Adama Sultan iulie 2020
update 4 Aug 2020

Sprijin concret pentru managementul gunoiului de grajd

Unul dintre obiectivele cele mai importante pe care autoritățile din domeniul Mediului și le-au fixat este acela de control și combatere a poluării cu azot a apelor. În acest context, studiile au evidențiat că agricultura este una dintre cele mai importante activități poluante. Sursele de nitrați sunt, în principal, două. Prima o constituie îngrășămintele aplicate în exces sau atunci când nu trebuie, iar a doua o reprezintă gunoiul de grajd depozitat necorespunzător.

Pentru managementul acestei delicate probleme și în spiritul Directivei „Nitrați“ a Comisiei Europene a luat naștere Unitatea de Management a Proiectului „Controlul Integrat al Poluării cu Nitrați“, pe scurt CIPN.

În scopul unui management cu adevărat eficient al gunoiului de grajd, CIPN a cuprins și construirea unor platforme comunale de colectare a gunoiului de grajd, unde acesta este transformat din deșeu poluant într-un îngrășământ prețios.


La această dată sunt aprobate finanțările pentru construcția a 84 de platforme comunale pentru colectarea și managementul gunoiului de grajd și a trei stații de compostare a gunoiului de grajd. Lucrările au fost planificate a se derula în cinci tranșe.

Prima investiție se va finaliza în decembrie

Tranșa I cuprinde 12 investiții la care studiile de fezabilitate sunt aprobate, contractele de finanțare semnate, la fel ca și proiectele tehnice. La opt dintre ele sunt deja începute și lucrările. Astfel, la platforma de colectare şi management al gunoiului de grajd din localitatea Ciochina, judeţul Ialomița, lucrările au fost demarate încă din luna august, iar acum se apropie de final. Darea în folosință este planificată pentru luna aceasta.

Construirea platformei comunale de depozitare și gospodărire a gunoiului de grajd din satul Ulmet, comuna Dobrun, județul Olt, a început la jumătatea lunii septembrie, iar finalizarea este prevăzută pentru luna aprilie a anului viitor. Tot atunci ar trebui să fie gata și platforma comunală de depozitare și gospodărire a gunoiului de grajd din comuna Gherăseni, județul Buzău. Aceasta urmează inclusiv să fie dotată cu echipamentele necesare pentru dezvoltarea amenajărilor destinate depozitării gunoiului. Menționăm că Gherăseni este o localitate din apropierea orașului Buzău, renumită pentru fermele zootehnice aflate pe teritoriul său.

Tot lângă Buzău, la Mărăcineni, se află în construcție o altă platformă. Și aceasta va fi finalizată în aceeași lună, aprilie 2020, ca și cea de la Gherăseni.

Mai la nord, în județul Iași, în localitatea Comarna, începutul lunii octombrie a însemnat și debutul șantierului platformei de colectare a gunoiului de grajd. Lucrările se vor încheia înainte de Paște dacă totul va merge conform planurilor.

În județul Vâlcea, la Galicea și la Lungești, se lucrează pentru înființarea a alte două utilități de colectare și compostare a gunoiului provenit de la animalele din comunele respective. Platformele vor fi terminate aproximativ în același timp cu cele din județul vecin, Olt, unde în satul Trepteni al comunei Vitomirești se construiește încă o platformă. Astfel, în luna aprilie a anului viitor locuitorii din comunele enumerate mai sus vor beneficia de condiții mai bune de depozitare a gunoiului de grajd.

Majoritatea platformelor vor fi gata la anul

În tranșa a doua au fost incluse 22 de investiții. Pentru acestea au fost aprobate studiile de fezabilitate și s-au semnat contractele de finanțare. La 14 dintre proiecte au fost finalizate și planurile tehnice. Numai că la acest ultim punct lucrurile nu au mai mers chiar atât de ușor. La nouă dintre investiții indicatorii au trebuit reaprobați. Cu toate acestea, la șase deja s-a realizat și adjudecarea contractelor de execuție. Pentru celelalte trei licitația se va lansa până la sfârșitul acestui an. Termenul de finalizare a lucrărilor este toamna anului 2020.

Alte opt investiții au fost depuse la comisiile de specialitate pentru reactualizarea indicatorilor cuprinși în proiectele inițiale. Acest lucru s-a petrecut în urma dorinței de a adapta cât mai mult parametrii viitoarelor platforme la realitatea din teren. În sfârșit, ultimele cinci investiții cuprinse în această tranșă a Proiectului întâmpină încă dificultăți în finalizarea planurilor tehnice. Cea mai mare parte a piedicilor de care se lovesc proiectanții este lipsa unei documentații complete.

Cea de-a treia tranșă cuprinde doar cinci investiții. Studiile de fezabilitate sunt aprobate, iar contractele de finanțare au fost și ele semnate. Până la sfârșitul anului ar trebui ca toate planurile tehnice să fie depuse. De asemenea, și licitațiile pentru lucrări vor fi încheiate. Dacă toate lucrurile se vor desfășura conform planurilor, în toamna anului 2020 cele cinci investiții ar trebui să se adauge celor deja existente pe harta platformelor comunale de depozitare a gunoiului de grajd din întreaga țară.

Doar trei subproiecte se mai află încă în analiză

În fine, în ultimele două tranșe mai sunt cuprinse 47 de subproiecte. Trei dintre ele, cele mai întârziate, se află încă în analiză în cadrul Unității de Management a Proiectului. Până acum, comunele care și-ar dori să beneficieze de proiect nu au depus toată documentația necesară întocmirii studiilor de fezabilitate. Alte 44 de investiții au fost aprobate de către Comisia Tehnico-Economică. Pentru 30 dintre ele contractele de finanțare au fost semnate. Termenele de depunere a proiectelor tehnice au fost stabilite pentru luna ianuarie. Pentru ultimele 14 subproiecte se așteaptă semnarea ordinelor de aprobare a indicatorilor stabiliți în cadrul CTE, după care vor fi semnate contractele de finanțare.

O mai bună monitorizare a pânzei freatice

O altă veste bună legată de creșterea calității apei din fântâni sau, cel puțin, de îmbunătățirea monitorizării calității ei vine de la Administrația Națională „Apele Române“. Aceasta va primi o nouă instalație de foraj, autoportantă,  care poate fora puțuri adânci de până la 200 de metri. În afară de aceasta, poate instala coloane de separare a straturilor acvifere atinse în același punct de foraj. Rezultatul este că fiecare strat poate fi monitorizat separat, atât cantitativ, cât și calitativ. În cazul descoperirii unei poluări, se poate ști exact în care strat a avut loc, iar sursa poate fi identificată cu mai mare ușurință.

Acest utilaj înseamnă că la cele cca 1.300 de foraje de monitorizare a rețelelor de apă subterane din zonele agricole se vor adăuga altele noi, ceea ce va însemna un plus de control al calității apelor din fântâni.

