Cu cât crește conștientizarea pericolului climatic, cu atât umanitatea pare mai neputincioasă, în mod colectiv, să-l evite.

Incapacitatea actuală a societății umane de a face față provocării climatice ar putea părea un mister profund. Elucidarea acestui mister este o condiție necesară pentru implementarea unor politici eficiente. Oamenii trebuie să caute acum cea mai bună sinergie posibilă între adaptarea la riscurile viitoare ale schimbărilor climatice, dintre care unele sunt deja aici și altele inevitabile din cauza inerției fizice a sistemului Pământului și a sistemelor noastre tehnice, și atenuarea acestei amenințări prin controlul emisiilor de gaze cu efect de seră. Unii susțin că încă nu știm suficient pentru a acționa, alții că știam deja totul despre aceste riscuri în urmă cu patruzeci de ani, înțelegând discrepanța dintre afirmațiile Convenției Climatice ONU semnată în 1992 .

Scurta cronologie care urmează pare să conducă la un paradox sau la o întrebare aparent filozofică sau psihologică: „Știm, de ce nu acționăm?“.

Expertiza solicitată de guverne pentru a evalua nivelul de risc al unei astfel de schimbări și mijloacele de remediere a acesteia a fost lansată în 1988, odată cu crearea IPCC, Panelului Interguvernamental pentru Schimbări Climatice. Aceleași guverne au semnat, în 1992, Convenția ONU privind Clima, un tratat internațional care afirmă dorința lor de a evita schimbările climatice „periculoase“ pentru generațiile viitoare. Treizeci de ani mai târziu, emisiile de gaze cu efect de seră, cauza acestei schimbări climatice, nu au fost niciodată atât de mari. Ei urmează cea mai proastă dintre traiectoriile imaginate în 1990 în primul raport al IPCC. În 2021, emisiile globale de CO2 numai din combustibilii fosili (cărbune, petrol și gaze) au înregistrat un nou record de 36,3 miliarde de tone, după declinul de scurtă durată cauzat de COVID-19 în 2020.

Elucidarea motivelor eșecului reprezintă o provocare informativă, culturală, civică și democratică. Cetățenii nu înțeleg de ce cunoștințele, expertiza și anunțurile politice solemne nu au reușit să întreprindă acțiunile climatice necesare, atunci cum ar putea acționa – individual sau colectiv – pentru a schimba traiectoria emisiilor.

Aceste întrebări dau naștere la tot felul de „controverse“. Una dintre cele mai recente susține că știam totul despre climă încă din 1979, apoi că planeta a fost aproape salvată în 1989 de... George Bush, cel mai „alunecos“ președinte care a fost vreodată la Casa Albă, proclamând lumii că „modul de viață american nu este negociat!“ pentru a semnifica respingerea oricărei politici de restricționare a emisiilor de gaze cu efect de seră din Statele Unite. Dar mai sunt și altele, cele care se sustrag întrebărilor dificile ale relației dintre combustibilii fosili și condițiile de viață. Există și cei care neglijează să diferențieze producția de cunoștințele și difuzarea acestora, cei care lasă deoparte formidabilele puteri economice, financiare, politice și militare permise de cei care controleaza petrolul...

Această poveste este mai întâi despre producerea cunoștințelor necesare. Construcția științei climatice și capacitatea sa progresivă de a convinge comunitatea științifică de relevanța sa a fost lentă. Trebuie să evităm defectul „povestea spusă de învingători“ care îi șterge marginile aspre și ocolișurile care explică durata călătoriei.

Nicio putere politică (sau factor de decizie economic) nu ia o decizie majoră asupra unui dosar cu componentă științifică și tehnică fără a recurge la expertiză. Aceasta nu își ia niciodată motivul deciziilor sale din știință, așa cum apare, ci dintr-o analiză (mai mult sau mai puțin) expertă a riscurilor, oportunităților, beneficiilor și dezavantajelor în ceea ce privește propria sa politică, socială, economică, geopolitică. Cererea de expertiză apare atunci când știința izbucnește fie în orizontul decizional al unei puteri, fie în spațiul public.

Acest proces a luat forma fără precedent a creării IPCC în 1988, iar prima sa „producție“ a fost raportul din 1990. Raportul este o „alertă“? El nu ascunde incertitudinile științifice ale vremii. Un exemplu edificator se referă la detectarea schimbărilor climatice prin măsurarea temperaturii medii planetare. Se spune: „Concluzia noastră este că temperatura medie a aerului de la suprafața Pământului a crescut cu 0,3 până la 0,6°C în ultimii 100 de ani…

Amploarea acestei încălziri este în mare măsură în concordanță cu predicțiile bazate pe modele climatice, dar este de același ordin de mărime ca variabilitatea naturală a climei. Dacă singura cauză a încălzirii observate ar fi efectul de seră antropic, atunci sensibilitatea climei ar fi apropiată de cele mai scăzute estimări deduse din modele. Prin urmare, creșterea observată s-ar putea datora în mare măsură acestei variabilități naturale; pe de altă parte, această variabilitate și alți factori antropici pot produce o încălzire și mai mare din cauza efectului de seră antropic.

Pentru un fizician al climei, specialist în simulări numerice, această incapacitate de a demonstra, în 1990, că evoluția temperaturilor seculare se datorează într-adevăr emisiilor de gaze cu efect de seră, nu îi modifică în niciun fel încrederea în rezultatele modelării sale viitoare. Pe de altă parte, mulți oameni de știință din alte discipline se pot îndoi de acest lucru, deoarece nu pot verifica această încredere. În ceea ce privește guvernele, mass-media și cetățenii, o privire retrospectivă relevă faptul că voința de „a crede“, din motive foarte variate, este cea care îi separă pe convinși de sceptici.

Raportul este foarte pozitiv cu privire la apariția viitoarei încălziri, dar intervalul său – între 1,5°C și 4,5°C în funcție de diferitele scenarii de emisii și simulări – poate sugera că problema ar putea rămâne „gestionabilă“, având în vedere beneficiile combustibililor fosili pentru economie. Analiza sa de risc este încă foarte neclară – riscul acidificării oceanelor nici măcar nu este menționat. În următoarele rapoarte s-a afirmat relația de cauzalitate dintre intensificarea efectului de seră de către emisiile antropice și creșterea temperaturilor. În 2007, această relație cauzală a fost descrisă ca fiind „neechivocă“. În 2013, de la „clar“ astăzi, acest lucru este de mult un „fapt stabilit“, subliniază raportul din 2021 al Grupului .

Întrebarea „știm și de ce nu acționăm?“ eludează unele dintre cele mai importante caracteristici ale sale. Convenția nu include nicio cuantificare a termenului „periculos“ atașat schimbărilor climatice pe care anunță că dorește să o evite, prin urmare nu stabilește niciun obiectiv de emisii de gaze cu efect de seră sau calendare care trebuie îndeplinite. Acesta prevede că acțiunea pentru climă nu este obiectivul numărul 1, precizându-se pe acesta din urmă: „nevoile prioritare legitime ale țărilor în curs de dezvoltare, și anume creșterea economică durabilă și eradicarea sărăciei“.

Cu toate acestea, această creștere, în special în China, Brazilia, Turcia, India și Vietnam, va avea loc odată cu utilizarea sporită a combustibililor fosili, gazului, cărbunelui și petrolului. Această creștere este una dintre explicațiile progresului economic și social spectaculos din ultimii treizeci de ani. În 1990, populația lumii era de 5,24 miliarde, 38% dintre ei sau 800 de milioane de oameni trăind cu mai puțin de 2 dolari pe zi. Aceștia sunt „săracii extremi“. La aceasta trebuie adăugată categoria „destul de săraci“, 1,2 miliarde de oameni care trăiesc cu 2-5 dolari pe zi. În total, aproape două miliarde de oameni sunt cu adevărat foarte săraci, în comparație cu condițiile de viață ale unui cetățean dintr-o țară dezvoltată. (Va urma)

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU

Evoluția climatică din ultimii ani în România a prezentat variații anuale și sezonale cu amplitudini mari în ceea ce privește temperatura, precipitațiile, precum și alți factori care au influențat stabilitatea producției de porumb într-un mod negativ.

În acest context, activitatea de cercetare din cadrul laboratorului de ameliorare a porumbului a avut ca obiectiv principal crearea de hibrizi de porumb productivi, toleranți la factorii abiotici (seceta și arșița) și la factorii biotici (atacul unor agenți de dăunare), care să corespundă cerințelor fermierilor în condițiile schimbărilor climatice actuale.

În cadrul programului de ameliorare a porumbului de la INCDA Fundulea, în fiecare an sunt supuse procesului de consangvinizare genotipuri noi, rezultate din încrucișări de ameliorare planificate pe bază de predicții. Consangvinizarea, selecția genealogică și testarea capacității de combinare conduc la obținerea a noi linii consangvinizate care, prin hibridări simple și dialele, produc numeroși hibrizi experimentali. Aceștia sunt testați în culturi comparative la INCDA Fundulea și în diferite stațiuni din țară și în ultima etapă hibrizii cu producție ridicată și stabilă sunt testați în rețeaua ISTIS în vederea înregistrării.

Hibrizii noi, creați la INCDA Fundulea în ultimii ani, prezintă capacitate de producție ridicată și stabilitate bună a producției în diverse zone ecologice.

Felix

– hibrid simplu, semitardiv, FAO 460, înregistrat în 2019;

– talie și inserţie a ştiuletelui, medie;

– lungime medie știulete 20-21 cm,16 rânduri de boabe, bob dentat;

– MMB medie 300-320 g;

– randament mediu de boabe 85%;

– conținut de amidon 72,0-73,5%;

– tolerant la secetă şi arşiţă, Fusarium spp. și Ostrinia nubilalis;

– stabilitate bună a producției în diverse condiții climatice;

– viteză bună de uscare a boabelor;

– nivel producție boabe 10,5-11,5 t/ha la neirigat şi 14,0-15,5 t/ha la irigat;

– recomandat pentru zonele I, II și III de favorabilitate;

– densitate optimă 60-65 mii de plante/ha la neirigat și 70-75 mii plante/ha la irigat;

– utilizare industrie, hrana animalelor.

Magnus

– hibrid simplu, semitimpuriu, FAO 350, înregistrat în 2021;

– talie și inserţie a ştiuletelui, medie;

– lungime medie știulete 20-21 cm, 16 rânduri de boabe, bob dentat;

– MMB medie 300-320 g;

– randament mediu de boabe 85%;

– pornire foarte bună în vegetație;

– rezistent la cădere și frângere, tolerant la secetă, arşiţă, Fusarium spp. și Ostrinia nubilalis;

– stabilitate foarte bună a producției în diverse condiții climatice;

– viteză foarte bună de uscare a boabelor;

– nivel producție boabe 11,0-11,5 t/ha la neirigat şi 13,0-14,0 t/ha la irigat;

– recomandat pentru zonele I, II și III de favorabilitate;

– densitate optimă 60-65 mii de plante/ha la neirigat și 70-75 mii plante/ha la irigat.

Amurg

– hibrid simplu, semitimpuriu, FAO 360, înregistrat în 2022;

– talie înaltă și inserţie medie a ştiuletelui;

– lungime medie știulete 21 cm,16 rânduri de boabe, bob dentat;

– MMB medie 300-310 g;

– randament mediu de boabe 85%;

– conținut mediu de proteină 11,4–12,4%;

– pornire foarte bună în vegetație;

– tolerant la secetă, arşiţă, Fusarium spp. și Ostrinia nubilalis;

– stabilitate foarte bună a producției în diverse condiții climatice;

– viteză foarte bună de uscare a boabelor;

– nivel producție boabe 11,5-12,0 t/ha la neirigat şi 13,0–15,0 t/ha la irigat;

– recomandat pentru zonele I, II și III de favorabilitate;

– densitate optimă 55-60 mii de plante/ha la neirigat și 65-70 mii plante/ha la irigat.

Miraj

– hibrid simplu, semitimpuriu, FAO 390, înregistrat în 2022;

– talie și inserţie a ştiuletelui înaltă;

– lungime medie știulete 20 cm,16 rânduri de boabe, bob dentat;

– MMB medie 300-320 g;

– randament mediu de boabe 85%;

– pornire foarte bună în vegetație

– rezistent la cădere și frângere, tolerant la secetă, arşiţă, Fusarium spp. și Ostrinia nubilalis;

– stabilitate foarte bună a producției în diverse condiții climatice;

– viteză foarte bună de uscare a boabelor;

– nivel producție boabe 11,5-12,0 t/ha la neirigat şi 15,0–16,0 t/ha la irigat;

– recomandat pentru zonele I, II și III de favorabilitate;

– densitate optimă 55-60 mii de plante/ha la neirigat și 65-70 mii plante/ha la irigat.

Ing. Daniela HORHOCEA – Laborator Ameliorarea porumbului – INCDA Fundulea

În ședința de Guvern din 12 aprilie 2023, au fost aprobate obiectivele celei de-a XXIII-a etape anuale de implementare a Programului de realizare a Sistemului naţional antigrindină şi de creştere a precipitaţiilor pe perioada 2010-2024, precum și fondurile necesare pentru realizarea lor. Fondurile alocate pentru realizarea acestei etape sunt în valoare de 27 de milioane lei credite bugetare și 86,65 milioane lei credite de angajament.

