 grade Celsius, atunci îl acoperim“, a mai spus femeia.

Beatrice Alexandra MODIGA

MAI JOS REPORTAJUL VIDEO

Agenția Regională de Dezvoltare Nord-Est, care cuprinde județele Bacău, Botoșani, Iași, Neamț, Suceava și Vaslui, a elaborat prima versiune a Programului Operațional Regional 2021-2027, document pe care l-a trimis spre consultare partenerilor europeni. E important să reamintim că toate structurile ARD din țară vor îndeplini, potrivit OUG 122/29 iulie 2020, funcția de Autoritate de Management pentru Programul Operațional Regional. Noul statut aduce obligații suplimentare, dar și decizia mai aproape de partenerii locali (firme, ONG-uri, grupuri de acțiune locală, primării, consilii județene, instituții de cultură, universități etc.)

Regiunea Nord-Est este, cu o populație de 3.210. 481 de locuitori și o suprafață de 36.850 kmp, cea mai mare din țară, dar ca performanțe economice se clasează pe ultima poziție în România și pe ultimele 10 locuri în întreaga Uniune Europeană. În primul draft pentru următoarea perioadă de programare se arată că „populația rezidentă este într-o continuă descreștere – cu 770.000 de locuitori mai puțin în ultimii cinci ani“, iar motivele țin de „sporul natural negativ și migrația economică înspre alte state membre sau alte regiuni ori zone metropolitane din țară“.

Starea la zi a regiunii: modestă spre rea

Potrivit Comisiei Naționale de Strategie și Prognoză (CNSP), în 2019 regiunea Nord-Est înregistra cel mai mic PIB/cap de locuitor din România, respectiv, 7.081 euro/locuitor. Între județele din regiune sunt disparități din acest punct de vedere, Iași și Bacău înregistrând un PIB/loc. de 8.691 euro, respectiv, 7.501 euro, în timp ce în Vaslui și Botoșani sunt cele mai mici valori, 5.554 euro/loc, respectiv, 5.688 euro/loc. Populația ocupată din regiune este, după raportul CNSP, de 1.105 mii persoane, cu o pondere ridicată (aproximativ 40%) în agricultură. Numărul de salariați era, în 2019, de 581,1 mii persoane, iar numărul de șomeri – de 57,3 mii persoane. De altfel, starea la zi a regiunii este sintetizată în schița POR 2021-2027: „Regiunea are vulnerabilități atât pe componenta de bază la capitolele educație și infrastructură, cât și pe componenta de inovare, educație superioară și formare continuă (...) Deși față de 2007 valoarea totală a investițiilor străine s-a triplat, fluxurile financiare din ultimii ani sunt în continuă descreștere, reprezentând doar o foarte mică parte din valoarea totală a investițiilor realizate în România (3%).“ Regiunea prezintă, potrivit specialiștilor de la ADR Nord-Est, „performanță scăzută pentru înzestrarea locuințelor cu toalete, gradul de colectare a deșeurilor, rata de cuprindere în învățământul secundar, rata de părăsire timpurie a școlii, gradul de interacțiune online cu autoritățile publice, pondere scăzută a absolvenților din învățământul superior.“ În ceea ce privește mediul rural, analiza este una destul de dură, ca realitate: „Zonele rurale, în special cele din jumătatea estică a regiunii, sunt caracterizate de un nivel redus de dezvoltare a infrastructurii de bază și tehnico-edilitare. Gradul modest de modernizare a drumurilor care asigură conectivitatea cu spațiul urban se constituie într-un obstacol, determinând o accesibilitate modestă a populației la serviciile publice de educație și sănătate, la oportunitățile de muncă din mediul urban. Riscul de sărăcie sau excluziune socială a crescut în ultima perioadă, nivelul prezent, de 41% , fiind unul foarte ridicat, superior celui național și comunitar. Nivelul de marginalizare în mediul rural este dublu față de zona urbană, cele mai afectate teritorii fiind în județele Vaslui, Iași, Botoșani și Bacău.“

Ce ar fi, totuși, de făcut?