Instalația va intra în dotarea ABA Crișuri, o zonă sensibilă la poluarea apelor din pânza freatică.

Alexandru GRIGORIEV

Ziua internațională a Mediului - dreptul la aer curat, un drept al omului

Ziua de 5 iunie marchează, pe întreaga Planetă, Ziua Internațională a Mediului Înconjurător. Între 5 și 16 iunie 1972, sub auspiciile ONU, a avut loc prima mare conferință internațională dedicată problemelor privind mediul, la Stockholm, capitala Suediei. Ulterior, la 15 decembrie 1972, Adunarea Generală a adoptat o rezoluție prin care a instituit data de 5 iunie drept Ziua Mediului.

2019 – anul combaterii poluării aerului

Astfel, începând din 1987, Ziua Internațională a Mediului Înconjurător este circumscrisă unei teme specifice. Dacă anul trecut tema a fost lupta împotriva poluării cu plastic, în 2019 acțiunile sunt axate pe lupta împotriva poluării aerului.

Programul Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP), care este organismul specializat al ONU în domeniu, sprijină statele pentru adoptarea unor măsuri specifice în direcția aceasta.

În fiecare an, manifestările dedicate marcării acestei zile de către UNEP sunt organizate în altă țară. Gazda din acest an este China, țară în care poluarea aerului este o problemă majoră. China este țara cu cele mai mari emisii de dioxid de carbon din lume. Mai mult de o cincime din totalul mondial este produsă în acest stat. Din cauza utilizării pe scară largă a combustibililor fosili în industrie, precum și a unor tehnologii poluante, China se află în fruntea listei și la alte noxe emise în atmosferă. Prin desemnarea acestei țări ca gazdă a evenimentelor s-a urmărit capa­citarea autorităților pentru adoptarea unor măsuri care să îmbunătățească situația.

„China este o mare gazdă globală a sărbătorilor Zilei Mondiale a Mediului din 2019. Această țară a demonstrat o poziție de lider extraordinară în combaterea poluării aerului pe plan intern. Acum poate ajuta la impulsionarea lumii către o acțiune mai amplă. Poluarea aerului este o situație de urgență globală care afectează toată lumea, iar China va conduce acum acțiunea globală de impulsionare și stimulare pentru a salva milioane de vieți“, a declarat Joyce Msuya, directorul executiv al ONU pentru mediul înconjurător și adjunctul Secretarului General al Națiunilor Unite, citat într-un comu­nicat de presă al ONU.

Copiii sunt cel mai expuși riscului

Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, în fiecare an aproximativ șapte milioane de decese premature sunt cauzate de poluarea aerului. Adică 13 persoane mor în fiecare minut din această cauză! În general, poluarea aerului este responsabilă pentru mai multe decese decât mulți alți factori de risc, precum malnutriția, consumul de alcool și inactivitatea fizică.

La nivel global, 93% dintre copii respiră aer care conține concentrații mai mari de poluanți, periculoase pentru sănătate după cum consideră Organizația Mondială a Sănătății (OMS) consideră că ar fi periculoase pentru sănătatea umană. Ca urmare, 600.000 de copii mor prematur în fiecare an din cauza poluării aerului. Ca și cum acest lucru nu ar fi fost de ajuns, expunerea la aerul murdar dăunează și dezvoltării creierului, ducând la tulburări cognitive și motorii, generând mai târziu un risc mai mare de boli cronice.

Poluarea aerului de către populație este deosebit de dăunătoare femeilor și copiilor datorită rolului lor tradițional în familie, din mai multe culturi. Aproximativ 60% dintre decesele cauzate de poluarea aerului în gospodării la nivel global se produc în rândul femeilor și copiilor, iar peste jumătate din decesele cauzate de pneumonie la copii sub cinci ani pot fi atribuite poluării aerului din interiorul locuințelor.

Tocmai din acest motiv în Bangladesh, de exemplu, a fost demarat un program care își propune să facă aerul din bucătării mai respirabil. Deși pentru unii poate părea ciudat, în statul asiatic, în peste 40% din gospodării, hrana se prepară în sobe primitive, din pământ, alimentate cu lemne. În timpul gătitului, în casele mici și neaerisite atmosfera devine irespirabilă.

3,8 milioane de victime

Aproximativ trei miliarde de oameni depind de arderea combustibililor solizi sau a kerosenului pentru a satisface nevoile energetice ale gospodăriilor, iar 3,8 milioane dintre aceștia mor în fiecare an din cauza expunerii la acești poluanți.

Orașele aglomerate și suburbiile sunt hotspoturi pentru poluarea aerului. Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, 97% din orașele din țările cu venituri mici și mijlocii, cu peste 100.000 de locuitori, nu îndeplinesc nivelurile minime de calitate a aerului. Aproximativ patru milioane din cele aproximativ șapte milioane de persoane care mor în fiecare an din cauza bolilor legate de poluarea aerului trăiesc în regiunea Asia-Pacific.

Chiar și în țările cu venituri mari, 29% din orașe nu îndeplinesc liniile directoare ale organizației. Și în aceste țări comunitățile mai sărace sunt deseori cele mai expuse. Centralele electrice, fabricile, incineratoarele și drumurile aglomerate sunt adesea situate în sau în apropierea comunităților suburbane sărace, relevă un raport al ONU.

Dreptul la un mediu sănătos este protejat prin Constituție – cea mai puternică formă de protecție juridică disponibilă – în peste 100 de țări. Cel puțin 155 de state sunt obligate prin lege, prin tratate internaționale, constituții și legislație, să respecte și să protejeze dreptul cetățenilor la un mediu sănătos.

Dreptul la aer curat este, de asemenea, inclus în Declarația Universală a Drepturilor Omului și în Pactul Internațional privind Drepturile Economice, Sociale și Culturale și consacrat pe deplin în Obiectivele Dezvoltării Dura­bile – planul global pentru pace și prosperitate.

Nici UE nu stă grozav!

Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), poluarea atmosferică constituie cel mai mare risc legat de mediu pentru sănătatea umană în Uniunea Europeană (UE).

În fiecare an, în UE acest tip de poluare cauzează în jur de 400 000 de decese prema­ture, iar costurile sale externe legate de sănătate se ridică la sute de miliarde de euro. Persoanele din zonele urbane sunt deosebit de expuse la acest risc. Particulele în suspensie, dioxidul de azot și ozonul de la nivelul solului constituie poluanții atmosferici considerați răspunzători pentru cea mai mare parte dintre aceste decese premature.