Pentru dezvoltarea Sistemului naţional antigrindină şi de creştere a precipitaţiilor (SNACP) vor fi realizate investiții la nivelul tuturor regiunilor, în scopul extinderii sistemului și al creșterii capacității de combatere a căderilor de grindină a celor trei Centre Zonale de Coordonare - din Muntenia, Moldova și Transilvania. De asemenea, vor fi dezvoltate noi tehnologii de intervenții active în atmosferă atât pentru combaterea căderilor de grindină, cât și pentru creșterea de precipitații.

Fondurile alocate anul acesta vor finanța realizarea de studii de fezabilitate pentru înființarea a două unități de creștere a precipitațiilor - una în Muntenia și una în Moldova, precum și pentru înființarea a două noi Grupuri de Combatere a căderilor de grindină în zonele Cluj și Sălaj-Bistrița. Totodată, va începe realizarea de noi Puncte de lansare a rachetelor antigrindină în cadrul Grupurilor de Combatere Vânju Mare, Dăbuleni, Olt, Giurgiu, Dâmbovița-Argeș, Matca, Suceava-Botoșani și Maramureș.

De asemenea, anul acesta vor fi realizate activități de cercetare științifică și dezvoltare tehnologică, prin proiecte experimentale pentru creșterea și uniformizarea precipitațiilor precum și pentru  utilizarea de noi mijloace tehnice, respectiv aviație, generatoare terestre și baloane cu heliu, pentru combaterea fenomenelor meteorologice periculoase.   

INFORMAȚII SUPLIMENTARE

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, prin Autoritatea pentru Administrarea Sistemului Național Antigrindină și de Creștere a Precipitațiilor, dezvoltă capacități extinse și diversificate privind tehnologia de intervenții active în atmosferă, pentru a diminua vulnerabilitățile producției agricole și ale comunităților rurale față de fenomenele meteorologice periculoase asociate schimbărilor climatice.

Implementarea SNACP este o măsură de susținere a producției agricole, precum și de reducere a vulnerabilităților agriculturii meteo-dependente. Investițiile în creșterea rezilienței sectorului alimentar și în utilizarea responsabilă și eficientă a apei, energiei și resurselor publice vor contribui la creșterea suprafețelor productive, protejate față de hazardurile vremii.

Sistemul Național Antigrindină și de Creștere a Precipitațiilor funcționează fără întrerupere din anul 2004. De la an la an, prin extinderea Sistemului au sporit capacitățile operaționale de protecție a culturilor agricole, a bunurilor publice și private, a infrastructurii edilitare și a comunităților rurale, față de fenomenele meteorologice periculoase asociate schimbărilor climatice.

Protecția împotriva grindinei, activă în prezent în bazinele viticole, pomicole, legumicole și cerealiere din Muntenia, Moldova, Oltenia, Banat și centrul Transilvaniei este în curs de extindere în toate regiunile țării, pentru a răspunde atât nevoilor prezente, cât mai ales provocărilor viitoare produse de schimbările climatice și de perturbările în comerțul mondial cu alimente.

Harta investițiilor în dezvoltarea SNACP: cu albastru sunt evidențiate punctele de lansare operaționale în sezonul 2023 de combatere a căderilor de grindină, iar cu roșu este marcat amplasamentul noilor puncte de lansare ce urmează a fi realizate începând de anul acesta.

Frecventele schimbări climatice, cu toamne întârziate și desprimăvărări timpurii, au determinat modificări și în declanșarea campaniilor de semănat. Culturile de toamnă se însămânțează mai târziu, iar cele de primăvară mai timpuriu.

Dacă ne referim la cultura porumbului, care are o plasticitate ecologică mai mare și suportă mai ușor aceste modificări climatice, însămânțarea mai timpurie prezintă următoarele avantaje:

• Terenul se poate pregăti mai ușor și mai bine când solul este reavăn. În terenul pregătit din toamnă, afânat, mărunțit și nivelat, cu o bună rezervă de apă în sol, primăvara printr-o singură trecere cu combinatorul, care lucrează până la adâncimea de semănat (4-5 cm), se asigură condiții optime pentru semănat.
• Într-un astfel de teren, semănatul de calitate asigură o răsărire uniformă. Se preferă o adâncime mai mică de încorporare a seminței pentru a beneficia de mai multă căldură .Este indicat ca odată cu semănatul să se aplice și un îngrășământ Starter care stimulează germinarea și răsărirea plantelor. Sămânța trebuie să fie de calitate și tratată. Se folosesc hibrizii timpurii care sunt mai rezistenți la temperaturi mai scăzute (eventual, făcut și cold testul, germinarea la rece.
• Erbicidarea preemergentă, în acest caz, are eficacitate mărită deoarece solul este mai umed și buruienile nu apar înaintea porumbului care are sensibilitate mărită la gradul de îmburuienare, în primele faze de vegetație.
• Plantele răsar și cresc uniform, asigurând un lan încheiat, cu o densitate corectă. În acest fel buruienile sunt înăbușite, terenul acoperit reduce evaporarea apei și lanul fără goluri reduce și procentul de transpirație a plantelor.
• Semănatul mai timpuriu asigură ca procesul de polenizare-fecundare să se desfășoare înainte de apariția secetei și arșiței, evitând sterilitatea plantelor, știuleților cu puține boabe.
• O zi câștigată la răsărirea mai devreme a porumbului este egală cu 48 ore la apariția paniculului.
• Când seceta se manifestă la apariția paniculului, scad dimensiunile știuleților.
• Când apare la mătăsire, provoacă avortarea.
• Când apare la umplerea bobului, scade nivelul producției.
• Semănatul timpuriu al porumbului asigură ca procesul de umplere a boabelor să se desfășoare în perioada cu zile lungi.
• În sezonul de vară, cu zile lungi, procesul de fotosinteză se desfășoară cu maximum de intensitate, asigurând o bună umplere a boabelor și, implicit, producții ridicate și de bună calitate.
• În aceste condiții porumbul ajunge la maturitate mai devreme, când timpul este cald, ușurând pierderea apei din bob. Hibrizii cu pănuși laxe (la maturitate știuleții se apleacă spre sol) evită o eventuală creștere a umidității din precipitații.
• Ajunși la maturitate în august-septembrie când, în condițiile din țara noastră este cald, recoltarea se efectuează ușor și fără pierderi.
• Recoltarea porumbului timpuriu, când umiditatea în boabe este de 14-15 %, nu mai necesită cheltuieli cu uscarea, care sunt destul de mari în actuala criză energetică.

În aceste condiții terenul se echilibrează mai devreme, la sfârșitul lunii august-început de septembrie, porumbul putând deveni o bună premergătoare pentru culturile de toamnă, având timp de pregătire a terenului pentru însămânțare.

Notă:

Fermele care cultivă suprafețe mai mari cu porumb este indicat să folosească 2-3 hibrizi, cu perioada de vegetație diferită, iar cei timpurii să se însămânțeze mai devreme, când temperatura în sol este de 6-7°C.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Resimțim efectele schimbărilor climatice tot mai mult și tot mai des. Iarna nu mai este iarnă, iar vara este mult diferită de cele cu care eram obișnuiți. Dovadă fiind ultimul an, 2022, care a fost declarat de autorități ca fiind al treilea cel mai călduros an din istoria României, iar efectele asupra mediului înconjurător și asupra agriculturii nu au întârziat să apară.

Creșteri de temperatură

Potrivit specialiștilor de la Administrația Națională de Meteorologie RA, ANM, anul 2022 a fost al treilea cel mai călduros an din istoria măsurătorilor meteorologice din România, iar cei mai călduroși cinci ani din perioada 1900-2022 au fost: 2019, 2020, 2022, 2015 şi 2007. Anul trecut, temperatura medie anuală în țara noastră a fost de 11.77°C, iar abaterea termică de 1.55°C faţă de media perioadei 1981-2010.

„Această statistică demonstrează ceea ce simțim cu toții de foarte mulți ani, că schimbările climatice amenință și afectează întreaga planetă, nu mai putem vorbi de o problemă locală sau de o problemă națională. Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor are la dispoziție resursele necesare pentru a lupta împotriva acestor schimbări climatice: avem, prin componenta Păduri și protecția biodiversității, din PNRR, un buget total de 1,173 miliarde de euro și ambiția noastră este să creștem suprafața împădurită cu acești bani. Totodată, pădurile sunt cele mai reziliente la efectele schimbărilor climatice, pot lupta cel mai bine cu aceste manifestări ale vremii și contribuie la reglarea climei. Toamna trecută am adoptat Strategia Forestieră Națională care stabilește norme obligatorii pentru împădurire și reîmpădurire, păduri și suprafețe cu vegetație forestieră în zonele vulnerabile la schimbările climatice. De asemenea, proprietarii de păduri și terenuri sunt încurajați și stimulați acum pentru ca suprafețele pe care le dețin să fie conservate și valorificate la adevăratul lor potential, iar aceștia primesc 456 de euro/an/ha timp de 20 de ani pentru transformarea acestor terenuri în păduri. Prima de sechestrare forestieră este o măsură prin care stimulăm transformarea cât mai multor terenuri din România în viitoare păduri“, a declarat ministrul Barna Tánczos.

Conform aceleiași surse, ANM, perioada 1991-2020, considerată perioadă climatică actuală de referinţă conform recomandărilor Organizaţiei Meteorologice Mondiale, înregistrează o creştere cu 0.5 C la nivelul temperaturii medii multianuale anuale a aerului în România, faţă de perioada anterioară 1981-2010.

La nivel decenial, cele mai mari creşteri ale temperaturii medii a aerului sunt în ultimele 2 decenii (2001-2010 şi 2011-2020), în ultimii 20 de ani înregistrându-se de altfel, frecvent, recorduri termice zilnice, lunare, sezoniere şi anuale, fiecare dintre acestea doborând recordurile înregistrate anterior, arată aceeași sursă.

Mai mult decât atât, pe parcursul anului 2022, temperatura maximă a fost de 39,8°C, înregistrată în localitatea Săcuieni, județul Bihor, în data de 1 iulie. Cantitatea medie anuală de precipitații a fost de 528,9 l/mp, anul fiind declarat secetos și extrem de secetos.

Cu alte cuvinte, timp de 9 luni s-au înregistrat abateri termice lunare pozitive, cele mai mari, în ordine descrescătoare, fiind în lunile februarie şi decembrie/+3.1°C, urmate de noiembrie / +2.6°C, august/+2.0°C, iunie/ +1.8°C, iulie/ +1.7°C, octombrie/ +1.6°C, ianuarie/ +1.3°C și mai/ +0.4°C. Decembrie 2022 a fost a treia cea mai călduroasă lună decembrie din 1961 şi până în prezent. În vara 2022 a fost emis cel de-al doilea cel mai timpuriu cod roşu de caniculă în ţara noastră, în intervalul 30 iunie -1 iulie, pentru zonele joase din judeţele Arad, Bihor, Satu Mare, Sălaj, Maramureş şi Bistriţa-Năsăud din vestul și nord-vestul ţării.

Din graficul de mai jos reise cantitatea de precipitaţii sezoniere înregistrate în anul agricol 2021-2022 în România, comparativ cu media climatologică a perioadei 1981-2010, iar concluziile sunt mai mult decât evidente.

Statistica alertelor meteorologice din perioada 2017-2022 pune în evidenţă intensitatea, frecvenţa şi extinderea ariei fenomenelor meteorologice periculoase cu impact asupra activităţii socio-economice, arată ANM.

La nivel european, cel mai călduros an

Conform statisticilor, 2022 a fost în Europa cel mai călduros an înregistrat vreodată. În 12 țări au fost doborâte recordurile de temperatură. În prezent, planeta este cu 1,2°C mai caldă decât în perioada preindustrială, ca urmare a schimbărilor climatice cauzate de om, potrivit Serviciului Copernicus pentru Schimbări Climatice (C3S). Mai mult decât atât, aceeași sursă arată că temperaturile din Europa au crescut de peste două ori mai mult decât media globală în ultimele trei decenii. În aceste condiții, vara trecură este considerată ca fiind cea mai călduroasă din istorie în Europa, doborând recordurile de temperatură în 12 țări, cum ar fi Italia, Spania și Croația.

La sfârșitul verii, precum și în lunile octombrie și decembrie, au fost înregistrate cele mai mari creșteri de temperatură. De exemplu, în Franța și Slovenia s-au înregistrat anomalii de temperatură cu 3°C sau mai mult în octombrie, în timp ce în Croația și Grecia s-a înregistrat o abatere de 3°C în luna decembrie.

Nici anul acesta nu a început prea bine. În loc de zăpadă, în majoritatea zonelor din țară s-au înregistrat temperaturi record. Mai mult decât atât, ziua de miercuri, 18 ianuarie 2023, a fost cea mai caldă zi de ianuarie din istoria României, la toate cele 35 de stații meteorologice din țară. La Turnu Măgurele s-a stabilit un nou record absolut pentru luna ianuarie, au fost 22,5°C grade, față de precedentul record de 22,2°C înregistrat pe 7 ianuarie 2001, la Oravița. Și în București a fost doborât un nou record, respectiv 20,6°C la stația Băneasa, 20,3°C la Filaret și 19,8°C la Afumați.