ADR Sud-Est nu deține soluția în totalitate, fiind doar un pion în angrenajul de factori care realizează politicile de dezvoltare a zonei. Și acoperă, de asemenea, doar o parte din necesar, în limita unei surse financiare disponibile prin POR. Știm că, la ora aceasta, primăriile au depus proiecte în valoare de 2,54 miliarde de euro, universitățile – de 297 milioane euro, iar alți actori regionali – de 31,37 mil. euro. Prin POR 2021-2027, suma orientativă pusă la dispoziție este de 1,56 miliarde euro! Alocarea pe cele 7 priorități este oarecum previzibilă, cu cea mai mare sumă rezervată mediului:

• O regiune mai mai competitivă, mai inovativă, alocare de 353,088 milioane euro: dezvoltarea capacităților de cercetare și inovare și adoptarea tehnologiilor avansate (regiunea numără 424 de întreprinderi inovatoare, 11 claustere, 5 entități de inovare și transfer tehnologic, 2.874 de cercetători și 35 școli doctorale), impulsionarea creșterii și competitivității IMM-urilor (62.160 unități locale active);
• O regiune mai digitalizată, 176,544 mil. euro: 122 de instituții au depus proiecte în acest sens;
• O regiune durabilă, mai prietenoasă cu mediul, 670,868 mil. euro: promovarea eficienței energetice și reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră (regiunea dispune de 1.461.968 de locuințe, din care 325.908 au beneficiat de lucrări de reabilitare termică), îmbunătățirea protecției naturii și a biodiversității, a infrastructurii verzi și reducerea poluării (3.253 hectare de spații verzi amenajate în urban – 18 mp/loc., iar ținta este de a 4.683 hectare – 26 mp/loc.); promovarea mobilității urbane multimodale sustenabile (transport public în 13 localități urbane, din totalul de 46);
• O regiune mai accesibilă, 183,606 mil euro: dezvoltarea unei mobilități naționale, regionale și locale durabile, reziliente în fața schimbărilor climatice, inteligente și intermodale, inclusiv îmbunătățirea accesului la TEN-T și a mobilității transfrontaliere (5.388 km de drumuri județene, din care 41% reprezintă drumuri modernizate);
• O regiune educată, 183,606 mil euro: îmbunătățirea accesului la servicii de calitate și favorabile incluziunii în educație, formare și învățarea pe tot parcursul vieții (potrivit draftului POR, în județul Vaslui 70% din unitățile școlare de învățământ primar și secundar nu beneficiază de toaletă în interior, în Botoșani – 60%, în Iași, Bacău și Suceava câte 40%, iar în Neamt 28%) – 200 de proiecte pentru construire de creșe, grădinițe, modernizare, reabilitare dotare școli generale, gimnaziale, licee tehnologice etc.;
• O regiune mai atractivă, 121,887 mil euro: dezvoltarea patrimoniului cultural și turistic (1,26 mil. turiști, predominant in județele Suceava – 34%, Iași – 26% și Neamț – 20%).

Maria BOGDAN

O cercetare de la Facultatea de Horticultură din cadrul Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad“ din Iași contribuie la influența de a schimba o parte din zona de producție viticolă europeană. Astfel, timp de șase ani, cercetarea specialiștilor de la Universitatea de Agronomie a analizat impactul schimbărilor climatice asupra unora dintre cele mai importante podgorii europene – Bordeaux și Valea Loirei (Franța), Valea Rhinului (Germania), La Rioja (Spania), Cotnari (România) – și arealului South Sussex din Marea Britanie.

