Punct şi de la capăt

Asta facem de când ne ştim. Sfârşim un an şi o luăm de la capăt cu noi speranţe, urându-ne să avem un an mai bun decât cei sau cel care tocmai s-a încheiat.

Speranţe de mai bine decât ne-a fost cândva am avut şi acum vreo treizeci de ani. Ne-am dorit tot ceea ce credeam că au cei de dincolo. Adică libertate: de opinie, de mişcare, de-a te informa. Şi le avem, numai că pe la noi informarea înseamnă şi dezinformare, manipulare, iar libertatea pentru unii presupune şi a pune de-o parte cât mai mult pentru ei şi ai lor, fie şi din ce li se cuvine şi altora.

Pe scurt, cam asta trăim de ceva vreme în România. O stare de lucruri care deznădăjduieşte, determinând pe mulţi dintre semenii noştri să-şi părăsească „glia străbună“, părinţii, copiii, oameni care ar fi putut pune în valoare bogăţiile şi frumuseţile acestei ţări.

N-aş fi vrut să încep anul cu aspecte care nu prea fac cinste acestui neam graţie, evident, a unor guvernări defectuoase. 

O fac însă cu speranţa că în Noul An măcar, cei cu „pâinea şi cuţitul“ vor auzi glasul neamului, reflectat şi în aceste rânduri şi vor catadicsi măcar în al cincisprezecelea ceas să aducă România pe făgaşul său normal.

Pentru că ceea ce s-a întâmplat până acum n-a făcut decât să creeze premizele devalizării ţării şi migrării poate a celei mai valoroase forţe de muncă. Consecinţele? O ţară din ce în ce mai săracă, nevoită să trăiască din împrumuturi. O ţară în care se consumă mai mult decât se produce, ceea ce va conuce inevitabil, spun analiştii economici, la o criză economică de proporţii.

Iată motive care ne determină să facem trimitere şi comparaţie în acelaşi timp, cu vremurile din urmă în care economia era organizată, forţa de muncă eficient educată pentru muncă, o ţară în care, cu toate problemele conjuncturale ale diferitelor momente, economia funcţiona, iar acumulările permiteau dezvoltarea şi nu îndatorarea.

„Am sperat mereu în mai bine, de ce ne faceţi să tânjim după vremurile de dinainte pe care atunci le consideram cele mai grele? Ce putem spune acum despre ceea ce se întâmplă cu ţara asta în care totul este parcă mai rău decât atunci?...“ Este doar un fragment din strigătul unui român adresat recent unor guvernanţi cu prilejul unei întâlniri cu… alegătorii.

Recunosc, m-a surprins zicerea lui, curajul de a o face, dar n-am avut şi nici nu am argumente care să-l poată contrazice.

Ei, dar să trecem peste toate astea şi să sperăm că cei aflaţi la putere vor abandona interesele proprii pentru care se zbat de vreo doi-trei ani şi vor da prioritate… priorităţilor ţării. Iar cu banii împrumutaţi, care până acum nu prea se regăsesc în economie, să se repornească motoarele acesteia: investiţii şi iar investiţii care vor conduce la creştere economică şi bunăstarea românilor. Sper ca asta să se vrea.

La mulţi ani!

Ion Banu