Larissa DINU

Un studiu, publicat în revista științifică Nature, dezvăluie cum cea mai mare turbărie din lume a trecut de la a fi un depozit semnificativ de carbon la sursă de eliberare de emisii mari de dioxid de carbon din cauza schimbărilor climatice care au avut loc cu mii de ani în urmă.

În același timp în care se construia Stonehenge – acum aproximativ 5.000 de ani – clima din Congo favoriza seceta agresivă, forțând turbăriile să elibereze dioxidul de carbon stocat. Fenomenul a durat mult timp și s-a oprit doar în ultimii 2.000 de ani, potrivit unui studiu al unei echipe de cercetători de la Universitatea din Leeds.

Echipa susține că schimbările climatice din zilele noastre vor avea ca rezultat secete similare în zona Congo, care vor activa același mecanism de eliberare de dioxid de carbon, accelerând inevitabil schimbările climatice. Dacă se întâmplă acest lucru, autorii estimează că din turbării ar putea fi eliberate până la 30 de miliarde de tone de carbon. Acesta este echivalentul cu emisiile globale de la arderea combustibililor fosili pe parcursul a trei ani.

Dacă turbăriile se usucă peste un anumit prag, vor elibera cantități colosale de carbon în atmosferă, accelerând și mai mult schimbările climatice. Există unele dovezi că anotimpurile secetoase se prelungesc în bazinul Congo, dar nu este clar dacă acestea vor continua. Acesta este un mesaj important pentru liderii mondiali care se adună la discuțiile COP27 despre climă. Dacă emisiile de gaze cu efect de seră vor face ca turbăriile centrale ale Congo-ului să devină prea uscate, atunci turbăriile vor contribui la criza climatică mai degrabă decât să ne protejeze.

Rezultatele arată cum o perioadă de vreme mai uscată a început să se dezvolte în Africa centrală acum aproximativ 5.000 de ani. În timpul celei mai intense perioade de secetă, precipitațiile au fost de numai 800 mm pe an, ceea ce a cauzat scăderea pânzei freatice din turbele din Congo. Această scădere a expus straturile mai vechi de turbă la aer, provocând oxidare și eliberând dioxid de carbon. În plus, în această perioadă, noi straturi de turbă fie s-au descompus rapid, fie nu s-au acumulat cu adevărat.

Probele de turbă ne arată că a existat o perioadă de aproximativ 5.000 de ani în care aproape că nu a existat o acumulare de turbă, mai puțin de 0,1 mm pe an. Mostrele dezvăluie, de asemenea, cum erau precipitațiile și vegetația când s-a format turba. Împreună, ele oferă o imagine a unui climat uscat care a devenit progresiv mai uscat până acum aproximativ 2.000 de ani. Această secetă a dus la o pierdere uriașă de turbă, de cel puțin 2 metri. Seceta a transformat turbăria într-o sursă uriașă de carbon pe măsură ce turba s-a descompus.

Pe baza rezultatelor acestei lucrări, echipa avertizează că turbăriile pot fi încă în mare parte intacte în acest moment, dar pot deveni vulnerabile în viitor. Pe lângă riscul de secetă, regiunea este, de asemenea, supusă unor presiuni suplimentare care pot provoca daune acestui ecosistem fragil, inclusiv agricultura intensivă, exploatarea forestieră și explorarea petrolului.

Țările poluante trebuie să-și reducă rapid emisiile de carbon pentru a limita posibilitatea ca secetele să împingă turbăriile peste punctul lor de cotitură. Congo va trebui, de asemenea, să consolideze protecția turbăriilor. În joc este unul dintre cele mai mari ecosisteme sălbatice și bogate în carbon de pe Pământ.

Cel mai recent studiu realizat de cercetătorii Academiilor Naționale de Științe din Europa oferă dovezi potrivit cărora agricultura regenerativă poate contribui la reducerea riscurilor climatice și prezintă potențial pentru asigurarea hranei populației mondiale în creștere și pentru îmbunătățirea biodiversității.

Agricultura regenerativă nu este în contradicție cu utilizarea tehnologiilor moderne de cultivare a solului, nici cu folosirea de îngrășăminte sau de pesticide. În schimb, vizează o utilizare limitată și mai bine direcționată a acestora. De exemplu, folosirea pesticidelor chimice poate fi redusă prin alternative biologice, prin utilizarea de culturi modificate genetic rezistente la agenți patogeni sau chiar prin introducerea de prădători.

Agricultura regenerativă poate prelua cantități mari de dioxid de carbon din atmosferă și le poate reda solului. Ne aflăm pe cel mai vast și puternic sistem de captare a carbonului. Multe teste de teren arată cât de mare este capacitatea de stocare a solului. Dacă dorim să păstrăm biodiversitatea, să extindem producția de alimente și să combatem schimbările climatice, agricultura regenerativă este singura soluție.

Agricultura regenerativă e necesar să fie prioritară pentru statele membre atunci când implementează noua Politică Agricolă Comună. Aceasta include o mai mare diversificare în cadrul culturilor și între culturi, introducerea culturilor permanente și perene, extinderea agrosilviculturii și a culturilor intercalate, menținerea culturilor vegetale verzi care să acopere toate câmpurile agricole, în toate anotimpurile, și reducerea la minimum a lucrărilor solului.

După un an dominat de războiul din Ucraina, lumea a revenit asupra angajamentelor ecologice; summitul COP27, găzduit de Egipt, este ultima șansă de a readuce în prim-plan efectele schimbărilor climatice. Această ultimă etapă a conferinței anuale asupra climei a Națiunilor Unite evidențiază, pe de o parte, vulnerabilitatea țărilor în curs de dezvoltare din sud, care au fost zguduite de evenimente meteorologice extreme deosebit de dure, și, pe de altă parte, adaptarea insuficientă la climă și finanțarea „pierderilor și daunelor“ oferite de nordul lumii.

În ciuda semnelor provizorii de progres, țările mai bogate și mai puțin vulnerabile ezită să plătească factura globală a acțiunii climatice, chiar dacă sunt responsabile pentru cea mai mare parte a emisiilor care induc încălzirea globală. Schimbările climatice exacerbează în mod deosebit provocările legate de securitatea alimentară în zona de sud a lumii, iar, pentru că fondurile pentru pierderi și daune rămân în urmă, părțile interesate din sectorul agricol trebuie să coopereze pentru a dezvolta și a implementa soluții inovatoare, cum ar fi cele prezentate de agricultura regenerativă, pentru a stimula producția de alimente, accelerând în același timp tranziția spre agricultura verde.

O gamă largă de provocări, de la dezastrele naturale determinate de schimbările climatice până la războiul din Ucraina și o populație globală în creștere rapidă, s-au unit pentru a crea o furtună perfectă pentru insecuritatea alimentară.

Până în 2050, se estimează că populația lumii va crește cu aproximativ 25%, ajungând la 9,7 miliarde de oameni, o mare parte din această creștere provenind din țările în curs de dezvoltare vulnerabile climatic din Africa și Asia, foarte dependente de exporturile agricole ucrainene și rusești pentru a-și hrăni cetățenii. Această dependență a fost scoasă în evidență de invazia Ucrainei de către Putin, care a făcut ca milioane de tone de exporturi ucrainene să fie oprite luni de zile, precum și de o scădere de 22% a suprafeței de teren agricol cultivat de Ucraina. Pentru cei 50 de milioane de oameni care trăiesc în Cornul Africii, care se confruntă deja cu cea mai gravă secetă din ultimii patruzeci de ani, această lovitură a împins regiunea în pragul disperării.

Combinația dintre presiunile climatice, geopolitice și demografice a creat o nevoie urgentă de a stimula producția, minimizând în același timp impactul asupra mediului al sectorului agricol. Cu toate acestea, agricultura tradițională „intensivă“, orientată spre maximizarea producției în detrimentul sănătății solului și al biodiversității – cu practici care includ utilizarea nediscriminată de îngrășăminte chimice și pesticide și cultivarea excesivă a solului –, alimentează problema. Sectorul agricol consumă în prezent 70% din apa dulce din lume și reprezintă aproape un sfert din emisiile globale de gaze cu efect de seră (GES).

Pentru a scăpa de acest „cerc vicios“ este necesară o nouă abordare inovatoare pentru a face din agricultură o parte a soluției și nu o parte a problemei. Printre cele mai promițătoare modele promovate de comunitatea globală este agricultura regenerativă, care oferă o modalitate durabilă de a satisface cererea globală de alimente în creștere. Agricultura regenerativă este un sistem inovator de agricultură care combină practici vechi, ecologice, cum ar fi rotația culturilor, pășunatul animalelor și cultivarea cu tehnologiile digitale de monitorizare și optimizare ale agriculturii de precizie pentru a restabili ecosistemele și sănătatea solului, sporind în același timp randamentele și diminuarea inputurilor cheie precum apa și îngrășămintele chimice.

Un sol sănătos întărește rezistența ecosistemelor agricole la inundații și secetă, mobilizând în același timp „potențialul de atenuare“ al sectorului prin captarea carbonului. Iar, dincolo de beneficiile de mediu și de securitate alimentară, agricultura regenerativă oferă sectorului un avantaj economic atât de necesar, Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii și Vivid Economics estimând că ar putea genera 70 de miliarde de dolari pentru fermierii africani și așa ar putea ajuta la crearea a cinci milioane de locuri de muncă până în 2040.

Pentru ca agricultura regenerativă să aibă un efect cu adevărat transformator, ea trebuie să fie desfășurată pe scară largă. Acest lucru necesită sprijin financiar și tehnic și investiții în cercetare și dezvoltare din partea sectorului privat și al guvernelor pentru a face din sistem o opțiune viabilă pentru fermieri, în special pentru cei 33 de milioane de fermieri mici din Africa vulnerabilă la climă, care găzduiește un sfert din terenul arabil din lume și care dă numai 10% din producția agricolă.

De exemplu, compania agricolă Syngenta din Elveția a lucrat cu peste 1.500 de ferme care au adoptat practici regenerative în ultimii ani, beneficiind de o creștere medie a randamentului cu 15%, reducând în același timp emisiile de GES cu o treime, precum și cantitatea de îngrășăminte și pesticide utilizate. Dar, pentru a folosi aceste tipuri de soluții, pentru a ajuta fermierii să se adapteze la schimbările climatice, anumite bariere de implementare trebuie sa fie depășite.

În mod similar, compania canadiană de îngrășăminte Nutrien Ag Solutions a investit masiv în dezvoltarea instrumentelor agricole digitale și a aderat recent la Midwest Row Crop Collaborative (MRCC) – împreună cu companii precum PepsiCo – pentru a sprijini fermierii să implementeze practici regenerative. Această inițiativă a ajutat șapte fermieri participanți să aplice aceste metode pe o suprafață de peste 14.000 ha pentru a reduce mai mult de 8.800 de tone de emisii de gaze cu efect de seră. În plus, giganții agroalimentari precum General Mills și Nestle fac pași mari în direcția agriculturii regenerative, primii dezvoltând și oferind cursuri de formare tehnică pentru fermieri, iar cei din urmă împărțind cu aceștia costurile inițiale ale investițiilor, mobilizându-și experții științifici pentru a dezvolta soluții și culturi cu randament mai mare.

Pentru a completa aceste inițiative din sectorul privat, guvernele trebuie să promoveze practicile regenerative cu subvenții pentru inovare și stimulente fiscale care vizează input-uri agricole cheie.

În condițiile în care schimbările climatice împing lumea în pragul disperării, COP27 aruncă în centrul atenției povara climatică a Sudului, unde sunt necesare soluții concrete luate urgent. Agricultura regenerativă oferă multe dintre răspunsurile la provocările actuale, dar nordul industrializat va trebui să accelereze investițiile pentru a-și maximiza potențialul de a alimenta tranziția ecologică, garantând în același timp securitatea alimentară și mijloacele de trai.

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU

Nu toți înțelegem arta, cum nu toți înțelegem efectele schimbărilor climatice pe termen lung. Nu toți putem privi cu aceiași ochi frumusețea și nu putem înțelege valoarea unui tablou, dar ne alăturăm specialiștilor și considerăm anumite lucrări ca fiind adevărate opere de artă. Ce facem atunci când în presă apar știri cu privire la acțiunile anumitor activiști de mediu care vandalizează tablouri semnate de pictori celebri? Încercăm să observăm substratul acțiunii?

Ar trebui să încercăm, cel puțin. Însă de unde această idee? Ce legătură este între schimbările climatice, creșterea costului vieții și artă? Ei bine, în ultimul an ne-au fost prezentate tot felul de acțiuni menite a atrage atenția, iar unul dintre cele mai recente incidente, dacă le putem numi așa, a avut loc la Muzeul Barberini din Potsdam, Germania, și i-a avut în prim-plan pe membrii unui grup ecologist care au aruncat cu piure de cartofi în tabloul lui Monet „Les Meules“ (n.r. – „Căpiţe de fân“), evaluat la 110 milioane de euro. Mai mult decât atât, aceștia au filmat întreaga acțiune și au distribuit materialul pe rețelele de socializare, tocmai pentru a trage un semnal de alarmă în privința a tot ceea ce se întâmplă în lume.