Cercetători din cadrul Facultății de Horticultură a Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară (USAMV) „Ion Ionescu de la Brad“ din Iași au studiat, timp de șase ani, impactul schimbărilor climatice asupra unora dintre cele mai importante podgorii europene – Bordeaux și Valea Loirei (Franța), Valea Rhinului (Germania), La Rioja (Spania), Cotnari (România) – și arealului South Sussex din Marea Britanie. Cercetările, începute în anul 2014 și efectuate în cadrul proiectului european LIFE ADVICLIM, coordonat de Universitatea Rennes 2 din Franța, au reunit universități și instituții de cercetare de mare prestigiu din Europa: CNRS, INRA, IFV și Bordeaux ScienceAgro din Franța; Universitatea Geisenheim din Germania, Universitatea Publică Navarra din Spania, Plumpton College din Marea Britanie și USAMV Iași din România.

Cercetare care poate schimba întreaga producție viticolă europeană, la USAMV Iași

În site-urile pilot ale proiectului, amplasate în cele șase podgorii, s-au colectat date prin utilizarea senzorilor de temperatură, s-a urmărit fenologia soiurilor, s-a stabilit amprenta de carbon generată de practicile tehnologice și s-au prelucrat datele obținute prin utilizarea de softuri informatice. „În contextul schimbărilor climatice, ne-am propus să studiem, alături de partenerii noştri din instituţii europene, impactul acestui fenomen global asupra podgoriilor, să elaborăm prognoze privind evoluţia viticulturii în următoarele decenii, să identificăm soluţii de adaptare la acest fenomen şi de diminuare a impactului său asupra viticulturii. Cercetările efectuate de noi au evidenţiat modificarea profilului climatic al tuturor podgoriilor studiate, ca efect al creşterii temperaturilor, cu consecinţe pozitive pentru cele din zona temperată, mai răcoroasă, precum Valea Rinului, Cotnari, Valea Loirei, dar şi preocupante pentru podgoriile mai apropiate de climatul mediteranean, precum Bordeaux şi La Rioja“, a declarat prof. univ. dr. Liviu Mihai Irimia, decanul Facultăţii de Horticultură din Iaşi, cercetător principal în cadrul proiectului.

Au fost dezvoltate tehnologii adaptabile podgoriilor europene

Pentru a demonstra importanța managementului local al strategiilor de adaptare și atenuare, în cadrul proiectului ADVCLIM au fost dezvoltate tehnologii adaptabile podgoriilor europene – rețele de senzori de temperatură pentru fiecare podgorie și o platformă web care permit viticultorilor să evalueze impactul schimbării climatice asupra propriilor parcele, să experimenteze metode de adaptare și să măsoare emisiile de gaze cu efect de seră, pe care le generează propriile lucrări de întreținere. Toate aceste tehnologii sunt experimentate pe siturile demonstrative din cele șase podgorii: Saint Emilion – Bordeaux, Coteaux du Layon – Valea Loirei, Rüdesheim – Valea Rinului, Rock Lodge – South Sussex, Ausejo – La Rioja și Cotnari, din podgoria Cotnari, România.

Scenariile climatice pentru deceniile viitoare și valorile amprentei de carbon ale podgoriilor sunt integrate în platformă, cu scopul de a atrage atenția asupra impactului major al schimbării temperaturii globale.

Platforma web creată în cadrul proiectului – CLIMAVISTA WINE – permite reunirea datelor obținute de cercetători, a datelor de la stațiile meteorologice, a datelor furnizate de sateliți, rezultate ale modelelor de adaptare, rezultatele calculului amprentei de carbon și reprezintă o interfață ce oferă producătorilor din viticultura europeană date relevante pentru procesul de decizie. Scenariile climatice pentru deceniile viitoare și valorile amprentei de carbon ale podgoriilor sunt integrate în platformă, cu scopul de a atrage atenția asupra impactului major al schimbării temperaturii globale.

Beatrice Alexandra MODIGA

Cercetătorii de la Stațiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Acvacultură și Ecologie Acvatică din Iași (SCDAEA) a Universității Alexandru Ioan Cuza au realizat un minisistem acvaponic. Acesta este de tipul floating raft/rafturi plutitoare, fiind compus dintr-o plută (raft) realizată din tuburi de PVC și coșuri umplute cu bioballs-uri, care au rolul de susținere a rădăcinilor plantelor, dar și de dezvoltare a comunităților de bacterii nitrificatoare.

