Expoziția prezintă o colecție de icoane frescă în stil bisericesc realizate de iconarul Gabriel Florea în anul 2021.

Gabriel Florea a fost pictor de biserici brașovean, plecat prematur dintre noi, la nici 47 de ani, lăsând în urmă multe lucrări bisericești, icoane, fresce, picturi, grafică.

Au rămas în custodia Asociației din Brașov 7 icoane, pe care ne-am gândit să le cuprindem într-o expoziție prin care să cinstim și să ne amintim de un om deosebit, care a fost ca un meteorit pentru noi, a ars până în ultima clipă și a strălucit cu cea mai mare putere.

A fost un om îndrăgit de comunitate, pentru care a realizat multe lucruri frumoase. A activat în proiecte de mare anvergură pentru oraș; aici putem numi proiectul Adoptă un țăran sau clubul Antares. A surprins mereu prin profunzime și prin abilitatea de a duce la bun sfârșit proiectele începute, a excelat în modestie și în bun simt desăvârșit.

Gabriel Florea s-a născut în anul 1975, în orașul Brașov, copilărind în cartierul Steagu. A urmat un liceu industrial, la Uzina 2, în perioada 1990-1994. Timp de 7 ani, a lucrat în această uzină, ca mecanic în turnătorie.

Din anul 1993, Gabriel Florea a fost membru al clubului de science-fiction Antares. A activat ca grafician SF. A participat la diferite expoziții, fiind prezent de-a lungul anilor în tabăra Sf Atlantykron, Quasar, la Iași, Buzău, Jibou etc. Grafica sa a fost publicată în Almanahul Anticipația, în revista Anticipația și în revista String.

În aceasta viață și-a căutat mereu răspunsurile la întrebările existențiale și despre Dumnezeu, frecventând biserica și cercurile de credincioși.

centru cultural Brasov

În 2002 a luat drumul pribegiei prin țară, ca ucenic într-o echipă de pictori bisericești, sub oblăduirea unui maestru pictor din Gura Humorului. Alături de această echipă a petrecut pe șantierele de pictură a peste 20 de biserici și catedrale din Bucovina, Ardeal și Moldova.

A făcut anii de ucenicie și stagiatură la școala de pictură bisericească a Patriarhiei Române. În 2008 a absolvit examenul de pictură bisericească și a devenit pictor autorizat. Din 2012 până la finalul vieții (noiembrie 2022) a dus aproape de final pictarea a două biserici din zona Buzăului. A urmat Facultatea de Teologie București, secția Artă Sacră. A continuat cu master în același domeniu, dar nu a mai reușit să îl finalizeze, plecând prematur dintre noi.

Și-a dorit să picteze biserici până la sfârșitul vieții.

În anul 2021, la inițiativa Asociației Creatorilor de Artă Tradițională și Contemporană din Brașov, lucrările lui Gabriel s-au aflat în expoziția „Povestea Icoanei“, expoziție găzduită tot în foaierul Centrului Cultural Reduta. Atunci, pentru prima oară, icoane pictate pe frescă s-au aflat în altă locație decât biserica, cel puțin aceasta a fost o premieră pentru Brașov.

Pentru Gabriel Florea pictura bisericească a fost dragoste la prima vedere.

A considerat că pictura bisericească l-a ales. Acest lucru s-a întâmplat în anul 2002, când a intrat într-o biserică din Brașov și care era în plin șantier de pictură. Moment în care toată structura lui lăuntrică a suferit modificări majore. A fost dragoste la prima vedere. Dumnezeu i-a oferit șansa să îmbine credința cu talentul practicând această profesie. Cumva a fost pescuit din vâltoarea mării și azvârlit pe puntea unei corăbii. S-a simțit mereu ca un descoperitor. Între perete și pensulă stau culorile ce vor da viață la ceea ce urma să descopere. Este ceea ce Gabriel povestea cunoscuților lui.

Tot ceea ce urmează să fie descoperit de către om, este deja creat de Dumnezeu.

„Noi dăm doar praful la o parte de pe Creație, la timpul potrivit“, spunea Gabriel Florea.

Fresca a fost, spre finalul vieții, frontul principal de activitate. Locul său a fost pe schelă, iar viața sa a fost mereu legată de schelă, pentru totdeauna.

A considerat că orice om care îl caută pe Dumnezeu negreșit are și o experiență duhovnicească. Cel puțin. Iar aceste experiențe sunt personale și de taină. Și bineînțeles că ele schimbă vieți!

Dumnezeu binecuvântează și împlinește!

