Barna Tanczos: „Uniunea Europeană impune în următorii ani refacerea a 30% dintre habitatele naturale degradate“

Zonele umede ale planetei ocupă doar cca 3% din suprafața Terrei, dar adăpostesc peste 40% din biodiversitatea planetei. În aceste ecosisteme fragile, păsările și animalele găsesc hrană, refugiu, spațiu pentru a se reproduce. Zonele umede asigură aproape în întregime cantitatea de apă dulce necesară consumului uman la nivel mondial și stochează mai mult carbon decât oricare alt fel de ecosistem. Oamenii de știință susțin că zonele umede stochează 30% din totalul de carbon, adică dublu față de păduri. În 1971, în orașul iranian Ramsar este inițiată Convenția Ramsar, care intră în vigoare un an mai târziu. A fost prima măsură oficială de protejare a zonelor umede ale planetei. De la acel moment și până acum aproape 90% din statele membre ONU, din toate regiunile geografice ale lumii, au aderat la această convenție. În prezent, la nivel mondial s-au stabilit 2.471 de zone umede de importanță internațională, iar suprafața totală a amplasamentelor desemnate este 256.192.356 ha.

„Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor este instituția responsabilă de protejarea ariilor naturale, parcurilor și rezervațiilor naționale, dar și a zonelor umede. Nu există o altă instituție care să își dorească să protejeze aceste habitate care sunt foarte importante, extrem de valoroase și care au suferit foarte mult din cauza intervenției umane. La nivelul Uniunii Europene se discută acum despre noul regulament care va impune statelor membre refacerea habitatelor naturale care sunt pe cale de dispariție sau care au fost distruse. Cu siguranță, zonele umede vor ocupa un loc foarte important în programele statelor membre pentru că, la final, vom avea parte de acea natură neatinsă de om, foarte sensibilă, care trebuie protejată. Trebuie să avem grijă de cele 20 de zone umede desemnate, aflate pe lista zonelor protejate. Prin planurile de management ale Natura 2000 și ale parcurilor naționale, dacă se mai identifică zone umede care sunt valoroase, pot fi trecute sub protecție“, spune Tanczos Barna, ministrul Mediului, Apelor și Pădurilor.

Până în prezent, aproape 90% din zonele umede ale lumii au fost degradate sau distruse. Doar în ultimii 50 de ani, cca 35% din zonele umede au dispărut.  Zonele umede ale Planetei Albastre dispar de trei ori mai repede decât pădurile, avertizează specialiștii Convenției Ramsar în cel mai recent raport, de aceea este nevoie de implementarea unor măsuri urgente pentru protecția acestor arii naturale.

„Pericolul este iminent pentru că, zi de zi, ne confruntăm cu provocări în ceea ce privește protejarea acestor zone. Agricultura pune o presiune foarte mare pe zonele umede și au fost decenii întregi când acestea au fost distruse, fără a avea grija mediului înconjurător. Prin desecări am transformat multe zone umede în terenuri agricole. Acestea sunt necesare pentru că este nevoie de hrană, dar trebuie păstrat un echilibru ecologic. Ne confruntăm deja cu deșertificarea și avem suprafețe de păduri care dispar. Sigur, statele europene membre vor fi obligate să refacă prin inundare zone umede care au fost distruse. Uneori, aceste suprafețe sunt greu de exploatat din punct de vedere agricol și sigur aceste aspecte vor fi pe ordinea de zi a Ministerului Mediului în anii următori. Finanțarea trebuie să vină din fonduri europene pentru că fondurile naționale nu sunt suficiente niciodată. Avem deja programe de finanțare pe care le implementăm, în mod special pentru zone umede“, a declarat ministrul Mediului.

Zonele umede sunt printre cele mai diverse și mai productive ecosisteme, dar cu toate acestea continuă să fie degradate și convertite către alte scopuri. Aceste ecosisteme de care depind atât oamenii, cât și păsările și animalele dispar alarmant, de aceea va trebuie să învățăm să folosim cu înțelepciune resursele extraordinare pe care ni le pun la dispoziție.