Ce presupune un sistem acvaponic?

„Acest sistem a fost montat într-un bazin metalic în care sunt crescuți sturioni din specia Acipenser ruthenus (cega) pe perioada verii. Scopul este acela de a studia capacitatea de îmbunătățire a calității apei prin utilizarea unor combinații de specii de plante, medii de suport pentru rădăcinile plantelor și bacteriile care se formează pe aceste medii. De asemenea, se dorește creșterea gradului de conștientizare publică privind utilitatea sistemelor acvaponice, ca sisteme de producție de alimente în mediul urban concomitent cu prezervarea calității mediului acvatic. Sistemele acvaponice încorporează sistemele de acvacultură (creșterea peștilor) și sistemele hidroponice (cultivarea plantelor pe apă) într-un sistem unic. Principiul care stă la baza acvaponiei se bazează pe ciclul azotului, principala sursă de azot introdusă în sistem fiind furajele peștilor. Concret, apa din bazinul de creștere a peștilor ajunge într-un bazin de filtrare biologică în care bacteriile nitrificatoare (Nitrosomonas sp. și Nitrobacter sp.) transformă amoniacul rezultat din procesele metabolice ale peștilor și din furajele neconsumate în nitriți și apoi în nitrați, după care această apă bogată în nutrienți este condusă către plante și înapoi la pești. Plantele utilizează sursa de azot din apă pentru procesele fiziologice de creștere și dezvoltare. În același timp, prin preluarea compușilor de azot, dar și a altor compuși cum ar fi cei de fosfor din apă se produce epurarea acesteia și deci o îmbunătățire a calității ei, fapt care va determina o stare fiziologică mai bună a peștilor. În plus, sistemele hidroponice pot integra componenta de filtrare biologică, ceea ce va duce la o reducere a costurilor de operare“, a susținut dr. ing. Barbacariu Cristian-Alin, director SCDAEA.

Avantajele sistemului acvaponic

Colectivul de la SCDAEA susține că avantajele unui sistem acvaponic sunt reprezentate de: reutilizarea apei de acvacultură ca sursă de nutrienți pentru plante, obținerea a două culturi de pești și plante, creșterea calității apei evacuate prin preluarea nutrienților de către plante, reducerea volumului de apă de primenire și scăderea costurilor de producție, creșterea biodiversității și a stabilității ecosistemului de producție.

Cu toate că sistemul acvaponic este ușor de construit și ieftin, cea mai mare provocare este legată de eficiența economică a acestuia. Până în prezent, eficiența economică a celor două sisteme de producție, de acvacultură și de hidroponie, este mai mare dacă sunt separate deoarece în cadrul unui sistem acvaponic trebuie făcute permanent ajustări în ceea ce privește nevoile de calitate a apei pentru pești și cele nutriționale pentru plante.

Realizarea unui sistem acvaponic la stațiune are o deosebită importanță atât din punct de vedere științific cât și ca material didactic, acesta fiind parte componentă a direcțiilor de cercetare de la SCDAEA. Stațiunea este localizată în Iași, pe Șoseaua Iași-Ciurea km 5, și are în componența sa o hală de 2.200 m2 ce cuprinde două sisteme de recirculare pentru creșterea peștilor și un sistem de creștere de tip flow-through, o stație de reproducere și o stație de realizat furaje micro FNC compusă din moară, extruder și granulator.

De asemenea, stațiunea are 8 bazine de pământ cu o suprafață totală de 5,9 ha. În biobaza stațiunii se găsesc reproducători din rase autohtone de crap (Podu Iloaiei, Frăsinet, Ineu). De asemenea, sunt crescute și conservate trei specii de sturioni: cega (Acipenser ruthenus), nisetru (Acipenser gueldenstaedtii) și morun (Huso huso). Stațiunea deține și un lot de crap japonez (Cyprinus carpio var. koi), acesta având o importanță ornamentală datorită coloritului deosebit. Stațiunea desfășoară atât activități de cercetare cât și o colaborare activă cu fermierii și cu cea mai importantă asociație de profil, ROMFISH, prin producerea de pui predezvoltați de crap, dar și servicii de consiliere științifică privind calitatea furajelor și a apei.