Directiva din 2008 privind calitatea aerului înconjurător reprezintă piatra de temelie a politicii UE pentru un aer curat întrucât stabilește standardele de calitate a aerului pentru concentrațiile poluanților în aerul pe care îl respirăm. În ultimele decenii, politicile UE au contribuit la reducerea emisiilor, însă calitatea aerului nu s-a îmbunătățit în același ritm și există în continuare efecte considerabile asupra sănătății umane, stabilește Raportul special 23/2018 al Curții Europene de Conturi.

Alexandru GRIGORIEV

  • Publicat în Mediu

Campania „Apăr Apa!“ a ajuns în Moldova

În martie, la Iași, a avut loc prima dintre reuniunile de lucru zonale organizate de Ministerul Apelor și Pădurilor, prin Unitatea de Management a Proiectului „Controlul Integrat al Poluării cu Nutrienți“ (UMP – CIPN). Evenimentul s-a desfășurat la sediul Direcției pentru Agricultură Județeană Iași (DAJ) și a reunit reprezentanți ai primăriilor din zona rurală a județelor Iași și Neamț, alături de specialiști din cadrul instituțiilor de resort județene. Printre temele discutate s-au numărat: beneficiile pentru fermieri și autorități locale în gestionarea unui sistem public de colectare și management al gunoiului de grajd, importanța transferului de cunoștințe între fermieri în cadrul rețelei naționale lansate de MAP și evitarea sancțiunilor la plățile APIA și AFIR prin respectarea măsurilor legale.

Conștientizarea problemelor...

Reuniunea face parte dintr-o amplă serie de dezbateri organizate în cadrul campaniei naționale de conștientizare „Apăr apa“, componentă a proiectului CIPN, în perioada 2019 - 2021 și are ca scop facilitarea schimbului de informații dintre autoritățile de la nivel național și local, specialiști, reprezentanți ai diferitelor instituții implicate în implementarea, monitorizarea și controlul aplicării Directivei Nitrați și fermieri ori membri ai comunităților locale.

Campania „Apăr apa!“ se adresează, în principal, fermierilor mici care, fie din lipsă de informare, fie din lipsă de mijloace, nu respectă condițiile minimale pentru protecția apelor împotriva poluării cu nutrienți. Acest proiect vizează reducerea poluării apei și a solului cu nutrienți (în special azot și fosfor) proveniți din activitatea agricolă și se desfășoară în 86 de localități, zone vulnerabile la poluarea cu nitrați, din 34 de județe ale României. „Proiectul „Controlul Integrat al Poluării cu Nutrienți“ este parte a demersurilor Guvernului României de asigurare a implementării Directivei Nitrați, prin care se urmărește reducerea poluării cu nutrienți din surse agricole. Managementul gunoiului de grajd la nivel de comună este o preocupare principală a proiectului, având în vedere că, la ora actuală, în România sunt peste 3 milioane de ferme mici, de subzistență, care nu au capacitatea de a implementa individual măsurile necesare prevenirii poluării solului și a apei freatice. Proiectul CIPN este în a doua fază, cea de finanțare adițională. Proiectul inițial a demarat în 2008 și s-a încheiat în 2017 și a finanțat un număr de 86 de platforme de management de gunoi de grajd. Finanțarea adițională a proiectului a fost alocată pentru cinci ani, până în martie 2022. În această fază a proiectului vor fi finanțate peste 90 de comunități locale“, a precizat Ion Mețiu, coordonator instituțional UMP „Controlul Integrat al Poluării cu Nutrienți“.

Know-how pentru fermieri

Mihai Constantinescu, specialist pentru agricultură în cadrul Unității de Management a Proiectului „Controlul Integrat al Poluării cu Nutrienți“ (CIPN), ne spune că este un proiect sub umbrela „Ministerului Apelor și Pădurilor“, finanțat printr-un împrumut al Băncii Mondiale, pe o durată de trei ani, până în anul 2022, în valoare de 50 milioane de euro, iar la această sumă s-au adăugat 5,5 milioane USD nerambursabili, din fonduri ale Facilității Globale de Mediu și alte câteva milioane de lei, confinanțare din partea beneficiarilor, doar cu scopul de a veni în sprijinul fermierilor. „Am venit la Iași să facem o conștientizare, care vine pe câteva paliere, ce se leagă de sănătate, protecția mediului și de obligațiile pe care fermierii le au. Soluțiile sunt multiple! Avem deja contractată o campanie de promovare, prin intermediul căreia suntem și aici. Această campanie are mai multe domenii de intervenție, dar va exista și o caravană, care va vizita în jur de 1.000 de comune, unde se va discuta direct cu fer­mierii. Pe lângă acestea mai există înființată o rețea de transfer de cunoștințe către fermieri, în cadrul căreia se lucrează cu organizațiile de fermieri și sperăm ca informația să ajungă până la nivel de gospodărie.

Tot în cadrul acestei rețele avem ca parteneri și Asociația Comunelor din România“, a precizat Mihai Constantinescu, specialist în agricultură UMP INPCP.

Platforme de colectare și depozitare a gunoiului de grajd

Ștefan Nicolau, specialist tehnic senior monitorizare și evaluare UMP INPCP, a prezentat  beneficiile pentru fermieri și autoritățile locale în gestionarea unui sistem public de colectare a gunoiului de grajd. Acesta a vorbit totodată de realizarea, operarea și asigurarea sustenabilității unei investiții în platforma comunală pentru gunoiul de grajd și sistemul de colectare aferent vs. obligațiile micilor fermieri de a se conforma cerințelor legate de depozitarea conformă a gunoiului de grajd. „Scopul prezenței noastre în această regiune este de a continua o campanie de informare și conștientizare, atât a populației cât și a instituțiilor, privind măsurile de reducere a poluării cu nutrienți, din activitatea agricolă. Soluții în acest sens sunt multe, dar ca de obicei orice soluție de protejare a mediului implică diverse costuri legate de timpul suplimentar, o preocupare mai deosebită, un oarecare consum de materiale simple, dar care conduc la rezultate bune“, adaugă Ștefan Nicolau.

Până acum, nouă localități

Nicolau mai specifică faptul că se dorește tot mai mult obținerea de platforme de colectare și depozitare a gunoiului de grajd pentru fermierii mici, prin intermediul unităților administrativ-teritoriale. „Un mic crescător de animale, indiferent dacă crește o vacă, două sau alte câteva animale pe lângă casă, în mod normal, ca să respecte condițiile de mediu, trebuie să aibă niște facilități de depozitare a gunoiului de grajd, care să răspundă integral la cerințele de impermeabilitate și de stocare, pentru o perioadă de timp suficientă, când acest gunoi nu poate fi aplicat pe terenurile agricole, fie din cauza stării de vegetație a terenului agricol, fie a condițiilor de climă, mă refer la îngheț și precipitații abundente. Sigur că investițiile acestea la micii fermierii sunt dificil de realizat și gestionat, pentru că, atunci când crești animale în intravilan uneori nici nu ai loc în curte unde să amplasezi o asemenea facilitate, indiferent dacă este mică, de exemplu de 6 mp. Atunci noi ne-am orientat către unitățile administrativ-teritoriale, care pot, prin intermediul unui sistem centralizat, să asigure diverse facilități care răspund condițiilor de mediu privind colectarea, depozitarea și prelucrarea gunoiului de grajd, astfel încât să fie transformat într-un material utilizabil ca fertilizator organic, protejând totodată mediul“, specifică Ștefan Nicolau.

