Lumea satului 750x100

update 23 Oct 2020

Sihăstria Putnei, colțul de Rai al ÎPS Pimen

Despre Bucovina se spune că ar fi un Rai nesfârșit. Frumusețea naturii este completată de bunătatea oamenilor cu credință în Dumneazeu, iar una dintre acele comune în care mersul la biserică face parte din felul de a fi este Putna. Acolo nu doar celebra Mănăstire Putna este un loc aparte de pelerinaj, ci și Mănăstirea Sihăstria Putnei, un alt colț de Rai, atent îngrijit de obștea de călugări.

Situată la marginea satului, la aproximativ 4 km de mai celebra Mănăstire Putna, Sihăstria Putnei are o istorie zbuciumată, veche de 600 de ani, pentru că se spune că încă de pe vremea lui Ștefan cel Mare și Sfânt se vorbea despre începutul vieții de sihăstrie în acel loc. Inițial a fost construită o bisericuță din lemn, mai apoi, în cea de a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, atunci când aici se afla egumenul Sila, mănăstirea se dezvoltă, se construiesc chili și o nouă biserică din piatră. După trecerea la cele sfinte a acestuia, lucrurile se desfășoară o perioadă normal sub îndrumarea ieroschimonahului Natan, însă după ocuparea nordului Moldovei de Imperiul Austro-ungar mănăstirea ajunge într-o stare precară. Cuviosul Natan moare, iar în locul său ieroschimonah Paisie preia egumenia așezământului până la desființare, în august 1786, atunci când obiectele de cult și viețuitorii au fost transferați la Mănăstirea Putna, însă nu și Paisie, care a ales să rămână acolo până la sfârșitul vieții, în jurul anului 1790.

De numele acestor trei egumeni se leagă istoria mănăstirii, iar moaștele acestora au fost descoperite atunci când a fost renovată biserica de piatră și depuse ulterior în pridvorul acesteia.

Abia în anul 1990 se reia viața monahală în acest loc, iar din acel moment totul a început să înflorească. Cu binecuvântarea ÎPS Pimen, arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, au fost începute lucrările de refacere a schitului, ce au durat 6 ani. Biserica a păstrat planul inițial, adăugându-i-se doar pridvorul, având formă de cruce. A fost construită din piatră de râu, iar acoperișul din tablă de zic este realizat independent pentru fiecare parte a bisericii; deasupra lui se regăsesc șapte cruci – trei pe abise, una pe turlă, două pe pronaos și alta pe pridvor, însă acestora li se adaugă o a opta cruce de pe turnul clopotniță. Biserica nou construită a fost sfințită în data de 29 septembrie 1996 chiar de ÎPS Pimen, alături de un sobor de preoți din zonă.

Mănăstire din 2005

În anul 2005 sfântul lăcaș a fost ridicat la rangul de mănăstire și se află într-o continuă dezvoltare. Astăzi regăsim aici 4 lăcașuri de închinăciune: două capele mici, o biserică ridicată chiar pe amplasamentul locaşului existent înainte de desfiinţarea mănăstirii de către habsburgi, iar cel de-al patrulea, o biserică impunătoare, construită în doar 15 ani, din 2002 până în 2017. La sfințirea acesteia, care a avut loc în data de 27 august 2017, a participat un impresionant sobor de preoți alături de Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, și Înaltpreasfințitul Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților la acea vreme.

Despre noua biserică pot spune că este o adevărată catedrală, așa cum doar în marile orașe din țară întâlnim. Mulți îi spun biserica nouă, are hramul Izvorul Tămăduirii, este ridicată în stil ștefanian, este formată din altar, naos, pronaos, pridvor, precum și dintr-un pridvor deschis. Interiorul bisericii este cu adevărat spectaculos, luminos, un adevărat loc de rugăciune și reculegere. În demisolul clădirii, unul impresionant, se află camerele de spovedanie, spațiul destinat copiilor, precum și un paraclis.

Cei care vizitează mănăstirea se pot închina la moaștele mai multor sfinți și există aici inclusiv lemn din Sfânta Cruce.

În cadrul complexului monahal se desfășoară mai multe ateliere: de sculptură, pictură, croitorie, tâmplărie și altele, iar în fața mănăstirii se află un cămin de bătrâni.

Locul de veci al ÎPS Pimen

20200823 183500

2020 este anul care a pus planeta la grea încercare, iar numărul persoanelor infectate cu noul coronavirus a fost în creștere de la o zi la alta încă din primele luni ale anului. Una dintre aceste persoane a fost și ÎPS Pimen, care în luna aprilie a fost infectat cu Covid-19, iar în data de 20 mai a încetat din viață. Despre activitatea lui se pot scrie pagini întregi, reamintesc doar faptul că a fost stareţ al Mănăstirii Putna, preot duhovnic la Mănăstirea Văratec, preot la Mănăstirea Durău, muzeograf la Mănăstirea Putna şi stareţ la Mănăstirea Sfântul loan cel Nou de la Suceava, iar din 1991 a fost ales  Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor. Și-a dorit ca locul său de veci să fie în Bucovina, după cum spunea în cadrului unui interviu, pentru că acolo a trăit cei mai frumoși ani din viață. Și-a pregătit mormântul la Sihăstria Putnei încă de acum mulți ani, iar la baza crucii se află scrise versurile din poezia Tricolorul scrisă de George Coșbuc. Iubitor de oameni, de patrie și neam, IPS Pimen și-a dorit ca pe cruce să aibă scrise mai multe cântece și poezii patriotice. Chiar dacă pe timp de pandemie înmormântările se desfășoară altfel decât în mod normal, au fost obținute derogări pentru ca acesta să aibă parte de o slujbă aparte. Oamenii locului au încercat să țină cont de dorințele Înaltpreasfinției sale, așa că sicriul a fost întâmpinat de bucovineni adevărați îmbrăcați în straie populare, iar ultimul său drum a fost pavat cu flori și s-au auzit sunete din tulnic, bucium, precum și balada lui Ciprian Porumbescu. 

N-a fost un om oarecare, a semănat iubire oriunde a mers, iar zilnic la mormântul său atent îngrijit de la Sihăstria Putnei ajung numeroși credincioși care aduc o floare, aprind o lumânare și se închină celui considerat stâlpul ortodoxiei în Bucovina.

Larissa DINU (Sofron)