Beatrice Alexandra MODIGA, SCDAEA, Iași

Societatea Agro-Ilmar SRL din Târgu Frumos, sat Boureni, comuna Balş, judeţul Iaşi, a fost pentru a treia oară consecutiv gazda evenimentului anual Ziua Porumbului – Iaşi, cea mai mare întâlnire profesională din zona Moldovei dedicată geneticii şi tehnologiei de cultură a porumbului, care a avut loc în data de 17 septembrie 2020. Manifestarea a fost organizată în colaborare cu Asociaţia Cultivatorilor de Cereale şi Plante Tehnice (ACCPT) Iaşi, sub egida APPR. Partenerul principal al evenimentului a fost compania Syngenta.

Seceta este Covid-ul agriculturii

În deschiderea evenimentului a luat cuvântul Emil Bălteanu, preşedintele Asociaţiei Cultivatorilor de Cereale şi Plante Tehnice (ACCPT) din Iaşi. „Dorim ca această platformă a porumbului din judeţul Iaşi să se soldeze astăzi cu o tribună de la care ne aşteptăm să primim nişte răspunsuri referitoare la ce a fost bine, ce a fost mai puţin bine în acest an agricol şi să găsim nişte soluţii care să ne poată ajuta în anii următori, în situaţia în care ne vom mai confrunta cu asemenea fenomene extreme.“

Instituţia spre care s-au îndreptat privirile fermierilor puțini prezenți la eveniment anul acesta a  fost Ministerul Agriculturii, cu atât mai mult acum când trecem cu toții printr-o perioadă deosebit de grea. Astfel, din partea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a răspuns invitației Emil Dumitru, secretar de stat, care a punctat când se vor face plățile către fermierii afectați de secetă. „Nu am fost pregătiţi în 30 de ani să ne ferim de secetă. Ceea ce vă pot spune este că Agenţia de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură (APIA), va lucra neîncetat, până va finaliza suprafaţa determinată pentru despăgubiri. Vineri vor fi viraţi banii în conturile centrelor județene APIA şi de luni se vor face plăţile către fermieri. Asta este tot ce am putut face noi, practic seceta este Covid- ul agriculturii“, a punctat secretarul de stat la deschiderea evenimentului.

6,5 miliarde de euro pentru reabilitarea întregii infrastructuri principale de irigaţii

„Este o misiune foarte ingrată pentru mine să vă vorbesc despre neputinţa celor 30 de ani în care nu am putut să investim inteligent, să avem irigaţii, să avem perdele de protecţie, să răspundem la schimbările climatice. Bugetul a suferit o contractare din cauza neîncasărilor, şi să aloci 1,1 milliarde de lei nu e deloc ușor. Practic, am notificat la Bruxelles pe Programul Național de Recuperare şi Rezilienţă un proiect de 6,5 miliarde de euro pentru reabilitarea întregii infrastructuri principale de irigaţii, de desecare, drenaj, combaterea eroziunii solului şi investiţii noi, în sisteme locale de irigaţii. Cu această sumă, eu cred că vom rezolva în mare parte problemele pe care agricultura României le are pe ceea ce înseamnă riscuri climatice, dar nu este suficient“, a mai specificat secretarul de stat Emil Dumitru în cadrul evenimentului.

