cemrom iulie 2018
update 12 Nov 2018

Raiul de la Piatra Fântânele

Pasul Tihuța sau Pasul Bârgăului din Piatra Fântânele, cel mai estic sat al comunei Tiha Bârgăului; un ținut de-o frumusețe rară, situat la întretăierea Munților Călimani și Rodnei, loc de veghe întru-veșnicia românească a Bucovinei și Ardealului. Vorba unuia dintre călători, „natura este atât de bogată încât poți zice că a descălecat Dumnezeu pentru fericirea celor care locuiesc aici“. Natură, e adevărat, unică, dar și trai uneori anevoios.

Călătorul nici n-ar ști ce să admire mai întâi. Desigur, în afară de întinderile miraculoase, îmbrăcate la fel de miraculos în anotimpuri și culori: casele răsfirate, sugerând un fel de a fi temerar al oamenilor, hotelul-castel cu nume care nu ne reprezintă, dar care are succes ca brand turistic, numit Dracula, crucea ridicată de Consiliul Județean Bistrița-Năsăud, la insistențele și prin implicarea IP Bartolomeu, a doua cea mai înaltă din țară (31 m), după cea de la Caraiman (35,5 m), mănăstirea poziționată pe unul dintre vârfurile cele mai înalte din Pasul Tihuța.

Mănăstirea, ieri...

Mănăstirea Piatra Fântânele, cu hramul Nașterea Maicii Domnului, își are originea pe undeva prin anii 1928, când părintele ierodiacon Vasile Luncan ridică un paraclis de rugăciune. De fapt, gândurile întru zidirea unui lăcaș sunt mai vechi. Se spune că Regimentul 2 de graniță năsău­dean a făcut apel la populația de pe Valea Someșului de a se strămuta în zona Munților Bârgăului, cu promisiunea că oamenii vor primi pământ și pădure și li se va ridica și o biserică. Mult mai târziu, după Marea Unire, ideea a fost preluată de țăranul Vasile Lăzurcă, din Bistrița Bârgăului, care, ajutat de locuitori și de preotul bistrițean Constantin Flămând, a obținut de la Episcopia Clujului încuviințarea construirii unei mănăstiri. Episcopul Nicolae Ivan al Clujului a semnat actul prin care se aprobă aducerea unui monah; după mai multe pelerinaje prin așezările monahale din Bucovina, grupul de țărani din Valea Bârgăului a găsit înțelegere la starețul Mănăstirii Durău, care l-a delegat pe tânărul Vasile Luncan să preia misiunea. Biserica din lemn a început să fie construită în septembrie 1928, iar un an mai târziu, în noiembrie 1929, a fost sfințită. Iconostasul a fost sculptat în lemn, între anii 1933 și 1937, de elevii Școlii de Arte și Meserii din Prundu Bârgăului, iar icoanele au fost pictate, doi ani mai târziu, de profesorul Emil Mihon. Prin grija starețului protosinghel Luncan, lăcașul a fost înzestrat, printre altele, cu o icoană a Maicii Domnului, pictată în 1914, adusă de la Muntele Athos (mănăstirea românească Prodromu), opt icoane de pânze donate de fiul adoptiv al tenorului Constantin Pavel (cel care a întemeiat Opera Română din Cluj), mai multe icoane pictate de Alexandru Cristea și un candelabru din lemn de frasin, dăruit de o familie din Coșna. După Dictatul de la Viena, lăcașul a supraviețuit ocupației hortiste, dar n-a mai trecut și peste comunism; în 1960, Mănăstirea Piatra Fântânele a fost transformată în biserică de mir.

Piatra Fantanele

...și azi

Totuși, fiindcă nu toate lucrurile au fost negrenegre în comunism, în anii '80 părintele Petrinca și credincioșii au refăcut chiliile, respectiv o cameră de oaspeți, o sală de mese și un paraclis de iarnă cu hramul „Sfântul Ierarh Nicolae“, sfințit în 1985. Peste un deceniu, la inițiativa mitropolitului Bartolomeu Anania, Mănăstirea Piatra Fântânele a fost reînființată, fiind aduse aici 23 de măicuțe, în coordonarea stareței Stavrofora Pamfilia Solcan. Din acel moment începe perioada de înflorire; obștea monahală, locuitorii din zonă și Organizațiile de Tineret din Wurttemberg, Germania, au început și finalizat construirea noului complex monahal cu paraclis, chilii, ateliere (de croitorie pentru veșminte preoțești și de pictură bisericească pe lemn, în vechea tradiție bizantină) și arhondaric. Tot în această perioadă s-a ridicat crucea, iar prin 2014 a început construirea unei noi biserici. Și, foarte important, măicuțele adună, întrețin și educă, anual, peste 20 de copii, veniți din cătunele împrăștiate prin munți, pe care-i trimit la școală.

Maria Bogdan