Romania

Campionatul Canarilor și primul paratrăsnet transilvan

Campionatul Canarilor și primul paratrăsnet transilvan
Distribuie:  

În orice anotimp Transilvania are o frumusețe aparte. Dar totuși, acum, când toamna a luat totul în stăpânire, parcă acest farmec se amplifică. Greu de spus dacă la mijloc este coloritul pădurilor, care îmbracă nuanțe de la verde închis și verde argintiu până la roșu aprins, ori mirosul lemnelor arse în sobe, care stăruie peste văi sau, pur și simplu, mirosul viilor proaspăt culese. Cert este că mirajul Transilvaniei tomnatice te învăluie fără să bagi de seamă și nu îți mai dă drumul, uneori niciodată.

Tocmai pentru a gusta un pic din această minunată taină vă propunem un itinerar ce atinge zone mai puțin căutate de turiștii neinițiați, dar, tocmai de aceea, cu atât mai interesante.

Biserica unicat din Cisnădioara

Cisnădioara este o localitate destul de mică, aflată la aproximativ 10 km de Sibiu. Așezată la poalele unui deal, localitatea se desfășoară liniștită, ca orice așezare săsească, cu porți înalte și ziduri ca de cetate ce împrejmuiesc curțile gospodarilor, umbrite de numeroși copaci falnici.

Începuturile localității se pierd în negura timpurilor. După spusele arheologilor, primele urme de locuire datează din perioada celei de-a doua vârste a epocii fierului, La Tene, adică de acum 2.500 de ani. Undeva, pe vârful stâncos al dealului ce domină localitatea, au fost descoperite urmele unei mici așezări.

Oricum, prima atestare documentară a satului datează din anul 1223, când biserica așezată pe vârful dealului este donată Ordinului Cistercienilor. Până astăzi, biserica fortificată a rămas principalul punct de atracție al localității. Amplasată în vârful unui deal ce domină împrejurimile, Biserica Sfântul Mihail este vizibilă de departe. Ceea ce o individualizează este faptul că își păstrează forma inițială, de la jumătatea secolului al XIII-lea, când a fost finalizată. Din acest punct de vedere este unică în Transilvania. Toate celelalte biserici săsești, construite în aceeași perioadă, au fost modificate mai târziu, pe măsură ce au fost transformate din biserici romano-catolice în lăcașe de cult luterane.

Mesaj de pace de la amintiri de război

După un sfert de oră de urcuș nu tocmai ușor, se ajunge în curtea ansamblului. Biserica este înconjurată de un zid de apărare, prevăzut cu creneluri și drum de strajă, cu o înălțime cuprinsă, la exterior, între patru și șase metri. Pe latura nordică a existat cândva și un turn de apărare, situat în interior. De aici de sus, cât vezi cu ochii, Transilvania se întinde la picioarele tale. Doar puțin, spre sud-vest, Munții Cibinului, pierduți în depărtare, îți știrbesc un pic panorama.

Construită în stilul clasic al bazilicilor romane, cum puține se mai găsesc în întreaga lume, biserica impresionează și astăzi prin sobrietatea formelor ce se îmbină oarecum contrastant cu iluminarea plăcută, discretă, realizată prin intermediul ferestrelor strâmte semi­circulare. O parte din altarul original al bisericii, datând din anul 1425, se află în prezent la muzeul Bruckenthal, din Sibiu. De-a lungul vremii, așezământul și-a pierdut în mare parte rolul religios. Timp de mai multe secole, biserica a fost părăsită, până în anul 1778, când comunitatea i-a construit un nou acoperiș și i-a hotărât un nou destin: depozit de legume și fructe. Până în 1963 a îndeplinit această funcție.

Cu o excepție: în anul 1940 pietrele tombale ale mai multor militari austrieci și unguri, căzuți în Primul Război Mondial, au fost mutate din cimitirul Gușterița, din Sibiu, în fostul altar al bisericii. Și astfel vechea și uitata biserică a devenit un monument pentru pace, care vorbește celor care știu să asculte!

Din cei peste 50 de militari căzuți, ale căror nume sunt înșirate pe zidurile bisericii, doar trei aveau mai mult de 22 de ani! Dar cei mai mulți nu împliniseră încă 20... Și, în mijloc, se află piatra comemorativă a unui medic de 35 de ani, originar din Sibiu, pe care scrie: „A servit ca maior medic și a fost ucis în 1917. Nu știm unde a fost îngropat, drept care am așezat aici această piatră, în amintirea sa.“

Poate că cei care simt porniri belicoase n-ar face rău să viziteze din când în când acest loc.