Sămânţa – cea mai importantă investiţie pe care fermierul o face

Companie care a susţinut realizarea acestui eveniment a fost Syngenta. Sergiu Staicu, reprezentantul companiei, specifică că vine cu soluţii tehnice pentru cultura porumbului în a diminua riscurile din agricultură. „Spuneam anul trecut, tot de aici, că una din constante este schimbarea, dar se pare că acest an ne-a demonstrat, încă o dată, că surprizele nu încetează să apară şi seceta principală la care am fost cu toţii expuşi anul acesta ne-a pus pe toţi la încercare. Compania Syngenta a fost alături de acest eveniment încă de la început, va continua să rămână aşa, suntem aproape de fermierii din România pentru că prin cercetare, prin observaţii, prin experimentele pe care le facem în aceşti ani dificili înţelegem cu toţii mai bine cum putem să contribuim la depăşirea acestor situaţii. Investim cu toţii în sămânţă, astfel în momentul în care o punem în pământ e practic cea mai importantă investiţie pe care fermierul o face.“

Asocierea este cuvântul-cheie anul acesta

Eugen Ulea, prorector în cadrul USAMV Iaşi, a luat parte la discuție și a precizat importanța asocierii, mai ales că unitatea este cea care dă rezultate. „Ne-am fi dorit ca anul acesta cuvântul-cheie să fie profitabilitate, dar aşa cum a decurs anul în curs, cu regret spun acest lucru, cuvântul este cel de supravieţuire economică. Este un an foarte greu, dar care cred că la un moment dat o să ne facă să luăm măsurile corecte în viitorul apropiat. În aceste condiţii, foarte dificile, unitatea este cea care dă rezultate şi în cazul nostru este vorba de asociere deoarece este singura care ne poate oferi rezultate economice valabile care să ne ajute mai ales în aceste momente dificile. Asocierea, cred eu, este cuvântul-cheie anul acesta.“

În Regiunea Moldovei, porumbul ocupă peste 70% din ponderea culturilor

Tiberiu Stan este unul dintre fermierii tineri ai judeţului, foarte implicat atât în mediul asociativ cât şi în activitatea din ferma sa. Acesta ne vorbește despre cele mai mari provocări de anul acesta legate de cultura porumbului în ferma sa și nu numai „Cea mai mare problemă a noastră în regiunea Moldovei, acum, este cultura porumbului, care ocupă peste 70% din ponderea culturilor noastre, iar producţia este foarte slabă. Unele zone o să scoată o medie de sub 2 t/ha, dar sunt foarte multe zone, în judeţele Iaşi, Vaslui, Galaţi și Bacău, unde nu se apropie producţia de 1 t/ha, excepţie făcând zonele care se apropie de munţi. E momentul să ne implicăm mai mult în activitatea de reprezentare a fermierilor. Putem aplica tehnologii de vârf și soluții inovatoare, dar e necesar să fim auziți atunci când apar probleme grave care ne afectează activitatea și a căror rezolvare nu mai depinde doar de noi“, a mai spus acesta.

Producție la porumb... de sub o tonă la hectar!

Evenimentul a avut loc pe platforma expozițională a fermei SC AGRO ILMAR SRL. Aici au participant 11 firme producătoare de porumb care activează pe zona Moldovei; fiecare firmă venind cu 5-6 hibrizi, cu diferite grupe FAO de maturitate, iar în total au fost în jur de 65 de hibrizi.

Gazda, ing. Gheorghe Cozma, ne vorbește despre situația dezastruoasă din teren. „Anul acesta nu ne-a adus prea mari bucurii din cauza secetei pedologice instalate în toamna anului trecut. Am avut ceva precipitații în primăvară, cultura de porumb a câștigat teren, dar în luna iulie, când a apărut paniculul, precipitațiile au lipsit, astfel porumbul nu a legat decât în procent foarte mic și aceasta a dăunat producțiilor din toamnă. Aici, pe platformă, am avut noroc că parcela a fost binecuvântată de câteva ploi, am avut un aport pluviometric aproape dublu în luna iunie față de parcelele vecine. De exemplu, dacă aici a avut loc o ploaie de 25-30 litri/mp, la 500 de metri lateral am avut 3-5 litri/mp. La aceasta s-a adăugat și faptul că grâul a fost  cultura premergătoare, parcela a fost arată imediat după recoltat, nivelată, și până în luna decembrie s-au acumulat în această arătură în jur de 110 litri de apă/mp. Unde s-a arat în decembrie, cantitatea aceasta de apă a lipsit ca aport pluviometric, iarna a fost destul de săracă în precipitații, am avut în jur de 60 litri, iar în primăvară în vegetație am avut pe o parcelă 210 litri de apă/mp, iar pe solele învecinate, mai puțin de jumătate. În câmp, astăzi, recoltez o parcelă de aprope 80 ha, iar producția este de sub o tonă la hectar.“

