Adama 750x100 30 martie
update 4 Apr 2020

Daruri mănăstirești realizate de măicuțe și călugări

De curând, în Reşiţa, judeţul Caraş-Severin, Simona Lance a readus în uz vechi leacuri tradiționale și mănăstirești, dar și produse precum siropuri, uleiuri, oţeturi, tincturi, ceaiuri, gemuri, condimente și săpun, după reţete cu rădăcini în vechile leacuri tradiţionale şi mănăstireşti. Procesele de preparare au menirea să păstreze proprietăţile naturale ale plantelor folosite, pentru a le transforma în adevărate daruri mănăstirești.

– De ce „produse mănăstireşti“?

– Promovarea „produselor mănăstireşti“ este o idee care a apărut în urmă cu câţiva ani, după ce am vizitat o mănăstire în care existau produse precum siropuri, uleiuri, oţeturi, tincturi, ceaiuri, gemuri, condimente și pesto, săpunuri, creme, loţiuni și ape de față, toate de o calitate excepţională. Aici am aflat că produsele sunt preparate manual, după reţete cu rădăcini în vechile leacuri tradiţionale şi mănăstireşti. Procesele de preparare aveau menirea să păstreze proprietăţile naturale ale plantelor folosite. Între timp, am aflat că, de fapt, sunt foarte multe mănăstiri în ţara noastră unde se găsesc astfel de produse. Singura problemă rămânea dificultatea de a avea acces la ele. Aşa s-a născut ideea promovării produsele mănăstireşti, din dorinţa de a le aduce cât mai aproape de cei care le apreciază şi le doresc în casele lor. Dar de ce „produselor mănăstireşti“? Pentru că suntem români, gândim româneşte, simţim româneşte şi pentru că neamul nostru s-a născut creştin, iar mânăstirile sunt simbolul perpetuării fiinţei/esenţei pure româneşti peste veacuri.

– Cine sunteţi?

– Suntem o mică echipă din Reşiţa, judeţul Caraş-Severin, care a îndrăznit să privescă dincolo de latura practică a activităţii şi să vadă în acest demers o datorie. Am simţit nu doar că ne promovăm ţara şi valorile ei, ci şi ce are ea mai sfânt: mănăstirile neamului nostru. Compania a fost deschisă de curând, începând cu luna iulie anul acesta.

– Care sunt produsele?

– Avem trei mari categorii de produse: alimente (gemuri, miere, oțeturi, siropuri, ulei, măsline, condimente și pesto); cosmetice (creme, deodorante, loțiuni, pastă de dinți, șampon, săpunuri lichide și solide); leacuri (capsule, ceaiuri, creme, siropuri, tincturi, ulei), produsele fiind recomandate pentru o serie de afecţiuni ale plămânilor, sistemului imunitar, alergii, afecțiuni ale inimii, rinichilor, ficatului etc.

– Ce ne puteți spune despre materia primă cu care se realizează aceste produse? 

– Noi suntem doar distribuitori, nu producătorii acestor produse. Cei care se ocupă de obținerea produselor sunt maicile de la Mănăstirile Nera, Paltin Petru-Vodă și Dragomirna. Ingredientele produselor sunt obținute din ceea ce maicile cultivă în grădinile mănăstirilor sau din pădurile din apropiere.

Beatrice Alexandra MODIGA

Leacuri din „copacul Domnului“

La începutul acestui an, cei interesaţi au putut găsi în librării cartea Flora medicinală a României – Atlas. Volumul masiv, apărut în condiţii grafice de excepţie, este a 33-a carte semnată de prof. univ. dr. Constantin Milică, un specialist de renume în domeniul plantelor, pe care media îl mai numeşte şi „stăpânul buruienilor de leac“.