Nouă localități din județul Iași au reușit să obțină proiectul pe baza unei competiții. „În prima tranșă de proiecte care au fost aprobate exisă un număr de cinci localități din județul Iași care, adunate la cele nouă, la care s-au făcut investiții anterioare, se ridică la 14 numărul acestora; anul acesta vor fi finalizate investițiile“, încheie Ștefan Nicolau, Specialist Tehnic Senior Monitorizare și Evaluare UMP INPCP.

Platformă de 2.000 de tone

Un caz fericit, unde există deja o platformă de acest fel, este și în localitatea Gherăești, județul Neamț. Bereșoaie Pavel, primarul comunei, ne spune că a depus proiect și pentru cea de-a doua platformă deoarece, din fericire, în localitate sunt foarte mulți crescători de animale care trebuie sprijiniți și, totodată informați cu privire la astfel de măsuri. „Reuniunea de astăzi este benefică, lăudabilă aș putea spune, deoarece toată lumea trebuie să înțeleagă că trebuie să facem eforturi cu toții pentru a lăsa celor care vin din urmă o țară curată, o apă bună de băut, cum am primit și noi la rândul nostru de la strămoșii noștri. La noi în localitate este un caz fericit și mă bucur că avem foarte mulți crescători de animale! Cu toate că eu sunt la primul mandat ca primar, când am preluat mandatul era deja implementată o astfel de platformă funcțională, pe care o gestionăm în continuare. Totodată, am făcut eforturi și am depus proiect pentru cea de-a doua platformă, având în vedere că cea existentă este insuficientă, din păcate. Putem spune că avem cea mai utilizată platformă, cu o capacitatea de 2.000 de tone, care a costat undeva la 20 de miliarde lei vechi, iar aici intră platforma în sine, clădirea, dar și utilajele (tractor, încărcător Weidemann, remorcă pentru transport, mașină pentru împrăștiat gunoiul de grajd și vidanjă)“, a încheiat Bereșoaie Pavel. Următoarea întâlnire zonală din cadrul proiectului va avea loc la Buzău în cursul lunii aprilie, și va reuni factorii locali din județele Vrancea și Buzău.

Beatrice Alexandra MODIGA

  • Publicat în Mediu

Poluarea cu azbest, o problemă pentru sănătatea umană

Departamentul de Geografie din cadrul Facultății de Istorie și Geografie a Universității „Ștefan cel Mare“ Suceava a organizat, recent, simpozionul internațional „Calitatea mediului și utilizarea terenurilor“, ajuns la a IX-a ediție. Organizatori principali au fost lector univ. dr. Despina Saghin, director al Departamentului de Geografie, conf. univ. dr. ing. Daniela Alexandra Popescu și conf. univ. dr. ing. Liviu Gheorghe Popescu, toți de la universitatea suceveană. Din comitetul științific au făcut parte cadre universitare din Franța, Belgia, Ucraina, Moldova și România – centrele universitare București, Cluj-Napoca, Iași, Oradea, Timișoara. Dintre studiile prezentate am ales unul de mare importanță pentru așezările omenești și în special pentru cele din mediul rural, „Poluarea pasivă cu azbest – o problemă cu risc pentru sănătatea umană în așezările din județele Botoșani și Suceava“, iar astăzi vă oferim un interviu cu autoarea analizei, prof. univ. dr. Elena Matei, de la Universitatea București, Departamentul de Geografie Umană și Economică.

Convenția de la Geneva, 1986, prin OMS, a reglementat riscul dat de azbest în mediile ocupaționale. Documentul a fost ratificat 3 ani mai târziu, în 1989. Până în prezent, circa 60 de state au semnat această convenție, printre care și România.

– Dat fiind faptul că a fost demonstrat riscul expunerii la azbest, acest material se mai folosește în lume?

– Nu sunt date certe cu referire la utilizarea materialului în țările semnatare, dar în mare măsură se cunoaște că azbestul a fost înlocuit cu alte substanțe. Mai sunt însă multe state cu mari probleme legate de acest tip de poluare: Turcia, China, Moldova, România, chiar și Polonia, acolo unde au fost efectuate studii aprofundate.

– România a limitat/interzis azbestul?

– Prin HG. 124/2003 privind prevenirea, reducerea și controlul poluării mediului cu azbest au fost reglementate comercializarea și utilizarea azbestului. Actul normativ prevedea ca, începând cu 1 ianuarie 2007, să fie interzise toate „activitățile de comercializare și de utilizare a azbestului și a produselor care conțin azbest“ (art. 12, alineat 1). Însă, în anul 2006, prin HG 734/2006, s-a revenit în legislație prin art. 13 care spune că „produsele care conțin azbest și care au fost instalate sau se aflau în funcțiune înainte de data de 1 ianuarie 2005 pot fi utilizate până la încheierea ciclului de viață al acestora“. Totuși, să reținem că durata de viață a materialelor pe bază de azbest este extrem de mare și, în consecință, vom avea pentru câțiva zeci de ani probleme de poluare și risc pentru sănătatea umană. În anul 2011, agențiile de mediu ar fi trebuit să inventarieze toate utilizările azbestului la nivel teritorial, inclusiv clădirile cu astfel de acoperiș, însă acțiunea nu s-a finalizat coerent prin monitorizare continuă și programe de soluționare.

– Ce conține materialul încât elemente din structura sa chimică afectează într-atât sănătatea?

– Sub genericul de azbest se utilizează mai multe minerale silicat din clasa serpentine, amfibole: azbest albastru (crocidolit), azbest alb (crisolit) – cel mai periculos, azbest brun (amosit), antofilit, tremolit, actinolit. Acestea constituie pericole pentru sănătatea populației prin generarea de particule aciforme care, odată inha­late, ingerate sau în contact cu organele „moi“ (ficat, plămâni etc.) au o capacitate fizică extrem de mare de fixare pe un organ și efect toxicologic, de fapt cancerigen.

– În ce mod acționează și deteriorează starea de sănătate?