Beatrice Alexandra MODIGA

Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad“ (USAMV) din Iași a organizat Ziua lupinului, o întâlnire cu fermieri, studenți, cadre didactice și persoane interesate de cultura lupinului, în general, și a lupinului andin (L. mutabilis), în particular. Evenimentul a avut loc la mijlocul lunii iunie, în câmpul din imediata apropiere a Fermei Ezăreni.

„Platforma experimentală cuprinde testări cu L. mutabilis (3 linii) și L. albus (un soi), în regim de irigat/neirigat, în trei variante de desimi de semănat. De asemenea, este înființat un poligon de evaluare a biodiversității în funcție de specia cultivată ce cuprinde, pe lângă cele două specii de lupin, și bob, grâu de primăvară, linte și un nou soi de fasole de câmp. Prin acest proiect se încearcă să se găsească o alternativă cât mai viabilă la soia, în ideea de a putea furniza o cantitate mai mare de proteină produsă în cadrul Uniunii Europene. Precizăm faptul că activitățile au loc în cadrul proiectului cu acronimul LIBBIO, din programul Horizon 2020“, a specificat conf. univ. dr. Dănuț Simioniuc, de la disciplina de Ameliorarea plantelor din cadrul Facultății de Agricultură a USAMV Iași.

LIBBIO este un proiect european care are ca element central specia Lupinus mutabilis, tarwi sau lupinul andin ce are mai multe avantaje, dintre care amintim capacitatea de a fixa azotul atmosferic, de a solubiliza fosfații din sol, necesită cantități reduse de nutrienți, valorifică eficient solurile mai puțin fertile. Produce semințe ce conțin peste 20% uleiuri și peste 40% proteine, restul fiind carbohidrați, în mare parte oligozaharide, ce pot fi caracterizaţi ca „prebiotice“. Produce o cantitate mare de materie vegetală ce poate avea diferite utilizări. Pentru zona noastră se poate utiliza numai în cultura de primăvară și ar putea produce între 2 și 5 tone de semințe la hectar.

Proiectul de cercetare cu titlul: Lupinus mutabilis for Increased Biomass from marginal lands and value for BIOrefineries are o valoare de peste 4 milioane de euro, a  demarat în octombrie 2016 și se va încheia anul viitor.

Lupinul, planta care poate înlocui carnea şi laptele

Lupinul se cultivă ca plantă pentru nutreţ şi pentru îngrăşământ verde. Din plantele tinere de lupin, prin uscare şi măcinare, se obţine o făină cu valoare nutritivă foarte ridicată.

Seminţele de lupin nu au colesterol, dar sunt bogate în proteine şi acizi graşi polinesaturați. Cercetătorii germani au căutat alternative sănătoase şi ieftine la carne, estimându-se că în aproximativ o jumătate de secol necesarul de carne pentru consum al populaţiei Globului va creşte, iar resursele sunt limitate.

Lupinul este o plantă intens cultivată în bazinul mediteranean, ca hrană pentru oameni şi animale sau ca flori ornamentale. Se cunosc peste 150 de tipuri, iar germanii consideră că lupinul corespunde tuturor cerinţelor pentru a fi folosit la scară largă de vegetarieni deoarece este bogat în proteine (40%) ce pot fi utilizate atât pentru producerea înlocuitorilor de lactate, cât şi a înlocuitorilor de carne.