Expoziția se va putea vizita până în data de 25 aprilie 2023 în foaierul Centrului Cultural Reduta din Brașov.

Tot în această expoziție se află și două dintre ultimele lui lucrări, aduse cu drag de la atelierul Facultății din București.

La finalul expoziției, toate aceste lucrări se vor întoarce la familia lui Gabriel Florea, urmând să fie păstrate de fratele și mama lui.

Dumnezeu binecuvântează și împlinește!

Casa părintească este cea mai sfântă amintire din copilărie pentru că este locul în care am făcut primii noştri paşi, acolo este păstrată amintirea mamei, acolo am spus primele cuvinte, am simţit dragostea pe care ne-o poartă părinţii, am fost educaţi şi de acolo am luat startul în viaţă. Când nu o mai poate întreţine, românul fie vinde casa părintească, fie o lasă să se ruineze până nu mai valorează nimic pentru că în cultura noastră există o scuză populară, „casa părintească nu se vinde. Din această disculpare au reieşit câteva melodii populare emoţionante despre părinţi, obiceiuri şi singurătate, dar este folosită tot mai des de oamenii care nu vor sau nu pot nici să aibă grijă de bunurile moştenite, nici să le dea cuiva care să aibă grijă de ele.

Nu acelaşi lucru se poate spune şi despre profesorul pensionar Mihai Vitcu, fost director al Colegiului „Vasile Lovinescu“ din Fălticeni (liceu cu profil agricol în timpul când era condus de acest distins cadru didactic), parlamentar şi şef al Inspectoratului Şcolar. Profesorul Vitcu a donat Primăriei comunei Ibăneşti, judeţul Botoşani, gospodăria moştenită de la părinţi, care include casa părintească, o anexă şi un teren de peste 3.500 metri pătraţi. Oferta de donaţie a fost acceptată de Consiliul Local al comunei botoşănene la sfârşitul lunii noiembrie 2021, prin apro-barea proiectului de hotărâre iniţiat de primarul Romică Magopeţ.

Aici urmează a fi amenajate atât un obiectiv cultural de reprezentare a tradiţiilor, valorilor şi personalităţilor ibăneştene, cât şi o bibliotecă.

„Domnul profesor a dorit să doneze în semn de respect pentru localitatea natală şi pentru memoria părinţilor acestuia. Mulţumim, încă o dată, domnului profesor Vitcu Mihai, precum şi întregii familii pentru acest gest generos. Prin această donaţie evidenţiaţi cât de mult preţuiţi satul natal, Ibăneşti! Vă mulţumim!“, a precizat Romică Magopeţ, primarul comunei Ibăneşti, în proiectul de hotărâre privind acceptarea donaţiei.

Gest făcut în amintirea părinţilor

„Am adresat o scrisoare Consiliului Local şi primarului comunei Ibăneşti, judeţul Botoşani, prin care am donat comunităţii locale proprietatea moştenită de la părinţi mei Gheorghe Ioan Vitcu şi Aneta Ilinca Vitcu. Donaţia a fost făcută pentru ca această casă împreună cu anexele şi terenul aferent să fie folosite pentru înfiinţarea unui muzeu al satului, al unei biblioteci, pentru o galerie a personalităţilor sau orice altceva dedicat artei sau culturii şi care să amintească de existenţa părinţilor mei.

Gestul acesta a fost făcut în amintirea părinţilor noştri care au reuşit, prin osteneala lor de-o viaţă, prin tot ceea ce au făcut, ca ai lor copii să înveţe carte şi să dea societăţii trei copii care s-au realizat profesional şi familial: actor şi prof. univ. dr. Dionisie Vitcu, prof. universitar doctor în istorie Dumitru Vitcu şi eu, prof. Mihai Vitcu. Tot demersul îşi urmează cursul firesc, Consiliul Local al comunei Ibăneşti a dat un răspuns afirmativ şi, în anii următori, eventual şi prin fonduri europene, casa părintească va deveni o instituţie de cultură a comunei, mai ales că aşezarea şi dorinţa noastră de a fi un muzeu al satului este destul de pronunţată.

Împreună cu Dionisie şi Dumitru am decis să donăm casa părintească în amintirea părinţilor noştri, oameni simpli, cu patru clase, care au reuşit în acele vremuri grele, de după război, să ne poarte în şcoli şi să ne facă oameni.

