Adama Sultan iulie 2020
update 23 Sep 2020

Mănăstirea Moisei, una dintre cele mai vechi din Maramureș

Fiecare sfânt locaș spune o poveste, o poveste pe care de cele mai multe ori nici măcar nu o intuim atunci când îi călcăm pentru prima oară pragul. Acest lucru îl pot spune și despre Mănăstirea Moisei pe care am vizitat-o fără să-i fi cunoscut istoria, dar care mi-a rămas în suflet și mi-a stârnit interesul să mă întorc acolo.

Istorie impresionantă

Situată în comuna cu același nume, Moisei, la poalele Muntelui Pietrosul Rodnei, mănăstirea este considerată astăzi ca fiind cea mai veche cu viață neîntreruptă. De cum intri în curte zărești o biserică mare, mai nouă, însă, dacă înaintezi pe alee, observi și o biserică mică de lemn. Pe aceasta din urmă apare însemnat faptul că „această biserică nouă a fost construită de călugărul Iosif în anul 1599. Acest lucru indică faptul că a existat cândva și o alta mai veche. Se spune că primul sfânt lăcaș era situat la aproximativ 2 km, acolo unde se află izvorul pârâului ce străbate astăzi curtea mănăstirii. Istoria acestui lăcaș de cult începe odată cu povestea unei familii înstărite din localitate. Coman și Dochia Moise aveau un băiat și la un moment dat au hotărât că e timpul să treacă muntele, să meargă în Bucovina pentru a-și găsi consoarta. Acesta a plecat și nu s-a mai întors ani de zile, timp în care părinții l-au tot așteptat. Aveau moșie, pământuri, însă tristețea lor era de nemărginit. Cu timpul, l-au dat dispărut, crezând că ceva rău i s-a întâmplat. Într-o zi, aflându-se la muncile câmpului. Muncind pământul, s-au odihnit la umbra unui copac și au auzit clopote din pământ. Convinși că este un semn divin au hotărât că ar fi bine să facă ceva în memoria fiului lor, așa că au donat pământul și astfel călugării să poată coborî de la Sihăstria din munte și să construiască acolo un alt sfânt locaș. Au ridicat mănăstirea și au hotărât ca acel brad sub care s-au odihnit să fie tăiat, iar din trunchiul lui să fie făcut piciorul Sfintei Mese.

Cum în acea perioadă în țară se trăia destul de greu, călugării din diverse zone umblau prin sate pentru a aduna cele necesare pentru cei nevoiași. Așa a ajuns la Moisei și un călugăr pe nume Mihai. A fost cazat la familia Moise, iar Dochia l-a recunoscut, după un semn din naștere și o cruce pe care o purta la gât, că este fiul ei. Astfel el le-a povestit faptul că, în drumul lui spre a-și găsi soție, a ajuns la o mănăstire și a hotărât că este mai bine să rămână acolo. Părinții i-au arătat mănăstirea construită în cinstea lui, iar după ce acesta a dus cele adunate săracilor, s-a întors la Moisei și a devenit primul stareț al mănăstirii atunci când ea a fost sfințită, abia în anul 1672, de către mitropolitul Ardealului Sava Brancovici.

Lemn și apă

Două elemente primordiale validează istoria mănăstirii. Apa și lemnul. Apa, pârul al cărui izvor a fost martor al primei Sihăstrii, și lemnul, adică piciorul Sfintei Mese, construit din bradul sub care a șezut familia Moise și care a fost restaurat, rezistând și astăzi.

Biserica veche a fost construită în stil maramureșean, este mică, cu ușa scundă astfel încât cei care profanau bisericile în acele vremuri grele, intrând cu calul în interiorul lor, să nu poată pătrunde și în acest sfânt locaș. Este formată din pronaos, naos și altar, dar și un pridvor. A fost restaurată, iar astăzi este un muzeu. O singură dată pe an se săvârșește aici liturghia, pe 24 aprilie atunci când este cinstit Sava Brancovici, cel care a sfințit mănăstirea. Ea a fost ferită de distrugerile provocate atât de tătari cât și de generalul Bukow, care a nimicit aproape toate bisericile din Transilvania.

Pictura inițială a bisericii a fost realizată în pânză, în 1699, după care, peste aceasta, în 1871, a fost așezată o nouă pictură pe strat de ghips. Ambele se păstrează fragmentar.

Manastirea Moisei

Icoana făcătoare de minuni

Biserica nouă a fost ridicată în anul 1910 în stil neolitic, are înălțimea de 35 metri, este zidită din cărămidă și piatră, lungimea este de 28 metri iar lățimea de 8 metri. A fost pictată în frescă între anii 1982-1985 și adăpostește o icoană făcătoare de minuni despre care starețul spune: „Este o icoană cu Maica Domnului, pictată de un monah de la Muntele Athos, copie după icoana Prodromiţa de la schitul Prodromu din Muntele Athos, care mai târziu a fost îmbrăcată în metal şi ferecată în argint de o familie care a beneficiat de minuni din partea ei.“

De-a lungul timpului, în cadrul mănăstirii de călugări au fost înființate diferite școli de cântăreți, de pictură, diferite tabere, iar pelerini din toate colțurile țării îi pășesc pragul mai ales în zilele de hram, pe 15 august, atunci când este pomenită Adormirea Maicii Domnului, dar și la hramul de iarnă, pe 2 februarie, atunci când are loc slujba Întâmpinării Domnului.


Astăzi, Complexul monahal de la Moisei este alcătuit din mai multe clădiri: biserica veche din lemn, cea nouă din cărămidă și piatră, altarul de vară, stăreția, arhondaricul şi alte anexe care dovedesc iubirea credincioșilor față de Dumnezeu.

Larissa SOFRON