cemrom iulie 2018
update 19 Oct 2018

Ctitoria lui Ștefan de la Episcopia Hușilor

„Binecredinciosul și de Hristos iubitorul, Io Ștefan Voievod, cu mila lui Dumnezeu, Domnul Țării Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, a început și a zidit această biserică în numele sfinților slăviților și întru-tot lăudaților mai-marilor apostoli Petru și Pavel, care este în Huși pe Draslavat și s-a săvârșit în anul 7003 (1495), iar a Domniei-sale al 38-lea curgător, luna noiembrie 30.“ Aceasta este pisania, scrisă cu litere slavone, lăsată veacurilor mărturie de voievodul Ștefan cel Mare și Sfânt, ziditorul Bisericii „Sf. Apostol Petru și Pavel“ de la Arhiepiscopia Hușilor, păstrată deasupra ușii de intrare.

Stefan cel Mare statuie la Episcopia Husilor

Tradiția, nesusținută nici de istorici și nici de documente, spune că Ștefan cel Mare ar fi ridicat câte o biserică după fiecare bătălie. Unii îi atribuie 44 de ctitorii pe întregul teritoriu al Principatului Moldovei, care se întindea de la Cernăuți la Cetatea Albă și din Carpați până la Nistru. Pisaniile îl atestă cu certitudine drept ziditor al bisericilor Putna, Milișăuți-Bădeuți, Pătrăuți, Sf. Ilie – Suceava, Voroneț, Vaslui („Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul“), Iași („Sf. Nicolae“), Hârlău, Borzești, Huși, Dorohoi, Popăuți, Valea Albă, Tazlău, Neamț, Piatra, Volovăț, Dobrovăț și Reușeni, plus Râmnic și Scânteia (cu pisanii târzii). La acestea s-ar mai adăuga cel puțin alte șapte biserici care îi sunt atribuite, dar pentru care nu există documente.

Zidirea voievodului, prin vreme și vremuri

In biserica Episcopia Husilor

La Huși, voievodul a construit biserica în anul 1495. Din ctitoria de acum 520 de ani astăzi se mai păstrează câteva temelii și, cum spuneam, pisania originală, din marmură. Un secol mai târziu, domnitorul Ieremia Movilă a întemeiat, cu biserica în rol de reședință, Episcopia Hușilor, care acoperea zone de pe ambele maluri ale Prutului (Fălciu, Vaslui și Lăpușna), plus Orhei și Soroca, prilej cu care a fost înzestrată cu mai multe averi. Așezământul a fost avariat de două cutremure, în 1692 și în 1708, încât „abia se mai ținea pe picioare“, fiind refăcut de episcopul Sava al Hușilor, jefuit și incendiat de tătari, în 1711 (în timpul Campaniei de la Prut, războiul ruso-turc, când armatei țarului Petru I i s-a opus o oaste de 70.000 de tătari din Crimeea; biserica a fost un fel de pagubă colaterală), renovată de domnitorul Nicolae Mavrocordat și iar prădat de tătari în 1740. Între anii 1753-1756, episcopul Inochenție, ajutat de domnitorul Matei Ghica, a dărâmat complet biserica veche și a reconstruit o alta, înzestrată, rând pe rând, cu catapeteasmă, veșminte lucrate la Viena, clopot, racla de argint cu moaștele Sf. Mucenițe Chiriachi (dăruită de generalul rus Pavel Kiseleff). Biserica este avariată de cutremurul din 1802, a fost iar demolată și reconstruită, prin strădania episcopului Malentie Lefter, iar în anii 1890-1891 se instalează o nouă catapeteasmă pictată de Gheorghe Tăttărescu. După seismul din 1940, lăcașul a fost din nou refăcut și resfințit în 1945. Patru ani mai târziu, comuniștii au desființat Episcopia Hușilor, biserica este ușor neglijată, dar la reînființare și resfințire (1996-1998) capătă rangul de catedrală episcopală. Așa cum o regăsim azi, este zidită în formă de cruce, cu o turlă pe naos și un turn clopotniță pe pronaos, fiind trecută în lista monumentelor istorice și religioase. Ansamblul arhitectural al Episcopiei Hușilor are în componență Biserica „Sf. Apostoli Petru și Pavel“, turnul de poartă și clopotnița (1938), Palatul Episcopal (construit între anii 1782-1792), pivnițele casei domnești (secolele XV-XVII), chiliile și zidul de incintă (1849). Tot aici a fost deschis și Muzeul Eparhial, care adăpostește obiecte religioase și personale ale tuturor episcopilor de Huși, picturi, obiecte de cult, cărți, documente.

Maria Bogdan

Revista Lumea Satului nr. 21, 1-15 noiembrie 2016 – pag. 53