„Odată cu apariția noii Directive care impune statelor membre atingerea unui procent de restaurare a habitatelor naturale de 30%, sigur vor fi luate în calcul și zonele umede și sper că aceste acțiuni vor fi finanțate din fonduri europene. Mediul înconjurător nu beneficiază la nivel european de aceeași atenție din punctul de vedere al finanțării precum agricultura. Agricultura are cel mai generos buget la nivel european și pentru subvenții și plăți directe. Programele de mediu sunt finanțate aproape în exclusivitate din bugetul național. Sunt și câteva programe europene, dar cei mai mulți bani vin de la bugetul de stat“.

• „Vom avea o nouă filozofie de implicare a ONG-urilor în aceste activități de protecție a habitatelor naturale, alături de unitățile administrativ teritoriale.“
• „Ultima desemnare de zonă umedă a României s-a întâmplat în 2020, este vorba despre Jijia Iași, cea mai recentă zonă umedă declarat sit Ramsar, iar prima a avut loc în 1991, respectiv Delta Dunării, care este cea mai vastă, mai complexă și mai valoroasă zonă umedă din țară.“
• „În modificările legislative pe care le-am pregătit, Ordonanța de Urgență este pe circuitul interministerial; venim cu această propunere de implicare a autorităților locale, a biologilor, specialiștilor, ONG-uri în managementul ariilor protejate.“
• „Este nevoie de Săptămâna verde în școli, care începe anul acesta, în care să fie prezentate informații despre mediu, păduri, despre gestionarea deșeurilor și responsabilitatea individuală a fiecăruia. Cred că aceste programe ale ministerului vor da roade.“
• „Din evidențele noastre oficiale, suprafața zonelor umede protejate nu s-a redus.“

Laura ZMARANDA

Comunitatea științifică a atras atenția de multă vreme asupra faptului că tiparele meteorologice se schimbă radical și că vectorul principal al acestor modificări este omul. Dacă măsurile implementate pentru a încetini ritmul acesta au fost suficiente este mai mult decât discutabil. Cert este că natura, cu toate forțele ei, ne demonstrează că încă îi suntem tributari. Daniel Alexandru, șeful Laboratorului de Agrometeorologie din cadrul Administrației Naționale de Meteorologie, are câteva mențiuni importante referitoare la acest subiect.

Fermierii trebuie să își adapteze activitatea la schimbările climatice

Reporter: Când vorbim despre schimbările climatice ni se prezintă tot felul de scenarii apocaliptice. Cum se văd aceste schimbări prin prisma omului de știință?

Daniel Alexandru: Schimbările climatice nu sunt recente, ele au început încă de acum 20 de ani. Este important însă ca de fiecare dată când facem referire la acest lucru să observăm faptul că inclusiv în România perioada climatică și orarul anotimpurilor și-au schimbat configurația. Și asta nu neapărat prin prisma evenimentelor care au loc pe parcursul unui an, ci prin prisma faptului că există aceste fenomene meteorologice extreme care au influență asupra unor sectoare economice, cum este, spre exemplu, agricultura. Acest lucru se manifestă preponderent prin apariția unor fenomene meteorologice periculoase cum ar fi grindina, temperaturi foarte ridicate prin comparație cu rezistența plantelor, lipsa precipitațiilor precum și coroborarea acestor componente. Lipsa precipitațiilor și a apei în sol, precum și apariția temperaturilor foarte ridicate generează foarte mari neplăceri în agricultură. Schimbarea nivelului de temperatură, diurn și nocturn, adică diferența și amplitudinea dintre zi și noapte în ceea ce privește temperaturile (au început să apară tot mai des astfel de diferențe) are o influență negativă în ceea ce privește dezvoltarea culturilor. La fel, odată instalat fenomenul de secetă, atât la nivel atmosferic, cât și la nivelul solului – seceta pedologică – acesta are acțiune directă și indirectă asupra evoluției plantelor. Din aceste considerente există planuri privind adaptarea la condițiile climatice pentru toate sectoarele economice, printre care și agricultura. Astfel, fermierii și alți vectori importanți din acest sector pot lua măsurile necesare pentru a-și adapta structura culturilor la aceste schimbări climatice.

Nu există un echilibru în ceea ce privește producerea de energie și alte resurse

Rep.: Ce anume a accelerat ritmul schimbărilor climatice?

D.A.: Activitatea umană a contribuit la această accelerare. Practic, atunci când vorbim despre aceste schimbări climatice se face o referire la condițiile climatice actuale raportate la condițiile climatice inițiale.

Adică înainte de anul 1900, când a început procesul de industrializare la nivelul țărilor cele mai dezvoltate la acea vreme. Practic, ritmul civilizației nu ia în considerare implicațiile asupra naturii și a mediului. Gazele cu efect de seră sunt principala cauză a schimbărilor climatice. Nu există un echilibru în ceea ce privește producerea de energie și alte resurse. Inclusiv agricultura contribuie la producerea gazelor cu efect de seră prin aplicarea îngrășămintelor și a tuturor genurilor de pesticide. Acestea au o acțiune remanentă în sol, ajung în pânza freatică și ulterior în izvoare și în sursele de aprovizionare cu apă. Este un efect indirect pe care omul îl are asupra naturii și care, în timp, a contribuit la deteriorarea condițiilor pe care natura ni le asigură. Felul în care ne comportăm față de sol, de păduri și modul în care înțelegem să nu poluăm natura sunt foarte importante. Toate astea au dus la apariția unor astfel de fenomene climatice și este deja confirmat faptul că acestea au o frecvență mult mai ridicată în ultima perioadă. Spre exemplu, în prezent fenomenul zăpezilor foarte târzii, din luna martie sau aprilie, a devenit foarte frecvent și afectează direct toate sectoarele economice și alte ramuri directe care derivă din acestea.

Previziunile meteorologice pe termen lung sunt un hazard

Rep.: În ce măsură restricționează aceste schimbări climatice și modul lor imprevizibil de succesiune realizarea previziunilor meteorologice?

D.A.: În general, previziunile de durată scurtă și medie sunt cele care au un grad de realizare foarte mare. Gradul de realizare a previziunilor pe o perioadă mai mare de o lună se reduce cu 65%. Pentru că, așa cum am spus, există aceste fenomene meteo extreme care pot apărea într-o perioadă foarte scurtă  și care modifică tot ceea ce s-a previzionat pe o anumită perioadă de timp.

Anul acesta, în lunile mai și iunie au fost cantități de precipitații foarte mari care au avut efecte negative în sectorul agricol. Deși era nevoie de umiditate pentru culturile care se aflau în sol, efectele excesului de apă au fost mai degrabă negative pentru că au coincis cu perioada în care avea loc maturarea completă a culturilor cerealiere de toamnă. Chiar dacă s-au obținut producții mari, excesul de apă a dus la deprecierea boabelor și la angrenarea unei serii de agenți patogeni care au contribuit atât la scăderea calității produselor la recoltare, cât și la deprecierea produselor depozitate ulterior și la momentul desfacerii lor pe piață.

• În ultimii ani, într-adevăr, în afara perioadei de vară, când era un lucru comun lipsa precipitațiilor, acum acest fenomen se înregistrează încă din primăvară și este prezent apoi și în toamnă. Acest lucru afectează atât culturile de toamnă, cât și pe cele din primăvară.

• În decada 2000-2010 fenomenele meteo extreme aveau o anumită frecvență, dar în ultimii zece ani numărul aparițiilor lor a crescut foarte mult. Seceta apărea, în mod normal, în regiuni precum Dobrogea, Oltenia, deci se manifesta preponderent în zona sudică a țării, dar în ultimii 5-6 ani acest fenomen se face simțit și în zona nordică a țării.

  ---

Laura ZMARANDA

MAI JOS REPORTAJUL VIDEO

Îmi spunea nu demult un prieten că „ar fi grozav să știm mai multe despre natură, să recunoaștem păsările după cântecele lor, să cunoaștem mai multe despre copacii la umbra cărora ne odihnim...“

Spusele lui mi-au amintit de o scenă care m-a surprins grozav și m-a adus cu picioarele într-o realitate pe care uneori mi-e greu să o accept. O copilă de 12-13 ani, „emancipată“ de traiul în București, la zi cu toate cunoștințele despre tehnologiile puse la dispoziție de telefoanele mobile de ultimul răcnet, se minuna toată la vederea unei șopârle despre care credea că este... pește. Era prima oară în viața ei când vedea o astfel de vietate. Și prima oară pentru mine când am conștientizat cu adevărat cum sunt copiii de azi. Privați de lumea reală în care trăim. Captivi într-o lume virtuală care de cele mai multe ori nu dă doi bani pe sentimente și unde au toate șansele să își piardă personalitatea. Cred că puțini înțeleg că acolo se petrece o dictatură care răpește copiilor șansa de a se descoperi pe ei înșiși.

Și lumea asta superbă care își desfășoară forțele în jurul lor. Este o depersonificare în masă. M-am întrebat dacă există vreo salvare pentru copiii care își irosesc zilele privind într-un monitor inert și lipsit de emoție. Dacă există vreo cale de mijloc, vreo șansă de a-i recuceri. Și am constatat că nu sunt singura care își pune aceste întrebări. Că există oameni care au înțeles reversul medaliei și încearcă să transforme tehnologia într-un aliat al copiilor.

Mi-a atras atenția o informație despre aplicația mobilă PlantSnap prin care poți identifica plantele, florile, copacii, cactușii și ciupercile. Ideea acestei aplicații îi aparține lui Eric Ralls, un antreprenor îndrăgostit de natură. Într-una dintre vizitele sale la un prieten a descoperit o plantă pe care nimeni, nici măcar inteligența artificială, nu o putea identifica. Așa a început totul, iar astăzi aplicația PlantSnap poate recunoaște până la 90% dintre toate speciile de plante și pomi cunoscute din aproape fiecare țară. În baza de date a aplicației sunt înregistrate 316.000 de specii și 90 de milioane de imagini. Cum funcționează aplicația? Simplu. Este suficient să fie instalată pe telefonul mobil, să faci poză unei plante și, prin recursul la baza de date, aceasta va fi identificată.

S-a creat o șansă care trebuie exploatată corespunzător. S-a făcut o punte pe care o putem folosi pentru a reveni la realitate.

(L.Z.)

Permiteți-mi să încep anul 2018 cu o confesiune. Sunt îndrăgostită iremediabil de natură. Și sper că și voi. Pentru că în asta stă șansa de a proteja ultimele bastioane ale sălbăticiei. Prin interviul de față natura primește dreptul la replică. Ovidiu Neculai Bufnilă, purtător de cuvânt al Societății Ornitologice Române ne-a vorbit despre proiectele anului 2018. Îmi ridic pălăria în fața muncii oamenilor care pledează pentru protecția păsărilor.

„Constituții“ pentru ariile protejate

— Ce priorități are Societatea Ornitologică pentru anul 2018?

— Primele două mari priorități sunt planurile de management pentru ariile naturale protejate care se află în custodia noastră și care sunt deja implicate în proiecte europene. Realizăm „constituțiile“ pentru aceste arii. Biologii identifică măsurile de conservare necesare pentru tot ce mișcă în aceste arii, de la plante la păsări, amfibieni, reptile și mamifere și apoi le discutăm cu factorii implicați. Este vorba de armo­nizarea protecției naturii cu dezvoltarea propusă de comunitățile locale, ne dorim ca natura să fie protejată în timp ce oamenii prosperă. Fie că vorbim de agricultori, de piscicultori, vânători sau autorități locale, specialiștii SOR vor avea discuții cu toți aceștia. Iar acest lucru va umple agenda pentru câteva sute de biologi cu ore de teren, concluzii, dezbateri. Vor urma seminare, tabere pentru copii, vor fi acțiuni pentru toți angajații.

Școli prietenoase cu natura

— Știu că sunteți implicați și în proiecte care au o componentă extrem de importantă, și anume educarea copiilor.

— Legat de cei mici, continuăm două proiecte destinate lor. Primul este Școli Prietenoase cu Natura, program în care avem de la an la an tot mai multe școli, grădinițe și palate ale copiilor. În cadrul lui, realizăm și monitorizarea primăverii, prin programul Spring Alive, când cei mici ne semnalează sosirea a cinci specii de păsări în România: barza albă, rândunica, drepneaua neagră, cucul și prigoria. Un alt proiect permanent care li se adresează lor, dar și celor care sunt la început de drum în pro­tecția naturii și a păsărilor este Expediția Națională SOR. Peste 120 de persoane merg anual alături de specialiștii SOR în Delta Dunării, pentru a învăța ce specii de păsări sunt aici, dar și pentru o adevărată școală de biologie. Participanții au ocazia să vină și să învețe tainele Deltei de la biologii SOR prin tot felul de activități: de la plimbări pe canale la observațiile unor păsări precum codalbii.

România prinde aripi

— Proiectele anterioare vor avea continuitate și anul acesta?

— Proiectul „România Prinde Aripi“, pe care l-am extins plecând de la București, devine ușor-ușor tradiție. Amplasăm hrănitori de iarnă pentru păsări, cuiburi artificiale și panouri informative în orașele din România. Am ajuns deja la un număr de 14 orașe, dar căutăm finanțare și pentru altele, am vrea să fim prezenți în toate parcurile din orașele reședințe de județ. Măcar aici. În același timp, instruim proprietarii de grădini cum să le amenajeze pentru a fi mai prietenoase cu natura, de la arici la păsările sălbatice. Nu am uitat nici de prima aplicație mobilă destinată păsărilor. „Uite Barza“ va intra în al doilea an, iar cu sprijinul Enel vom face un nou recensământ al berzelor albe. Alături de voluntari vom reuși să monitorizăm cele mai cunoscute păsări din România, astfel încât să le putem proteja mult mai eficient. Nu e ușor, dar ne-am asumat și misiunea de a schimba mentalități, de a educa. De aceea pagina de Facebook și site-ul SOR rămân un punct de educație. Vrem ca lumea să știe că bufnițele nu aduc ghinion și nu ucid pe nimeni, iar cei care iau un pui de pasăre acasă trebuie să conștientizeze că nu fac bine, ci îi fac un rău. Nu avem un centru de reabilitare a păsărilor sălbatice rănite, dar le vom oferi mereu consultanță celor care au găsit o pasăre cu probleme și care vor să o ajute.

„Din toate activitățile de mai sus, la un moment dat apar și aspecte pe care ni le dorim tot mai des: descoperirea unor noi specii de păsări pentru fauna României, plante care se credeau pierdute sau a unor specii noi. Cât timp vom fi pe teren, vom lucra și sperăm să avem tot mai des întâlniri de acest gen. Iar, dacă tot vorbim de teren, vom discuta mereu și de combaterea unui flagel – braconajul. Echipele de biologi de la SOR vor raporta mereu autorităților ce se întâmplă când întâlnim braconieri, vom arăta aceste cazuri opiniei publice. Fie că discutăm de pițigoi confundați cu ciocârliile, fie că discutăm de sticleți capturați pentru colivii, SOR va combate aceste practici“ – Ovidiu Neculai Bufnilă

Laura ZMARANDA

Milioane de ani de evoluţie stau în spatele omului civilizat de acum. Milioane de ani în care conştiinţa umană şi-a dezvăluit abisurile şi a dat omului diferite înfăţişări. Şi după chipul lui s-a schimbat şi locul pe care acesta l-a stăpânit. Însă niciodată la fel de mult ca acum. Omul modern a renunţat să mai creadă în magia Planetei Albastre. Vasile Ghica spunea că natura a devenit acel Paradis regăsit din care vrem neapărat să ne autoalungăm. Ce trist!

Pământul a obosit să lupte cu înverşunarea omului de a-l distruge. Un proverb indian spune că numai atunci când ultimul copac va cădea, ultimul râu va fi otrăvit şi ultimul peşte va fi prins, vom realiza că de fapt nu putem mânca bani. Abia atunci vom regreta „natura care ştie să se dăruiască tuturor şi cu decenţă“, „natura care a ştiut să facă şi din ciulini o capodoperă“ – Vasile Ghica.

Să răscolim în sufletul nostru după acele amintiri care dovedesc că suntem firimi­tură din natură, că nu putem trăi dacă această legătură se va destrăma. Să trăim în armonie cu arborii care ne dăruiesc necondiţionat oxigenul, cu apa care ne răcoreşte trupul, cu animalele sălbatice ale pădurilor. Să încetăm lupta, să înţelegem că este mai ieftin să salvăm planeta decât să o distrugem. Închide ochii, om drag, şi simte vibraţia pământului. O să vezi că are acelaşi ritm cu bătăile inimii tale!

Text: Laura Zmaranda

Foto: Silviu MATEI

Lumea este mai mult decât aparenţa pe care o acceptăm ca realitate. Este un univers al energiilor, al conexiunilor nevăzute între toate vieţuitoarele şi plantele pământului. Este alegerea noastră dacă vrem să facem parte din această armonie. Să ascultăm, totuşi, glasul sufletului, căci el cunoaşte aceste lucruri, şi chiar pe cel al ştiinţei, care a început să recunoască acest adevăr. Una dintre preocupările ei a fost aceea de a afla dacă plantele au suflet. S-au făcut experimente în care s-au montat aparate electrice de mare fineţe care au înregistrat impulsurile emise de plante. Astfel s-a confirmat că plantele recunosc omul care le-a îngrijit sau care le-a rănit. Aceeași știință modernă ne spune astăzi că îmbrățișând copacii ne conectăm la o sursă de energie vindecătoare.

Există chiar și o legendă care spune că atunci când Iisus a murit pe cruce, tot ce era viu a fremătat și că atunci copacii au făcut un jurământ. Să plângă, să sufere după Iisus și să le slujească oamenilor dăruindu-le energie purificată. Cumva misticul s-a contopit cu știința, iar astăzi dendroterapia, o terapie alternativă, holistică ne îndeamnă să îmbrățișăm copacii pentru a ne vindeca. Studiile oamenilor de știință au arătat că interacțiunea cu propriul copac este nu doar energetică, ci și emoțională. Astfel, copacul devine prieten al omului, iar după o despărțire lungă acesta reacționează fizic prin apariția unor muguri proaspeți. Să privim așadar spre copaci cu alți ochi. Pentru că nu știi care dintre ei îți poate deveni prieten!

Cel puțin câțiva ani îi trebuie unui copac să crească. Mai puțin de câteva zeci de minute durează să fie tăiat. Și iată că, odată cu pătrunderea zimților în „carnea“ arborelui, clepsidra timpului se întoarce. Fără păduri timpul începe să curgă în defavoarea noastră. Nu mai avem argumente să ne susținem mișelia cu care tratăm plămânul verde și indiferența față de măcelul lui. Cifrele sunt împotriva noastră. Începând cu anul 2005, doar pe Valea Dâmboviței s-au tăiat ilegal aproximativ 1.700 ha, iar defrișările masive de pădure au distrus mii de hectare în zona de sud-est a Munților Făgăraș. Totuși există speranțe. Mlădițele viitorului cresc timid în pepinierele fundației Conservation Carpathia, dar natura trebuie ajutată să se regenereze. În unele locuri rănile sunt mult prea adânci.

Restaurarea ecologică, o prioritate Life+

După asalturi repetate asupra ecosistemelor naturale, natura nu mai are puterea de a se vindeca singură. În Munții Făgăraș exploatarea forestieră necontrolată a distrus părți semnificative ale suprafețelor pădurilor și a afectat chiar și pădurile virgine încă prezente în Valea Dâmboviței. Ecosistemele acvatice și riverane au avut de asemenea de suferit din cauza construirii în 1980 a unei hidrocentrale. Structura râului Dâmbovita şi a afluenților săi a fost atunci modificată. Ce se va întâmpla dacă pădurea, care este vitală pentru conservarea resurselor de apă și protejarea izvoarelor, va continua să fie tăiată? În contextul tuturor acestor mutații antropice, fundația Conservation Carpathia a început un proces lung de restaurare ecologică prin care speră să redea naturii ce i-a fost luat. Cu susținerea financiară obținută în cadrul Proiectului LIFE+ și cu ajutorul financiar al Granturilor SEE/Fondul ONG, fundația a început restaurarea a 400 de hectare defrișate. Proiectul se concentrează pe suprafețele de la Draxin și Bălțatu, unde zone mari au fost tăiate ras în perioada 2005 – 2010. Respectând compoziția naturală a pădurii, au fost plantați aproximativ 466.330 de arbori.

Eroziunea, o rană deschisă a pământului

Defrișarea pădurilor înseamnă mai mult decât dispariția arborilor. Intervenția omului până în inima sălbăticiei are efecte directe și asupra solului. Șenilele utilajelor forestiere creează adevărate ravene care duc în final la eroziune și alunecări de teren. În plus, pe un munte dezgolit de păduri nimic nu mai poate sta în fața avalanșelor. În proiectele sale fundația Conservation Carpathia și-a stabilit linii clare prin care cicatrizează aceste răni deschise ale pământului. Primul pas către restaurarea ecologică presupune realizarea unui studiu al eroziunii formate în urmele utilajelor forestiere din zonele cu tăieri. Apoi, pentru a opri eroziunea solului și pentru a închide ravenele parțial erodate din cauza ploilor și a modului în care lemnul a fost târât de pe versanți până la drumul forestier, se începe refacerea și fixarea solui. Cu ajutorul unui miniexcavator șanțurile formate sunt umplute cu material lemnos rămas de la tăieri, pietre și pietriș. Apoi marginile șanțurilor sunt aduse spre interior, iar umplutura ravenelor este acoperită cu pământ până când solul forestier este stabilizat. Pentru că predispoziția acestor zone spre eroziune poate persista se construiesc apoi baraje artizanale mici, confecționate din ramuri împletite. Acestea au rolul de a direcționa scurgerea apei rezultate din topirea zăpezilor și a ploilor. În plus, permit regenerarea vegetației autohtone.

Pădurea știe mai bine de ce are nevoie

În opinia specialiștilor Conservation Carpathia este foarte important să se păstreze compoziția naturală a pădurii. Din nefericire, spun aceștia, din cauza practicilor greșite de administrare a pădurilor în ultimii 100 de ani, foarte multe specii forestire specifice au fost reduse drastic. S-a optat în schimb pentru transformarea pădurilor în monoculturi de molid. Rațiunea acestor schimbări pare a fi de natură economică. Spre deosebire de alte specii, molidul are puține defecte în creștere (trunchiul este drept și nu prezintă noduri), de aceea este preferat pentru exploatarea masei lemnoase. Prin reintroducerea treptată a speciilor indigene se asigură și refacerea biodiversității. Puieții produși în pepiniere pot fi plantați după ce au crescut cel puțin 30 cm înălțime. Anumite specii, precum frasinul comun, paltinul de munte, scorușul de munte, vor fi ținute doi ani în pepiniere. Puieții de brad și fag obținuți din rege­nerări naturale din pădurile învecinate pot fi plantați din primul an.

Laura ZMARANDA