„Oamenii mor de foame, oamenii îngheață, oamenii mor (…) Ne aflăm într-o catastrofă climatică și tot ce vă este frică este supa de roșii sau piureul de cartofi pe un tablou. Știți de ce mi-e frică? Mi-e frică pentru că știința ne spune că nu ne vom putea hrăni familiile în 2050.

Este nevoie de piure de cartofi pe un tablou pentru a vă face să ascultați? Acest tablou nu va valora nimic dacă va trebui să ne luptăm pentru mâncare. Când veți începe în sfârșit să ascultați?“, reiese din postarea unuia dintre activiști.

Ce semnal de alarmă! Cu siguranță vă întrebați însă și ce s-a întâmplat cu tabloul. Ei bine, reprezentanții muzeului au declarat că tabloul nu a fost deteriorat, fiind protejat de sticlă.

Acest exemplu nu este singular, ci vine la mai puțin de două săptămâni de la acțiunea unor alte activiste de mediu care au aruncat supă de roșii pe o pictură semnată de Vincent Van Gogh. Expus la Londra, tabloul „Floarea Soarelui“, în valoare de 84 de milioane de euro, a fost murdărit pentru a trage un semnal de alarmă asupra costului vieții, după cum reiese din postările din social media ale protestatarilor. Aceștia au mai precizat: „Valorează arta mai mult decât viața? Mai mult decât mâncarea? Mai mult decât dreptatea? Criza costului vieții și criza climatică sunt determinate de petrol și gaze.“ Mai mult decât atât, activiștii susțin faptul că protestul a fost făcut pentru a demonstra că mulți cetățeni din Marea Britanie nu își permit să încălzească o cutie de supă din cauza creșterii costului vieții.

Nici acest tablou nu a avut de suferit deoarece era protejat de sticlă, însă cei implicați direct sunt cercetați pentru acțiunile lor. Acestea sunt doar două dintre exemplele care au făcut înconjurul continentului pentru că, pe parcursul acestui an, din Regatul Unit până în Italia și Germania activiștii pentru mediu au avut tot felul de acțiuni menite să atragă atenția asupra noilor proiecte de extracție a gazelor și petrolului.

Și acum probabil ne întrebăm dacă este vandalism ceea ce s-a întâmplat în cele două muzee sau doar o modalitate conștientă de a atrage atenția, știind că operele de artă nu pot fi afectate. Cert este că nu susținem niciun fel de comportament agresiv ori gesturi care pot pune în pericol patrimoniul cultural, însă costul vieții tot mai ridicat determină oamenii să facă tot felul de gesturi. Nu mai este vorba doar despre încălzirea globală, luată prea puțin în serios de unii, nici de așa-zisele mofturi ale iubitorilor naturii, ci de imposibilitatea de a ne asigura traiul și masa zilnică. Ce-i de făcut? E destul de dificil să răspundem în calitate de simplu cetățean, însă poate ar trebui să devenim mai responsabili și mai conștienți de tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru pentru că viitorul depinde și de noi.

Larissa DINU

Numeroasele riscuri cu care ne confruntăm aproape zilnic ne fac să intuim faptul că a șasea extincție este iminentă (poluarea și folosirea excesivă a chimizării, schimbările climatice, dăunătorii, pandemiile, acțiunile antropice, lipsa de conștientizare a factorilor de decizie etc.) și ne obligă pe noi, apicultorii, să ne implicăm social, să ne apărăm interesele și să găsim cele mai bune soluții pentru a putea menține biodiversitatea, un mediu prietenos în jur și o stupină în condiții de producție.

Nu putem acționa la întâmplare dacă vrem material biologic de calitate

La ultimul congres Apimodia (Montreal 2019) s-au conturat mai multe idei importante: pe primul plan s-a pus calitatea produselor apicole; pentru biodiversitate este mai important să avem mii de apicultori amatori cu câțiva stupi decât sute de apicultori profesioniști cu mii de stupi; pentru micul apicultor amator cea mai bună tehnologie este apicultura darwiniană sau naturală ori convențională; perspectivele apiculturii urbane sunt de viitor și, nu în ultimul rând, pe primul plan s-a menționat sănătatea coloniei de albine și pericolul bolilor emergente.

Nu putem acționa la întâmplare, după interese mercantile, sau „după ureche“ atunci când vrem să obținem material biologic de calitate. Când nu avem în jur o floră diversificată, cu ofertă suficientă de polen și nectar, nu avem ce face cu o „super albină“. Nu putem obține producții mulțumitoare de miere dacă nu avem în natură aport de nectar sau dacă suntem aglomerați pe un spațiu restrâns. Nu putem rezista la presiunea unei piețe necontrolabile și a unor informații și recomandări fanteziste și mercantile dacă nu avem produse de calitate. În apicultură, ca în toate domeniile, avem nevoie de multă informație; dar fără un filtru eficient, fără a discerne între adevăr și fals, riscăm să facem muncă în zadar.

Sănătatea coloniilor de albine

Succesul în asigurarea sănătății stupinei depinde de anotimp, de puterea coloniei de albine, de presiunea infecțioasă, de cunoașterea aprofundată a biologiei și a comportamentului agentului etiologic și a modului de acțiune și de aplicare a mijloacelor de combatere.

Eforturile sunt mari și nu întotdeauna rezultatele obținute ne mulțumesc. Ne lipsește organizarea, iar calitatea informațiilor de care dispunem – în special în mediul online – lasă de dorit. Nu putem acționa la întâmplare – în special pentru asigurarea sănătății coloniilor de albine – pe baza unor păreri preconcepute, fără suport științific. Nu putem folosi produse neînregistrate la ICPBMV (Institutul pentru Controlul Produselor Biologice și Medicamentelor de Uz Veterinar) sau medicamente de multe ori intrate în țară fraudulos. În această situație, primul lucru pe care trebuie să-l facem este să verificăm calitatea informației, să învățăm din experiența înaintașilor și să cunoaștem foarte bine biologia și instinctele ancestrale ale albinei, determinate de codul genetic al acesteia, altfel muncim în zadar. Dacă cunoaștem bine colonia de albine, dacă admitem că încă nu este domesticită și îi respectăm instinctele, putem face abstracție de toate recomandările oferite, în special pe canalele social media, de falși mentori, de dascăli fără școală, dar cu diplome fără valoare sau de așa-ziși „pricepuți“, dar nepricepuți.

Să nu uităm că „leacul“ (scabatox, batic, acizi organici nepurificați și nedozați corespunzător etc.), ignoranța (am văzut la tîrgul de la Câmpina un negustor care vindea capcane pentru gândacul mic de stup Aethina tumida (3) drept evaporatoare de acid formic!??) sau administrare agresivă (Furreto, sublimare, etc.) pot face mai mult rău coloniei de albine decât agentul infecțios pe care îl combatem.

În tratamentul albinelor nu putem folosi decât medicamente alopate

Nu numai de acum, dar și din vechime au fost minuni care nu s-au confirmat și s-a pus problema prelucrării pe baze științifice a datelor, a elaborării unor ipoteze pertinente, a folosirii corecte a informației și a discerne între axiome și sofisme. Așa au apărut postulatele lui Koch. Pe baza acestora au fost elaborate metode și tehnici fundamentale pentru identificarea cauzelor unor maladii infecțioase în special și s-a fundamentat teoretic și faptic, cu argumente indubitabile, orice cercetare științifică, principii care se cunosc foarte bine în mediile academice și în institutele de cercetare, dar nu și de „mentorii“ care postează filmulețe pe Youtube.

Intoxicațiile, efectele secundare, acțiunile adverse și incompatibilitățile farmacodinamice ale medicamentelor au obligat autoritățile să reglementeze și să controleze circulația medicamentelor atât în mediul uman, cât și veterinar. În apicultură folosim de regulă produse industriale tipizate sau specialități farmaceutice, cu o formulă precisă, cu o acțiune bine stabilită, comercializate pe baza autorizării de către institutul de profil.

Pe scara evoluției, diferența între homo sapiens și apis mellifera este așa de mare încât în tratamentul albinelor nu putem folosi decât medicamente alopate care combat fie agentul patogen, fie neutralizează tulburările din organismul albinei produse de acest agent. Nu putem folosi nici tehnicile homeopate, nici tehnici de fizioterapie, nici placebo și nici alte tehnici imaginate de-a lungul timpului de mintea omenească (ceaiuri, descântece etc.) deoarece sunt fără efect. În lipsa medicamentelor alopate, pe baza unuia dintre principiile lui Hipocrat, este mai bine să prevenim, să lăsăm și să sprijinim colonia să lupte cu bolile și dăunătorii ajutată de propriile mijloace de autoapărare.

În cazul varoozei trebuie să luăm în calcul mai multe variante

Provocările perioadei actuale ne obligă să ținem cont de realități în prevenirea și combaterea unor boli sau dăunători și să aplicăm principiile luptei și protecției integrate {Integrated Pest (Control) Management} elaborate de OMS (Organizația Mondială a Sănătății) încă din anii 1967-1968.

Dacă ne referim la varrooză, pentru a putea elabora concluzii logice și a aplica mijloace eficiente de combatere trebuie să luăm în calcul mai multe variante. Trebuie să ținem cont de biologia parazitului în funcție de anotimpul în care ne aflăm (fenologie) și de modul cum acționează medicamentul. Iarna nu putem folosi substanțe de contact (piretroizi) când Varroa se află ascuns între plăcile chitinoase ale abdomenului albinelor care îl apără deoarece au eficiență redusă, iar în timpul culesului putem polua produsele apicole. Tehnicile de aplicare (administrare) trebuie să fie ușoare și să nu creeze efecte adverse populației de albine și nici disfuncții pentru operator. Fumigarea, evaporarea necontrolată, sublimarea sunt tehnici agresive atât pentru om, cât și pentru colonia de albine și presupun temperaturi constante și dispozitive specializate. De asemenea, într-un anumit areal, pentru a evita recontaminarea, toate stupinele trebuie să fie tratate în același timp.

Nu trebuie să apreciem un medicament numai după numărul de paraziți care cad, ci și după numărul de paraziți care rămân pe albine și puiet.

În aceste condiții trebuie să verificăm gradul de infestare în stupină și să tratăm cu produse înregistrate la ICPBMV sau la nivelul Uniunii Europene și recomandate de producător pentru fiecare perioadă a anului. Dintre produsele autorizate menționez că cele mai bune rezultate se obțin cu medicamentele „bio“. Trebuie să renunțăm la chimioterapie deoarece reziduurile rămân în stup, iar produsele apicole le consumăm și noi, apicultorii (oamenii).

Dr. Gh. DOBRE – Romapis

Corina Hodorogea, doamna care ne-a acordat acest interviu, are un istoric profesional în aria de marketing și resurse umane, dar de aproape un an este antreprenor și își sprijină familia să creeze un lanț de distribuție scurt al produselor pe care le produce. De peste 30 de ani agricultura a fost principala profesie pentru aproape toți membrii familiei sale, iar pământul a trecut din generație în generație drept moștenire. Culturile se află într-un sat binecunoscut pentru legumicultură, Băleni Sârbi, județul Dâmbovița, situat la aproximativ 60 km de București. Constrânsă de condițiile de piață nefavorabile producătorilor, în 2020 dna Hodorogea a pus la punct o altă metodă de desfășurare a activității legumicole și de distribuție a produselor, un proiect inițiat sub titulatura de Legume Verzi.

„Prețul pentru produsele angro nu se justifica, așa că am luat atitudine“

Aceasta spune că proiectul Legume Verzi a început în luna martie a anului trecut când, odată cu instaurarea stării de urgență, părinții săi nu au mai putut să vândă produsele în piață și își vindeau marfa la distribuitori angro, la prețuri care nu justificau munca acestora. „În acel moment, eu și soțul meu am luat atitudine și am început să le promovăm produsele online și în cercurile noastre de prieteni și colegi de muncă. Recomandările lor au avut un efect imediat, iar la un moment dat nu reușeam să facem față cererilor. Atunci ne-am dat seama că oamenii vor să consume legume de la producători de încredere, de aceea am continuat să livrăm la domiciliu în București și în împrejurimi. În prezent, am reușit să ne diversificăm gama de produse și mai mult, cu plante aromatice, rucola sau varză kale. De asemenea, am început să facem parteneriate și cu alți producători români, mai mari sau mai mici, pentru a ne sprijini reciproc, dar și pentru a oferi clienților noștri o gamă amplă de produse.“

În ceea ce privește perspectiva logistică a modelului de distribuire la domiciliu, dna Hodorogea spune că a implicat foarte multe resurse materiale, de la modul de împachetare până la crearea unei rute optime astfel încât comanda să ajungă în timp util la client. „Am dezvoltat foarte mult aplicația ce stă în spatele web-site-ului pentru a ne ușura munca și asta ne-a permis să fim agili și să continuăm acest proiect. În ceea ce privește resursele materiale, am folosit fonduri proprii atât pentru investițiile în infrastructura tehnologică, cât și în cea a susținerii culturilor, însă cu multe ore de lucru în spate. Din păcate, până acum nu am reușit să obținem fonduri europene din motive ce țin de documentația aferentă liniei de finanțare pe care o vizam, însă suntem hotărâți să încercăm anul viitor. În acest moment nu primim niciun sprijin, dar în 2022 ne propunem să extindem suprafețele cultivate pentru a fi eligibili pentru subvențiile oferite de stat.“

„Anul viitor avem în plan extinderea solariilor“

Până în acest moment suprafața totală de culturi este de 3 hectare, iar o parte dintre acestea se află în proximitatea satului. Aproximativ 1 hectar este cultivat cu plante legumicole și 2 hectare cu cereale. În momentul de față, legumicultorii din Dâmbovița au doar 2.200 m de spații protejate, însă anul viitor au în plan o extindere a acestora. 

