Web Banner Nuseed 300 x 100 px
update 26 Jan 2023

Felicia Carmen Sarcină reînvie obiceiurile populare

Felicia Carmen Sarcină a devenit cunoscută în spaţiul public ca o importantă solistă de muzică populară a Gorjului. Consacrarea definitivă la nivel naţional a venit însă odată cu Piţărăii cu măşti, din Cloşani, un obicei străbun adus la viaţă alături de copiii de la Grupul „Roua“. A cucerit publicul instantaneu cu acest episod, tinerii şi instructorul-coregraf Carmen Sarcină fiind invitaţi în studiourile de televiziune şi la manifestările prilejuite de marile sărbători creştine. Aplecarea aceasta a Feliciei Carmen Sarcină înspre reînvierea, conservarea şi transmiterea datinilor populare ne-a determinat şi pe noi să dorim să o avem în paginile revistei noastre.

– Sunteţi născută în Padeş, o comună situată la poalele Munţilor Mehedinţi, în nord-vestul Gorjului.

– Da, e o splendidă aşezare de munte, aparţinând Gorjului, dar se învecinează cu trei judeţe, Hunedoara, Caraş-Severin şi Mehedinţi. Poate şi de aici, de la interferenţa a patru zone culturale, bogăţia în tradiţii şi obiceiuri populare a satelor noastre. Pe aici îşi face loc de curs la vale Motrul, la noi sunt şi o parte din Cheile Cernei, tot de aici a lansat celebra chemare la luptă „către tot norodul omenesc“ pandurul Tudor Vladimirescu, devenită ulterior „Proclamaţia de la Padeş“. Natura a fost darnică peste măsură cu localitatea noastră, cu Piatra şi Peştera Cloşanilor, Cheile Motru Cec, Corcoaiei, Ciucevele Cernei, Parcul Naţional Domogled, Pădurea Gorganu etc.

– Şi uite aşa, cu natură din abundenţă şi o istorie a locului de măsură, s-a adunat în sufletul dvs. sentiment mult, cât să vreţi să-l exprimaţi în cântec. Sau, mai târziu, să doriţi să păstraţi vie tradiţia populară a locului.

– Adevărul este că am avut şi de la cine să prind dragoste, dar nu numai pentru cântec, ci pentru tot ceea ce înseamnă legendă, trecut istoric, tradiţii populare, obiceiuri transmise din bătrâni. Bunicii mei erau crescători de animale şi, cum mi-am petrecut o mare parte din copilărie alături de dânşii, mi-am însuşit cam tot ceea ce făceau ei: ascultau muzică, ascultam şi eu; cântau, cântam şi eu; ţineau o sărbătoare într-un fel, o ţineam şi eu. Am ascultat apoi, la foc, seara, la stână, o mulţime de poveşti despre sat, oameni, bătrâni. Toate aceste comori le-am păstrat în suflet până azi. Pe urmă, mama mea cânta în formaţia Căminului Cultural Padeş şi mă lua cu ea în tot felul de spectacole. Aşa am urcat şi eu prima dată pe o scenă, alături de mama.

– Când aţi debutat de-adevăratelea, ca solist de muzică populară?

– Se întâmpla în anul 1987, când am participat pentru prima dată la un concurs de interpretare şi am obţinut marele premiu şi trofeul Festivalului Tismana. M-am înscris apoi la Şcoala Populară de Artă de la Târgu-Jiu şi am continuat să merg la concursuri de profil, de exemplu Festivalul „Narcisa de Aur“, de la Costeşti-Argeş, „Maria Lătăreţu“, de la Târgu-Jiu, „Cântecele munţilor“ – Sibiu, „La izvor de cânt şi dor“ – Lipova etc. Am urmat apoi o carieră muzicală obişnuită, cu participări la concerte, evenimente culturale şi sociale. În prezent sunt solist-vocal al Ansamblului Folcloric „Maria Lătăreţu“ al Şcolii Populare de Arte Târgu-Jiu, înfiinţat în anul 2005. În plan personal, m-am împlinit sub toate aspectele, sunt căsătorită şi am două fiice.

– Trebuie să spunem că dvs. aţi urmat în acelaşi timp şi o carieră didactică.