– În mediile ocupaționale care presupun manevrarea acestor minerale pentru exploatare sau procesare pericolul este extrem de mare. În mediile domestice, casnice pericolul este mai mic deoarece manevrarea lui este mult diminuată, dar riscul de a genera particule acifome rămâne. Un mediu aerian poluat cu particule de azbest devine periculos prin inspirarea lor și, mai departe, prin afectarea sistemului respirator. Studiile arată că, după intrarea acestor particule în sistemul respirator uman, într-un interval de 5-15 ani există riscul de apariție a unei tumori (mezoteliom malign, cancer bronhopulmonar). Pe componenta acvatică, apa poate conține azbest mai ales acolo unde conductele de alimentare îl au în compoziție; riscul este legat de pătrunderea acestor particule în aparatul digestiv sau migrarea în sistemul renal, chiar genital. Și ingerarea unor produse alimentare contaminate cu particule de azbest (grădini în zone cu exploatări de azbest, fabrici de azbest, case acoperite cu azbest) constituie un risc major.

– În ce au constat studiile dvs. și la ce concluzii ați ajuns?

– Mă opresc doar la studiile publicate, unde am reușit să cooptez și captez interesul unor colegi din cadrul Facultății de Geografie, Universitatea din București, Universitatea „Ștefan cel Mare“ din Suceava și Universitatea de Vest din Timișoara. Am efectuat un studiu legat de nivelul educațional al populației privind riscul poluării cu azbest și un studiu de obținere a unui model de estimare a riscului azbestului în comunitățile unde s-a utilizat la acoperișurile caselor/anexelor. Ambele au fost realizate în județele Botoșani și Suceava. Primul studiu a condus la concluzia că populația nu avea cunoștințe legate de pericolul contaminării mediului de locuire cu azbest, nu se știa despre legislație și nici despre modalitățile de decontaminare sau, mai corect, de dezafectare a acoperișurilor care au în conținut fibre de azbest. Dintr-un eșantion de 500 de persoane, doar 5 cunoșteau faptul că numai un personal specializat și cu echipamente, tehnici speciale poate manevra înlocuirea acoperișurilor cu azbest. Cel de-al doilea studiu a fost extrem de laborios, iar rezultatele au relevat faptul că azbestul, în locuințele acoperite cu „plăci de azbest“, este al treilea factor de risc al cancerului de plămâni, după fumat, mediile ocupaționale cu aer poluat cu particule materiale, inclusiv azbest. Azbestul folosit la anexe devin al patrulea factor al îmbolnăvirilor. Cum în aceste așezări sunt și case și anexe acoperite cu azbest, la construcția, întreținerea, repararea cărora au fost cu siguranță implicați proprietarii gospodăriilor, azbestul devine al doilea factor de risc pentru cazurile de cancer de plămâni. Ce ne-a atras atenția este incidența pe cauze de deces, respectiv a cancerului pulmonar atât la populația feminină, de regula nefumătoare, cât și la cea masculină, inclusiv la populația tânără, nu numai la cea vârstnică.

– Ce este de făcut pentru a limita acest fenomen?

– Cred că e nevoie de o mediatizare echilibrată a fenomenului, și nu de una care să stârnească panică. S-ar livra astfel informații corecte cum ar fi faptul că, de exemplu, un acoperiș dezafectat de proprietarul care nu cunoaște amănunte nu face altceva decât să contamineze și mai mult mediul. Trebuie să se rețină că înlocuirea acestor materiale este bine să fie realizată de către firme specializate, iar deșeurile se depozitează în situri special amenajate. Aceste acțiuni/proiecte pot fi inițiate de: actorii care administrează patrimoniul agricol, știut fiind faptul că fostele sedii CAP, de mecanizare a agriculturii etc. au utilizat exclusiv și excesiv acest material, iar clădirile respective pot fi considerate focare de poluare locală; primăriile unde sunt școli nemodernizate care au acoperișuri cu suprafețe mari învelite cu azbest și care sunt un risc pentru populația școlară; primăriile din localitățile ce au comunități sărace, cu populație de regulă îmbătrânită și cu venituri mici, utilizatoare clasică a plăcilor de azbest pentru construcția caselor.

Maria Bogdan

Revista Lumea Satului nr. 13, 1-15 iulie 2017 – pag. 46-47

  • Publicat în Mediu

În Prahova, blestemul poluării persistă

Zilele acestea capricioase de primăvară au readus în Ploiești și în satele din vecinătate blestemul poluării. O serie de noxe încarcă atmosfera, creând un disconfort locuitorilor din zonă.

L-am rugat să ne explice situația pe ing. Florin Diaconu (foto), directorul Agenției Județene de Protecția Mediului. Acesta, nici în glumă, nici în serios ne declară că, de fapt, nu ar fi chiar vorba de o depășire sensibilă de noxe, care oricum sunt cu mult mai reduse, comparativ cu ultimii ani. Asta chiar dacă gradul de poluare atmosferică în zonă este cel cunoscut de toată lumea.

„Pentru liniștea cetățenilor, până prin iunie curent, la una dintre cele patru stații de monitorizare a calității aerului de pe raza marii urbe a petrolului va fi amplasată o aparatură specială, prin care va fi determinat potențialul cancerigen al unora dintre noxele emanate de motoarele diesel și/sau de la arderea combustibililor fosili. De anul trecut, de când au început și reclamațiile cetățenilor agenția noastră monitorizează permanent calitatea aerului din Ploiești, precum și în unele dintre localitățile rurale din imediata noastră vecinătate. La handicapul nostru care pornește de la amplasamentul rafinăriilor din localitate se adaugă și existența mai multor unități de prelucrare a deșeurilor periculoase, dar și neputința de a se asigura o zonă forestieră de protecție. Iată de ce din acest an, asigurăm 24 de ore din 24 monitorizarea calității aerului și influența emisiilor poluante, în principal a dioxidului de sulf, de azot și de ozon, monoxidul de carbon, precum și impactul traficului auto. Pe lângă această aparatură, din toamna lui 2017 dorim să urmărim și o posibilă zonă de dispersie, dar și o posibilă diminuare a unor activități industriale. Însă spre ghinionul ploieștenilor, orașul este situat între două râuri, Prahova și Teleajen, care, în anumite condiții atmosferice și cu curenți reci, produc blocarea, în zona Ploieștiului, a compușilor toxici“, spune interlocutorul nostru.

Noxele pun în pericol sănătatea oamenilor

Solicitat să precizeze dacă mirosul de gaze resimțit de către ploieșteni depășește acum nivelul prevăzut de legislație, directorul Florin Diaconu arată că „noi ne facem mai mult decât datoria și monitorizăm permanent calitatea aerului, comunicăm toate datele la Ministerul Sănătății, dar de aici se cam întârzie anunțurile către cetățeni privitoare la legătura dintre factorii poluatori și starea de sănătate a populației, în special legătura dintre emisiile de noxe și problemele de sănătate. Noi, cei de la APM, anunțăm că la Ploiești va fi instalat, în curând, un aparat cu ajutorul căruia vor fi luate probe de la un compus chimic, benzoapiren, recunoscut ca fiind cancerigen. Iar cum la metale grele nu avem depășiri, rămâne să urmărim și efectul de poluare provocat de traficul auto, poate cel mai puternic din țară. Faptul se impune întrucât în acest domeniu nu au mai fost făcute analize din anul... 2014. Sperăm să reluăm astfel de analize din acest an. Situația se impune, cu atât mai mult cu cât prin acest aparat s-ar putea face primul pas pentru existența unei legături directe între apariția unor tipuri de cancer și arderea combustibililor fosili, proveniți din traficul auto. Deocamdată, nu avem dotarea necesară pentru cunoașterea gradului de poluare cu noxe cancerigene. Asta pentru că orice combustibil care nu arde complet poate produce astfel de substanțe cancerigene! Primele determinări și măsurători vor fi făcute începând din luna iunie a.c“.