„Am ales să cultivăm în spații protejate pentru că altfel clima își spune cuvântul și în câmp nu reușim să producem aceeași calitate și cantitate. Această practică ne permite să cultivăm foarte mult și extra sezon. De exemplu, pe perioada iernii reușim să cultivăm salată, ridichi, ceapă verde, lobodă sau spanac, În spații neprotejate acest lucru ar fi imposibil. În ceea ce privește tehnologizarea, singurele automatizări pe care am reușit să le facem au fost instalația de irigare prin aspersie. Anul viitor vom investi într-o instalație electrică pentru încălzirea patului germinativ. Astfel vom putea produce mult mai devreme produsele din sezonul primăvară-vară.“ Soiurile pe care le au în cultură sunt românești, dar și străine, preponderent din Olanda și Germania. Producția este axată, în special, pe producțiile de roșii, castraveți, salată, ridichii roșii, ceapă verde, broccoli, verdețuri și plante aromatice. 

„Având în vedere că nu folosim stimulenți de creștere, cantitățile sunt reduse. De exemplu, roșiile produc 3-4 fructe pe fiecare etaj. Pentru noi este mai importantă calitatea produselor și nu atât de mult cantitatea. Suntem tipul de producători autohtoni ce aplică tratamente la nevoie și atunci încercăm să folosim tratamente făcute din plante. Folosim în continuare îngrășământul organic de la bovine și păsări și numai când situația nu permite altfel folosim insecticide.“

„Ne-am îndreptat atenția către vânzările online, dar pentru că oferta este mai mare decât cererea am continuat să distribuim în piețe, în regim angro. De câteva luni livrăm și către mai multe restaurante, iar anul viitor ne propunem să construim o rețea mai puternică de parteneri din acest segment de piață.“ – Corina Hodorogea

„Spațiile protejate pe care le deținem sunt mijlocul nostru de supraviețuire pe timpul iernii. Avem în medie cam 3 culturi pe an, cultivăm 2 culturi în perioada primăvară-toamnă (de exemplu: roșii, castraveți, spanac, usturoi, ardei, varză kale), iar în perioada iernii cultivăm o cultură (ridichii roșii, salată, ceapă verde, plante aromatice).“ – Corina Hodorogea

„Poziționarea noastră acum este aceea de hub de produse locale, nu doar de simplu producător, chiar dacă este o bătălie foarte mare pentru că pe această nișă au intrat și corporațiile mari de e-commerce. Concurăm în continuare atât cu marile lanțuri de magazine, băcănii, precum și cu ceilalți producători locali ce oferă livrare la domiciliu.“ – Corina Hodorogea.

D.Z.

Schimbările climatice au o multitudine de urmări în tot ceea ce înseamnă traiul zilnic. Există zone unde este regândită structura culturilor agricole ori zone ce au devenit impracticabile pentru agricultură. Există ghețari care se topesc și pun în pericol întregul ecosistem, dar și regiuni în care media temperaturilor anuale a crescut considerabil în ultimii ani. Toate acestea schimbă nu doar traiul oamenilor, ci și pe cel al animalelor, al plantelor și păsărilor migratoare. De exemplu, păsările călătoare nu prea mai părăsesc țările europene în timpul iernii, așa cum se întâmpla cândva.

Migrația păsărilor este un fenomen fascinant despre care aflăm încă din copilărie, atunci când ni se spune despre ele că „pleacă în țările calde“. De fapt, plecarea păsărilor călătoare în fiecare an, începând cu luna august și până în prima parte a lunii noiembrie, din țările în care au stat peste vară pentru reproducere și hrană, este un semn bun, adică natura își urmează cursul firesc. Însă, cum se face că vedem berze pe câmp în luna decembrie, când ele ar fi trebuit să fie demult plecate pe continentul african? Ei bine, schimbările climatice provoacă schimbări de comportament, iar vremea prietenoasă din toamnă le păcălește să mai zăbovească la noi în țară și să nu plece spre Africa, prin strâmtoarea Bosforului, așa cum reiese din datele organizațiilor și asociațiilor de profil, care urmăresc migrarea berzelor cu ajutorul radioemițătoarelor. Berzele sunt păsări ce au nevoie de căldură, de aceea trebuie să plece din țara noastră atunci când se instalează iarna. Mai mult decât atât, ele trebuie să-și asigure hrana, or în momentul înghețului acest lucru devine imposibil. De curând, zeci de berze au fost zărite rătăcind pe câmpurile patriei, iar patru dintre ele au fost duse la Centrul de Reabilitare al Animalelor Sălbatice din Târgu Mureș, unde au parte de îngrijire specială pentru a trece peste iarnă. Acesta nu este un caz izolat, există diverse locuri în țară unde acestea au fost observate, cum este cazul gropii de gunoi din jurul Brașovului, acolo unde mai multe berze au ales să cuibărească.

Nu doar berzele și-au făcut un obicei din a nu mai pleca din România, ci și alte specii cum ar fi stârcii, pescărușii albaștri, gâștele sălbatice, pelicanii, lebedele, cormoranii ori lișițele. Chiar și în iernile trecute au fost observate sute de păsări în jurul lacurilor. Mai mult decât atât, ele au fost observate și în jurul râurilor din preajma marilor orașe, acolo unde sunt deversate apele menajere, care le devin sursă de hrană păsărilor. Și în Delta Dunării pelicanii ori cormoranii au devenit rezidenți permanenți, iar acest fenomen se repetă și în acest an.

Ce se va întâmpla cu ele peste iarnă? Vor supraviețui? Nu ne rămâne decât să fim atenți și să luăm măsurile necesare atunci când le observăm!

Ce putem face dacă găsim iarna berze care au nevoie de ajutor?

– Să le oferim hrană (în funcție de specie) – pește, carne crudă tăiată cubulețe;

– Dacă nu se pot mișca ori sunt înghețate trebuie să le ducem într-o anexă a gospodăriei;

– Trebuie să le oferim îngrijire corespunzătoare, apă și hrană, iar în momentul în care își revin e necesar să le eliberăm;

– Dacă păsările sunt lovite trebuie să luăm legătura cu un medic veterinar ori cu o asociație de profil pentru a fi tratate corespunzător.

Larissa DINU

Importanța climatică a devenit un subiect tot mai abordat atât la nivel național, cât și global. Cert este că schimbările climatice sunt o problemă tot mai arzătoare pentru societate, iar transformările prin care trec sectoarele economice, ecologice, sociale și altele se manifestă de la o zi la alta. La nivelul UE au fost alocate bugete speciale prin care se încearcă să se amelioreze din efectele negative care se repercutează asupra mediului... și a omenirii, în general. De asemenea, diferite societăți, organizații, instituții au inițiat o implicare în tot ceea ce ține de schimbările climatice și mediu.

Organizația Non-Guvernamentală de protecție a mediului TERRA Mileniul III și Asociația Reper21, ce promovează Rețeaua Europeană pentru Promovarea unei Economii Responsabile în sec. XXI, alături de Școala Națională de Studii Politice și Administrative – SNSPA, au organizat o conferință prin care au prezentat inițierea proiectului „Angajament pentru climă“. Proiectul prezintă modele și practici de conștientizare a cetățenilor în transformarea educației pentru climă.

În cadrul conferinței, reprezentantul Terra Mileniul III, Lavinia Andrei, a remarcat: „Acest program beneficiază de o finanțare în valoare de peste 200.000 de euro prin programul Active Citizens Fund România, finanțat de Islanda, Liechstenstein și Norvegia. Iar scopul acestui proiect este de a crește conștientizarea implicării civice și educării cetățenilor din România în combaterea cauzelor și efectelor schimbărilor climatice pe parcursul a doi ani. Un accent deosebit în cadrul proiectului va fi pus pe populația tânără care va fi cea mai afectată de efectele generate ale schimbărilor climatice.“

Obiectivele proiectului

„Angajament prin climă“ urmărește în primul rând obiectivul de creștere a conștientizării a aproximativ 20.000 de cetățeni, dintre care 5.000 tineri. În al doilea rând, creșterea gradului de educare ecologică a unui număr de 2.000 elevi de gimnaziu și liceu și a 200 de profesori din învățământul gimnazial și liceal. Și, nu în ultimul rând, îmbunătățirea politicii publice din educație privind schimbările climatice și monitorizarea implementării politicilor privind schimbările climatice la nivelul factorilor de decizie.

Cum reacționează tinerii...

Tudor Arpad, conf. SNSPA: „Ne-am propus, alături de alți colegi, să realizăm o cercetare a felului în care tinerii cu vârste între 17-25 ani din România se raportează la problematica de mediu și în ce măsură participă la activitățile din cadrul acestui subiect. Chiar dacă chestionarul de cercetare a fost inițiat pe studenții SNSPA, am reușit să observăm că peste 60% dintre aceștia nu participă la activități în care subiectul principal este schimbarea climatică. Iar 48% consideră că este necesară studierea unor astfel de cursuri la nivel liceal. În urma acestui chestionar am putut remarca faptul că majoritatea tinerilor, chiar dacă au avut o inițiativă în participarea la activitățile schimbărilor climatice, aceștia nu au avut acces. Și doar o treime dintre aceștia conștientizează fenomenele care se pot întâmpla în urma poluării și încălzirii globale.“

De asemenea, Ana Paladuș, reprezentant Reper21, a adăugat: „Indiferent de situație, aceste schimbări climatice există și sunt evidente zilnic, începând de la simplul fapt că se evidențiază destul de mult creșterea temperaturilor climatice. De aceea este necesar să abordăm tot mai mult acest subiect și să începem chiar de la tineri... Sperăm de acum încolo la o intervenție la nivel educațional în acest sens, în școli și universități. Dorim o pregătire mult mai accentuată în legătură cu acest subiect important.“

Problemele climatice

Bogdan Gioară, reprezentant Asociația Reper21, a enumerat cele mai importante probleme cu care se confruntă mediul la nivel global: „Dacă populația nu se conectează asupra problemelor privind schimbările climatice și nu se adaptează, vom fi foarte puternic penalizați. Vom avea de suferit atât la nivel sanitar, cât și economic. Sistemul climatic este în echilibru atunci când există un echilibru reactiv. Ca exemplu, energia de la soare din sistemul climatic care intră iese la fel din sistemul climatic în aceeași cantitate. Astăzi, gazele cu efect de seră acumulate în atmosferă mențin o parte a energiei care intră în sistemul Terra și nu o lasă să iasă. Iar acea căldură suplimentară care rămâne în sistem este încorporată 91% în oceane, 1% în atmosferă, 5% în pământ, 3% în calotele glaciare. Acest 1% din atmosferă provoacă efectele de încălzirile globale. Încălzirea globală poate avea multe consecințe asupra mediului, de aceea sperăm să devenim cât mai conștienți de afectelor acestora“, a conchis Bogdan Gioară.

Liliana POSTICA

Da, dacă depășește anumite limite, prin efectul de seră contribuie la procesul schimbărilor climatice.

Dar să analizăm, mai întâi, rolul și importanța acestui gaz în circuitul materiei în natură.

1. Corpul tuturor plantelor, de la minuscula algă unicelulară și până la falnicul stejar multisecular, este format, peste 95%, din CO2 și apă în procesul de fotosinteză și numai 3-4% din substanțe minerale. Deci, la baza a tot ce este verde pe TERRA stă CO2.

2. Co2 cu apa formează acidul carbonic care are capacitatea de a solubiliza substanțele greu solubile din sol și a le pune la dispoziția plantelor.

3. Co2 împreună cu celelalte gaze rezultate din descompunerea materiei organice și a humusului contribuie la creșterea porozității solului, dând aspectul de teren „dospit“ căruia îi asigură o anumită elasticitate și rezistență la fenomenul de tasare-compactare.

4. Co2 cu apa formează acidul carbonic care, prin disociere, rezultă ioni de HCO-3,CO- -3 și H+ ce participă la schimbul de ioni în procesul de absorbție și metabolismul plantelor.

5. Concentrația mărită de CO2 (10%) din depozit asigură păstrarea fructelor pe timp îndelungat.

6. Prin creșterea concentrației de CO2 de la 0,03% la 0,28% fotosinteza crește de 3 ori deoarece CO2 absorbit prin rădăcini (în sol concentrația de CO2 este de 10 ori mai mare) ajunge la frunză și participă la fenomenul de fotosinteză. Maximum de fotosinteză se realizează la concentrația de 2-5%.

7. Semințele cu repaus germinal îndelungat (semințe „tari“) nu încolțesc decât într-o atmosferă  bogată în CO2 de peste 0,5%.

8. Concentrația de CO2 degajată de sol constituie un indice al fertilității solului, confirmând că solul este bogat în materie organică și are o activitate biologică intensă, iar sistemul radicular este bine oxigenat și are o respirație corespunzătoare.

Ce s-ar întâmpla dacă s-ar realiza ceea ce scrie în unele reviste că:

„În 2018 s-a stabilit ca până în anul 2030 emisiile globale de CO2 să fie înjumătățite, iar în anul 2050 reduse la zero“?