– Am fost, vreme de zece ani, după absolvirea liceului, educatoare şi învăţătoare la Şcoala Generală din Cloşani, răstimp în care am urmat cursurile de specializare cu profil pedagogic din cadrul Universităţii „Mihai Viteazul“ din Craiova. În prezent sunt studentă a Conservatorului din Cluj-Napoca.

– Glumind puţin, sunteţi colegă cu fiicele dvs.!

– Da, cele două fete ale mele sunt şi ele studente, dar la Bucureşti. Din 1997 sunt instructor la Şcoala Populară de Artă din Târgu-Jiu şi instructor-coregraf al Ansamblului de datini şi obiceiuri populare „Roua“ din comuna Padeş, care funcţionează ca secţie externă a Şcolii Populare de la Târgu-Jiu.

– Ansamblul cu care aţi avut un succes neaşteptat. Spuneţi-ne mai multe despre „Roua“.

– Generaţii întregi de copii şi de tineri au trecut prin acest ansamblu. El are, în medie, 35-40 de membri, cu vârste cuprinse între 7 şi 30 de ani, din comuna Padeş şi din localităţile învecinate, Tismana, Baia de Aramă etc. Scopul nostru a fost acela de a promova obiceiurile populare ale zonei, de a readuce la viaţă tradiţii de mult uitate. Aşa au luat naştere spectacolele noastre care pun în scenă obiceiuri de Dragobete, Florii, Sânziene, Paparuda, Claca sau tradiţii de iarnă precum Piţărăii cu măşti, Capra, Steaua, Pluguşorul, Cinişoara. Toate acestea au fost cândva practicate în zona noastră de interferenţă Gorj – Mehedinţi – Caraş – Hunedoara, iar noi n-am făcut altceva decât să le readucem în atenţia publicului de azi, oarecum îndepărtat de moştenirile culturii rurale.

– Am văzut că sunteţi invitaţi la TV şi concerte, anume pentru aceste extraordinare momente tradiţionale pe care le-aţi coregrafiat şi le-aţi pus în scenă.

– E foarte adevărat. După ce s-a auzit de noi şi mai ales despre ceea ce facem am fost chemaţi la festivaluri/evenimente culturale în judeţ şi în ţară: la Târgu-Jiu, Motru, Craiova, Reşiţa, Sibiu, Focşani sau Bucureşti. Am fost invitaţi să susţinem spectacole la Sala Radio, am apărut la TVR 1, la „Tezaur folcloric“ şi „O dată-n viaţă“, la TVR 2, la „Popasuri folclorice“ şi „Zestrea românilor“, Etno TV, Inedit, Digi 24 Craiova, Radio Oltenia Craiova, radiouri şi televiziuni locale. Asta înseamnă că ţelul meu a fost atins, acela de a insufla în sufletul copiilor dragostea pentru ceea ce ne-au lăsat moştenire străbunii noştri, iar ei transpun totul cu maximă autenticitate, astfel încât să fie doriţi în emisiuni şi spectacole. Din acest punct de vedere sunt liniştită: mereu se ivesc copii şi tineri dornici să înveţe, iar atâta vreme cât avem continuitate şi dorinţa de a aduce pe scenă tradiţiile populare, toate acestea nu vor fi uitate.

– Care sunt planurile dvs. imediate, fiindcă ştiu că aveţi proiecte ambiţioase?

– Poate să extindem muzeul, acum avem unul mic, unde am expus obiectele tradiţionale vechi colecţionate, costume populare, unelte din gospodăria ţărănească etc. Am înfiinţat o asociaţie culturală şi, dacă vom găsi sponsori, vrem să înregistrăm toate cântecele populare vechi pe care le-am cules, eu şi elevii mei, de la bătrânii satelor. Am vrea un spaţiu pentru repetiţii, apoi mă gândesc la un atelier pentru confecţionarea costumelor populare, a ţesăturilor şi cusăturilor tradiţionale, a măştilor populare. Nu ştiu dacă o să putem face toate aceste lucruri în 2015, dar toate proiectele sunt de suflet, la care nu vom renunţa.

Maria Bogdan