Deșeurile periculoase sunt de zece ori mai mari decât în țară

Directorul APM ne mai spune că în județul Prahova există de acum 7-8 ani mai multe unități de procesare a deșeurilor periculoase. Între acestea, există un incinerator, dar și mai multe bataluri de gudroane, rămase de peste ani, bataluri care măsoară peste 15 ha. Mai mult, în zona Ploiești își desfășoară activitatea numeroase alte unități de procesare a substanțelor periculoase. Altele sunt la Băicoi și la Ariceștii Rahtivani.

„Avem o rețea de industrie destul de dezvoltată, iar în zona Corlătești există cinci instalații care fabrică combustibili din deșeuri. Tot în imediata vecinătate a orașului mai există alte trei depozite de deșeuri periculoase. Împreună cu Garda de mediu facem controale permanente și nu avem depășiri de noxe. Aceste fabrici continuă să fie numeroase și oricând ne poate paște pericolul poluării. Este suficient să spunem că în zona Ploiești mai există acum și o unitate care fabrică vată minerală...!“

Cristea BOCIOACĂ

Revista Lumea Satului nr. 12, 16-30 iunie 2017 – pag. 42-43

  • Publicat în Mediu

Agenția pentru Protecţia Mediului Prahova, implicată în depoluarea terenurilor

Interviu cu ing. Florin DIACONU, directorul APM Prahova

– Ce ne puteţi spune despre situaţia dificilă provocată de poluarea terenurilor din zona sudică a județului?

– Potrivit unor studii întocmite de Direcţia Agricolă şi de Oficiul Judeţean de Pedologie Prahova, nu au fost identificate terenuri poluate din cauza activităţilor agricole, însă fenomenul de eroziune afectează circa 45.000 ha, iar poluarea cu rezidii petroliere afectează alte 1.164 ha.

Din fericire, o parte dintre sursele de poluare a solurilor și a apei subterane din această zonă au fost eliminate. Aceasta odată cu ecologizarea și închiderea unor bataluri aparţinând rafinăriilor. Astfel, la SC Petrotel Lukoil SA, 4 bataluri cu produse petroliere au fost ecologizate şi închise încă din anul 2013. Era vorba de o suprafaţă de teren de cca 7,734 ha; la SC Petrom SA Petrobrazi – două bataluri cu produse petroliere, situate chiar în interiorul rafinăriei, iar la SC Rompetrol Rafinare SA Rafinăria Vega Ploieşti, batalul de slam de alumină, aflat în interiorul rafinăriei, a fost închis de ceva vreme.

În acelaşi timp, au fost reabilitate şi alte terenuri pe locul unor depozite menajere vechi, precum cel de la Teleajen, cu suprafaţa de 31 ha, ale cărui lucrări de închidere au fost finalizate încă din anul 2015, cum tot astfel s-a procedat şi cu depozitul de deşeuri menajere de la Mizil.

Primăriile din 40 de comune lasă baltă... gunoiul de grajd!

gunoi teren viran

– Ce ne puteţi spune despre infestarea solurilor cu... gunoi de grajd? Dar despre poluarea terenurilor cu produse chimice, cu deosebire cele din zona fostului Combinat de îngrăşăminte chimice de la Valea Călugărească?

– Las pentru mai târziu chestiunea cu gunoiul de grajd. Cu privire la cealaltă chestiune, de la Valea Călugărească, pot să vă spun că în ultima perioadă nu au fost înregistrate sesizări din partea cetățenilor care dețin terenuri agricole situate în zona haldelor de pirită. Însă unitatea noastră a emis două autorizații de mediu pentru comercializarea deșeurilor de cenuși piritice, cu încărcarea lor în vagoane CF, către societăți care urmau să facă valorificarea lor în afara țării. Deci, şi aici lucrurile se mişcă în sens pozitiv. Cu referire la gunoiul de grajd, aşteptăm acţiuni imediate din partea administraţiilor locale, în consecinţă, ca programele de protecţie a solului şi a apei să fie accelerate. Asta fiindcă doar 60 dintre cele 104 localităţi din judeţ şi-au făcut programe pentru gestionarea gunoiului de grajd în multe locuri, însă gunoiul de grajd se aruncă la marginea satelor noastre.

– Dar cât priveşte calitatea apei din județ...?

– Pentru îmbunătățirea calității cursurilor de apă din județ, în ultimii ani au fost realizate și date în funcțiune o serie de stații de epurare în localitățile: Bucov, Valea Călugărească, Filipeștii de Pădure, Strejnic, Ceptura, Cornu, Brebu, Vâlcănești. La Boldești – Grădiștea, stația de epurare este în curs de realizare. Deși există aceste stații de epurare, avem încă probleme în mai multe localităţi de pe Valea Prahovei, cu efecte nedorite asupra calităţii cursurilor de apă.

– Unii turişti montani ne-au semnalat faptul că ar exista forme de poluare până şi în cazul Parcului Natural Bucegi, precum şi a unora dintre ariile protejate din județ...

– Personal nu cred că ar exista poluare în aceste zone, dar vom verifica, împreună cu colegii de la Garda de Mediu din Prahova. După cum se ştie, Reţeaua Natura 2000 este una europeană, cu zone naturale protejate, care cuprinde un eşantion reprezentativ de specii sălbatice şi habitate naturale de larg interes comunitar. În judeţul nostru, această reţea este constituită din situri de două tipuri, conform Directivelor Europene în domeniu. Aceste situri sunt identificate şi declarate pe baze ştiinţifice, cu scopul de a menţine într-o stare de conservare favorabilă o suprafaţă reprezentativă a celor mai importante tipuri de habitate. La nivelul judeţului Prahova sunt declarate nouă astfel de situri, între care: Bucegi, Ciucaş, Lacul Bâlbâitoarea, Pădurea Glodeasa, Cheile Doftanei, Pădurea Plopeni, Stânca Tohani, precum şi Coridorul Ialomiţei. Alături de acestea au mai fost cuprinse şi altele, de exemplu Câmpia Gherghiţei. Aceasta din urmă este Arie de Protecţie Specială Avifaunistică (având ca bază Directiva păsări). Aşa cum menţionam mai înainte, nici aici nu au fost semnalate cazuri recente de poluare.

