O altfel de școală

În ziua de astăzi știm cu toții cum stau lucrurile cu sistemul de învățământ, care sunt problemele, disfuncționalitățile copiilor și cadrelor didactice, dar nu găsim soluțiile necesare revitalizării educației. Cu toate acestea, iată că eu am reușit să văd cu alți ochi această situație și să îmi dau seama că există soluții, dar mai ales potențial în rezolvarea problemelor...

Prin intermediul unui program educațional finanțat de Uniunea Europeană la nivel liceal, am reușit să plec într-o țară străină cu 21 de copii care au câștigat concursul de participare și cu 3 profesori ai liceului din care fac parte. Durata sejurului a fost de două săptămâni, în care zi de zi am avut activități interactive ce implicau comunicarea, cunoașterea personală și munca în echipă, la mare căutare în prezent. Filiera liceului fiind „Turism și alimentație“, am făcut practică la hotelul gazdă, servind masa colegilor noștri, dimineața, la prânz și seara, „împletind“ aceste mese cu plecări prin stațiuni, din care reușeam să ne îmbogățim „tableta“ de amintiri a minții noastre... Am reușit să cunoaștem alfabetul și cultura locală și să experimentăm viața unui om matur plecat în lume, fără părinți. A fost un minunat experiment care a arătat în decursul celor două săptămâni faptul că toți copiii români pot, toți profesorii români pot și schimbarea vine în timp doar prin muncă, perseverență, pasiune și foarte multă dragoste pentru ceea ce faci. Toată această experiență m-a făcut să nu îmi mai doresc cu ardoare munca de unul singur din cauza neîncrederii în ceilalți, ci să mă deschid celorlalți și să realizăm lucruri împreună.

Până acum, trecusem prin aproape 2 ani de liceu, dar tot ceea ce am învățat în cele 14 zile în străinătate, doar eu împreună cu colegii și cu câteva cadre didactice, a fost extraordinar. Am învățat atât de multe, atât de repede și de eficient fiindcă a existat fluiditate și continuitate în tot, încât ne-am dat seama că, de fapt, acestea înseamnă adevărata învățătură. Faptul că am avut oportunitatea de a sta tot timpul cu o parte din colegii de clasă și de liceu, împreună cu profesorii de specialitate, ne-a adus în fața unei cunoașteri reciproce incredibile. Mai tot timpul ne era dedicat învățării, chiar și în timpul distracției sau practicării de exerciții sportive în diminețile mai friguroase de primăvară.

În final, ce trebuie punctat este faptul că îmi doresc foarte mult ca problema învățământului românesc, la nivel național, nu doar local, să adopte un sistem interactiv, iar activitățile școlare să fie mult mai strâns legate de munca în echipă, descoperire, blândețe, empatie și cunoașterea aproapelui nostru.

Acestea sunt cheile care deschid sufletul copilului român și care îl ghidează spre a face lucruri mărețe și inovative.

Alex-Oprea BANU