Specialist în fiziologia plantelor, dl profesor s-a simţit atras de virtuţile vindecătoare ale acestora, le-a studiat şi încă le studiază cu pasiune de peste 35 de ani, iar rezultatul cercetărilor s-a concretizat de-a lungul timpului în realizarea a peste o mie de produse, ceaiuri, tincturi, uleiuri, siropuri, unguente, extracte, toate realizate în laboratoarele USAMV „Ion Ionescu de la Brad“.

„Zilnic, ne spune domnia sa, tot mai mulţi oameni ni se adresează pentru ameliorarea sau vindecarea a numeroase boli. Pe lângă aceştia, şi mulţi medici apelează la serviciile noastre şi ca pacienţi, dovadă că reîntoarcerea la principiile medicinii naturiste câştigă teren.“

De altfel, site-ul profesorului ieşean este vizitat de peste 600 mii de vizitatori din 140 de ţări, „unele dintre ele nu le-am localizat încă pe hartă“, toţi solicitând informaţii legate de utilizarea plantelor medicinale.

În cabinetul de medicină naturistă condus de profesorul Milică lucrează opt oameni. Este o muncă ce nu se încheie niciodată pentru că, explică profesorul, „biochimiştii cu care colaborăm, studiind cele peste 350 de plante cu virtuţi vindecătoare de pe teritoriul României, descoperă noi proprietăţi terapeutice pe care noi le valorificăm în interesul celor suferinzi.“

Plantele medicinale, o afacere

Materia primă pentru produsele obţinute în laboratoarele de aici este asigurată de plantele cultivate pe terenurile universităţii, dar şi de unii producători particulari. Cele din flora spontană sunt oferite de culegători şi supuse unui exigent control înainte de a fi utilizate în fabricarea produselor naturiste.

Cultivarea plantelor medicinale e o afacere? Fără îndoială, vine răspunsul. Un simplu calcul arată că, de pe un hectar cu gălbenele la o producţie de cinci tone, cu un preţ mediu de 10 lei pe kilogram, se poate obţine un venit de şapte-opt ori mai mare ca de pe aceeaşi suprafaţă cultivată, de pildă cu porumb. Mai mult, foşti studenţi ai profesorului au reuşit să cultive în zona subcarpatică plante medicinale valoroase de la munte, cum ar fi, de pildă, arnica şi acţiunea continuă.

Magazinele naturiste, ca ciupercile după ploaie

Interesul pentru medicina naturistă, pentru virtuţile plantelor vindecătoare are şi o altă latură. În toate oraşele, magazinele care comercializează aceste produse se găsesc la orice colţ de stradă.

Dar ce garanţie prezintă, se întreabă retoric profesorul Milică, calitatea produselor oferite celor suferinzi, dacă la nivelul ţării nu există niciun control oficial, în condiţiile în care nerespectarea strictă a proporţiilor dintr-o plantă sau alta utilizate în fabricarea unui remediu nu are niciun efect sau poate face rău pacientului?

Aşa-numitele magazine naturiste apărute ca ciupercile după ploaie pot ascunde de multe ori şi alte preocupări, cum ar fi comercializarea substanţelor interzise, ceea ce impune cu atât mai mult un control strict.

Dai cu vagonul, iei cu sticluţa

Virtuţile plantelor medicinale româneşti nepoluate au atras atenţia şi producătorilor de medicamente naturiste din afara ţării. În loc să valorificăm, accentuează profesorul, această uriaşă bogăţie cu care am fost binecuvântaţi, trimitem în Occident zeci de vagoane sau cisterne de cătină albă, măceşe etc., pentru care luăm te miri ce şi primim, în schimb, sticluţe pentru care plătim de o mie de ori mai mult. Toate acestea când avem materia primă atât de preţioasă şi condiţii să fabricăm şi, de ce nu, să exportăm aceste medicamente. Că este aşa o dovedesc realizările obţinute de colectivul nostru şi prestigiul de care se bucură cercetările româneşti în acest domeniu în tot mai multe ţări ale lumii.

Stelian Ciocoiu
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.3, 1-15 FEBRUARIE 2013

Abonează-te la acest feed RSS