Dacă ne referim la Parcul Natural Bucegi, înființat încă din anul 1974, declarat prin Legea nr. 5 din 6 martie 2000, nici aici nu am avut vreun semnal de poluare. Şi, sperăm nici să nu fie!

Intervenţia APM în monitorizarea factorilor de mediu

– Totuşi, ce face APM Prahova pentru protecția mediului în acest an agricol atipic, cu influență pentru activităţile specifice din agricultură?

– APM Prahova își va exercita în continuare atribuțiile de monitorizare a factorilor de mediu, prin autorizarea activităţilor cu impact asupra mediului şi prin implementarea legislației și politicilor respective la nivel local. Continuăm să punem accent pe implicarea administrațiilor locale în dezvoltarea durabilă a localităților, din etapa de planificare, astfel încât impactul activităților economice asupra mediului să fie cât mai redus.

În conformitate cu cerințele directivelor privind calitatea aerului, vom impune programe de reducere a poluanților în aer și monitorizarea strictă a acestora. De asemenea, se caută pârghii prin care să se acționeze, în colaborare cu Garda Națională de Mediu – Comisariatul Județean Prahova, în vederea reducerii cantităților de deșeuri depozitate final. Atenția APM se va îndrepta și spre identificarea proprietarilor și a altor responsabili ai terenurilor degradate fiindcă, cum arătam, în Prahova, potrivit statisticilor, avem multe astfel de terenuri datorită activităților anterioare (bataluri cu reziduuri provenite din activitățile de extracție și rafinare a produselor petroliere, a zonelor afectate de exploatarea resurselor naturale, inclusiv balastiere), precum şi a cca 50.000 ha de terenuri afectate de eroziunea solului. Aceasta, în vederea grăbirii procesului de refacere a mediului, peste tot acolo unde este posibil.

Agenţia angrenează elevii şi cadrele didactice de la sate în diverse acţiuni legate de protejarea mediului; în luna iunie a.c. s-a finalizat un amplu concurs de acest gen, şcolile fiind premiate pentru activităţile lor.

Cristea BOCIOACĂ

  • Publicat în Mediu

Apa - puțină ori prea multă sau prea murdară

Clima se schimbă și o resimțim cu toții. Poate exemplu cel mai la îndemână pentru a justifica această concluzie ar putea fi seceta care a pus stăpânire anul acesta pe întreaga țară, iar efectele ei s-au resimțit mai ales la nivelul agriculturii. Înțelegem deci că efectele schimbărilor climatice ne afectează pe moment, iar pe viitor lucrurile pot fi cu mult mai dificile. Pornind de aici, specialiștii din domeniu efectuează studii prin care încercă să atragă atenția asupra modului în care acțiunile omului contribuie la degradarea continuă a casei comune și trag semnale de alarmă mai ales în ceea ce privește resursele de apă.

Resursele de apă reprezintă pentru fiecare societate, indiferent de poziționarea pe Glob, valoare economică directă deoarece sunt utilizate de la obținerea hranei, până la transport și energie. Veți putea spune că apa este o sursă naturală regenerabilă pentru că așa am învățăm încă din școala primară, este adevărat, trebuie să reținem că învățăm că este vulnerabilă și limitată. Mai știm că este un element indispensabil pentru viață, materie primă pentru activitățile de producție, sursă de energie, mijloc de transport, însă conștientizăm oare că este și un factor determinant în menținerea echilibrului ecologic? S-ar părea că da, dar nu acționăm în consecință și nu mă refer aici doar la acțiunile fiecăruia în parte, ci și la acele decizii luate la nivel de stat și al căror impact este cu mult mai decisiv. Apa trebuie văzută nu ca un produs, ci ca un patrimoniu dat de natură care trebuie protejat în permanență pentru că toate planurile ce prevăd dezvoltarea durabilă depind de utilizarea ei, doar nu degeaba se spune că Apa stă la baza vieții.

În condițiile încălzirii globale, gestionarea durabilă a resurselor de apă este imperioasă, iar unul dintre cei mai renumiți cercetători europeni, polonezul Zbigniew W. Kundzewicz, reprezentat al Academiei de Științe din Polonia și al Institutului Potsdam pentru Cercetarea Impactului asupra Mediului din Germania, indică trei probleme majore ale apei: prea puțină, prea multă și prea murdară. Trei aspecte care se resimt în zone diferite de pe Terra și, în cea mai mare parte, sunt cauzate de deciziile oamenilor și asta pentru că fiecare acțiune este conectată alteia. Spre exemplu stilul de viață influențează emisia de gaze din atmosferă și impune o anumită cerere alimentară, de aici se ajunge la utilizarea solului pentru agricultură. Modul în care este lucrat (îngrășămintele utilizate, irigațiile etc.) influențează utilizarea apei care implică schimbarea ciclului hidrologic și modificarea calitativă și cantitativă a resurselor ceea ce determină schimbările climatice. Și chiar dacă poate părea un gând idealist, se impune implementarea unui mana­gement al resurselor, altfel, o dată cu trecerea fiecărui an, tot mai mulți oameni vor fi nevoiți să trăiască fără apă ori accesul la apă, ar trebui să fie la îndemâna oricui, și poate deveni un drept al omului.

Iată cum își justifică Kundzewicz concluzia: prea puțină apă – în zonele deșertificate și nu este vorba doar despre zonele aride, cu temperaturi ridicate, ci și despre cele în care acțiunile umane au condus la erodarea pânzei freatice. Prea multă – în zonele în care inundațiile, determinate fie de precipitații, fie de topirea zăpezilor, creșterea nivelului fluviilor și a râurilor influențează fertilitatea solului și nivelul de trai. Prea murdară – apa a devenit din ce în ce mai murdară odată cu dezvoltarea industrială, iar canalizările mai multor localități care se revarsă în ape este doar un singur exemplu care ar trebui să ne pună pe gânduri.

Prea multă apă utilizată în diferite scopuri, cum ar fi obținerea fertilizanților și îngrășămintelor când ar putea fi utilizate produse naturale, prea murdară pentru că nu se găsesc soluții de reutilizare.

Acestea ar fi doar câteva dintre concluziile cercetătorului polonez care remarcă și faptul că în producția de alimente se folosește cea mai mare cantitate de apă la nivel global. În acest context, apa pentru irigații însumează aproximativ 70% din retragerea de apă la nivel mondial, iar suprafața irigată a crescut, la nivel global, numai în ultima perioadă, la o rată de aproximativ 2% pe an. E drept că altfel producția vegetală ar fi mai mică în cazul în care nu ar există sistemele de irigare. La nivelul României lipsa lor s-a resimțit din plin în contextul verilor călduroase. În același studiu, Kundzewicz arată faptul că apa este mai mult decât esențială și pentru extracția, exploatarea, prelucrarea, rafinarea și eliminarea reziduurilor de combustibili fosili, precum și pentru generarea de electricitate. În acest context, Uniunea Europeană, prin Directiva privind energia regenerabilă, are ca scop de a obținerea a cel puțin 20% din energia totală din surse regenerabile până în anul 2020. Directiva prevede ca până la aceeași data, 10% din combustibilul pentru transport să vină din surse regenerabile. Nu sunt singurele măsuri care se încearcă a fi rezolvate, menținerea creșterii temperaturii medii reprezentând o altă prioritate pentru întreaga Planetă și asta mai ales în contextul în care se estimează că în anul 2025, miliarde de persoane vor rămâne fără apă, ceea ce ar încălca acel drept al omului invocat la început.

În următorul număr al revistei vom continua analiza schimbărilor climatice pentru a vedea care sunt măsurile care ar putea schimba previziunile sumbre și care au fost deciziile reprezentanților statelor reuniți la Conferința pe probleme de mediu de la Paris, pentru că a ne îngriji de mediul înconjurător casa comună înseamnă a asigura un viitor următoarele generații.

Viitorul Planetei depinde de deciziile luate acum!

Loredana Larissa SOFRON

Reducerea poluării cu nutrienţi din surse agricole

Ministrul Mediului, Apelor şi Pădurilor a organizat, la începutul lunii martie, la Ploieşti, un workshop cu tema „Reducerea poluării cu nutrienţi din surse agricole a apelor şi solului“ – aspecte privitoare la implementarea proiectului „Controlul Integrat al Poluării cu Nutrienţi“ în regiunea de dezvoltare Sud-Muntenia. La manifestare a participat şi ministrul Mediului, Graţiela Leocadia Gavrilescu, care a promis că investiţiile vor continua şi în 2016, astfel încât mai multe localităţi să-şi rezolve problemele generate de depozitarea necorespunzătoare a gunoiului de grajd.

Proiectul „Controlul Integrat al Poluării cu Nutrienţi“, iniţiat în 2008, a avut scopul de a sprijini autorităţile în implementarea acquis-ului UE în domeniul protecţiei calităţii apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole. Valoarea acestuia a fost de 50 milioane de euro, împrumut de la Banca Mondială, plus 5,5 milioane USD nerambursabili, din fonduri ale Facilităţii Globale de Mediu, la care s-au adăugat şi fondurile de cofinanţare. Zonele vulnerabile la poluarea cu nitraţi au fost identificate în zece bazine hidrografice: Argeş – Vedea, Buzău – Ialomiţa, Siret, Jiu, Crişuri, Banat, Mureş, Someş – Tisa, Prut – Bârlad. În proiect au fost cuprinse localităţi din 32 de judeţe, cele mai multe din Iaşi (10 comune), Argeş (7), Suceava (6), Neamţ (5).

Proiecte realizate în ţară

Ca rezultate concrete, cele care de fapt contează şi interesează deopotrivă, dincolo de instruiri, workshop-uri, caravane de informare, seminarii, spoturi publicitare, pliante etc., notăm că, până în martie 2015, s-au construit efectiv, în comunele incluse în proiect, 61 de platforme comunale de depozitare şi manipulare a gunoiului de grajd, 1.128 de platforme individuale, dotate cu 54 de încărcătoare frontale, 62 de tractoare cu remorci, 54 de cisterne vidanje şi 54 de maşini de împrăştiat gunoiul de grajd, 130 km de reţea de canalizare (inclusiv staţii de epurare) în 7 comune şi o instalaţie-pilot pentru producerea biogazului din gunoiul de grajd în oraşul Seini, Maramureş. De asemenea, în 37 de localităţi au fost împădurite 126,1 de hectare.

Investiţii în regiunea Sud-Muntenia

În regiunea Sud-Muntenia investiţiile se ridică la aproape 35 de milioane lei şi se derulează în 12 localităţi: Albeştii de Argeş şi Priboieni (judeţul Argeş), Budeşti, Sohatu şi Vasilaţi (Călăraşi), Giurgeni şi Ciochina (Ialomiţa), Mătăsaru (Dâmboviţa), Târgşoru Vechi (Prahova), Gratia, Islaz şi Orbeasca (Teleorman). Albeştii de Argeş a desfăşurat proiecte în toate cele trei subprograme: a împădurit 19,31 ha, a extins canalizarea în Albeştii Pământeni şi Albeştii Ungureni (5 mil. lei) şi a construit două platforme comunale de depozitare a gunoiului de grajd în satele Brăteşti şi Dumireşti, dotate cu 182 de europubele pentru separarea gunoiului menajer de cel de grajd, 2 tractoare, 4 remorci, un încărcător frontal, o vidanjă şi o maşină de împrăştiat gunoi. Cel mai costisitor proiect (6,8 milioane de lei) a fost câştigat de Primăria Târgşoru Vechi - Prahova, pentru înfiinţarea reţelei de canalizare în satul Strejnic. În total, s-au realizat ori sunt în curs de construire 12 platforme comunale pentru gunoiul de grajd, trei proiecte de extindere/înfiinţare reţea de canalizare şi două acţiuni de împădurire, în şase comune.

Platformă pentru depozitarea gunoiului de grajd

Insistăm asupra platformelor comune de depozitare a gunoiului de grajd dată fiind problema majoră a infestării apelor freatice cauzată inclusiv de depozitarea haotică a gunoiului, care nu-i totuşi cea mai importantă sursă de poluare. La Târgşoru Vechi, aşa cum ne spunea primarul Nicolae Drăgan, depozitul este alcătuit dintr-o platformă cu dimensiunea de 32 x 28 m, o înălţime a pereţilor de 3 m, trei boxe din beton armat, un bazin semiîngropat de stocare, cu capacitate de 2.000 tone/an, drum de acces, containere pentru depozitarea deşeurilor menajere, cabină pentru administratorul/paznicul platformei, gard de împrejmuire, aparatură (piezometre) pentru monitorizarea calităţii apei, perdea vegetală de protecţie. Au fost aduse şi utilajele pentru deservire: tractor cu două remorci, vidanjă, încărcător frontal, maşină de împrăştiat gunoi. Ideea este dacă fermierii vor înţelege să nu mai arunce gunoiul, lucru valabil pentru mai toate localităţile rurale din România, pe cursul apelor, la marginea satului ori să nu-l mai depoziteze, direct pe pământ, în platformele individuale neautorizate. Primarul ne spunea că va încerca să controleze toate aceste aspecte, mai ales că acum chiar există soluţia legală alternativă, iar, dacă va fi nevoie, se va trece şi la sancţiuni.

Maria Bogdan

Abonează-te la acest feed RSS