Campionatul canarilor

Pentru cei care doresc să petreacă mai mult timp în localitate există mai multe pensiuni și restaurante care își îmbie oaspeții. Ca în toată zona Sibiului, și aici se găsesc pensiuni care oferă cazare și bucate tradiționale. Ba există chiar și o tabără pentru școlari. Iar la sfârșitul lunii noiembrie, în fiecare an, acestea sunt întotdeauna pline. Motivul îl constituie desfășurarea unui festival unic în țară: Campionatul Național de Canari Cântăreți. Crescători din toată țara vin aici, deja din 2007, cu păsările lor. Numai că, așa cum spune și numele, competiția nu este una în care juriul să admire frumusețea exemplarelor, ci măiestria lor.

Fiecare crescător poate participa cu maximum patru exemplare. Păsările sunt puse să asculte lucrări muzicale din diverse genuri, apoi sunt lăsate să cânte în voia lor timp de o jumătate de oră. Punctarea se face în funcție de timbru, de capacitățile dinamice și de auzul muzical. Și chiar dacă unora le sună ca o glumă, și arbitrii, și proprietarii cântăreților participanți iau lucrurile foarte în serios...

Primul turn cu ceas și primul paratrăsnet transilvan

Odată plecați din Cisnădioara, următoarea localitate pe care o întâlnim în drum este Cisnădie. Probabil că este inutil să amintim cititorilor faima pe care țesăturile, și mai ales covoarele de Cisnădie au dobândit-o de-a lungul timpului.

Orașul, a cărui vatră a fost construită de către sașii colonizați în secolul XII-lea în Transilvania, are exact imaginea unui burg liniștit. O piață centrală, cu terase și magazine, se desfășoară la picioarele zidurilor de apărare a bisericii fortificate.

Biserica a fost ridicată inițial în secolul al XIII-lea, ca o bazilică romano-catolică. În secolele următoare a fost extinsă și transformată. În anul 1425 i-au fost adăugate primul turn cu ceas din Transilvania și două ziduri de apărare concentrice. În adâncimea sa, cel interior avea și încăperi de depozitare a alimentelor. De mai multe ori, atât biserica, cât și zidurile au trebuit transformate și reparate, în urma atacurilor turcești și a incendiilor.

În 1797 turnul bisericii avea să fie dotat cu primul paratrăsnet din Transilvania. Măsura a fost luată după ce edificiul a fost lovit de trăsnet de trei ori!

Noua tinerețe a bătrânei cetăți

Biserica fortificată, mândria orașului, este înscrisă în patrimoniul UNESCO. Astăzi, tezaurul său, alcătuit din obiecte de cult măiastru lucrate, adunate de-a lungul secolelor, este găzduit de Muzeul Bruckenthal din Sibiu. În schimb, pictura altarului principal, realizată în secolul al XVI-lea de către Vincentius Cibiensis sau, mai pe românește, Vicențiu Cibineanul, încântă și astăzi. La fel și turnul principal, înalt de 57 de metri, în care cei care se simt în formă pot urca. Odată ajunși sus pot admira gravurile vechiului clopot, din 1664.

Ansamblul este completat de alte câteva turnuri, purtând, în general, numele instituțiilor ce le aveau în grijă: al făuritorilor de seceri, al Școlii, al Primăriei etc. Și, ca în orice burg transilvan, nu putea să lipsească Turnul Slăninii, unde se păstrau cândva slăninile afumate... Până a părăsi Ansamblul Fortificat, se cuvine a aminti că cel mai recent dintre oaspeții de seamă pe care i-a găzduit de-a lungul secolelor este premierul luxemburghez Xavier Bettel, care a trecut pe aici în iunie 2017. Odată reveniți în piața centrală, doritorii pot vizita și un interesant muzeu al textilelor.

Iar ziua se poate încheia foarte plăcut, sedimentând amintirile în fața unei mese bune și a unui pahar de vin din producția locală, într-una dintre numeroasele pensiuni din oraș.

Alexandru GRIGORIEV

Campionatul Canarilor, paratrasnet translivan

Alte articole:

Călătorie în ţinuturile mayașilor (V)

Trei unicate de văzut între Herculane și Bozovici

Călătorie în ţinuturile mayașilor (IV)

Călătorie în ţinuturile mayașilor (III)

Nicăieri nu-i ca… Acasă în Bucovina

Călătorie în ţinuturile mayașilor (II)

Călătorie în ţinuturile mayașilor (I)

Cricova, orașul subteran al vinului