Cartea respectivă se numește Brazde verticale apărută în 2001, și cuprinde o parte din editorialele scrise de Alexandru Brad și apărute în revista Agricultura României în perioada 1993-2000. În articolele menționate se face o radiografie amănunțită a cauzelor care au dus la degradarea economiei românești și în special a agriculturii și a satelor.

Autorul apreciază că s-a distrus în lumea satului cât în cele două războaie mondiale. Modul cum s-a încercat și, în bună parte s-a reușit, să se așeze agricultura românească după 1989 a aruncat țara cu cel puțin 50 de ani în urmă. Guvernul care avea în frunte un ins știutor doar de 7 limbi și rusește nu a pus mâna pe frâie și a luat mâna de pe toate, construind în acest fel, în mod deliberat, un haos general. Acest guvern, socotit cel mai antinațional din toată istoria românilor, a făcut ca România, a doua putere agrară din Europa, să ajungă țara cu cele mai mari importuri de cereale.

Petre Roman afirma că este mai economic să importăm cereale decât să irigăm, lăsând un sistem de irigare amenajat pe o suprafață de peste 3 mil. ha de izbeliște, ceea ce a dus la distrugerea acestuia. Tot dânsul, apreciind industria românească, afirma că e un morman de fiare vechi. Referindu-se la CAP-uri a spus că aceste trebuie lichidate de urgență, că sunt organizații comuniste. Așa a apărut Legea nr. 18/1991 care menționează clar lichidarea celor 4.200 CAP-uri și împărțirea pământului foștilor proprietari cu mențiunea „pe vechile amplasamente“. Așa s-a ajuns ca plantațiile de vii și pomi organizate pe terase să fie distruse prin împărțirea acestora din deal în vale.

Împotriva acestor proceduri neraționale s-a luptat în parlament prof. dr. ing. Ion Bold, unul dintre marii specialiști în domeniul cadastrului și organizării teritoriului, însă fără rezultate. El demonstra că una este proprietatea și alta modul de exploatare. Să rămână unitățile agricole așa cum sunt organizate și să se schimbe administrația și modul de retribuire.

Un fermier american care cunoștea situația din țara noastră spunea: „Domnilor, ați făcut o monumentală prostie! Ați distrus ceea ce noi am luptat să realizăm într-o sută de ani.“

Ca țara să ajungă o piață de desfacere au căutat să distrugă tot ce a mai rămas în picioare, IAS-uri, institute și stațiuni de cercetare agricolă. Teoria cum că este mai eficient să importăm decât să producem nu a fost lansată din prostie. Ea a fost fermentul care numai în doi ani ne-a decimat visteria, i-a făcut pe unii milionari și miliardari, iar pe țărani i-a adus în sapă de lemn și la plugul tras de măgar.

În ultimul sfert de veac tractoriștii și specialiștii au făcut ca țara să aibă pâine pe masă. Primul care a comis o adevărată impietate la adresa acestor oameni a fost băiatul de bani gata, emanatul din parfumurile tari ale Occidentului, întâiul premier post-revoluționar care a spus că nu mai este nevoie de specialiști, că știu țăranii, din care se trage nevastă-sa, cum se prind boii în jug și se leagă măgarii în hamuri.

Petre Roman, începând cu 1991, nu-i mai plătește pe agronomi deoarece nu mai este nevoie de ei din moment ce țăranii vor primi pământul înapoi.

Sindicatele Propact și Agrostar cer desființarea IAS-urilor, unitățile agricole cel mai bine organizate de către ministrul Angelo Miculescu după sistemul fermelor din SUA. În perioada respectivă, în fruntea unor mari colectivități, partide, sindicate, întreprinderi și instituții s-au proțăpit indivizi fără valoare, în cel mai fericit caz demagogi, profitori ordinari ori specimene atinse de morbul paranoiei.

Așa arată oglinda primilor ani de după 1989.

Ion Iliescu, un politician de profesie, cum rar se găsesc în țară, aplicând principiul „sărac și curat“, nu s-a amestecat în niciun fel de tranzacții profitabile, în schimb i-a lăsat pe ceilalți să se căpătuiască.

Cel care notează aceste rânduri, fiu de țărani, inginer agronom care se apropie de 90 de ani, era în plină activitate în perioada respectivă.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU