Ce ne spune ing. Dragoș Gabriel Ciomag, directorul Direcției silvice județene

„Acum, la începutul primăverii, unitatea noastră are în grijă directă peste 90.000 ha fond forestier de stat și alte 21.000 ha în pază și protecție, dar se confruntă cu o stare de nemulțumire în rândul multora dintre cei 170 de pădurari. Acest fapt este cauzat nu atât de nivelul salariilor, oricum modeste – 1.400 lei lunar, net – cât mai ales de penalitățile mari, repetate, care le sunt aplicate de către diferite organisme de control. Auzim adesea vorbindu-se de intenția unora de a pleca din sistem ori chiar să se retragă la pensie. Acest lucru este posibil, cu atât mai mult cu cât în marea lor majoritate aceștia sunt trecuți de prima tinerețe, ori se apropie de vârsta pensionării. Nemulțumirea lor este mare fiindcă s-a ajuns până acolo încât amenzile să depășească veniturile lunare.“ Situația aceasta este confirmată și de consilierul juridic al unității, dl avocat Sorin Vintilă:

„Vă întrebați, poate, cum de s-a ajuns aici, după ce, vreme îndelungată, slujitorii de bază ai pădurii nu cutezau să se dea în lături de la nicio activitate specifică. Acum, la un salariu destul de modest activității lor, nici vorbă de gând pentru plecare, oamenii pădurilor suportând adesea amenzi cu mult peste veniturile lor, ne mai spune directorul direcției silvice Prahova. Or, se știe prea bine la ce volum mare de muncă sunt supuși pădurarii. Ei fac cam de toate. De la paza zi-lumină a cantonului lor, care în zona de munte depășește 700 ha de pădure, până la o mulțime de servicii silvice pentru sute și sute de proprietari. Apoi, au în grijă directă și nenumărate de lucrări de întreținere, de regenerare a pădurii, culegerea de plante medicinale și fructe de pădure, hrănirea faunei etc.

Așadar, de acum numărul pădurarilor scade, iar locul lor nu mai este luat de nimeni. Asta și pentru că școlile de profil de la Câmpina și Brănești-Ilfov, altădată pepiniere sigure de cadre pentru pădure, nu prea mai au de unde ne trimite absolvenți. Iar eventualii amatori din rândul sătenilor, cu diplomă de absolvire, dornici să se dedice meseriei de silvicultor, sunt tot mai puțini.

În această situație, oamenii noștri de bază pentru reușita veniturilor și a profitului, care în 2017 va fi de 83 miliarde de lei, doresc să plece din sistem. Mă întreb, cu cine vom realiza aceste programe?“

Cât de reală este situația de acum, când plâng pădurile după pădurari? În cele ce urmează vom prezenta discuția avută la Garda Forestieră Ploiești, unitatea vizată de marile amenzi, apreciate de silvicultori ca fiind nedrepte.

Ce ne se spune ing. Viorel Mihălcioiu, inspector-șef

„Noi nu suntem sperietoarea pădurii! Aplicăm corect legea. Și atât! Mai întâi este vorba de existența pe raza de activitate a unității noastre – Argeș, Dâmbovița și Prahova – a peste 54.000 ha de pădure, nepăzită, dintre acestea 17.000 ha fiind în Prahova. Unor astfel de păduri nu le știm încă proprietarii. Drept urmare, acestea sunt azi în grija nimănui. Așa ceva avem la Sinaia, Câmpina, Măneciu, Vărbila. Se întâmplă ca pădurarul să le zică amatorilor de chilipiruri: «Vedeți că astea nu sunt păzite!» Pornind de la faptul că la nivelul țării avem păduri nepăzite pe 550.000 ha, care ar aparține unui număr de cca 895.000 de proprietari, situația este destul de gravă. Noi am început de ceva vreme identificarea proprietarilor, pe la primăriile comunale. Treaba este foarte grea. Avem și o dronă și sperăm ca încet-încet să lămurim situația. Legea îl obligă pe deținătorul de pădure să respecte regimul silvic. În caz contrar, putem aplica amenzi între 1.000-2.000 lei fiecărui proprietar. Deocamdată, nu știm cui!“

– Dar, domnule director, ne spuneți că toți cei 147 de pădurari sunt mereu în atenția dvs.! Chiar așa?

– Nu, noi doar îi monitorizăm.

– Totuși, acuzațiile pădurarilor sunt grave...

– Da. Noi facem controalele în comun cu Poliția și cu Jandarmeria, uneori și cu ANAF. Se întâmplă ca cineva din echipă să se erijeze în șef. Și atunci apar ceva probleme. Vedeți că nu numai noi aplicăm amenzi. Nu toate controalele se soldează cu amenzi.

– Pădurarii spun că aceste controale sunt foarte dese. De ce?

– Ce-i drept, sunt cam dese. Apoi, uneori Poliția ne spune că, dacă i-am prins cu nereguli, să aplicăm amenzi.

– La limita maximă și nu în raport cu valoarea pagubei?

– Nu tot timpul, la maximum. La nivelul anului 2016, spre exemplu, am aplicat doar 556 de amenzi, cu o valoare totală de 895.000 de lei, plus 861 de contravenții, precum și zece dosare penale, cu o valoare totală a prejudiciului de 130.000 lei. Cum vedeți, sancțiunile nu sunt nici aspre și nici foarte mari. Avem și cazuri de pădurari mai slab pregătiți profesional. Vreau să fiți convins că toate amenzile se aplică cu profesionalism. De fiecare dată analizăm situația cu toată responsabilitatea. Repet: noi nu suntem o sperietoare a pădurii. Avem niște planuri comune cu organismele de control în acțiunea cunoscută sub numele de „Scutul pădurii“. Se întâmplă ca cei de la Poliție să aibă o altă concepție față de neregulile constatate. Dacă nu aplici sancțiuni ei zic că ar putea fi vorba de abuz în serviciu. Sigur, salariile pădurarilor sunt mici față de răspunderile mari pe care le au. Cu toate acestea, nu cred că vom ajunge să plângă pădurile după pădurari. Veți vedea!

Cristea BOCIOACĂ

Revista Lumea Satului nr. 7, 1-15 aprilie 2017 – pag. 48-49

Regia Națională a Pădurilor – Romsilva și Ministerul Apelor și Pădurilor au dat startul ,,Lunii Plantării Arborilor” printr-o acțiune de plantare într-un șantier de împădurire de pe raza Ocolului Silvic Slobozia, din cadrul Direcției Silvice Ialomița.

La evenimentul care marchează debutul ,,Lunii Plantării Arborilor” au participat Primul-ministru al României, domnul Sorin Mihai Grindeanu, Ministrul Apelor și Pădurilor, doamna Adriana Petcu, directorul general al Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva, domnul Dragoș Ciprian Pahonțu, silvicultori, oficialități locale, precum și zeci de elevi ai școlilor partenere în programele de educație forestieră derulate de Regia Națională a Pădurilor - Romsilva.

Regia Națională a Pădurilor – Romsilva a planificat, pentru acest an, regenerarea a 14.252 de hectare fond forestier aflat în proprietatea publică a statului, din care 8.721 de hectare regenerări naturale și 5.531 de hectare artificiale, prin împăduriri.

Pentru campania de primăvară sunt prevăzute regenerări pe o suprafață de 10.712 hectare, adică 75,2% din programul anual. Pentru aceste lucrări, Romsilva va folosi 32 de milioane de puieți, proveniți din pepinierele proprii. Valoarea lucrărilor de împăduriri din această primăvară se ridică la 42,4 milioane de lei.

În plus, Regia Națională a Pădurilor – Romsilva oferă gratuit un milion de puieți voluntarilor care se implică în acțiunile de împăduriri.

În ultimii 26 de ani, Romsilva a regenerat natural și artificial peste 540.000 de hectare de pădure aflate în proprietatea statului.

Regia Națională a Pădurilor – Romsilva administrează 3,14 milioane de hectare fond forestier aflat în proprietatea publică a statului și oferă servicii silvice, pe baza de contract, pentru un milion de hectare de fond forestier aflat în proprietatea autorităților publice sau în cea privată

Sursa: Romsilva

Grădina silvică este un sistem care își inspiră funcționalitatea și designul din funcțiile ecosistemice ale unei păduri, dar felul în care este implementată, lucrările de întreținere și speciile alese o aseamănă atât cu o livadă de policultură, cât și cu un sistem de grădinărit fără sapă în care majoritatea plantelor sunt perene. Una dintre caracteristicile generale ale acestor sisteme este faptul că folosesc, în general, într-o proporție cât mai mare plante perene lemnoase. Se pot folosi și plante anuale, în special în primii ani de succesiune a culturilor, dar și dispunerea plantelor pe diferite nivele sau etaje. Deocamdată, în România nu există păduri comestibile, însă cei de la Baza Ulmu și-au propus să realizeze un astfel de proiect.

Termenul de livadă silvică, grădină forestieră, pădure comestibilă a fost conceput de Robert Hart în 1980, pentru ca mai apoi Bill Mollison, fondatorul permaculturii, să preia conceptul și să îl transforme într-un element de design cheie în domeniul său.

Exemple din lume

1. Designul sistemelor concepute de Mark Shepard (singurul permaculturist care a participat la Summitul despre schimbările climatice de la Paris) la ferma lui se desfășoară pe 42 ha. Acestea sunt descrise în detaliu în cartea sa „Restoration Agriculture“. Potrivit recomandărilor sale, este indicat ca suprafața cultivată cu plante anuale să fie chiar și de zece ori mai mică decât cea destinată plantelor perene lemnoase. Acestea din urmă nu necesită atâta întreținere și au o producție foarte bună. În aceste sisteme el integrează și pășunatul planificat.

2. Ernst Gotsch a conceput sisteme la scară foarte mare. În ferma lui, situată în pădurile ecuatoriale din Brazilia, aceste sisteme se întind pe 500 ha. Acesta mulcește solul direct cu lemnul tăiat din respectivele sisteme și dezvoltă o creștere rapidă a pomilor și fertilității solului. Astfel elimină competiția copacilor nedoriți și în timp crește gradul de umiditate și permeabilitate a solului. În 30 de ani Ernst Gotsch a reușit să împădurească acea fermă, transformând o zonă semideșertificată într-un exemplu de punere în practică a principiilor grădinilor silvice.

3. Juao și Romulus, doi foști studenți ai lui Ernst Gotsch, au implementat un proiect uimitor de perdele verzi în sistem de policultură intercalate de culturi bio-intensive de legume și plante perene. Andrei Lupșe spune că pe viitor s-ar putea implementa și în țara noastră, undeva într-o zonă propice, la șes, aceste sisteme cu plantele care se potrivesc regiunii.

4. Un alt model este cel folosit de Geoff Lawton în Australia. Acesta se folosește de curbele de nivel pentru a mări gradul de permeabilitate și fertilitate a solului pe termen lung.

Prima grădină silvică din România va fi la Baza Ulmu

Problema este soluția, spun cei de la Baza Ulmu, teorie confirmată prin faptul că au reușit să transforme tehnica swale-urilor pe curbe de nivel o zonă mlăștinoasă neprielnică pentru legumicultură într-o zonă de grădinărit foarte productivă de grădinărit. La fel și în cazul pădurii comestibile. Inițial acolo a fost o pădurice neproductivă de, carpen, mur,frasin, stejar, aluni, corni, etc. Acea pădurice a fost defrișată pentru a se face tocătura de lemn, inclusiv stratul de humus și frunze uscate a fost greblate și strâns în grămezi ce vor fi folosite pentru a mulcii. Apoi a fost plantată o serie de pomi și arbuști într-o anumită strategie, urmând să apară și alte plante perene lemnoase și plante anuale pe parcurs, acoperitoare de sol, rădăcinoase, cățărătoare, ciuperci etc. Astfel în timp se creează un sistem foarte productiv și rezistent la factorii de mediu. Pădurea comestibilă va fi într-un final de 10 ori mai mare decât sistemul de swale-uri.

Sfaturi pentru înființare

Se începe cu pomii de coronament pentru că aceștia au caracteristici mai speciale, cresc și rodesc mult mai târziu, trăiesc cel mai mult și se poziționează astfel încât să nu umbrească celelalte plante din sistem. Apoi în fiecare sezon de plantare se pot face achiziții noi și clonări cât mai multe prin butășire și alte metode. Adevărata rentabilitate a pădurii comestibile începe de la 50 ari (5.000mp) și până la 500 ha, depinde și de design. Pregătirea prealabilă a terenului diferă în funcție, de regiune. În principiu se poate ara, planta și semăna un mix acoperitor de sol sau se poate defrișa și mulcii cu tocătură de lemn. De obicei în aceste sisteme se pot introduce și o combinație de arbuști fructiferi și grădini fără sapă cu plante anuale. Speciile-suport, care au capacitatea de a fiza azotul în sol, dar și arbuștii sunt tunși periodic la fel ca și pomii fructiferi. Este important ca aceste tunderi să se facă doar atunci când umiditatea din aer este mai mare decât evaporarea pentru a nu cauza uscarea ramurilor tunse. Cu această materie organică se face tocătură de lemn si se mulcește în continuare sistemul. Pentru asta se pot folosi și frunze uscate, compost sau orice altă materie organică avem la îndemână pentru a avea o acoperire totală. O altă opțiune este să folosim un mix acoperitor de sol sau se poate cosi precum într-o livadă convențională în funcție de designul ales. Chiar dacă lucrările de întreținere sunt destul de simple și producția foarte mare, trebuie să avem în vedere ce specii alegem și aranjamentul lor pentru a facilita accesul la ele atunci când avem de recoltat. În unele sisteme se folosesc animale pentru partea de „cules“,în altele tractoare sau alte utilaje. Se pot culege și manual în diferite sezoane, în funcție de ce plante am ales.

Lista de mai jos este un ghid general care se poate aplica și la noi in țară, fără a fi obligatoriu să se folosească toate cele 7 etaje. Acestea pot fi gândite și adaptate în funcție de situația dorită:

– copaci mari de coronament, nuci, castani, pecani, kaki etc.;

– pomi fructiferi obișnuiți dispuși într-un sistem de policultură, meri, peri, gutui, cireși, vișini, duzi, nectarini, piersici, caiși, migdali etc.;

– pomi columnari de diferite soiuri, arbuști mari: aluni, soc, corni etc.;

– arbuști medii și mici: coacăzi, agriși, afini, goji, merișor, mur, zmeur etc.;

– ierburi și condimente perene, plante medicinale și aromatice diverse, salvie, lavandă, leuștean, maghiran, coriandru, diferite legume și alte plante anuale;

– acoperitoare de sol, cum ar fi căpșuni, frăguțe, leurdă, măcriș, trifoi alb pitic;

– plante rădăcinoase: cartofi, topinambur, yacon, oca, arahide, morcovi, hrean etc.

– cățărătoare precum vița-de-vie, kiwi, fasole, hamei, caprifoi etc.

Andrei Lupșe: „Dacă pădurea comestibilă este realizată după un sistem bine gândit vor exista pe termen lung o foarte bună permeabilitate și fertilitate a solului (îmbunătățite de la an la an). De asemenea, sunt rezolvate multe probleme legate de boli și dăunători prin policultura aleasă sau strategiile de mentenanță folosite și se vor obține o producție sporită și rezistență mult mai bună în fața factorilor de mediu (secetă, ger etc.). Nu se mai folosesc chimicale pentru a fertiliza sau erbicida și multe altele.“

Laura ZMARANDA

Revista Lumea Satului nr. nr. 6, 16-31 martie – pag. 50-51

Regia Națională a Pădurilor – Romsilva a câștigat definitiv procesul cu Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei, 166.813 hectare de fond forestier rămânând astfel în proprietatea publică a statului român și în administrarea Romsilva.

Procesul a fost intentat acum 16 ani de Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei, care a cerut recunoașterea dreptului de proprietate pentru cele 166.813 de hectare, aflate în județul Suceava.

Litigiul s-a judecat în acești ani la mai multe instanțe din țară, în mai multe cicluri procesuale, la Curtea de Apel Suceava, Curtea de Apel Galați, Curtea de Apel Timișoara, Curtea de Apel Cluj, precum și Înalta Curte de Casație și Justiție.

Acțiunea Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei a fost respinsă definitiv de Curtea de Apel Cluj și irevocabil de Înalta Curte de Casație și Justiție acum trei ani, iar calea extraordinară de atac a revizuirii a rămas irevocabilă în acest an, prin Decizia 192 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În cursul anului trecut, juriștii Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva au reușit să păstreze în proprietatea publică a statului român încă 21.387 de hectare de fond forestier, cele mai multe în județele Buzău, 2.754 de hectare, Gorj, 2.622 de hectare și Argeș, 1.276 de hectare.

În urma aplicării legilor pentru restituirea proprietăților, fondul forestier proprietate publică a statului, administrat de Regia Națională a Pădurilor – Romsilva, s-a diminuat la 3,14 milioane de hectare, adică aproape 49% din totalul fondului forestier național.

Garda Forestieră Suceava şi Garda Forestieră Ploieşti sunt primele instituţii de control silvic din ţară care vor utiliza tehnologiile moderne în combaterea tăierilor ilegale de pădure, dar şi în monitorizarea suprafeţelor forestiere, în cazul unor situaţii deosebite. Garda forestieră Suceava are atribuţii de monitorizare şi control a suprafeţelor forestiere din cinci judeţe – Suceava, Bacău, Neamţ, Botoşani şi Iaşi, iar din acest an, cu ajutorul unei drone performante, al tabletelor cu care au fost dotaţi toţi inspectorii silvici şi al unor softuri speciale, vor fi identificate zonele afectate de tăieri ilegale, zonele calamitate şi vor fi depistate mai uşor incendiile forestiere sau focarele de infestare cu dăunători.

În cadrul acestui program-pilot, membrii Gărzii Forestiere Suceava au fost dotaţi şi cu un număr de 47 de tablete, care vor fi folosite pentru eficientizarea activităţii. Dacă programul-pilot demarat la Suceava şi Ploieşti va da rezultate bune, aceste măsuri vor fi extinse la toate Gărzile Forestiere din ţară, mai ales că imaginile obţinute de la înălţime pot fi utilizate foarte bine atât pentru urmărirea evoluţiei în timp a suprafeţelor împădurite, cât şi ca dovadă în diverse situaţii, cum ar fi tăierile ilegale. Drona va mai fi utilizată şi pentru identificarea arboretelor afectate de doborâturi de vânt sau zăpadă, localizarea incendiilor forestiere, precum şi la evoluţia focarelor de infestare cu dăunători. Utilizarea combinată a imaginilor capturate din aer şi a hărţilor forestiere georeferenţiate va permite localizarea şi măsurarea suprafeţelor de fond forestier afectate de perturbări. Imaginile obţinute vor fi corelate şi cu datele din aplicaţia Inspectorul Pădurii.

„Dacă îşi vor dovedi eficienţa, vom utiliza drona şi celelalte dispozitive IT şi în aplicaţii punctuale despre care avem informaţii, cum ar fi fapte care se derulează în fond forestier. Dorim să le surprindem ca probe prin fotografiere sau filmare. În pachetul pe care l-am achiziţionat cu drona este prevăzută instruirea unui număr de 8 persoane din cadrul instituţiei noastre care să poată utiliza acest dispozitiv atât pe raza judeţului Suceava, cât şi pe raza celorlalte patru judeţe de care suntem responsabili.

Pentru a creşte eficienţa utilizării dronelor, Ministerul Mediului Apelor şi Pădurilor ne-a pus la dispoziţie o bază de date cu hărţile georeferenţiate pentru aproximativ 80% din fondul forestier naţional. Aceste hărţi vor fi încărcate pe cele 47 de tablete, tot personalul de control având câte o astfel de tabletă, cu autonomie mare şi dispozitive care pot rula aceste hărţi. Ele vor putea fi folosite în fond forestier pentru identificarea corectă a parcelarului, a poziţiei corecte în care se găsesc sau a poziţiei în care s-au săvârşit anumite fapte ilegale. Corelarea hărţilor georeferenţiate cu imaginile surprinse de dronă va permite o acurateţe mai mare a actelor întocmite de Garda Forestieră şi sperăm ca, odată cu venirea dezgheţului, să putem utiliza noua tehnologie. O astfel de dronă nu poate fi ridicată decât în anumite condiţii meteo“, ne-a declarat inspectorul-şef al Gărzii Forestiere Suceava, Mihai Găşpărel.

După primele două-trei luni de utilizare Garda Forestieră Suceava va informa Ministerul Mediului cu privire la modalitatea de utilizare şi cazurile practice pe care le-a soluţionat cu acest dispozitiv

Drona va fi utilizată şi în situaţii în care sunt alarme în portalul „Inspectorul pădurii“, care este la dispoziţia publicului. În situaţia în care o persoană sesizează o posibilă perturbare în fond forestier, angajaţii gărzii forestiere pot ajunge într-un timp scurt în acel loc, fac filmarea şi pot proba ce s-a întâmplat în acea locaţie.

„Invit persoanele interesate de menţinerea unui fond forestier cât mai puţin lezat de acţiunea umană să consulte acest portal şi, dacă se constată fapte pe care le consideră ilegale sau pot fi semne ale unei tăieri ilegale, să ni le semnaleze pe adresa de email a instituţiei sau la tel verde 0230. 940“, este solicitarea lui Mihai Găşpărel.

Silviu Buculei

Revista Lumea Satului nr. 4, 16-28 februarie 2017 – pag. 48-49

Conform unui comunicat de presă emis de Regia Națională a Pădurilor – Romsilva, volumul tăierilor ilegale în fondul forestier proprietatea publică a statului a scăzut anul trecut la 47.788 de metri cubi, cu 16,27% mai puțin față de anul 2015, când s-au înregistrat 57.080 de metri cubi.

La volumul total exploatat de Romsilva, de 8,58 milioane de metri cubi masă lemnoasă, tăierile ilegale în fondul forestier de stat reprezintă 0,5%.

În total, în fondul forestier de stat s-au efectuat anul trecut 14.825 de controale de fond și 1.642 de controale parțiale.

În plus, angajații Romsilva au fost implicați, alături de alte organe ale statului, în 92.776 de acțiuni de control al circulației materialului lemnos, în urma cărora au fost constatate 1.171 de infracțiuni, 14.698 de contravenții și s-au aplicat amenzi în valoare de 21.323.520 de lei. Totodată, au fost confiscați 28.367 de metri cubi de material lemnos și 10.324 de pomi de Crăciun. Alte 517 controale au vizat instalațiile de debitat materialul lemnos, fiind aplicate amenzi în valoare de 726.000 de lei, 4.340 de metri cubi de material lemnos fiind confiscați.

Anul trecut au fost constatate, în total, 1.214 de infracțiuni silvice, 1.150 dintre acestea fiind în curs de soluționare.

Dintotdeauna, pădurea a reprezentat una dintre cele mai importante și evidente componente ale avuției noastre naționale. Numai că, până în urmă cu mai bine de un sfert de secol, doar silvicultorii realizau că nu este și o rezervă inepuizabilă. Însă, în ultimele decade, tot mai mulți dintre noi am devenit conștienți că fondul forestier nu se poate regenera de la sine. În acest context se desfășoară programele de împădurire ale Regiei Naționale a Pădurilor, Romsilva.

Peste 34 milioane de puieți plantați în 2016

„Multe dintre cele ce se petrec sunt cauza necunoașterii cu adevărat a ceea ce se întâm­plă în silvicultură. Din acest motiv am conceput și am început derularea unui program de educare, în special pentru cei mai tineri, în acest sens. În 2017, acest program se va desfășura la o scară mai mare și va fi foarte vizibil“, ne-a declarat dl Dragoș Ciprian Pahonțu, directorul general Romsilva.

Cu ocazia lansării campaniei de împăduriri din anul 2016, care a avut loc în zona Ocolului Ghimpați, s-a dat startul programului de educare, prin plantarea de către pădurari, împreună cu elevii Școlii Gimnaziale din comuna Schitu, a unei suprafețe de cca 0,55 ha de pădure. Este doar o părticică minusculă din totalul de 3.500 ha, câte sunt programate pentru reîmpădurire în această toamnă. Dintre acestea, 1.471 ha vor fi regenerate natural, restul urmând a fi împădurite artificial. În plus, mai sunt prevăzute lucrări de completări curente pe 211 ha și de refacere pe 258 ha.

Acestea vin să se adauge celor 11.582 ha de pădure regenerate în această primăvară. Per total, anul acesta Romsilva și-a propus să reușească regenerarea a 14.570 ha de pădure, dintre care 8.640 ha pe cale naturală și 5.930 ha pe cale artificială. Pe încă 576 ha pădurea distrusă în urma unor calamități va fi refăcută, iar pe 2.525 ha vor fi completate golurile.

34,2 milioane de puieți produși în pepinierele proprii a folosit Regia Națională a Pădurilor pentru realizarea acestui plan. Costurile se ridică la peste 86 milioane de lei. Banii au fost obținuți prin alocarea unei cote din prețul obținut pentru vânzarea materialului lemnos tăiat.

Pădurile, armă împotriva schimbărilor climatice

Cele mai întinse suprafețe forestiere pe care se desfășoară în această toamnă activități de reîmpădurire se află în județele Tulcea – 712 ha, Dolj – 231 ha și Brăila – 176 ha. Suprafețe importante vor fi împădurite și în județele Ialomița, Călărași și Constanța. După cum se poate observa, se urmărește extinderea pădurilor, cu precădere în zonele din sudul Munteniei și din Dobrogea, cele mai afectate de secetă și arșiță. Conform studiilor specialiștilor, în ultimele decade temperatura medie anuală a crescut cu 0,8°C, ceea ce a provocat schimbări majore în ecosistemele de la noi.

În anii anteriori, în zone foarte sensibile, cum sunt cele din Lunca Dunării și din Delta Dunării, au fost efectuate experimente privind utilizarea unor noi specii sau crearea unor noi combinații de specii în aceeași pădure. Acum, rezultatele sunt transpuse în practică. S-au creat condiții pentru producerea de puieți de salcie selecționată și clone de plopi euroamericani.

Unul dintre principalele obiective urmărite este utilizarea cu precădere a speciilor autohtone și utilizarea celor hibride doar în zone unde acestea au condiții mai bune decât cele tradiționale.

Reîmpădurire, dar nu oricum

O altă chestiune care poate părea măruntă, dar în realitate este foarte importantă, este cea a stabilirii celei mai avantajoase combinații de specii, în funcție de condițiile zonei. Spre exemplu, la Albele, în zona Ocolului Silvic Ghimpați, unde s-a dat startul campaniei de toamnă, specia principală folosită a fost gârnița, specifică zonei. Dar, pentru a-i da un sprijin mai bun în dezvoltare, la fiecare trei rânduri de gârniță a fost intercalat câte unul de meri și peri pădureți, combinați cu sânger. De asemenea, s-a mai introdus, la câte cinci rânduri, și unul de cer. O astfel de combinație face ca puieții din cultura principală să aibă condiții optime de dezvoltare. Pădurea care va crește ulterior va fi una armonioasă, echilibrată și cu o structură omogenă.

Silvicultorii caută, după cum preciza dl Pahonțu, să stimuleze, cât mai mult posibil, regenerarea pe cale naturală a pădurilor, din cel puțin două motive. Primul dintre ele este de natură biologică. Pădurea regenerată pe cale naturală se va autoregla în privința soiurilor și asocierilor. Al doilea considerent este de natură economică. În cazul reîmpăduririlor naturale, costurile sunt reduse semnificativ. O împădurire artificială presupune o serie de operațiuni, unele destul de costisitoare. Se începe cu des­țelenirea terenurilor și scoaterea rădăcinilor vechi. În multe situații, având în vedere că este vorba despre foste păduri, rădăcinile sunt adânci și au dimensiuni deloc neglijabile. Urmează apoi scarificarea tere­nului, după care se realizează o arătură și o discuire, apoi pichetarea. Aceasta din urmă constă în marcarea pe teren a locului fiecărui puiet ce va fi plantat. O parte din aceste lucrări, Romsilva le realizează în regie proprie. Pentru altele, încheie contracte cu prestatori de servicii. Spre exemplu, în toamna anului trecut au fost încheiate contracte pentru lucrări de pregătire a terenului cu 22 de agenți economici, pentru 1.600 ha.

Nu doar suprafața contează

O privire neavizată aruncată pe statistici ar putea duce la concluzia că a te îngrijora de soarta pădurilor românești e doar un alarmism ieftin. La ora actuală, suprafața împădurită a țării noastre se ridică la peste 6,55 milioane ha, conform datelor INS. Adică, aproximativ la fel ca în 1950, de exemplu, când aveam 6,7 milioane ha. Dar suprafețele nu spun totul. În timp ce acum 40 de ani ponderea speciilor ce populau pădurile românești o dețineau esențele tari, valoroase, acum o dețin speciile repede crescătoare. Fagul și stejarul au fost înlocuite de tei, plop și arin, esențe cu o valoare economică redusă. Tocmai de aceea sunt cu atât mai mult de apreciat eforturile Regiei Naționale a Pădurilor și sub aspect calitativ, nu numai cantitativ.

În acest context, noul Cod Forestier, publicat la sfârșitul lunii noiembrie, creează un cadru legislativ care permite o mai mare eficiență a ajutorului pe care Romsilva dorește și poate să-l asigure deținătorilor privați de suprafețe forestiere. Doar în ultima lună, ONG-uri și persoane fizice au primit gratuit de la Regie aproape 180.000 de puieți.

În condițiile în care doar 3,15 milioane ha de pădure din cele 6, 55 milioane, câte are România, se află în proprietatea statului, astfel de colaborări devin de o importanță strategică. Și iată cum revenim la mesajul directorului general Romsilva, care insistă asupra importanței educației silvice!

Alexandru GRIGORIEV

Revista Lumea Satului nr. 1, 1-15 ianuarie 2017 – pag. 48-49

Cu cât se apropie anotimpul friguros, cu atât se întețesc atacurile asupra pădurilor din Prahova. Faptul ne este confirmat și de autoritățile în domeniu, care constată acum noi și noi tăieri ilegale de arbori în mai multe localități ale județului. Potrivit ing. Dumitru Drăgoi, șeful compartimentului de profil de la Direcția Silvică Prahova, pe cele nouă luni din acest an, au fost constatate pierderi de peste 1.250 metri cubi de material lemnos, evaluate la peste 230.000 lei, adică două miliarde lei vechi, pagube nerecuperate de la făptași. Sigur, acum nu au mai fost cazuri de versanți întregi defrișați ca în anii anteriori, când pagubele erau și de câteva ori mai mari. Din fericire, nu au fost afectate nici acele păduri virgine, precum cele de la Valea Doftanei și de la Azuga. Dar fenomenul rămâne îngrijorător!

„Prin acțiunile noastre, comune cu Poliția și cu Jandarmeria, la care se adaugă acum și cele cu nou înființata Gardă Forestieră, tăierile ilegale de arbori au fost diminuate mult. Acestea continuă însă în diferite puncte nevralgice din județ, cu comunități paupere, așa cum ar fi cele de la Dițești-Filipeștii de Pădure, Slon-Cerașu, Plaiul Câmpinei, Drăgăneasa, Verbila, Jugureni, Călugăreni, Vălenii de Munte, dar și cele din orașul Boldești-Scăieni. Aici există o importantă comunitate care trăiește chiar în mijlocul pădurii statului, viața acesteia depinzând mult de sustragerile de lemn. O serie de indivizi certați cu legea taie arborii, în voie, ziua în amiaza mare, arbori, pe care îi sustrag și îi valorifică de la ei de acasă. Vă întrebați ce fac pădurarii noștri? Fac razii, îi prind, le confiscă căruțele, camionetele ori camioanele, motofierăstraiele; unora li se întocmesc acte de contravenție, altora li se fac dosare penale, astfel că unii ajung și la pușcărie. Dar mulți dintre aceștia revin la tăieri ilegale. continuă apoi să fure... Așa se face că o treime din lemnul furat pe ansamblul județului, adică 423 mc, nu poate încă să fie justificat de lucrătorii silvici, iar de recuperarea pagubelor, nici pomeneală.“

Aproape 20.000 ha de pădure, în grija nimănui!

Aflăm apoi astfel de la șeful compartimentului de protecția pădurilor că, în afara celor 90.524 ha de păduri ale statului și ale altora 21.168 ha, păduri ale sătenilor, toate acestea aflate sub protecția Direcției Silvice Prahova, ar mai exista acum și alte circa 20.000 ha de fond forestier, proprietate privată, lăsate mai degrabă în grija nimănui. Aceasta deoarece deținătorii lor fie nu doresc să încheie contracte de prestări servicii cu Direcția Silvică Prahova, fie lasă pădurile în grija nimănui. Deși de aici se fură cel mai mult, nimeni nu reclamă tăieri ilegale de arbori! Iată că în felul acesta înțelegem că pagubele puse pe seama pădurilor din județ sunt și mai mari comparativ cu cele prezentate în statisticile oficiale...

Am dorit să cunoaștem și punctul de vedere al Gărzii Forestiere Ploiești, unitate cu competențe în domeniu, atât în fondul forestier din Prahova, cât și în județele vecine, respectiv, Dâmbovița și Argeș, unde furturile de lemn sunt la fel de mari. Șeful acestei unități, ing. Viorel Mihălcioiu, ne-a declarat că existența acestor păduri ale nimănui continuă să amplifice fenomenul furtului de lemn. Interlocutorul nostru ne mai spune că, din datele pe care le deține, pe ansamblul țării ar fi vorba de cel puțin jumătate de milion de ha de pădure aparținând a peste 800.000 de cetățeni, cei mai mulți neidentificați încă. Este vorba de acei săteni care ar fi primit anumite parcele de pădure, prin anii 1990. Interlocutorul nostru ne mai spune că mulți dintre aceștia nu dețin întreaga documentație necesară și nici nu știu exact nici acum limitele suprafețelor primite. Ca urmare, nici nu pot încheia contracte de pază și de alte servicii cu organele silvice respective.

După legea românească, hoțul de pădure rămâne cu un păcat, iar păgubașul, cu două!

„Situația este foarte complicată, mai arată inspectorul-șef de la Garda Forestieră Ploiești, care adaugă că de aici, de la existența acestor păduri ale nimănui, provin și cele mai multe tăieri ilegale de arbori. Unii dintre deținători ar fi plecați în diferite țări ale Europei și Americii, alții au doar calitatea de moștenitori. Fără forme legale, însă. Garda Forestieră a inițiat o amplă acțiune de identificare a tuturor acestor deținători de păduri particulare, cu probleme, pentru a se intra în legalitate. Acțiunea trenează deoarece și cei identificați nu optează pentru a încheia un contract de pază cu Romsilva. Prin acest contract deținătorul poate obține dreptul de a tăia o anumită cantitate de lemn, anual, pe care unii ar prefera să taie cât vor ei. Și nu după lege. Neavând contract de pază, în cazul furtului de lemn, potrivit legii, păgubașul este obligat să plătească jumătate din cuantumul pierderilor constatate. Așadar, hoțul se alege cu un păcat, dacă este prins, iar păgubitul cu două. Așadar, omul rămâne și fără lemn, și cu obligația să suporte jumătate din pagubă! Ce fel de treabă este asta? Ing. Viorel Mihălcioiu aduce în discuție și o altă problemă care generează acum furtul de lemn din pădure – neputința pădurarilor de a acoperi perimetrul încredințat, dar și de absența depozitelor de lemn de foc de la sate. Practic, oamenii satelor nu au de unde cumpăra lemn de foc, al cărui preț este acum exagerat de mare, de peste 400 lei metrul cub, iar omul are nevoie pentru iarnă de cel puțin 5 mc lemn, afirmă șeful Gărzii Forestiere de la Ploiești!

„S-ar cuveni, mai spune acesta, ca atât administrațiile locale cât și cele județene să găsească acele modalități legale de a oferi sătenilor lemnul de foc necesar pentru perioada iernii. Altfel, jaful din păduri ar putea continua, cu urmări grave.“ În același timp, mai afirmă șeful Gărzii Forestiere Ploiești, se pune și problema asigurării unei încărcări corecte de sarcină a pădurarilor. Astfel că un pădurar, potrivit normelor, ar trebui să aibă în grija sa paza a 1.000 ha în zona de munte și a 200-250 ha în zona de câmpie. În fapt ,aceștia au în grija lor suprafețe de pădure cu mult mai mari! Astfel, nu în toate cazurile nu se poate asigura aplicarea corectă a Codului Silvic.

Cristea BOCIOACĂ

Revista Lumea Satului nr. 21, 1-15 noiembrie 2016 – pag. 46-47

În judeţul Suceava, pădurile se întind pe 449.980 ha, reprezentând jumătate din suprafaţa judeţului şi aproximativ 7% din suprafaţa pădurilor României. Dintre acestea, 345.354 ha (77% din total) sunt administrate de către Direcţia Silvică Suceava, restul fiind administrate de către alte structuri silvice autorizate. În raport cu natura proprietăţii, suprafaţa fondului forestier administrată de către Direcţia Silvică Suceava la data actuală se prezintă astfel: 282.103 ha (82%) – proprietate publică a statului administrată de RNP; 30.888 ha (9%) – proprietatea unităţilor teritorial administrative, administrată de RNP; 29.238 ha (8%) – proprietate privată a persoanelor fizice; 3.125 ha (1%) – proprietate privată a persoanelor juridice, obşti, unităţi de cult.

„Inspectorul Pădurii“ şi „Radarul pădurilor“ au redus furturile de lemn

Odată cu lansarea aplicației „Inspectorul Pădurii“ se pare că arborii din pădurile sucevene vor avea parte de o viaţă mai lungă, iar hoţii de lemn nu vor mai avea succes în afacerea lor. Cu toate că în ultimii 26 de ani furatul lemnului din pădure era o obişnuinţă atât pentru cei care îl prelucrau cât şi pentru cei care îşi asigurau combustibilul pentru încălzirea locuinţelor pe timp de iarnă, noua aplicaţie „Inspectorul Pădurii“, lansată la sfârşitul lunii iulie şi dedicată celor care vor să reclame transporturi ilegale de lemn, alături de sistemul, popularizat sub numele de „Radarul pădurilor“, lansat în 2014, şi nou constituita structură de control Garda Forestieră Suceava, o structură teritorială care are în responsabilitate controlul activităţilor silvice şi de vânătoare în judeţele Suceava, Botoşani, Iaşi, Neamţ şi Bacău, au făcut ca multe transporturi de lemn semilegal sau ilegal să fie depistate şi în judeţul Suceava.

În anul 2015, structurile IPJ Suceava cu atribuţiuni în domeniu au organizat independent sau în cooperare cu celelalte instituţii abilitate 1.177 de acţiuni pentru prevenirea şi combaterea delictelor silvice, fiind verificate 6.652 de obiective – exploatări forestiere, instalaţii de debitat, depozite, târguri, pieţe, oboare, ocoale silvice, mijloace auto. În urma acestor acţiuni au fost înregistrate 320 de dosare penale privind infracţiuni la Codul Silvic, au fost cercetate 98 de persoane suspecte de comiterea unor ilegalităţi în domeniul silvic şi au fost confiscaţi peste nouă mii de metri cubi de lemn cu o valoare de 2.868.600 de lei. Având în vedere specificul judeţului şi în anul 2016 prevenirea infracţiunilor la regimul silvic constituie o prioritate pentru poliţiştii suceveni, periodic fiind organizate acţiuni de control în teren, atât în fondul forestier, la societăţile de prelucrare, dar şi pe drumurile publice, pe rutele de transport al materialului lemnos, astfel încât hoţii de lemn nu se mai simt protejaţi şi încep să aibă frică de lege.

Dăunătorii de scoarţă atacă arborii doborâţi de vijelie

Direcţia Silvică şi Garda Forestieră fac eforturi de protejare a pădurilor din zona doborâturilor de vânt de pe raza Ocolului Silvic Broşteni. Mihai Găşpărel, inspector-şef al Gărzii Forestiere Suceava, spune că, în condiţiile în care valorificarea nu se face în timp optim, există pericolul creşterii pagubelor ca urmare a apariţiei dăunătorilor şi extinderii atacului acestora şi la arborii sănătoşi din preajmă.

În anii 2012 şi 2013, pe fondul secetei şi al căldurilor excesive, capacitatea arborilor de a se apăra de atacurile dăunătorilor a fost puternic afectată. Fenomenul s-a manifestat mai ales în molidişurile aflate în afara arealului lor natural, mai exact la pădurile de răşinoase din zona de şes, plantate în perioada comunistă pentru producerea de celuloză, acolo având o creştere mai rapidă decât în zona de munte, principala diferenţă fiind însă la calitatea masei lemnoase rezultate. În doi ani, aproape 600.000 de arbori au căzut pradă atacurilor de Ips Duplicatus, cele mai afectate fiind ocoalele silvice din zona de deal, unde suprafaţa totală afectată în fondul forestier de stat a fost de 837 ha. Conform documentaţiilor tehnice întocmite de ocoalele silvice şi aprobate de Direcţia Silvică Suceava, suprafeţele goale rezultate au fost împădurite în perioada 2013-2016, soluţiile tehnice adoptate fiind de introducere în compoziţiile de regenerare a speciilor corespunzătoare tipului fundamental de pădure: cvercinee (stejar, gorun) şi fag în amestec cu diverse specii tari, aşa cum existau înaintea introducerii molidului în culturile pentru celuloză.

Furtunile distrug pădurile

Pe lângă tăierile legale, cele ilegale şi natura contribuie la diminuarea suprafeţelor de pădure din Bucovina. O furtună de o forţă neobişnuită a ras de pe faţa pământului în această vară 420 de hectare de pădure în comuna Broşteni. Urgia a durat câteva zeci de minute, vântul având o viteză de peste 120 de kilometri la oră.

Iniţial, autorităţile au ţinut la secret dezastrul, de frica hoţilor de lemne. Conform directorului Direcției Silvice Suceava, Sorin Ciobanu, după evaluarea masei lemnoase doborâte de vânt efectuată de 80 de angajaţi silvici care au inventariat arbore cu arbore pentru a determina volumul de masă lemnoasă afectat de calamitate, se parcurg toate etapele legale în vederea obținerii derogărilor oferite de la prevederile vizând amenajamentele silvice, iar apoi se va trece la valorificarea masei lemnoase în condiţiile legii, la o primă estimare fiind vorba despre o cantitate estimată de 130.000 de metri cubi de material lemnos.

Prăbuşirile de arbori din luna iunie nu constituie un fenomen singular în judeţul Suceava, în vara anului 2002 nu mai puţin de 4 milioane de metri cubi de arbori din pădurile administrate de Direcţia Silvică Suceava, în principal conifere, fiind puşi la pământ de furtuni puternice.

Pagube mari în păduri de-a lungul anilor

Conform publicaţiei „Bucovina forestieră“, de-a lungul timpului natura a mai provocat dezastru în pădurile sucevene.

În perioada 1953-1956, la ocolul Broşteni, pe valea Negrişoarei, a avut loc un atac de Lymantria monacha, care a cuprins câteva sute de hectare de pădure de molid și a distrus sute de hectare de pădure, combaterea insectei fiind făcută de aviaţie cu mari eforturi.

În perioada 1960-1963 pădurile judeţului Suceava au fost afectate de doborâturi din cauza unui vânt puternic, volumul de răşinoase pus la pământ ridicându-se la 1.910 mii de metri cubi. Pe 23 septembrie 1964 un ciclon a dezrădăcinat numai în bazinele Neagra şi Negrişoara din zona Panaci – Broşteni arbori cu un volum de masă lemnoasă de aproape 3.000.000 metri cubi. În septembrie – noiembrie 1964 în pădurile judeţului s-au produs peste 6.000.000 metri cubi doborâturi de vânt. În decembrie 1969, după o perioadă de secetă prelungită, s-au produs în pădurile judeţului 6.000.000 metri cubi doborâturi de vânt în bazinul superior al Moldovei şi în bazinul superior al Sucevei.

Pentru evitarea sufocării doborâturilor de fag şi apariţiei dăunătorilor, au fost luate măsuri ca buştenii rămaşi în pădure în timpul verii să fie păstraţi în acumulări de apă din pâraiele apropiate sau udaţi prin stropire. Cea mai mare calamitate naturală care a afectat pădurile judeţului Suceava a fost cea produsă de zăpada căzută în zilele de 16-19 aprilie 1977. Aceasta s-a lipit de arbori şi, sub greutatea ei, aceştia se rupeau de la diferite înălţimi în funcţie de mărimea coronamentului, de consistenţă şi vârstă.

În urma punerii în valoare, executată în prima urgenţă, a rezultat un volum total de peste 7.800.000 metri cubi, după care au fost extraşi în anii următori, ca produse de igienă, un volum de peste 5.000.000 metri cubi, arbori cu vârful rupt, rămaşi pe picior, la care s-a constatat că lemnul de la nivelul rupturii în jos, pe o porţiune de 1-3 metri, era degradat.

Silviu Buculei

Revista Lumea Satului nr. 17, 1-15 septembrie 2016 – pag. 46-47

Ultimul raport Greenpeace România relevă o cifră de-a dreptul îngrijorătoare despre situația numărului de cazuri de tăieri ilegale de arbori înregistrate de autorități în anul 2015. Astfel, anul trecut s-a înregistrat o creștere la 96 de cazuri pe zi, de la 62 de cazuri în perioada 2013-2014. Astfel, potrivit studiului Greenpeace cu privire la evoluția suprafeței acoperite de păduri din România pentru intervalul 2000-2011, aproximativ 280.108 ha au fost despădurite sau degradate. O actualizare din 2015 a hărții arată că ritmul degradării pădurilor s-a menținut la același nivel în perioada 2012-2014, suprafața totală afectată fiind de 361.068 ha.

Topul „campionilor“ la tăierile ilegale

Potrivit raportului, în cursul anului 2015 autoritățile au înregistrat 34.870 de cazuri de tăieri ilegale, ceea ce reprezintă 96 de cazuri/zi. Acest lucru indică o creștere a numărului de cazuri de tăieri ilegale față de perioada anterioară. Din cele 11.060 de infracțiuni la nivel național, cele mai multe s-au înregistrat în județele: Bacău – 697 de infracțiuni, Argeș – 691 de infracțiuni și Gorj – 676. Primele 3 județe după numărul de infracțiuni (Bacău, Argeș și Gorj) totalizează 18,66% din numărul de infracțiuni înregistrate la nivel național în cursul anului 2015. Potrivit lui Valentin Sălăgeanu, coordonator de campanie al Greenpeace România, „prejudiciul adus mediului din România prin exploatarea necontrolată a pădurilor are două componente: tăierile ilegale și nerespectarea normelor tehnice de exploatare. În multe cazuri, chiar și atunci când exploatarea este legală, aprobată, organizarea șantierului este dezastruoasă. Este nevoie ca atât administratorii pădurilor, cât și organismele de control să impună res­pectarea legii și să amendeze orice abateri. Pădurea nu înseamnă doar copaci, ci este un ecosistem complex care trebuie să fie protejat de efectele lipsei de responsabilitate.“

Județ  Cazuri tăieri ilegale

               2015  2013-2014

Argeș        3087  5851

Vrancea     2893  787

Bacău       1882  3538

Suceava    1616  716

Mureș       1614  3351

Amenzi de milioane de euro

În ceea ce privește gravitatea faptelor, din totalul cazurilor de tăieri ilegale înregistrate la nivel național în anul 2015, 32% dintre acestea au fost încadrate ca infracțiuni pentru care au fost întocmite dosare penale, în timp ce 68% au reprezentat contravenții, pentru care s-au aplicat sancțiuni în valoare totală de 29.673.250 lei, ceea ce înseamnă peste 6,5 milioane euro. Din cele 11.060 de infracțiuni la nivel național, cele mai multe s-au înregistrat în județele: Bacău – 697 de infracțiuni, Argeș – 691 de infracțiuni și Gorj – 676. În legătură cu valoarea contravențiilor aplicate de autorități, pe primul loc se situează județul Argeș, cu amenzi în valoare de 2.704.050 lei, ceea ce reprezintă 9,11% din totalul contravențiilor înregistrate la nivel național. Pe locul doi se situează județul Olt, cu amenzi în valoare de 2.369.000 lei, urmat de județul Ilfov, cu 2.033.500 lei. Primele trei județe totalizează aproape un sfert din valoarea amenzilor aplicate la scară națională în domeniul silvic, respectiv 23,94%.

Radarul Pădurilor, bun dar nu perfect

În data de 8 octombrie 2014 a intrat în vigoare Hotărârea nr. 470/2014 pentru aprobarea Normelor referitoare la proveniența, circulația şi comercializarea materialelor lemnoase, care prevede obligativitatea înregistrării în sistemul online SUMAL a tuturor transporturilor de material lemnos. Legalitatea oricărui transport de material lemnos poate fi verificată de orice persoană printr-un apel la 112. În cursul anului 2015 au fost efectuate 19.946 de apeluri la numărul de urgență 112 pentru a verifica legalitatea unor transporturi de material lemnos. Din aceste transporturi, 3.388 (16,99%) nu erau înregistrare în baza de date a sistemului de prevenire a tăierilor ilegale (SUMAL), conform prevederilor legale. Județul cu cele mai multe apeluri înregistrate este Gorj, cu 2.761 de apeluri, ceea ce reprezintă 13,84% din totalul apelurilor efectuate la nivel național. Acesta este urmat de județele Brașov, cu 1.940 de apeluri (9,73%), și Hunedoara, cu 1.329 de apeluri (6,66%). Județele cu cele mai puține apeluri înregistrate la nivelul anului 2015 sunt: Constanța (14 apeluri), Teleorman (18), Ialomița (20), Brăila (20) și Călărași (26), datele indicând o corelare direct proporțională între numărul de apeluri și suprafața fondului forestier înregistrată la nivelul fiecărui județ. (Raport Greenpeace)

Bogdan Panțuru

Revista Lumea Satului nr. 15, 1-15 august 2016 – pag. 46-37

Pltaforma se adresează persoanelor interesate de mediu înconjurător, care pot raporta direct către autorități orice caz de tăiere de arbori suspect a fi ilegal. Platforma www.salvezpadurea.ro este și un instrument menit să ofere transparență actului de administrare a pădurilor din România, dar și să contribuie la combaterea fenomenului tăierilor ilegale de arbori.

De pe această platormă sesizările vor fi trimise spre ocoalele silvice care au în gestiune pădurile respective și spre știința Gărzilor Forestiere responsabile cu controlul la nivelul județului pe raza căruia s-a făcut constatarea. Pe site vor fi disponibile sesizările deja efectuate, răspunsurile date de autorități și măsurile luate.

Platforma cuprinde informații și instrucțiuni despre cum se poate recunoaște o tăiere ilegală de arbori și ce informații trebuie să colecteze din teren pentru a documenta cât mai bine o sesizare către Ocolul Silvic responsabil și Garda Forestieră.

„Pădurile României sunt amenințate de tăieri ilegale, de exploatări forestiere dezastruoase pentru mediu și de practici silvice iresponsabile. Cine pierde? Noi toți, pentru că pădurile aduc servicii esențiale pentru comunitățile locale, pentru întreaga societate, de la stabilizarea climei, la reglarea circuitului apei și protecția solului. Fără păduri mai bune și mai multe decât cele pe care le avem astăzi nu putem vorbi despre dezvoltare durabilă și o distribuție echitabilă a beneficiilor derivate. Fără implicarea tuturor, fără mai mulți ochi în pădure, nici nu vom vedea cum vom pierde această resursă de mediu esențială pentru viața noastră. ” – Valentin Sălăgeanu, coordonator campania de păduri.

Un proiect al Asociației ViitorPlus pornit de la ideea de a planta și îngriji câte un puiet pentru fiecare nou-născut din țara noastră a început să prindă contur. Cei implicați în această misiune sunt oameni inimoși, cu viziune, dar mai ales sensibilizați de pericolele care pândesc din cauza dezinteresului față de terenurile degradate, aflate în proces de deșertificare sau eroziune. Aceştia speră ca eforturile lor să fie recompensate an de an cu imaginea verde a unor noi suprafețe ajunse la stadiul de masiv. Lucru care se întâmplă deja.

Rezultatele proiectului

Prima campanie de plantări demarată în anul 2008 a dat startul unui fenomen a cărui amploare o vom vedea în timp. Totuși, munca de voluntariat a peste 9.650 de persoane implicate activ în cele 16 campanii, desfășurate în 4 locații, a făcut să înverzească 282.500 de puieți. Din cele 38 ha pe care s-au făcut plantări, 8 ha din Dragoș-Vodă, județul Călărași, împădurite de ViitorPlus au ajuns la stadiul de masiv. Putem spune așadar că avem prima pădure înființată de un ONG din România. Acest lucru a fost posibil și prin susținerea inițiativei de către donatori individuali, companii, alergători, dar și prin organizarea și participarea la evenimente sportive.

„În cadrul proiectului Pădurea copiilor am ales să plantăm numai în sudul țării, în zonele de câmpie, deoarece această regiune este cea mai afectată de lipsa pădurilor. În prezent, suprafața ocupată de păduri este între 2,5 și 5%, în condițiile în care într-o zonă de câmpie se recomandă minimum 2%“, spun reprezentanții asociației ViitorPlus.

Nenumărate semnale de alarmă au fost trase de-a lungul timpului, lipsa perdelelor forestiere din Bărăgan a fost dezbătută de autorități în multe conferințe și întâlniri oficiale, însă fără rezultate remarcabile. Se știe prea bine că absenţa pădurilor din această regiune a determinat apariția fenomenului de deșertificare, reducerea cantităților de precipitații, degradarea solului, schimbarea caracteristicilor florei și faunei specifice zonei. Iar lista problemelor ar putea continua. Din păcate, nu mai este timp. Este imperios ca acum să fie luate măsuri. Până în acest moment asociația ViitorPlus a plantat și îngrijit 4 păduri (Vâlcele și Dragoș-Vodă, județul Călărași, Drăgănești-Vlașca și Poroschia, județul Teleorman) unde s-au folosit atât puieți de talie mare, cât și puieți de talie mijlocie, semimijlocie și mică.

Anul acesta 3 ultramaratonişti – Andrei Roşu, Vlad Tănase și Andrei Gligor – au alergat la două dintre cele mai extreme curse din lume: 6.633 Arctic Ultra, la -50°C (Cercul Polar) și la Marathon des Sables, la +50°C în Deșertul Sahara. Efortul acestor tineri a fost pentru a trage un semnal de alarmă astfel încât oamenii să conştientizeze riscurile la care ne expunem în lipsa pădurilor.

Cum se aleg terenurile

Pentru ca Pădurea copiilor să existe trebuie trecută prima etapă, cea a identificării terenurilor care respectă criteriile de selecție stabilite de proiect. Conform acestor criterii, terenurile trebuie să fie publice, administrate de Consiliul Local, să permită soluționarea unor probleme de mediu cum ar fi: nivelul scăzut de împădurire la nivel de județ, refacerea terenurilor agricole degradate, asigurarea unor perdele de protecție pentru așezări sau terenuri agricole învecinate, stoparea eroziunii de suprafață. De asemenea, se dorește asigurarea în timp a durabilității proiectului prin parteneriat cu Consiliul Local, care își asumă în acest context obligații pe termen mediu și lung, acceptarea acestui gen de inițiative de către comunitatea locală și implicarea ei în acest sens.

Întregul proiect este realizat din fonduri private, provenite de la persoane fizice și companii.

Plantarea nu garantează împădurirea

Așa cum spun inițiatorii proiectului Pădurea copiilor, „crearea unei păduri reprezintă un proces de lungă durată care se întinde pe parcursul a zeci de ani și nu este de ajuns o plantare pentru ca în locul respectiv să se dezvolte o pădure. Angajamentul pe care ni l-am asumat referitor la principiile dezvoltării durabile ne-a determinat să apelăm la experți silvici și împreună am realizat un proiect tehnic pentru fiecare perimetru împădurit“. Așa se face că toate propunerile privind compoziția de regenerare, schema de plantare, numărul de puieți la hectar, tehnologia de plantare, de pregătire a solului vin din partea unor oameni avizați.

Alegerea speciilor de plantare se face în urma unor analize de sol și ținând cont de condițiile naturale ale zonei, astfel încât acestea să poată supraviețui pe terenul respectiv. În plus, se ține cont de procentele din fiecare specie în parte, pentru ca solul să fie îmbunătățit, biodiversitatea stimulată și pădurea să se dezvolte în condiții cât mai bune.

Înhămarea la un astfel de proiect înseamnă asumarea unei responsabilități pe termen lung pentru că stadiul de masiv se atinge după 5-6 ani în funcție de specii, iar până atunci trebuie făcute nu doar lucrări pentru înființare, ci și lucrări de îngrijire (prașile, mulciri) realizate manual sau mecanizat, revizuiri, completări, descopleșiri.

Instalarea pe cale artificială se poate considera încheiată cu succes în momentul în care cultura forestieră se poate dezvolta singură și nu mai necesită lucrări de îngrijire. După constituirea stării de masiv are loc trecerea de la existența izolată, când fiecare exemplar trebuie să învingă acțiunea dăunătoare a unor factori biotici și abiotici, la existența în comun când fiecare exemplar beneficiază de protecția colectivă a arboretului nou format.

„De fiecare dată când ne-am extins am urmărit să facem lucrurile ca la carte, pentru ca zonele plantate să se transforme în păduri“, spuneau cei de la ViitorPlus, iar acest mod de gândire ca și rezultatele palpabile de care cu toții beneficiem – adică cele 4 păduri – a fost recunoscut și de Gala Societății Civile care a acordat asociației ViitorPlus premiul I pentru activitatea desfășurată în 2010 în cadrul proiectului „Pădurea copiilor – Adoptă un copac“.

Patricia Alexandra POP

Revista Lumea Satului nr 11, 1-15 iunie 2016, paginile 46-47

S-a tot vorbit în ultimii ani de tăierile ilegale de pădure, de măsurile ce trebuie luate împotriva acestor acte de vandalism silvic, dar pădurile continuă să fie tăiate într-o veselie. S-a vorbit și se vorbește, în special în mediul politic, că deja această problemă este una de siguranță națională. Avem chiar și un nou Cod silvic care, cel puțin teoretic, ar trebui să limiteze drastic tăierile ilegale. Cu toate acestea...

Zeci de tăieri ilegale pe zi

Poate că ar trebui să luăm exemplul Albaniei, țară în care s-a dat o lege potrivit căreia este infracțiune să tai vreo cracă, ce să mai vorbim de hectare întregi de pădure... Și asta timp de 10 ani de acum încolo. La noi problema este cunoscută de mult. Ultimele cifre oficiale ale Curții de Conturi arată că, în perioada 1990-2011, volumul tăierilor ilegale din pădurile României s-a menținut cu unele fluctuații anuale la un nivel extrem de ridicat. „Analiza volumului tăierilor din această perioadă ne arată un maxim în anul 1992 cifrat la 281.517 mc și un minim de 51.900 mc în anul 2008. (...) Din datele/informațiile prezentate de RNP-Romsilva rezultă că zilnic se exploatează, în medie, 41 ha, din care o mare parte o reprezintă tăierile nelegale/furturile“, se arată în Raportul Curții de Conturi. Potrivit acesteia, în perioada 1990-2011 s-au tăiat ilegal și s-au valorificat peste 80 de milioane mc de lemn. Totodată, autorii documentului estimează că prejudiciul înregistrat ca urmare a tăierilor ilegale se ridică la peste 5 miliarde de euro. „Un calcul în care s-a luat prețul cel mai mic, de 70 euro/mc lemn de foc, ne arată că valoarea acestor tăieri depășește cifra de 5 miliarde euro. Această cifră este departe de a fi cea reală, întrucât cei mai muţi arbori tăiați din pădurile României au luat calea străinătății (către țări din Europa, nordul Africii, India ș.a.) la prețuri cu mult mai mari decât prețul minim stabilit pentru lemnul de foc“, se precizează în document.

Viteza jafului - 3 hectare pe oră

O nouă analiză despre numărul cazurilor de tăieri ilegale de arbori din România, pentru perioada 2013-2014, arată că au loc 62 de cazuri pe zi. Greenpeace România a continuat activitatea de monitorizare a situației tăierilor ilegale de arbori pentru intervalul 2013-2014 și rezultă că au fost înregistrate un total de 45.509 cazuri, ceea ce înseamnă o medie de 62 de cazuri pe zi. „Subliniem faptul că aceste date nu oferă o imagine completă asupra amplorii reale a fenomenului tăierilor ilegale la nivelul întregii țări, de vreme ce rapoartele guvernamentale indică o medie de 8,8 milioane mc de lemn extras ilegal anual, dar investigațiile autorităților competente se referă doar la a 16-a parte din cifra mai sus menționată“, declara Valentin Sălăgeanu, coordonator de campanie al Greenpeace România. Județele care au înregistrat cel mai mare număr de cazuri de tăieri ilegale sunt: Argeș – 5.851 de cazuri (12,85% din totalul cazurilor la nivel național), Bacău – 3.538 de cazuri, (7,77%) și Mureș – 3.351 de cazuri, (7,36%). Județul Argeș a înregistrat cel mai mare număr de cazuri de tăieri ilegale identificate de autorități: 6.458 de cazuri. Potrivit noii cercetări efectuate de Greenpeace asupra suprafeței acoperite cu păduri la nivel național, ritmul distrugerii acestora se menține la un nivel alarmant de 3 ha pe oră. Precedenta hartă publicată în 2012 consemna același ritm.

Concluzia?

Timp de 26 de ani nimeni nu a luat nicio măsură cu adevărat fermă pentru stoparea fenomenului. Și, până la urmă, de ce-am avea nevoie de păduri? Ce contează că se distruge ecosistemul, că avem parte de adevărate cataclisme produse de viituri? Păcat doar că nu ne vom mai putea plimba prin pădure. Mare pagubă... Putem vedea păduri la TV.

Bogdan Panțuru

Acum, în anotimpul friguros, asaltul asupra pădurilor devine tot mai puternic. În Prahova valoarea estimată a pagubelor atinge deja o jumătate de milion de lei. Prefectura judeţului Prahova a trecut la măsuri specifice de stopare a jafului, care atinge proporţii alarmante. Echipe de pădurari şi poliţişti au trecut la acţiune, cu mai mult sau mai puțin folos.

Şeful compartimentului de profil al Direcţiei Silvice, ing. Dumitru Drăgoi, ne spune că la lista „punctelor fierbinţi“, unde furturile de lemn sunt foarte mari, se mai adaugă azi şi alte localităţi, „cu comunităţi sărace“, care dijmuiesc, cu deosebire, parcelele de pădure ale consătenilor lor, neadministrate de către Direcţia Silvică Prahova. Peste 20.000 ha, adică aproape jumătate dintre pădurile particulare, care nu beneficiază de pază organizată! Mulţi dintre răufăcătorii care sunt prinşi ştiu că nu pot păţi mai nimic, că pot scăpa cu o amendă, pe care, bineînţeles, nu o plătesc, nefiind solvabili. Şi atacă apoi, nestingheriţi aproape, pădurea. Nu numai pentru un braţ de lemne, jeluindu-se că nu au ce pune în sobă. Practic, din câte ştiu, ne mai spune interlocutorul nostru, niciun hoţ de lemne nu a ajuns după gratii. Legea este foarte blândă pentru ei.

Potrivit actului normativ în vigoare, Legea nr. 85/2001, ca să devii infractor trebuie să furi nu un arbore, ci cel puţin doi arbori, aşa că dacă acesta se dă prins, scapă uşor şi o ia de la capăt. Sunt localităţi în judeţ, precum Jugureni, Călugăreni, din zona Mizil, Slon-Ceraşu, din zona Vălenii de Munte, Măgureni, Diţeşti, Filipeştii de Pădure, din zona Câmpina, unde zi-noapte se aude doar vuietul topoarelor şi al fierăstraielor. Asta mai ales în pădurile particulare, lipsite de pază. Pădurarii noştri, din ce în ce mai puţini, 172 acum, cu greu pot face faţă asaltului hoţilor de lemn, fiecare având în grijă câte 400 ha de pădure în zona de câmpie şi câte 1.500 ha la munte! Ce trebuie să facem? Să-i convingem urgent pe sătenii deţinători de pădure să vină alături de noi, să încheie contracte de pază, altfel riscă să piardă cam toţi copacii. Din fericire, tăierile ilegale de arbori din fondul de stat, de 90.000 ha, sunt tot mai puţine. Pagubele menţionate nu par să afecteze prea mult Direcţia Silvică, care estimează un profit aproape dublu faţă de programul acestui an. Paguba cea mare este a ţăranilor, care se codesc să plătească costul pazei, să facă contracte cu Direcţia Silvică.

Salvarea vine de la reîmpăduriri

Faptul îl remarcă un specialist de la Direcţia Silvică Prahova, ing. Aurel Costache, şeful compartimentului de profil: „Avem rezultate notabile în acest an. Am făcut plantări noi pe 50 ha şi am asigurat regenerări naturale pe cca 200 ha. Ceea ce ne bucură mult este că acest fenomen s-a reuşit şi în cazul unora dintre pădurile particulare, cu specii valoroase, aşa cum a fost cazul şi la Pădurea Secuianca, de la Izvoarele-Măneciu, unde avem acum o pădure în devenire, care necesită numai lucrări de îngrijire pe care trebuie să le facă sătenii. Asta dacă vor şi dacă au şi bani. Pentru salvarea pădurilor noastre, care reprezintă o mare avere, trebuie să muncim mult să trecem la reîmpăduriri, să punem în aplicare proiecte mai vechi la care am lucrat şi au fost abandonate. Se ştie că în judeţ există în mai multe zone o mulţime de terenuri degradate, altele au fost păduri şi au ajuns păşuni şi izlazuri şi figurează încă ca fond forestier. Aşa cum este cazul şi în zona Urlaţi. Pot fi făcute astfel de lucrări şi cu fonduri europene, prin Măsura 2.1.1. După estimări, există astfel de terenuri pe suprafeţe foarte mari. Între 80.000 ha şi 100.000 ha, care sunt în proprietatea consiliilor locale, a unor cetăţeni sau a altor deţinători. Cu toţii invocă lipsa banilor şi nu prea vor să coopereze cu Direcţia Silvică. Am putea ajunge aşadar la dublarea suprafeţei împădurite a judeţului. Este păcat fiindcă avem suficienţi puieţi din specii valoroase chiar în pepinierele noastre. Nu trebuie uitat faptul că pot fi făcute reîmpăduriri şi prin Fondul de ameliorare.“

La pepiniera centrală de la Beizadele, potrivit datelor comunicate de către şeful acestei unităţi, ing. Sebastian Danielescu, există acum peste trei milioane de puieţi din specii valoroase, precum stejar, fag, gorun, frasin, plop negru, salcie şi altele, puieţi apţi pentru a fi sădiţi chiar încă din această toamnă. Ni se mai spune că pot fi oferiţi puieţi şi gratuit sau şi prin sponsorizări. O adevărată mană cerească pentru toţi aceia care iubesc cu adevărat pădurea.

Cristea BOCIOACĂ

Cel puțin câțiva ani îi trebuie unui copac să crească. Mai puțin de câteva zeci de minute durează să fie tăiat. Și iată că, odată cu pătrunderea zimților în „carnea“ arborelui, clepsidra timpului se întoarce. Fără păduri timpul începe să curgă în defavoarea noastră. Nu mai avem argumente să ne susținem mișelia cu care tratăm plămânul verde și indiferența față de măcelul lui. Cifrele sunt împotriva noastră. Începând cu anul 2005, doar pe Valea Dâmboviței s-au tăiat ilegal aproximativ 1.700 ha, iar defrișările masive de pădure au distrus mii de hectare în zona de sud-est a Munților Făgăraș. Totuși există speranțe. Mlădițele viitorului cresc timid în pepinierele fundației Conservation Carpathia, dar natura trebuie ajutată să se regenereze. În unele locuri rănile sunt mult prea adânci.

Restaurarea ecologică, o prioritate Life+

După asalturi repetate asupra ecosistemelor naturale, natura nu mai are puterea de a se vindeca singură. În Munții Făgăraș exploatarea forestieră necontrolată a distrus părți semnificative ale suprafețelor pădurilor și a afectat chiar și pădurile virgine încă prezente în Valea Dâmboviței. Ecosistemele acvatice și riverane au avut de asemenea de suferit din cauza construirii în 1980 a unei hidrocentrale. Structura râului Dâmbovita şi a afluenților săi a fost atunci modificată. Ce se va întâmpla dacă pădurea, care este vitală pentru conservarea resurselor de apă și protejarea izvoarelor, va continua să fie tăiată? În contextul tuturor acestor mutații antropice, fundația Conservation Carpathia a început un proces lung de restaurare ecologică prin care speră să redea naturii ce i-a fost luat. Cu susținerea financiară obținută în cadrul Proiectului LIFE+ și cu ajutorul financiar al Granturilor SEE/Fondul ONG, fundația a început restaurarea a 400 de hectare defrișate. Proiectul se concentrează pe suprafețele de la Draxin și Bălțatu, unde zone mari au fost tăiate ras în perioada 2005 – 2010. Respectând compoziția naturală a pădurii, au fost plantați aproximativ 466.330 de arbori.

Eroziunea, o rană deschisă a pământului

Defrișarea pădurilor înseamnă mai mult decât dispariția arborilor. Intervenția omului până în inima sălbăticiei are efecte directe și asupra solului. Șenilele utilajelor forestiere creează adevărate ravene care duc în final la eroziune și alunecări de teren. În plus, pe un munte dezgolit de păduri nimic nu mai poate sta în fața avalanșelor. În proiectele sale fundația Conservation Carpathia și-a stabilit linii clare prin care cicatrizează aceste răni deschise ale pământului. Primul pas către restaurarea ecologică presupune realizarea unui studiu al eroziunii formate în urmele utilajelor forestiere din zonele cu tăieri. Apoi, pentru a opri eroziunea solului și pentru a închide ravenele parțial erodate din cauza ploilor și a modului în care lemnul a fost târât de pe versanți până la drumul forestier, se începe refacerea și fixarea solui. Cu ajutorul unui miniexcavator șanțurile formate sunt umplute cu material lemnos rămas de la tăieri, pietre și pietriș. Apoi marginile șanțurilor sunt aduse spre interior, iar umplutura ravenelor este acoperită cu pământ până când solul forestier este stabilizat. Pentru că predispoziția acestor zone spre eroziune poate persista se construiesc apoi baraje artizanale mici, confecționate din ramuri împletite. Acestea au rolul de a direcționa scurgerea apei rezultate din topirea zăpezilor și a ploilor. În plus, permit regenerarea vegetației autohtone.

Pădurea știe mai bine de ce are nevoie

În opinia specialiștilor Conservation Carpathia este foarte important să se păstreze compoziția naturală a pădurii. Din nefericire, spun aceștia, din cauza practicilor greșite de administrare a pădurilor în ultimii 100 de ani, foarte multe specii forestire specifice au fost reduse drastic. S-a optat în schimb pentru transformarea pădurilor în monoculturi de molid. Rațiunea acestor schimbări pare a fi de natură economică. Spre deosebire de alte specii, molidul are puține defecte în creștere (trunchiul este drept și nu prezintă noduri), de aceea este preferat pentru exploatarea masei lemnoase. Prin reintroducerea treptată a speciilor indigene se asigură și refacerea biodiversității. Puieții produși în pepiniere pot fi plantați după ce au crescut cel puțin 30 cm înălțime. Anumite specii, precum frasinul comun, paltinul de munte, scorușul de munte, vor fi ținute doi ani în pepiniere. Puieții de brad și fag obținuți din rege­nerări naturale din pădurile învecinate pot fi plantați din primul an.

Laura ZMARANDA

Direcția Silvică Prahova face parte din cele 28 de ocoale silvice selectate și acreditate pentru a implementa sistemul „Due diligence“. Ce înseamnă această denumire de import pentru păduri ori proprietarii de păduri? Termenul descrie investigarea, examinarea și analiza atentă, sistematică și detaliată a informațiilor legate de o activitate/investiție, un fel de verificare a antecedentelor privind respectivul sector. În cazul pădurilor, sistemul „Due Diligence“ presupune măsuri și proceduri pentru reducerea la maximum a riscurilor privind introducerea pe piață a lemnului recoltat ilegal și a produselor derivate din acesta. El a fost introdus în Europa prin Regulamentul UE 995/2010 propus de Comisia Europeană și aprobat de Parlamentul European, iar România a transpus directiva prin HG 470. Astfel, pentru a urmări trasabilitatea lemnului recoltat din păduri și pentru furnizarea de informații statistice, s-a instituit un sistem informațional integrat de urmărire a materialelor lemnoase, denumit SUMAL, obliga­toriu pentru ocoalele silvice și pentru toți operatorii și comercianții care recoltează, depozitează, prelucrează, comercializează sau efectuează operațiuni de import-export cu materiale lemnoase. Principiul de bază al acestui sistem este acela că materialul lemnos destinat comercializării este urmărit electronic, de la constituirea actului de evaluare a masei lemnoase și până la destinația finală. Direcția Silvică Prahova a implementat sistemul „Due diligence“ la toate nivelurile responsabile cu inventarierea și comercializarea materialului lemnos. Cele 9 ocoale silvice componente au personal specializat care introduce în programul SUMAL datele primare de inventariere a masei lemnoase, generându-se astfel un număr unic pentru fiecare act de evaluare.

Tot la nivelul ocolului silvic sunt operate și autorizațiile de exploatare a masei lemnoase.

Greenpeace România a dat publicității un nou raport care confirmă, dacă mai era nevoie, proporțiile dezastrului din pădurile patriei. Ca mai toate rapoartele din ultimii ani, făcute nu doar de organizația ecologistă, dar și de alte ONG-uri, și acest document elaborat de Greenpeace scoate în evidență creșterea cazurilor de tăieri ilegale de pădure (nicidecum scăderea acestor cazuri, cum ar fi fost normal într-un stat civilizat), dar și neputința autorităților de a face față situației.

45.000 de cazuri

În perioada 2013-2014, prejudiciul cauzat de tăierile ilegale de pădure din România a înregistrat o valoare de aproximativ 52,1 milioane de euro, adică aproape 231 milioane de lei, iar 79% din totalul sumei a fost „localizată“ în județele Cluj, Alba și Maramureș, unde au dispărut cele mai mari cantități de lemn, relevă raportul Greenpeace România. Astfel, potrivit cercetării, în perioada analizată au fost înregistrate 45.509 cazuri de tăieri ilegale de pădure, echivalentul unei medii de 62 de cazuri/zi, în creștere de la 28 de cazuri/zi consemnate între anii 2009-2011, respectiv 50 de cazuri/zi, la nivelul anului 2012. Autoritățile au identificat, astfel, la nivel național, o cantitate de 1.011.892 metri cubi, asociată acestor cazuri de tăieri ilegale, adică 22 metri cubi/caz, în creștere de la 120.836 metri cubi în 2012 și 452.842 metri cubi, în intervalul 2009-2011. „Subliniem faptul că aceste date nu oferă o imagine completă asupra amplorii reale a fenomenului tăierilor ilegale la nivelul întregii țări, de vreme ce rapoartele guvernamentale indică o medie de 8,8 milioane metri cubi de lemn extras ilegal anual, dar investigațiile autorităților competente se referă doar la a 16-a parte din cifra mai sus menționată“, explică Valentin Sălăgeanu, coordonator de campanie al Greenpeace România.

„Campioane“ la număr de cazuri...

Județele care au înregistrat cel mai mare număr de cazuri de tăieri ilegale sunt Argeș – 5.851 de cazuri, (12,85% din totalul cazurilor la nivel național), Bacău – 3.538 de cazuri, (7,77%) și Mureș – 3.351 de cazuri, (7,36%). Județul Argeș a înregistrat cel mai mare număr de cazuri de tăieri ilegale identificate de autorități și în perioada 2009-2011, și anume 6.458 de cazuri. Această evoluție se datorează, potrivit autorităților, trecerii în proprietate privată a unui număr important de păduri, prin procesele de retrocedare, dar și amplificării continue a fenomenului tăierilor ilegale. Potrivit noului studiu efectuat de Greenpeace asupra suprafeței acoperite cu păduri la nivel național, ritmul distrugerii acestora se menține la un nivel alarmant de 3 ha pe oră în condițiile în care precedenta hartă publicată în 2012 consemna același ritm.

Totodată, autoritățile au identificat la nivel național o cantitate de 1.011.892 mc asociată celor 45.509 de cazuri de tăieri ilegale, adică 22 mc/caz. Aceasta reprezintă o creștere de la 120.836 mc în 2012 și 452.842 mc în intervalul 2009-2011. Se observă o mare discrepanță între numărul de cazuri de tăieri ilegale de arbori și volumul de lemn extras ilegal din fiecare județ.

...și la volum

Deși în județele Cluj, Alba și Maramureș s-a înregistrat un număr mai mic de cazuri de tăieri ilegale față de alte județe, s-a constatat însă cel mai mare volum mediu per caz. Astfel, la nivelul celor 3 județe se înregistrează 78% din volumul de lemn tăiat ilegal la nivel național în perioada 2013-2014, județul Cluj înregistrând 37% din volumul total, Alba 23% și Maramureș 18%. „Acest lucru indică necesitatea dezvoltării și implementării de către autorități a unor măsuri suplimentare de control și prevenire a tăierilor ilegale“, cred cei de la Greenpeace. În ceea ce privește prejudiciul, valoarea totală la nivel național în 2013-2014 a fost estimată de către autorități la 230.937.047 lei (aproximativ 52,1 milioane de euro). Ca urmare a volumului mare înregistrat, județele Cluj, Alba și Maramureș prezintă cele mai mari valori medii: 70.189 lei prejudiciu/caz în Alba, 52.742 lei/caz în Cluj și 27.227 lei/caz în Maramureș, cele 3 județe totalizând 79% din prejudiciul cauzat.

Sfaturi pentru reducerea fenomenului

În legătură cu reducerea fenomenului de tăieri ilegale, cred cei de la Greenpeace, „acesta ar putea fi redus prin aplicarea de pedepse mai aspre, ceea ce înseamnă inclusiv încadrarea ca infracțiune a sustragerii de material lemnos, indiferent de cantitate“. În momentul de față, conform legii, dacă valoarea prejudiciului este de până la de 5 ori preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă fapta este considerată contravenție, nu infracțiune, și se pedepsește cu amendă. De asemenea, este necesară o mai bună colaborare între instituțiile cu atribuții de control (Poliție, Garda Forestieră, Jandarmerie) și alocarea de personal suplimentar pentru o mai bună acoperire a fondului forestier, a zonelor izolate, dar și în vederea organizării unui sistem permanent de pază (și pe durata nopții). Ar fi foarte util ca personalul cu atribuții în constatarea și investigarea delictelor silvice din Jandarmerie și Poliție să beneficieze de pregătire de specialitate.

La reducerea fenomenului tăierilor ilegale poate contribui și îmbunătățirea „Radarului Pădurilor“, prin transparentizarea informațiilor și accesul public la amenajamentele silvice.

Programul „Radarul pădurilor“ a fost lansat în toamna anului trecut și este bazat pe un software instalat pe telefoane mobile prin care poate fi urmărită trasabilitatea lemnului. Acest software este instalat pe un smartphone înainte ca lemnul să plece din pădure, iar sistemul generează un cod unic, care este trecut pe avizul de însoțire a lemnului. Orice intrare în sistemul de urmărire a circulației lemnului va lăsa urme și nu va putea fi folosit de două ori același aviz.

Bogdan Panțuru

Cristoph Promberger „Pe termen lung nu există un rău mai mare pe care îl putem face naturii decât acela de a-i tăia pădurile. Vrem sau nu vrem, trăim prin natură. Fără ea nu se poate supravieţui.“

Istoria spune că, pe vremea dacilor, 80% din teritoriul ţării de azi era acoperit de păduri. O fortăreaţă verde, imensă se întindea din câmpie spre dealuri şi mai sus, spre vârfurile munţilor, către cer. Aplecată sub viforul iernii, atinsă de fiorul renaşterii în primăvară, alinată de soarele verii, plânsă de stoluri de ciocli când pioasă se închină toamnei, pădurea a fost dintotdeauna într-o comuniune profundă cu omul. Acelaşi om care astăzi reneagă această legătură. Conştiinţa umană a adormit dezmierdată de susurul perfid al stăpânului absolut al omenirii moderne, banul. Comoara lăsată de daci a început să fie risipită, iar paradisul verde al pământului să se destrame. Pădurile au început să cadă sub secerişul roboţilor de fier, iar  jertfa „ostaşilor verzi“, copacii seculari ai munţilor, a lăsat în urmă răni uriaşe. Răni care nu pot fi acoperite de grămezile de bani câştigate de cei care au sacrificat cu bună ştiinţă pădurile, ci doar de mâna blândă a omului care ştie că, plantând în vârf de munte un pui de brad, va asigura propriului copil şansa la o viaţă curată.

Astăzi doar 30% din suprafaţa ţării mai este împădurită. Pentru orice om îndrăgostit de natură, apropiat de frumuseţile ei, imaginea munţilor dezgoliţi de păduri pe sute de hectare este copleşitoare. Sub impactul emoţional puternic al acestei privelişti, mulţi dintre noi au început să se trezească din amorţire. Bâjbâind prin întunericul propriei ignoranţe, ne-am întors privirea spre paradisul distrus.

Lecţii preţioase despre reconstruirea lui am primit de la fondatorii Fundaţiei Conservation Carpathia, Cristoph şi Barbara Promberger, doi străini cu inimă  de români. I-am cunoscut pe „legionarii“ pădurilor în Săticul de Jos, comuna Rucăr, o comunitate montană restrânsă, cuibărită pe Valea Dâmboviţei, acolo de unde izvorăşte apa preţioasă care adapă Capitala. În urmă cu 20 de ani au lăsat în urma lor ţările natale, state moderne, cu perspective pentru locuitorii săi, pentru a veni în România. O ţară considerată de mulţi săracă, despre care nu ştiau aproape nimic. Doar că este încă un tărâm al lupilor. Fascinaţia pentru aceste animale preistorice i-a adus aici, iar mai târziu au ales şi cu sufletul să rămână. S-au stabilit la Şinca Nouă şi au dat viaţă unui proiect personal prin care şi-au propus să promoveze conceptul de turism ecvestru. În cele două decenii petrecute în România nu au descoperit nici mine de aur, nici resurse de uraniu, cum se zvonea, ci doar o ţară bogată prin munţii ei grandioşi, prin diversitatea florei şi faunei, prin sălbăticia labirinturilor de stuf din Delta Dunării.

Cristoph Promberger spune despre România că are o şansă extraordinară pentru că păstrează încă o comuniune puternică cu natura, chiar dacă în ultima jumătate de secol omenirea a pierdut mult prin îndepărtarea de ea.

Şi iată totuşi că a început un asalt furibund şi asupra ultimei grădini sălbatice a Europei. Odată cu retrocedările terenurilor a început o nouă epocă pentru codrii din România. În călătoriile lor în Parcul Naţional Piatra Craiului, Barbara şi Cristoph au văzut cum pădurile au început să sufere. Preţul vieţii lor a fost stabilit în cash şi nimeni nu părea să fie deranjat. Chipul munţilor a început să se schimbe cu acordul tacit al celor care ar fi trebuit să le protejeze. Hibele sistemului românesc au început să devină tot mai evidente. În lipsa unei reacţii a statutului român faţă de această catastrofă ecologică, Cristoph şi Barbara au început să caute singuri soluţii pentru a salva „aurul verde“ al munţilor, pădurile. În 2010 au înfiinţat Conservation Carpathia, o fundaţie 100% românească a cărei viziune peste zeci de ani presupune crearea unei zone protejate cu natură sălbatică de talie mondială în Sudul Carpaţilor Românești, suficient de mare încât să permită existenţa unor populaţii semnificative de carnivore mari. Principiul care a pus în funcţiune proiectul a fost acela de conservare privată. Cu alte cuvinte, fundaţia a cumpărat suprafeţe împădurite, dar şi defrişate pentru a conserva și restaura ecosistemele naturale. Cu speranţa că vor reuşi să strângă fondurile necesare pentru achiziţia terenurilor, cei doi au început să le vorbească străinilor despre România, despre comorile ei, despre şansa de a conserva în această parte a Europei un paradis verde, un Yellowstone european. Lobby-ul pe care l-au făcut nu a rămas fără ecou. Au reuşit să atragă donaţii către fundaţie şi în cei cinci ani de existenţă au cumpărat aproximativ 16.000 ha (din care 500 ha defrişate). Astăzi acestea sunt incluse în sistemul de protecţie integrală şi păzite de 25 de rangeri. Primele suprafeţe le-au cumpărat chiar în Piatra Craiului. Suma direcţionată doar către achiziţii de terenuri a fost de 40 de milioane de euro, bani cărora li s-au adăugat apoi fondurile – cca 5 milioane de euro – folosite pentru reîmpădurire, combaterea eroziunii, conservare şi refacerea habitatelor naturale pierdute în zeci de ani de nepăsare. Fundaţia şi-a înfiinţat propriul Ocol Silvic, un Fond de Vânătoare, unde în mod paradoxal nu se vânează şi deţine trei pepiniere unde cresc mlădiţele viitorului.

Conservation Carpathia este cel mai mare şi mai amplu proiect de conservare a mediului din întreaga Europă, care înglobează la rândul lui proiecte mai mici. Este însă doar începutul pentru că Barbara şi Cristoph vor să dezvolte o economie verde în jurul comunităţilor montane din zonele pe care le protejează şi vor să le arate românilor că pădurile sunt mai preţioase atât timp cât rămân în picioare. Dacă până acum au rămas „sub radar“, după cum spune Cristoph, au făcut-o doar pentru că nu voiau să înşele aşteptările oamenilor. Însă acum fundaţia este suficient de puternică la nivel naţional încât să poate demara proiecte care să vină nu doar în sprijinul naturii, ci şi al oamenilor. În acest sens vor demara proiecte prin care muntenii vor învăţa cum să îşi câştige traiul demarând afaceri prietenoase cu natura.

Fundaţia şi proiectele ei s-au dezvoltat. O parte din pădurile României au fost salvate. Şi totuşi există mulţi oameni care privesc cu o doză de scepticism intenţiile străinilor. Ca răspuns în faţa posibilelor acuzaţii, Barbara spune că realitatea este cea care se vede. Nu au forţat pe nimeni să-şi vândă terenurile, iar cei care fac donaţii către Conservation Carpathia nu mai au apoi niciun drept asupra banilor. În plus, în statutul fundaţiei scrie foarte clar că, în momentul în care România va avea un sistem de administrare bine finanţat pentru protejarea Parcurilor Naţionale, există posibilitatea ca proprietăţile Conservation Carpathia să fie donate statului. Este însă nevoie de responsabilitate şi de angajamentul ferm că paradisul reconstruit nu va fi din nou distrus. Mesajul fondatorilor fundaţiei este destul de clar: ce fac nu este pentru ei înşişi, nici pentru finanţatorii lor care nu au niciun câştig în afară de satisfacţia de a fi salvat o parte din patrimoniul verde al lumii, ci pentru români. Poate vom înţelege într-un final că există şi gesturi pur altruiste şi că filantropia este până la urmă o consecinţă a lecţiilor primite.

Cu toate aceste lămuriri, familia Promberger este conştientă de faptul că suspiciunile vor continua. Dar ştiu la fel de bine că cei care vor ridica problema proprietăţii private sunt cei care nu cunosc nimic despre fundaţie, cei care au un interes financiar în defrişarea pădurilor (firmele de exploatare lemnoasă) şi în activitatea cărora s-a interpus fundaţia şi uneori chiar şi cei din forurile de decizie care şi-ar dori un câştig personal din implicarea în proiectele ei. Este un joc asumat care nu poate  evitat, spune Cristoph. Conservation Carpathia îşi va continua munca pentru că ultima grădină sălbatică a Europei merită acest sacrificiu.

Laura ZMARANDA

Se pare că străinii, oricare ar fi ei – firme, ONG-uri sau persoane private au făcut o pasiune aproape inexplicabilă pentru pădurile româneşti. Iar explicaţia „inexplicabilului“ ar fi că, după cum spune un raport al unui ONG european, „în România se găsesc ultimele colţuri de natură virgină din Europa.“ De ce a „renunţat“ Europa la păduri? De fapt, nu a renunţat nimeni la păduri, ci le-au tăiat pur şi simplu pentru bani, pentru profit. Iar asta a însemnat şi dispariţia florei, dar mai ales a faunei. Dar nu-i nimic, după ce s-au învăţat minte, acum vin europenii la noi să ne explice cum e cu protecţia pădurilor şi cum poate fi exploatată eficient... Oare?

Charles pune piciorul în prag

Se ştie că, imediat după 1989, pădurile României au trezit interesul unor companii multinaţionale de exploatare forestieră care au reuşit să cumpere zeci şi sute de mii de hectare de codru promiţând investiţii masive, dar şi locuri de muncă. Parţial asta s-a şi întâmplat, numai că unele companii (străine sau nu) au fost implicate, în ultimii 20 de ani, în tăierile ilegale a aproximativ 366.000 ha de pădure. Pentru a stopa fenomenul, o fundaţie patronată de Prinţul Charles al Marii Britanii vrea să cumpere aproximativ 100.000 ha de pădure în România pentru a salva habitatul şi a crea una dintre cele mai mari rezervaţii naturale din Europa, informează cotidianul scoţian The Scotsman. Potrivit jurnaliştilor scoţieni, investiţia va fi făcută 100% cu bani din străinătate. Concret, este vorba de Fundaţia Conservation Carpathia (FCC), o organizaţie nonguvernamentală patronată de prinţul Charles al Marii Britanii, care vrea să cumpere aproximativ 100.000 ha de pădure în România, cu scopul de a o proteja de tăierile masive şi exploatarea forestieră, scrie publicaţia scotsman.com. Cu bani din donaţii, FCC vrea să pună bazele uneia dintre cele mai mari rezervaţii naturale, „un rai al urşilor şi lupilor“. „Zona Carpaţilor româneşti este printre cele mai sălbatice din Europa. Acolo trăiesc carnivore mari şi biodiversitatea este grozavă. Toate acestea sunt acum ameninţate de defrişări şi exploatare, astfel că încercăm să le protejăm pentru generaţiile următoare“, a declarat pentru The Scotsman Christoph Promberger, director executiv FCC.

Miză importantă

Potrivit The Scotsman, miza acestei acţiuni a fundaţiei este cu atât mai importantă cu cât în pădurile din Carpaţi trăieşte mai bine de jumătate din populaţia de lupi şi lincşi din Europa, dar şi majoritatea urşilor bruni de pe continent. Flora şi fauna sunt la fel de variate.

„Este dificil să cumpărăm pădure în România pe de o parte pentru că ne ia foarte mult timp să îi găsim pe proprietari şi, pe de altă parte, pentru că este greu să cumpărăm de la ei sau de la asociaţiile de proprietari. Dar fundaţia a reuşit să se alăture uneia dintre cele mai importante asociaţii de proprietari de pădure şi este posibil să putem adăuga alte 5.300 ha. FCC are, totodată, posibilitatea de a cumpăra câteva proprietăţi mari în Carpaţii de Est“, se arată într-un raport al fundaţiei. Trebuie spus că FCC s-a implicat deja în procesul de salvare a pădurilor încă din 2013, când a început o amplă campanie de eradicare a tăierilor ilegale. Mai mult, fundaţia a achiziţionat deja în jur de 16.000 ha de pădure pentru a le proteja, procesul fiind în desfăşurare. După finalizarea procesului de achiziţii, care poate dura între 10 şi 20 de ani, fundaţia va transforma întreaga zonă într-un parc naţional care va fi donat statului, potrivit FCC.

În momentul de faţă, compania care exploatează cea mai mare suprafaţă de teren din România este IKEA, retailerul suedez de mobilă care a achiziţionat recent 33.600 de ha de pădure de la o firmă suedeză, Greengold, condusă de foştii parteneri ai universităţii americane Harvard în România. Pădurea celor de la IKEA este situată în judeţele Prahova, Buzău, Vrancea, Botoşani şi Bihor.

IKEA devine cel mai mare proprietar de păduri

Ikea a cumpărat în România 33.600 ha de pădure de la o companie privată, în judeţele Prahova, Buzău, Vrancea, Botoşani şi Bihor. De consemnat că aceasta este prima achiziţie de acest fel efectuată la nivel mondial de grupul suedez specializat în retailul de mobilă şi decoraţiuni. În fapt, cele 33.600 ha de pădure au fost achiziţionate de la o firmă suedeză, Greengold, condusă de foştii parteneri ai universităţii americane Harvard în România. Prin această achiziţie grupul suedez devine cel mai mare proprietar de păduri din România.

Astfel, România devine prima ţară în care Ikea Group îşi va coordona singură activitatea de administrare a pădurilor aflate în proprietate, prin intermediul unei companii româneşti, IRI (IKEA Resource Independence, n.r.) Investments SRL, parte din Ikea Group. „Ikea Group a decis să investească în operaţiuni forestiere. Această decizie ne facilitează accesul la materie primă lemnoasă administrată sustenabil (...). Investiţia în păduri este şi o modalitate de a ne diversifica activele. Prin această achiziţie, România devine prima ţară în care Ikea Group îşi va administra propriile operaţiuni forestiere şi ne-am propus să fim un exemplu de management sustenabil al pădurilor“, a declarat Frederik de Jong, preşedintele Consiliului de Administraţie al IRI Investments SRL. Totodată, de Jong a arătat că abordarea Ikea în privinţa administrării pădurilor depăşeşte nevoile imediate ale business-ului pentru a ajuta la schimbarea modului în care pădurile sunt administrate pe termen lung. „În acest moment, eforturile noastre se concentrează pe a ne asigura că toţi paşii necesari sunt făcuţi pentru a administra pădurile în mod responsabil şi pentru a adera la cele mai înalte standarde de management forestier“, a mai declarat presei Frederik de Jong. Grupul ajunge să deţină astfel în România - în premieră mondială - atât resurse de lemn, cât şi o relaţie directă de producţie cu furnizorii locali de mobilă, respectiv produse finite în magazine.

Bani pentru pădurea pe care nu o poţi tăia

Un proiect de hotărâre de Guvern prevede compensaţii de până la 500 de euro/ha pe an pentru proprietarii de păduri cu funcţie de protecţie sau din arii protejate pentru masa lemnoasă pe care aceştia nu o pot recolta. Proiectul este pus în dezbatere de Ministerul Mediului. Proiectul de HG vizează instituirea schemei de ajutor de stat pentru acordarea de compensaţii reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice, necesare acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanţă comunitară Natura 2000. Beneficiarii acestei scheme de ajutor de stat sunt proprietarii de păduri şi asociaţiile de proprietari de păduri pe ale căror terenuri forestiere există restricţii de mediu aplicabile activităţilor forestiere, care sunt stabilite prin amenajamentele silvice. Ajutorul de stat se acordă în cuantumuri maxime de 500 de euro/ha şi pe an în perioada iniţială care nu depăşeşte cinci ani şi de maximum 200 de euro/ha şi pe an în perioada ulterioară, se arată în proiect.

Bogdan Panţuru

Bineînţeles că nu mai există codrul... Sau începe să nu mai existe... Şi asta pentru că a fost defrişat, tăiat, măcelărit, batjocorit şi furat sistematic cel puţin în ultimii 20 de ani. Dar mai cu seamă în ultimii 3 ani. Iar tot acest scandal cu iz de telenovelă, în care personajele principale sunt preşedintele Johannis şi premierul Ponta, a pornit în urmă cu câteva luni. „Telenovela“ s-a numit „Modificarea Codului Silvic“, iar episodul a purtat numele „limitarea achiziţiei/procesării de masă lemnoasă la 30%“.

Debutul telenovelei

Nu vom relua aici „dosarul“ scandalului legat de tăierile ilegale sau de Noul Cod Silvic pentru că presa a inundat spaţiul public cu informaţii despre subiect. Vom face doar un scurt rezumat. La un moment dat, prin luna martie, Preşedinţia a postat pe site-ul propriu opinia primită din partea Consiliului Concurenţei privind la proiectul Codului Silvic în care instituţia apreciază că limitarea achiziţiei/procesării de masă lemnoasă la 30% este o barieră pe piaţa comercializării şi propune eliminarea acestui plafon. Pe scurt, Consiliul îşi argumentează opinia prin faptul că poate fi afectată concurenţa... Cu alte cuvinte, în numele „concurenţei“ România riscă, şi încă foarte serios, să rămână în următorii ani fără „fir“ de pădure. În luna mai a intrat în scenă un al doilea „actor“. Atunci Guvernul Ponta anunţa că DNA a fost sesizată în scandalul defrişărilor ilegale în urma unor rapoarte ale Corpului de Control. Conform documentelor făcute publice, e vorba de 52 de posibile fapte penale comise de firme româneşti şi străine. Apoi, intră în scenă şi un al treilea personaj – opinia publică românească. Astfel, luna trecută, în mai multe localităţi din ţară zeci de mii de români au ieşit în stradă să-şi strige indignarea faţă de defrişările abuzive şi ilegale. Şi, ca în orice telenovelă care se respectă, personajul principal declară solemn că va analiza situaţia.

„Cred că protestul (...) împotriva despăduririlor abuzive este unul perfect legitim. Am hotărât ca această gravă problemă a defrişărilor ilegale să fie pusă pe ordinea de zi a următoarei şedinţe a CSAT. Sunt convins că vom reuşi nu doar să stopăm fenomenul, dar şi că instituţiile statului îi vor identifica şi trage la răspundere pe cei vinovaţi“, a scris Iohannis pe... Facebook. Păi... şi cu „concurenţa“ cum rămâne?

Furtul...

„În România se micşorează bucăţică cu bucăţică una dintre cele mai frumoase zone împădurite din Europa, cea a Carpaţilor. Unele defrişări sunt ilegale. Lemnul ajunge, sub formă de parchet sau peleţi, şi în Germania. (...) În România se fură 4,5 milioane de metri cub de lemn pe an. O dată şi jumătate cât Piramida lui Keops.“ Unde sunt scrise aceste rânduri? În cel mai important ziar din Germania – „Der Spiegel“. Revenind la lucruri „serioase“, dintr-un Raport al Curţii de Conturi aflăm că, numai în ultimii 3 ani, în România s-au furat peste 1.676.779 metri cubi de lemn, dintre care 925.372 mc doar în anul 2013. „Volumul de lemn tăiat ilegal ce apare în cifrele oficiale nu reflectă nici pe departe amploarea fenomenului“, constată inspectorii Curţii, care explică şi modul în care erau „spălate“ tăierile ilegale. Concret, ce spun inspectorii legat de această problemă? „Arborii sunt declaraţi ca fiind afectaţi de factori dăunători, fără a se întocmi documentaţiile aferente sau fără a le supune aprobărilor de derogare. Astfel, în anii 2012 şi 2013 s-a recoltat un volum de 2,7 milioane metri cubi, respectiv 3,6 milioane metri cubi «accidental», din care doar pentru 211.000 mc, respectiv 4,2% din volumul total, au existat aprobări de derogare.“ Ar mai fi ceva de spus? Nu...

De râsul curcilor

După ce televiziunile au prezentat o filmare făcută cu o cameră ascunsă în care reprezentantul unei firme austriece de exploatare a lemnului se declara „pro“ tăieri ilegale, situaţia a explodat. De fapt, diaspora a explodat. Astfel, la mijlocul lunii mai, mai multe ambasade ale Austriei din UE şi Canada au primit scrisori despre practicile unei anumite companii austriece acuzată că „măcelăreşte“ efectiv pădurile României. De asemenea, scrisori au fost trimise şi clienţilor firmei austriece. Scrisorile au fost trimise de peste 30 de ONG-uri şi grupuri informale din diaspora, dar şi din România. Reproducem mai jos câteva pasaje din respectiva scrisoare deschisă adresată ambasadorilor Austriei.

„În atenţia Excelenţei Sale, Domnul Ambasador…

Noi, membri ai societăţii civile şi organizaţii de mediu, am urmărit cu îngrijorare şi stupefacţie video-ul realizat de Environmental Investigation Agency (Agenţia pentru Investigaţii de Mediu), o organizaţie de mediu cu birouri în Statele Unite, la Washington şi la Londra, video în care sunt dezvăluite metodele de lucru ale firmei austriece Holzindustrie Schweighofer, cel mai mare procesator de răşinoase din ţară, care acceptă cu bună ştiinţă şi recompensează chiar, printr-un sistem de bonificaţie, lemnul tăiat ilegal, oferit de un membru al Agenţiei de Investigaţii care s-a prezentat ca fiind investitor. Holzindustrie Schweighofer este o companie cu poziţie dominantă pe piaţa românească a prelucrătorilor de lemn de răşinoase în produse semifinite, având intenţia declarată de a obţine monopolul pe această piaţă, în viitorul apropiat, odată cu începerea activităţii noii fabrici de la Reci, fabrică ce are capacitatea de a prelucra un milion m³ de răşinoase pe an, care se adaugă celor trei milioane m³ care deja sunt procesate în fabricile date în folosinţă anterior. Numele acestei companii apare în mai multe cercetări: anul trecut, în timpul unui control din partea Ministerului Mediului, au fost descoperiţi la fabrica din Rădăuţi 10.000 m³ de buşteni fără acte de provenienţă. (...) Practicile acestei companii nu sunt numai ilegale, aşa cum reiese, fără dubiu, din investigaţia filmată de către EIA, dar şi imorale. Directorul executiv al Holzindustrie Schweighofer a trimis o scrisoare Prim-Ministrului României, prin care îi cere acestuia să schimbe prevederile noului Cod Silvic, ameninţând cu afectarea relaţiilor comerciale dintre Austria şi România, cu sancţiuni din partea Comisiei Europene şi cu procese la Centrul Internaţional de Soluţionare a Litigiilor Stat-Investitor. (...) Nutrim speranţa că statul austriac, pe care îl reprezentaţi, nu aprobă şi nu susţine astfel de practici ale unei companii ce ignoră legislaţia naţională şi europeană.“ Şi asta este doar o mică parte din scrisoare.

Cândva ştiam că „In patria nostra multae silvae sunt?“ Câte mai sunt acum?

D-abia acum le-a picat fisa?

Se pare că unora, în loc să le „pice fisa“, trebuie să le pice mai întâi telefonul din mână. Cu onor aflăm că, recent, un grup de 51 de deputaţi – nu contează din ce partid – au ajuns la concluzia că apa curge, că soarele răsare şi, mai cu seamă, că pământul e rotund... Concret, distinşii parlamentari au depus la Parlament un proiect de completare a Legii Siguranţei Naţionale care prevede ca defrişările ilegale pe suprafeţe mai mari de un hectar se consideră ameninţare la siguranţa naţională. Apoi, potrivit proiectului, „se va considera ameninţare la siguranţa naţională şi exploatarea fără amenajament silvic a pădurilor încadrate în tipurile funcţionale T1 şi T2“. D-abia acum le-a picat fisa? După ce, de ani de zile, zeci de localităţi au fost rase de pe suprafaţa pământului de viiturile produse tocmai de respectivele defrişări? Ilegale sau nu...

Bogdan Panţuru