Ce ar însemna lipsa de CO2 din atmosferă?

Ar însemna că nu mai poate avea loc procesul de fotosinteză care stă la baza a tot ce mișcă pe pământ: oameni, animale, păsări, microorganisme, dar și mașini, trenuri, vapoare, avioane etc. Toate își iau energia din energia solară care a fost transformată în energie chimică în procesul de fotosinteză prin substanțele organice sintetizate.

Cum s-ar putea anula emisiile de CO2?

Aceasta ar însemna să se lichideze tot ce este viață pe pământ pentru că tot ce este viu respiră și rezultă CO2.

Prin urmare, afirmația este total nefundamentală.

Corect ar fi să se spună că emisiile de CO2 nu trebuie să fie mai mari decât capacitatea clorofilei de a asimila acest gaz. Dar și această afirmație este relativă deoarece suprafața verde, cantitatea de clorofilă, poate fi mărită continuu prin acoperirea întregii suprafețe a pământului cu plante verzi și menținerea vegetației cât mai mult pentru a capta razele solare.

Rezultă că CO2 poate fi captat de masa vegetală și sechestrat în humus.

S-a stabilit că un hectar de teren agricol degajă zilnic 135 kg CO2, din care 75 kg de către microorganisme și 60 kg de către sistemul radicular.

Un hectar cu plante agricole absoarbe într-o zi 250-500 kg de CO2.

La o recoltă de 10 t/ha plantele asimilează 4.500 kg C din 16-17 t CO2 din 40 milioane m3 aer.

Cantitatea de 1 kg humus din sol blochează 3,06 kg CO2.

Există multiple posibilități de reducere a emisiilor de CO2, și anume:

• o afânare moderată a solului încetinește activitatea microorganismelor și reduce emisiile de CO2;
• s-au realizat unele tractoare care funcționează cu gaz metan și reduc emisiile totale cu 80%;
• alte tractoare, deși consumă motorină, evacuează apă și azot;
• extinderea suprafețelor împădurite deoarece 1 ha de pădure fixează 6-10 t C și degajă 10-12 t oxigen.

Măsurile de reducere a emisiilor de CO2 nu trebuie căutate în agricultură deoarece agricultura participă cu cca 12% și agricultura alături de silvicultură sunt sectoarele care consumă CO2.

Așa se explică și măsurile stabilite de UE ca după recoltarea culturilor principale, pe anumite suprafețe (de dorit cât mai mari), să se însămânțeze „culturile verzi“ care printre multiplele avantaje îl au și pe acela de a folosi CO2 până la sosirea înghețului.

În aceeași direcție sunt și recomandările marilor noștri agronomi ca în zonele și în anii cu precipitații mai bogate și întotdeauna pe suprafețele irigate terenul să fie menținut „permanent verde“.

Prin urmare, renunțând la ideea că emisiile de CO2 trebuie reduse la zero, acest gaz este de mare valoare și de neînlocuit în procesul de fotosinteză, iar omenirea are capacitatea să dirijeze aceste fenomene în folosul ei.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Eliminarea sărăciei și stimularea prosperității comune, creșterea securității alimentare, facilitarea urbanizării, abordarea schimbărilor climatice, creșterea rezistenței și reducerea fragilității, reducerea inegalității și excluderii grupurilor vulnerabile și protejarea drepturilor minorilor și femeilor, toate depind de drepturile de proprietate și terenuri sigure. Deoarece majoritatea populației lumii nu are drepturi de proprietate, terenurile se află printre principalele provocări de dezvoltare.

Potrivit celor mai recente date ale Băncii Mondiale, reducerea numărului de săraci care trăiesc cu mai puțin de 1,90 dolari pe zi se poate obține, de asemenea, prin  îmbunătățirea securității drepturilor funciare private, obișnuite și comune, astfel încât mai mulți oameni să poată investi și să-și gestioneze mai bine resursele, să înceapă sau să dezvolte o afacere și să-și îmbunătățească mijloacele de trai.

Îmbunătățirea securității dreptului funciar atât pentru bărbați, cât și pentru femei răspunde scopului Obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD); „toți bărbații și femeile care au drepturi egale la proprietate și control asupra pământului până în 2030“. Atingerea acestui obiectiv va necesita investiții în asigurarea drepturilor funciare și de proprietate prin campanii sistematice de înregistrare a tuturor drepturilor funciare și eliberarea certificatelor funciare. O atenție deosebită ar trebui acordată drepturilor asupra terenurilor femeilor, grupurilor vulnerabile și popoarelor indigene. Statisticile arată că, la nivel global, semnificativ mai mulți bărbați decât femei dețin terenuri. În 10 țări din Africa, spre exemplu, doar 12% dintre femei, comparativ cu 31% dintre bărbați, declară că au în proprietate terenuri. Și în țările din afara Africii situația este similară, astfel încât procentul femeilor care dețin terenuri este următorul: Peru (13%), Honduras (14%), Nicaragua (20%), Bangladesh (23%) și Haiti (24%).

Drepturile colective mai sigure asupra pământului și a altor resurse sunt, de asemenea, importante pentru popoarele indigene și grupurile marginalizate. Consolidarea drepturilor comunitare asupra terenurilor pentru populațiile vulnerabile nu răspunde doar la normele de bază ale egalității, ci are rezultate pozitive asupra capitalului uman și a dezvoltării. În plus, este esențial să se protejeze drepturile de proprietate pentru persoanele care se deplasează și pentru refugiați, pentru a permite reconstrucția rapidă după conflict și susținerea păcii. Proprietatea sigură este un pilon important pentru agricultură și securitatea alimentară. Proprietatea securizată stimulează fermierii să investească în terenuri. Conform raportului FAO (State of Food and Agriculture 2010 report), reducerea decalajului de gen în agricultură ar putea crește producția agricolă totală cu 2,5-4%, ceea ce ar putea reduce numărul persoanelor înfometate în lume cu 12-17%.

Asigurarea proprietății a devenit mai accesibilă decât oricând în istorie prin digitalizare, automatizare, noi tehnologii geospațiale și crowdsourcing. Cu toate acestea, cerințele legale și procedurale excesive, lipsa standardizării, rezistența la schimbări și politicile restrictive limitează progresul.

(D.Z.)

În ultimii 2-3 ani asistăm la modificări climaterice care duc la schimbarea factorului de umiditate, temperatură și, implicit, la modificarea comportamentului plantațiilor legumicole, pomicole, viticole și de cultură mare. Aceste modificări ne-au determinat să adoptăm o nouă abordare în interpretarea conținutului și a relației dintre microelemente sau substanțe active ale unor produse clasice cum ar fi polisulfuri de calciu, pulberi umectabile și de sulf, zemuri bordeleze, hidroxizii și oxiclorurile de cupru, produse biodegradabile pe care noi le recomandăm și le utilizăm curent în întreținerea culturilor, inclusiv a celor ecologice.

Din cauza faptului că umiditatea și temperaturile excesive duc la dezvoltarea de micelii ce favorizează atacurile de mană, făinare și monilioze, suntem preocupați și recomandăm realizarea tratamentelor fitosanitare și amendării plantațiilor și solurilor cu preventivitate pentru a oferi culturilor protecție în contextul climatic actual.

Diferențele mari de temperatură dintre anumite momente ale zilei (foarte cald în miezul zilei cu scăderi de temperatură peste noapte spre dimineață) pot crea un disconfort termic ce favorizează apariția stresului de cultură.

Toți acești factori duc la o creștere a sensibilității plantațiilor care în final va conduce la pierderi economice însemnate.

Având în vedere preocupările Mifalchim Group de a dezvolta produse pe bază de Sulf și Cupru, dar, de asemenea, și de punerea în valoare a microelementelor Calciu, Azot, Fosfor, Potasiu, Zinc, Bor, venim în ajutorul agricultorilor pentru a ne putea adapta împreună factorilor de mediu mai sus amintiți, prin realizarea cu preventivitate a tratamentelor și a amendărilor de plantații.

Produsul Polisulf tip MIF, o interpretare îmbunătățită a polisulfurii de calciu clasice, a fost actualizat pentru a se adapta condițiilor actuale și viitoare de mediu și climă. Astfel, conținutul de Sulf din formulare a fost ridicat de la 12 la 18%, conținutul de Calciu fiind de asemenea mai ridicat decât în formularea clasică.

Polisulf tip MIF împreună cu îngrășământul Sulf Calcic (conținut de minimum 20% Sulf și minimum 10% Calciu) sunt produse extrem de utile datorită conținutului în Sulf care este unul dintre cei mai buni metabolizanți ai nutrienților. Azotul, Fosforul, Potasiul din conținutul îngrășămintelor clasice (NPK, Azotat de Amoniu, Uree, etc.) este asimilat de plante în proporții de doar 35-37% în decursul unui ciclu vegetativ, rămânând la nivelul compoziției solului cantități importante de astfel de microelemente neconsumate. Astfel, testele în cultură au arătat faptul că produsele Mifalchim Group mai sus menționate cu conținut de sulf au dus la o creștere a gradului de asimilare a nutrienților de către plante de la 35-37% la 62-64%, aspect foarte important care duce la consumuri mai reduse de astfel de produse datorită randamentului superior.

Urmărind grilele de tratament propuse de Mifalchim Group, care pun în valoare produsele de fabricație proprie, s-au observat creșteri importante în volum și cantitate a fructelor, legumelor și cerealelor, rezultând sporuri de producție semnificative, după cum urmează:

Mifalchim Group recomandă utilizarea produsului Polisulf tip MIF, produs cu caracter insecto-fungicid și acaricid care în același timp stimulează vegetația, începând cu faza de preînmugurire, formarea frunzei, formarea fructelor, până în pârgul fructelor și legumelor.

Zeama bordeleză tip MIF sau Cupru Calcic tip MIF reprezintă un sulfat de cupru neutralizat cu conținut de 20% Cupru. Acest produs se utilizează în primă fază pentru stagnarea creșterii excesive a lăstarului, iar în faza a doua pentru protecție împotriva bolilor foliare și obținerea unui echilibru de dezvoltare a plantației. Recomandarea Mifalchim Group este ca aceste produse cuprice să fie utilizate în combinație cu Sulfomat 80 PU sau Sulfomat 80 tip MIF (sulful muiabil) – produs cu caracter de fungicid, dar și stimulator de vegetație, cu conținut de 80% Sulf. Astfel, utilizând cele două produse împreună, oferim protecție plantei împotriva manei, dar și a făinării, asigurându-i în același timp condițiile de stimulare vegetativă și sporurile de producție expuse mai sus.

Schimbările climatice tot mai frecvente obligă agricultorii să găsească metodele și mijloacele prin care să realizeze recolte satisfăcătoare economic indiferent de variațiile climatice.

Schimbările climatice se pot manifesta prin:

• secetă excesivă, arșiță și inundații;
• variații mari de temperatură între zi și noapte;
• dereglării ale anotimpurilor (ianuarie-februarie – cald; aprilie-mai – rece);
• lipsa stratului de zăpadă;
• vânturi puternice și uscate etc.

Aceste schimbări influențează modificări ale epocii de semănat, respectiv toamna se însămânțează târziu, iar primăvara mai de vreme (uneori).

Trebuie urmărite cu atenție și permanent programele METEO pentru a prinde momentul prielnic pentru fiecare lucrare agricolă.

De regulă, problema esențială a devenit apa din sol, motiv pentru care solul trebuie socotit o magazie care captează cea mai mare parte din apa provenită din precipitații și barează orice cale de pierdere a acesteia. Pentru aceasta, solul trebuie lucrat cât mai puțin, numai la umiditatea optimă, cu utilaje ușoare care nu produc tasarea-compactarea și prăfuirea solului, iar procesul de afânare să se realizeze, în principal, pe verticală, fără întoarcerea brazdei.

Este esențial ca solul să beneficieze de cantități importante de materie organică (cca 10 t/ha/an substanță uscată) care asigură humusul necesar și realizează o structură glomerulară stabilă.

Pentru aceasta sunt necesare asolamente cu 5-6 culturi din care să nu lipsească leguminoasele anuale, dar și sola săritoare cu graminee și leguminoase perene.

Prin aceasta se refac fluxurile naturale, se stimulează activitatea microbiologică din sol, se creează condiții pentru toate formele de fixare a azotului în sol.

Prezența perdelelor forestiere de protecție ar diminua semnificativ efectul diverșilor factori meteorologici nefavorabili culturilor agricole.

Pentru perioadele cu ploi torențiale este indicat să se amenajeze lacuri artificiale care acumulează surplusul de apă, prevenind colmatarea canalelor și șanțurilor de scurgere a apei, inundarea culturilor agricole și a localităților și asigurând o sursă de apă pentru irigații.

Se vor folosi specii de plante și, din acestea, soiuri (hibrizi) cu perioadă de vegetație mai scurtă, tolerante sau rezistente la secetă, capabile să acumuleze substanță organică, cu consum redus de apă.

Atenție la densitatea culturilor, se va porni cu densități mai mici, dar bine repartizate în spațiu, fără goluri.

Fertilizarea culturilor se va face cu doze moderate de îngrășăminte, urmând ca pe parcursul vegetației să se suplimenteze dacă sunt condiții climatice favorabile, extinzând sistemul fertilizării foliare.

Mare atenție la reducerea gradului de îmburuienare, buruienile fiind mari consumatoare de apă și elemente nutritive.

Pentru biodiversitate se va practica o cultură intercalată de leguminoase prin cultura principală, sistemul de benzi înierbate, sistemul agroforestier etc.

Trebuie urmărit ca solul să fie permanent verde, cu cultura a doua, culturi de îngrășăminte verzi sau cu culturi verzi. Prin aceasta se valorifică îngrășămintele rămase de la cultura principală, se evită levigarea nitraților și se asigură o bună protecție a solului.

În scopul unei cât mai bune valorificări a apei și elementelor nutritive din sol se vor folosi micorizele prin care se realizează un raport simbiotic între unele ciuperci și rădăcinile plantelor.

Plantele furnizează ciupercii hidrați de carbon și primesc în schimb apă, azot, fosfor și alte substanțe nutritive și substanțe bioactive.

În același timp, agricultura trebuie să participe la reducerea gazelor cu efect de seră, prin reducerea combustibililor fosili și extinderea combustibililor regenerabili, prin buna gestionare a gunoiului din zootehnie și a emanațiilor de gaze de la animalele rumegătoare (bovine, ovine, caprine).

Iată câteva posibilități ce stau la îndemâna agricultorilor pentru a desfășura o activitate rentabilă și în condițiile schimbărilor climatice.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Nu mai este pentru nimeni o noutate că schimbările climatice au devenit o realitate. An de an ne confruntăm cu situații extreme, cu secetă, cu variații mari de temperatură de la o zi la alta sau de la zi la noapte, cu alternanțe de zile cu temperaturi mari cu zile cu temperaturi foarte scăzute, grindină, vânturi puternice, furtuni, chiar inundații. Toate acestea fac să se evapore și puțina apă înmagazinată în sol.

Dacă la acestea adăugăm lucrările agricole, de multe ori efectuate în afara epocii optime, sau cu utilaje nepotrivite, compactarea solului prin treceri necontrolate pe sol sau când solul nu are umiditatea corespunzătoare, buruienile, de câteva ori mai mari consumatoare de apă decât plantele de cultură, constatăm un deficit de apă greu de acoperit pe cale naturală.

Trebuie făcute toate eforturile pentru înmagazinarea apei în sol, prin lucrări superficiale de dezmiriștire imediat după recoltat, care distrug crusta de la suprafața solului, evitând evaporarea apei și favorizând germinarea și distrugerea buruienilor și prin efectuarea și nivelarea ogoarelor de toamnă. Perdelele de protecție sunt de asemenea necesare, ele creând un microclimat favorabil dezvoltării plantelor și reducând eroziunea solului și evaporarea apei.

Cu toate acestea, suplimentarea pe cale artificială a cantității de apă prin irigare în perioadele când plantele au cea mai mare nevoie rămâne singura soluție viabilă la ora actuală pentru menținerea capacității de producție a solurilor și obținerea, în condiții de secetă, a recoltelor scontate.

Deși de ani de zile ne chinuim să reabilităm stații de pompare, canale de irigații, să construim altele noi, totuși, în cele mai multe zone din țară, nu s-au făcut pași importanți în domeniul infrastructurii de irigații.

Cu toate acestea, acolo unde există sursa de apă (canale, râuri, lacuri, foraje proprii, rețeaua publică etc.), irigațiile reprezintă o plasă de salvare pentru agricultură.

Dându-și seama de importanța irigațiilor, pentru a nu fi prinși din nou pe picior greșit în cazul unei secete similare cu cea din ultimii doi ani, mulți fermieri au decis să se doteze cu echipamente pentru irigat, fie prin achiziții directe, fie cu ajutorul programelor pe fonduri europene. În acest sens, programele cu finanțare europeană pentru îmbunătățirea infrastructurii de irigații sunt de un real ajutor. Se preconizează ca din iunie să se deschidă o nouă sesiune de proiecte pe Submăsura 4.3, „Investiții pentru dezvoltarea, modernizarea și adaptarea infrastructurii agricole și silvice – componenta irigații“, cu o alocare de aproape 44 milioane de euro, care include, ca parte componentă din infrastructura secundară de irigații, și achiziția de echipamente pentru irigat, într-un procent de 30% din valoarea proiectului fără echipamente, cu o finanțare nerambursabilă de până la 100%.

Pentru a răspunde solicitărilor fermierilor, NHR Agropartners a extins oferta de echipamente de irigat.

Pe lângă echipamentele de irigat produse de firma germană Beinlich, pe care le comercializează de mai mulți ani, NHR Agropartners a început de cățiva ani o colaborare cu firma italiană Marani, aflată de peste 70 de ani în serviciul fermierilor. Marani se mândrește să fie partenerul în irigații al fermierilor, oferind o gamă largă de instalații cu tambur și furtun de cca100 de modele, pivoți sau instalații lineare, motopompe și pompe acționate electric sau de la priza de putere a tractorului și multe tipuri de accesorii capabile să asigure clientului final cea mai bună soluție pentru nevoile sale.

Prin 1950, frații Marani au întors prima filă a acestei istorii care a început cu construcția de țevi galvanizate, fitinguri și instalații de irigat. În anii 1970, datorită unei imense cereri de instalații de irigat cu tambur și furtun, Marani a jucat un rol important, prezentând primele mașini de irigat cu turbină.

De atunci, creșterea companiei a continuat fără oprire, trecând prin multe inovații tehnologice și o creștere continuă a volumului producției. Ei au îmbrățișat cu mândrie conceptul calității, stabilind repere și standarde de calitate în acest sector industrial.

Dinamismul său, tipic pentru o companie din prima linie în domeniul irigațiilor, a condus Marani spre descoperirea și introducerea unor noi tehnologii și folosirea unor materii prime de cea mai înaltă calitate.

În prezent, marca Marani este indiscutabil asociată cu calitatea, durata lungă de serviciu și fiabilitatea.

Instalații cu tambur cu furtun

Marani poate oferi o gamă largă de tamburi cu furtun cu aproximativ 100 de modele, care pot fi echipate cu diferite accesorii, pentru a asigura clientului final cea mai bună soluție pentru nevoile sale. Pe lângă folosirea apei de la hidrant, Marani dă posibilitatea folosirii apei din canal, oferind pompe pentru tractor pentru apa curată sau cu impurități și pompe centrifuge pentru motoare termice sau electrice. Sunt disponibile, de asemenea, pompe „booster“ pentru a mări presiunea, în cazul unei rețele cu presiune mai mică. Opțional, tamburii pot fi prevăzuți și cu un mic motor termic pentru înfășurarea furtunului.

Scopul principal al companiei este de a garanta clienților săi cele mai înalte standarde de calitate, atât la materii prime cât și la produsele finale. Această revoluție calitativă se bazează pe un proces continuu de îmbunătățire a produselor, care permite companiei Marani să obțină o poziție excelentă pe piață și să-și atingă ținta acestui secol de a fi un jucător de primă clasă în domeniul irigațiilor.

Sunt disponibili tamburi cu furtun de la 40 mm diametru, cu lungime maximă de 130 m, iar cei uzuali sunt de la 110 mm cu lungime maximă de 850 m până la 160 mm diametru, cu lungime maximă de 480 m. Pentru pulverizarea apei se pot folosi aspersoare (tunuri) sau rampe pentru udare cu lățimi până la 50 m, cu duze care se pot monta la înălțime reglabilă și care pot lucra la presiune mică de 1,4…1,5 bari, evitând tasarea solului și reducând impactul asupra plantelor. Este foarte recomandat la culturi delicate și în legumicultură.

Sunt disponibile și instalații cu motopompă integrată, ca în figura de mai jos.

Comanda instalațiilor

La toate modelele Marani este standard sistemul electronic i-CAN de comandă al instalațiilor, cu un computer cu ecran color de 7” care oferă standard o serie de funcții, care de obicei sunt opționale.

Sunt disponibile două computere, Ma-Rain 26 și Ma-Rain 36, cu ajutorul cărora se pot stabili parametrii de lucru doriți. Pe Ma-Rain 36 se pot programa următoarele funcții: viteza de lucru (m/h), timpul de lucru, cantitatea de apă de aplicat în mm, întârzierea la pornire/oprire, viteze de lucru diferite pe 4 zone de lucru, norme diferite de apă pe 4 zone, când înstalația este prevăzută cu debitmetru opțional.

Monitorul arată timpul de lucru rămas, viteza de lucru în m/h, lungimea furtunului tras și a celui rămas întins, ziua și ora de încheiere a udării, debitul în l/min și m3/h, oprirea automată în cazul unei defecțiuni mecanice sau reglaj incorect etc. Computerul poate fi conectat la un modem GSM pentru monitorizare și alarmare în caz de lipsă de presiune, probleme de viteză de lucru și terminarea lucrării. De asemenea, operatorul poate trimite un mesaj text către modem și controla toți parametrii de lucru ai mașinii.

Sistemul i-CAN comandă, de asemenea, toate elementele pivoților sau instalațiilor liniare (unghiul de rotire a pivotului, unghiul total, presiunea apei în diferite zone etc.), printr-un singur cablu care evită folosirea mai multor cabluri pentru fiecare funcție singulară. Acest sistem inovativ permite acționarea pe fiecare pivot individual pentru a efectua alinierea de la panoul central. Aceasta diminuează considerabil timpii de reglare la punerea în funcțiune.

Toate elementele de structură sunt proiectate pe calculator și construite din oțel zincat la cald. Elementele, foarte rezistente, sunt realizate din material cu secțiuni mai mari decât cele disponibile pe piață de la alte mărci.

Pentru culturile ecologice, singurul sistem de irigare recomandat este cel prin picurare deoarece, dacă se utilizează cel prin aspersiune, care favorizează apariția dăunătorilor, culturile vor fi compromise, în absența substanțelor chimice pentru stropit.

Instalații liniare

Cu sistemele liniare se pot uda eficient parcelele rectangulare, asigurând o bună uniformitate a udării. Un sistem de ghidare prin brazdă sau cu cablu asigură funcționarea perfect dreaptă.

Grupurile de acționare cu carcasă de aluminiu, sunt proiectate pentru rapoarte de 40:1, 30:1 și chiar cu acționare flexibilă prin cablu cu raport 50:1. Roțile, cu jante zincate și protecții pentru valve, au anvelope late, cu profil specific pentru irigații, asigurând reducerea compactării. Duzele de capăt, care extind suprafața irigată de pivot sau de rampa liniară, au un sistem automat de oprire, care poate fi folosit pentru a evita udarea obstacolelor sau drumurilor.

Opțional, este disponibil și un sistem de alimentare direct din canal, prevăzut cu motopompă integrată și sistem plutitor cu filtre cu autocurățare unic pe piață, ca în figura de mai jos.

Sisteme pivot

Pivoții Marani sunt realizați din componente zincate cu secțiune și rezistență mari și sunt concepuți pentru a oferi o structură compactă și robustă.  Centrul cu un sistem unic de rotire garantează rezistență mare la stres, asigurând etanșarea ermetică în timpul rotirii. Pivoții Marani sunt disponibili pentru înălțime standard și pentru înălțime mare, putând fi utilizați pentru orice tip de cultură și au diametre de 133 mm pentru debit maxim de 145 mc/h, 168 mm pentru 242 mc/h și 203 mm pentru 362 mc/h.

Secțiunile (traveele) sunt disponibile de la 36 la 66 m la pivoții cu țeavă de 133 mm și 168 mm și de la 36 la 54 m la cei cu țeavă de 203 mm și sunt realizate din țevi identice și structură modulară, care face posibilă orice configurație, putând fi folosită în orice parcelă și făcând instalarea mai ușoară.

Cuplarea între travee este cu cardan cu garnitură de cauciuc și cu cuplaj demontabil.

Pivoții pot avea rotire completă de 360° sau parțială.

Hipodrom

În afara pivoților și instalațiilor liniare separate, sistemul combinat circular și liniar, denumit sugestiv „hipodrom“, reunește cei mai buni pivoți și cele mai bune rampe liniare, utilizând elementele mecanice performante ale fiecărui sistem, cum ar fi pivot etanș, un șasiu robust și un sistem de ghidare performant. Rotația interioară sau exterioară a traveelor permite irigarea garantată a unor configurații complexe. Distribuția uniformă a apei este garantată atât la deplasarea liniară cât și la cea circulară.

Amplasarea unui sistem de irigații nu se face la întâmplare, ci în urma unei analize riguroase a solului, a posibilelor surse de apă, a modelului de irigare. Sistemul se poate configura în funcție de condițiile specifice fiecărei ferme, de forma și dimensiunile parcelei, de necesarul de apă în diferite parcele, de sursa de apă etc. Un sistem defectuos conceput poate să aibă efecte la fel de nocive ca și absența apei, favorizând propagarea agenților patogeni, a poluanților, eroziunea sau creșterea salinității în sol.

NHR Agropartners oferă soluții pentru aproape toate condițiile de irigare, putând rezolva situații complexe. Aceste soluții ajută fermierii să suplinească lipsa de apă pe cale naturală și să obțină recolte bune chiar în anii secetoși, irigațiile fiind, fără exagerare, plasa de salvare a agriculturii.