Potrivit dr. ing. Peter Eisner, coordonatorul studiului, din proteinele provenite din lupin se vor putea produce brânză şi îngheţată, fără riscul intoleranţei la lactoză. Avantajele sunt că lupinul nu are un gust specific, nu conţine colesterol şi este bogat în acizi graşi polinesaturați. De asemenea, seminţele de lupin pot fi folosite pentru realizarea cârnaţilor şi a altor preparate din carne.

Pe Glob lupinul se cultivă pe circa 850 mii hectare. Mari suprafeţe se cultivă în Rusia, Polonia şi Italia. O suprafaţă importantă se cultivă şi în Republica Sud-Africană. În România lupinul se cultivă mai ales ca îngrăşământ verde pentru îmbunătăţirea nisipurilor din sudul Olteniei, nord-vestul Transilvaniei şi din alte regiuni ale ţării.

Beatrice Alexandra MODIGA

Ieşenii au fost aşteptaţi, în perioada 22-28 iunie, cu ocazia sărbătorilor de Sânziene şi Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul, la cea de-a IV-a ediţie a Festivalului Iei – RomânIA Autentică. Evenimentul, devenit tradiţional pentru comunitatea ieşeană, şi-a dorit promovarea pe plan naţional şi internaţional a valorilor autentice şi a frumuseţii tradiţiilor populare româneşti.

Primăria Municipiului Iaşi împreună cu partenerii instituţionali a organizat o serie de manifestări pentru a marca, totuşi, Ziua Universală a Iei, cu măsurile de protecţie care s-au impus. Astfel, în holul central al Palatului Roznovanu a fost organizată expoziţia „Autenticitate, valoare, mesaj – Angela Moldovan“, care cuprinde costume populare, obiecte personale, distincţii şi fotografii din colecţia artistei“, au declarat organizatorii evenimentului. „Deşi în acest an măsurile de protecţie sanitară generată de pandemia COVID-19 nu au permis organizarea unui spectacol de muzică şi dansuri populare, ieşenii şi turiştii au fost invitaţi să îmbrace ia românească pentru a-şi manifesta ataşamentul faţă de valorile tradiţionale“, au declarat organizatorii.

„Biletul de intrare“ a fost ia

„Primăria Municipiului Iaşi şi partenerii săi au făcut apel la ieşeni şi nu numai să vină îmbrăcaţi în ie la aceste evenimente. Reprezentanţii Primăriei Municipiului Iaşi au înmânat participanţilor îmbrăcaţi în ie şi câte un ecuson personalizat şi numerotat, astfel încât să existe o evidenţă a celor care au ales să îmbrace cămaşa tradiţională în această perioadă. Reamintim că, dacă la ediţia din 2017 municipalitatea a reuşit să împartă 10.720 de astfel de ecusoane, în 2018 cele 12.000 de ecusoane fuseseră deja distribuite până la ora 18.00, numărul total al participanţilor de atunci fiind de circa 30.000, iar în 2019 manifestările au atras peste 20.000 de persoane“, mai adaugă organizatorii evenimentului.

Pentru că în acest an adunările publice nu au fost posibile, conducerea Primăriei Municipiului Iaşi a recomandat tuturor participanţilor să respecte strict măsurile de siguranţă sanitară. „Numărul atât de mare al participanţilor la primele trei ediţii de la Iaşi ale Festivalului Iei – RomânIA Autentică a demonstrat că ieşenii, dar şi turiştii au asimilat şi au îndrăgit această sărbătoare românească. Mai importantă decât numărul participanţilor a fost însă atmosfera de autentică şi frumoasă sărbătoare românească pe care a îmbrăcat-o Iaşul în fiecare ediţie. Trăim vremuri complicate, când nu ne putem manifesta bucuria aşa cum suntem obişnuiţi, dar îi invit şi în acest an pe ieşeni şi pe vizitatorii oraşului nostru să sărbătorim împreună în număr cât mai mare RomânIA Autentică!“, a precizat Mihai Chirică, primarul municipiului Iaşi.

Beatrice Alexandra MODIGA