Monument istoric de importanță națională, biserica din lemn din satul Gersa I, cunoscută sub numele de biserica din Grui, a fost restaurată cu bani europeni în anii 2010-2011 și reintrodusă apoi în circuitul turistic al comunei Rebrișoara și al județului Bistrița-Năsăud. Valoarea totală a proiectului a fost de 1,729 milioane de lei, din care fonduri nerambursabile – 1,424 milioane de lei.

Începuturile acestei bijuterii de arhitectură țără­nească din comuna Rebrișoara, satul Gersa I, ar trebui căutate în secolul al XVII-lea. Cel puțin aceasta este perioada consemnată în documentele Ministerului Culturii, de includere a construcției între monumentele istorice de interes național. Pe altarul vechi este însă înscrisă o altă dată – „făcută în anul 1721“ – deci în seco­lul următor. De altfel, Conscripția din anul 1733 consemna că în satul românesc Rebrișoara existau două biserici din lemn, iar la vizita episcopului Athanasie Rednic din anul 1767 localitatea este menționată cu două bisericuțe, una realizată de către săteni în anul 1725, iar alta, cea despre care vorbim astăzi, localizată pe Valea Gersei, a fost construită de George Gușă, în anul 1721. În însemnările sale din 1761, generalul Adolf Nikolaus van Buccow, comandant militar și guvernator al Transilvaniei, notează că sătenii din Grui (Gersa) rețin ca dată de zidire anul 1718; de fapt, este vorba despre refacerea bisericii, arsă de tătari în 1717.

Biserică din lemn declarată monument istoric de aproape un secol

Cert este că, în perioada interbelică, bisericuța din Grui, cum mai erau denumite locurile pe care se află actualul sat Gersa I, având hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, a fost declarată, prin decizia Comisiei Monumentelor Istorice, pe considerente de vechime și valoare artistică, monument istoric de interes național. Sunt puține scrieri despre această frumoasă ctitorie cu arhitectură religioasă de sorginte ortodoxă. Noi le consemnăm pe cele ale autorilor unui studiu (Petrean, C. Măruțoiu, Bratu și V. Măruțoiu) care a stat la baza restaurării: „Biserica este alcătuită dintr-un pronaos pentagonal cu ușa de intrare amplasată pe latura sudică, decorată cu un brâu în formă de funie și incrustații cu motive solare în formă de rozetă învârtită și cruciforme, urmat de naosul şi altarul rectangulare. Deasupra pronaosului se înalță turnul clopotniță cu o galerie deschisă cu câte două arcade înalte pe fiecare latură, ai cărei stâlpi de susținere și balustradă sunt măiestrit decorate. Coiful zvelt înălțându-se sub formă de săgeată sfidează parcă legile arhitecturale, dovedind iscusința și priceperea meșterilor care au ridicat-o. Și, potrivit tradiției, meșterul este George Gușă, iar ctitorul, «Mâti (sau Muti) a Mandii», care a donat terenul și lemnul pentru biserică.“ Construcția a suferit modificări repetate care pesemne au condus la acoperirea sau deteriorarea/distrugerea picturii de pe pereți și boltă. Lucrări de restaurare s-au produs în 1929 și în 1963.

Lăcașul a servit ca biserică de mir până prin anul 1994, când a fost apoi realizată o alta din zidărie, cea veche și mult degradată fiind aproape abandonată în cimitirul satului. De aceea, la resfințirea de după restaurarea din 2011, preotul paroh spunea: „Am înviat biserica din morți!“ Lăcașul deține un inventar de o mare valoare culturală, 21 icoane pe lemn și 21 de pe sticlă, datând de acum 200-300 de ani. Cele mai vechi sunt icoanele Sf. Mihail și Sf. Nicolae, ce datează din prima jumătate a secolului al XVIII-lea, opere ale iconarului Tudor Zugravul. Alte câteva piese, cum ar fi Adormirea Maicii Domnului și Maria cu Pruncul, au autor necunoscut, iar în anii 1780-1782 zugravul Vasilică din Cătina a realizat mai multe lucrări, printre care Bunul Păstor și Iisus binecuvântând. Tot în ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea a pictat câteva piese și pictorul Teodor Gherleanu. Coloritul și linia desenelor diferă așadar de la artist la artist, dar și din acest motiv este considerat valoros patrimoniul existent la bisericuța de lemn din Rebrișoara.

Maria Bogdan