Dr. ing. Florian NEACȘU

În iunie 2015, aproximativ 60 de persoane din 21 de națiuni, reprezentând comunități agricole și științifice, instituții de învățământ, factori de decizie politică și ONG-uri s-au reunit în Costa Rica pentru a elabora un plan pentru o mișcare internațională unită în jurul unui obiectiv comun: inversarea încălzirii globale și stoparea foametei mondiale prin facilitarea și accelerarea tranziției globale către agricultura regenerativă și gestionarea terenurilor. În ianuarie 2017, Regeneration International, entitatea care a inițiat această mișcare, a obținut statutul de organizație non-profit. Miliarde de Agave este unul dintre proiectele sale, iar scopul lui este de a planta un miliard de agave la nivel global care vor avea capacitatea de a extrage și a stoca un miliard de tone de CO2. Campania va fi finanțată prin donații și investiții publice și private.

Un sistem cu multiple avantaje

Un grup-pionier de fermieri mexicani au hotărât să transforme peisajul în care își desfășoară activitatea și să își îmbunătățească mijloacele de trai. Au făcut asta prin adoptarea sistemului revoluționar propus de organizația Regeneration International. Concret, acest sistem presupune plantarea densă, 1.600-2.500 pe hectar, a unei specii de agave și a unor copaci din specia mesquite recunoscuți pentru capacitatea lor de a fixa azotul. Scopul proiectului Miliarde de Agave se bazează pe o strategie de regenerare a ecosistemelor, care a fost recent adoptată de mai multe ferme mexicane inovatoare aflate în regiunea deșertului din Guanajuato. Această strategie presupune două direcții de acțiune, și anume cultivarea plantelor de agave în combinație cu specii de copaci care au capacitatea de fixare a azotului și pășunatul rotativ al animalelor. Rezultatul este un sistem care funcționează bine chiar și pe terenurile degradate, semi-aride și în cadrul căruia se obține multă biomasă și furaje hrănitoare. Sistemul adoptat de fermierii mexicani produce cantități mari de frunze de agave și rădăcini – până la o tonă de biomasă pe parcursul a 8-10 ani de viață a plantei. Acest sistem agroforestier reduce presiunea supraexploatării terenurilor fragile și îmbunătățește sănătatea solului și capacitatea lui de a reține apa, în timp ce extrage și stochează cantități masive de CO₂.

Pot extrage și depozita deasupra solului 30-60 tone de CO₂ pe an

Plantele de agave și copacii care fixează azotul, dens intercalați, au capacitatea de a extrage și sechestra cantități masive de CO₂ atmosferic. De asemenea, produc mai multă biomasă supraterană și subterană și furaje pentru animale în mod continuu, de la an la an, mai mult decât oricare altă specie de plante care crește în deșert sau semi-deșert. Numai agavele pot extrage și depozita deasupra solului echivalentul a 30-60 tone de CO₂ pe an. Acest sistem este ideal pentru regiunile cu climă aridă și caldă pentru că agavele și copacii lor însoțitori nu necesită irigare și nu sunt afectate de creșterea temperaturilor globale și a secetei. Agavele sunt plante care prosperă chiar și pe terenuri uscate și degradate, nepotrivite pentru alt tip de culturi. Acest lucru este posibil datorită metabolismului lor acid crassulacean care le permite să extragă umezeala din aer și să o stocheze pe timpul nopții în frunzele lor groase. În timpul zilei deschiderea din frunzele lor (stomatele) se închide, reducând drastic evaporarea.

Frunzele pot fi transformate în nutreț

Începând cu al treilea an de la plantarea agavelor și pentru următorii 5-7 ani, fermierii le taie frunzele, le toacă mărunt și le pun la fermentat în recipiente închise timp de 30 de zile. Suplimentar, frunzele de agave mărunțite pot fi combinate cu un procent de 20% de păstăi de leguminoase și ramuri. Astfel produsul final va avea un nivel mai ridicat de proteine. Deși frunzele de agave masive sunt pline de saponine și lectine pe care sistemul digestiv al animalelor nu le poate digera, prin acest proces ele se transformă într-un furaj extraordinar de hrănitor. Practic, prin prelucrarea acestei materii prime și transformarea ei în siloz și prin capacitatea lor de refacere a terenurilor degradate, agavele pot face diferența dintre supraviețuire și sărăcie pentru milioane de mici fermieri și păstori din lume. În anul 7 plantația de copaci din specia mesquite și agave arată deja ca o pădure destul de densă. În anul 8 și 10 de la plantare, tulpina care cântărește între 100-200 de kilograme este recoltată și folosită pentru a produce un lichior distilat numit mescal. Între timp, plăntuțele de agavă răsărite în jurul plantelor-mamă sunt transplantate pentru a garanta creșterea continuă a biomasei și stocarea carbonului.

(D.Z)

De la un an la altul asistăm la înmulțirea fenomenelor extreme, cum ar fi secetă, inundații, amplitudini mari de temperatură între zi și noapte. Cu siguranță și în această primăvară vom avea situații similare cu secetă timpurie sau cu precipitații abundente, în ambele situații fiind recomandată erbicidarea în postemergență. Având în vedere aceste schimbări climatice, ne punem întrebarea: ce fel de erbicidare să efectuăm? Aplicăm erbicide preemergente sau așteptăm răsărirea culturii și a buruienilor pentru a putea adapta tratamentele pe vegetație?

În contextul ultimilor ani, cu primăveri secetoase, vă prezentăm avantajele aplicării postemergente față de erbicidarea preemergentă.

Erbicidarea în postemergență nu necesită umiditate după aplicare, pe când erbicidarea preemergentă depinde foarte mult de umiditate în prima parte a perioadei de după aplicare.

De asemenea, erbicidarea în postemergență nu are nevoie de o pregătire foarte bună a terenului, ceea ce este un lucru foarte greu de realizat în primăverile secetoase, pe când erbicidarea preemergentă trebuie să se facă pe un teren foarte bine pregătit, care să nu aibă bulgări sau resturi vegetale.

Aplicarea erbicidelor în postemergență se pretează pentru toate tipurile de lucrări ale solului (sistem minim de lucrări, arătură etc.), comparativ cu erbicidarea în preemergență care nu este potrivită pentru sistemul fără lucrări sau lucrări minime.

Un alt mare avantaj al erbicidării în postemergență este aplicarea personalizată, „la vedere“, în funcție de problemele care apar pe fiecare parcelă, începând cu postemergența timpurie (Arigo®), postemergența normală 4-6 frunze (Arigo®, Principal® Plus, Principal®) sau postemergența târzie 6-8 frunze (Arigo®, Principal®), comparativ cu aplicarea preemergentă, „pe teren negru“, care nu poate garanta că buruienile care urmează să răsară sunt din spectrul de combatere al produsului.

Erbicide precum Arigo®, Principal® Plus au un spectru complet de combatere a buruienilor monocotiledonate și dicotiledonate, inclusiv a buruienilor problemă: pălămida, volbura, costrei, samulastra de floarea-soarelui. Aplicarea în preemergență necesită întotdeauna corecții în condiții normale, pentru următoarele buruieni: pălămida, volbura, costrei din rizomi. În condițiile unor primăveri secetoase, aplicarea în preemergență va avea nevoie de corecții și pentru buruieni precum: cornuți, mohor, iarba bărboasă.

Aplicarea în postemergență cu erbicidele Corteva (Arigo®, Principal®, Principal® Plus) reprezintă soluția completă pentru combaterea buruienilor graminee problemă (costrei, mohor, pir) prin complementaritatea celor 2 substanțe active: nicosulfuron și rimsulfuron.

Prin aplicarea erbicidelor companiei Corteva în postemergență nu avem probleme pentru culturile care urmează după cultura de porumb tratată.

Erbicidele cu aplicare în postemergență se pretează foarte bine în contextul agriculturii digitale, prin aplicarea localizată și particularizată a produselor doar acolo unde buruienile sunt prezente.

Compania Corteva deține un portofoliu complet în combaterea buruienilor în postemergență, când plantele de porumb și buruienile sunt răsărite:

• erbicide care controlează buruienile moncotiledonate anuale și perene și dicotiledonate anuale: Principal® (42.9% nicosulfuron + 10.7% rimsulfuron);
• erbicide complete care controlează buruienile moncotiledonate anuale și perene și dicotiledonate anuale și perene: Arigo® (12% nicosulfuron + 3% rimsulfuron + 36% mezotrione), Principal® Plus (9.2% nicosulfuron + 55% dicamba + 2.3% rimsulfuron);
• erbicide care controlează buruienile dicotiledonate anuale și perene: Mustang™ (6.25 g/l florasulam + 300 g/l acid 2,4-D EHE)

De asemenea, erbicidele companiei Corteva, cu aplicare în postemergență, se pretează foarte bine și în contextul noilor restricții din punctul de vedere al regulatorilor, de exemplu în situația potențialei reduceri a cantității de nicosulfuron/ha, așa cum s-a întâmplat în cazul unor țări din Europa de Vest.

Maria Cîrjă - Marketing Manager România & Moldova

De la un an la altul, asistăm la înmulțirea fenomenelor extreme, cum ar fi: secetă, inundații, amplitudini mari de temperatură între zi și noapte. Nici anul acesta nu a făcut excepție. După o iarnă destul de blândă și lipsită de precipitații, primăvara a debutat cu secetă extremă în multe zone ale țării.

Având în vedere aceste schimbări climatice, ne punem întrebarea: ce fel de erbicidare să efectuăm? Aplicăm erbicide preemergente sau așteptăm răsărirea culturii și a buruienilor pentru a putea adapta tratamentele pe vegetație?

În contextul ultimilor ani, cu primăveri secetoase, vă prezentăm avantajele aplicării postemergente față de erbicidarea preemergentă.

Erbicidarea în postemergență nu necesită umiditate după aplicare, pe când erbicidarea preemergentă depinde foarte mult de umiditate în prima parte a perioadei de după aplicare.

De asemenea, erbicidarea în postemergență nu are nevoie de o pregătire foarte bună a terenului, ceea ce este un lucru foarte greu de realizat în primăverile secetoase, pe când erbicidarea preemergentă trebuie să se facă pe un teren foarte bine pregătit, care să nu aibă bulgări sau resturi vegetale.

Aplicarea erbicidelor în postemergență se pretează pentru toate tipurile de lucrări ale solului (sistem minim de lucrări, arătură, etc.), comparativ cu erbicidarea în preemergență care nu este potrivită pentru sistemul fără lucrări sau lucrări minime.

Un alt mare avantaj al erbicidării în postemergență este aplicarea personalizată, "la vedere", în funcție de problemele care apar pe fiecare parcelă, începând cu postememergența timpurie (Arigo®), postemergența normală 4-6 frunze (Arigo®, Principal® Plus, Principal®) sau postemergența târzie 6-8 frunze (Arigo®, Principal®), comparativ cu aplicarea preemergentă, "pe teren negru", care nu poate garanta că buruienile care urmează să răsară sunt din spectrul de combatere al produsului.

Erbicide precum Arigo®, Principal® Plus au un spectru complet de combatere a buruienilor monocotiledonate si dicotiledonate, inclusiv a buruienilor problemă: pălămida, volbura, costrei, samulastra de floarea soarelui. Aplicarea în preemergență întotdeauna necesită corecții în condiții normale, pentru următoarele buruieni: pălămida, volbura, costrei din rizomi. În condițiile unor primăveri secetoase, aplicarea în preemergență va avea nevoie de corecții și pentru buruieni precum: cornuți, mohor, iarba bărboasă.

Aplicarea în postemergență cu erbicidele Corteva (Arigo®, Principal®, Principal® Plus) reprezintă soluția completă pentru combaterea buruienilor graminee problemă (costrei, mohor, pir) prin complementaritatea celor 2 substanțe active: nicosulfuron și rimsulfuron.

Prin aplicarea erbicidelor companiei Corteva în postemergență, nu avem probleme pentru culturile care urmează după cultura de porumb tratată.

Erbicidele cu aplicare în postemergență se pretează foarte bine în contextul agriculturii digitale, prin aplicarea localizată și particularizată a produselor doar acolo unde buruienile sunt prezente.

Compania Corteva deține un portofoliu complet în combaterea buruienilor în postemergență, când plantele de porumb și buruienile sunt răsărite:

• erbicide care controlează buruienile moncocotiledonate anuale și perene și dicotiledonate anuale: Principal® (42.9% nicosulfuron + 10.7% rimsulfuron);
• erbicide complete care controlează buruienile moncocotiledonate anuale și perene și dicotiledonate anuale și perene: Arigo® (12% nicosulfuron + 3% rimsulfuron + 36% mezotrione), Principal® Plus (2% nicosulfuron + 55% dicamba + 2.3% rimsulfuron)
• erbicide care controlează buruienile dicotiledonate anuale și perene: Mustang™ (25 g/l florasulam + 300 g/l acid 2,4-D EHE)

De asemenea, erbicidele companiei Corteva, cu aplicare în postemergență se pretează foarte bine și în contextul noilor restricții din punct de vedere regulatori, de exemplu în situația potențialei reduceri a cantității de nicosulfuron/ha, așa cum s-a întâmplat în cazul unor țări din Europa de Vest.

Ion Mutafa – Category Marketing Manager Herbicides RO & MD