Nu ştiu cum vor decurge lucrurile, dar toată această donaţie este adresată comunităţii locale şi urmează a fi materializată. Noi am pus la dispoziţia comunităţii locale un teren în suprafaţă de 3.540 mp şi o casă, am făcut şi nişte sugestii privind folosirea acestui spaţiu cum ar fi o Galerie a Oamenilor de Seamă ai localităţii, un Muzeu al tradiţiilor, îndeletnicirilor şi obiceiurilor locale, dar şi alte variante, inclusiv o bibliotecă, mai ales că la sate lipsesc cărţile“, ne-a spus prof. pensionar Mihai Vitcu.

Patru soluţii pentru înfiinţarea unei instituţii de profil muzeistic

Întreaga moştenire donată are o bună vizibilitate, fiind situată la şoseaua care leagă comuna Ibăneşti de oraşul Dorohoi. Aşa cum ne-a spus profesorul Mihai Vitcu, casa părintească, cu dependinţele acesteia şi terenul aferent, ar putea fi reorganizată, printr-un proiect cultural, pentru a servi ca sediu al unei instituţii de profil muzeistic, pe o tematică mai largă, cum ar fi:

– Un muzeu care să prezinte istoricul localităţii, ilustrat prin documente şi imagini (informaţii arheologice, catagrafii, documente de arhivă, hărţi, extrase de cronici şi memoriale de călătorie, acte juridice, statistice şi demografice etc.);

– Galeria oamenilor de seamă ai localităţii, care ar putea cuprinde, nominal, şi (unde situaţia îngăduie) în imagini pe cei mai vechi stăpâni sau administratori ai moşiei Ibăneşti până la reforma agrară din 1864; pe participanţii și veteranii de război băneşteni din campaniile: 1877-1878; 1912-1913; 1916-1918:1941-1945; pe primarii, preoţii şi reprezentanţii şcolii/şcolilor locale; pe oamenii de știință, cultură, administraţie şi armată care s-au afirmat în domeniile lor, la nivel naţional şi internaţional; în sfârşit, pe toţi cei care au avut o contribuție majoră specifică în procesul evoluţiei istorice a comunităţii locale.

– Muzeul tradiţiilor, obiceiurilor şi îndeletnicirilor locale, ilustrate prin obiecte, unelte şi instrumente de lucru specifice diverselor etape istorice de dezvoltare a localităţii, menite a defini: preocupări agricole şi meşteşugăreşti sau varii activități domestice, îmbrăcăminte sau port, vechi obiceiuri, moravuri şi credinţe etc.

– Muzeu al familiei băneştene sau Centru cultural şi de conservare a memoriei colective locale, ca alternativă sau sinteză a sugestiilor tematice de mai sus.

Donaţie de peste 10.000 de cărţi...

Pentru fiecare din cele patru teme, care, pe fond nu sunt diferenţiate, vizând unul şi acelaşi obiectiv instructiv-educativ pentru generaţiile prezente şi viitoare, profesorul Mihai Vitcu, împreună cu fraţii săi, urmează să doneze satului natal peste 10.000 de volume din diverse domenii, provenite din bibliotecile personale. Pe lângă cărţi pentru înfiinţarea bibliotecii, familia Vitcu va dona copii de pe vechi documente istorice şi alte acte statistice, juridice, demografice care se referă la evoluţia localităţii Ibăneşti, de la prima menţiune documentară (1607) până la zi, beneficiind, în acest sens, şi de asistenţa de specialitate a unuia dintre fraţi, istoricul consacrat Dumitru Vitcu, cercetător ştiinţific (1962-1990) la Institutul de Istorie „A.D. Xenopol“ al Academiei Române.

Casetă

„Sunt o mică parte din cărţile strânse de cei trei fraţi Vitcu şi pe care urmează să le ducem în satul în care ne-am născut, Ibăneşti. Sunt multe documente unicat în copie sau fotocopie. În derularea unui asemenea proiect ar putea fi antrenat şi profesorul universitar Petronel Zaharic, bine-cunoscutul istoric medievist ieşean cu rădăcini băneştene, precum şi toţi acei oameni ai locului, interesaţi să pună umărul pentru materializarea unei iniţiative culturale de interes comun“, ne-a mărturisit prof. Mihai Vitcu.

Silviu Buculei

Copyrights © Lumea Satului

Redacţia:

Str. Moineşti nr. 12, Bl. 204, Sc. A, Ap. 4, sector 6, Bucureşti.
Pentru corespondenţă: OP 16, CP 39.
Tel/fax.: 021.311.37.11;
ISSN 1841-5148

Marketing, abonamente, difuzare
Tel: 031.410.07.45
- Nicusor Oprea Banu – 0752.150.146, 0722.271.338;

Compartiment financiar
– dr. Niculae Simion – 0741.217.627

Editura: ALT PRESS TOUR Bucureşti