Cred că am observat cu toții nepăsarea autorităților și, implicit, a oamenilor în privința „gunoiului“.

Deși ni se oferă în prezent sute de milioane de euro din partea Uniunii Europene pentru o reformă în acest domeniu „murdar“, tot întârzie să apară rezultate cu adevărat vizibile.

Analiștii spun că ne plasăm, din păcate, pe un loc codaș în Europa, venind în același timp cu argumente și idei inovative care ar putea scoate România dintre… gunoaie. Acestea, deși par a fi fără valoare, ar putea crea, printr-o bună gestionare și organizare, adevărate industrii de sortare, prelucrare / reciclare și astfel s-ar obține bunuri mai puțin poluante, bio.

Pe plan local se fac totuși investiții în stații de sortare sau gropi de gunoi conforme standardelor impuse la Bruxelles… Dar prea puține, motiv pentru care încă întâlnim mai peste tot munți de gunoaie.

Nefiind impuse niște reguli și sancțiuni stricte, oamenii cu greu se schimbă și, totuși, omul este cel de la care trebuie să înceapă totul. El creează, el distruge, el salvează și, mai ales, el decide. Dacă fiecare dintre noi am fi mai atenți când ne gândim să aruncăm pe jos ambalaje, doze de suc sau gumă de mestecat, pe zi ce trece am avea orașe, sate și chiar țara întreagă mai curate.

De multe ori ni se spune că noi, românii, în loc să începem cu participarea fiecăruia dintre noi la acea schimbare pe care toți ne-o imaginăm și ne-o dorim, mai degrabă am vrea să fie cineva care ne poate îndeplini dorințele și să înfrunte toate provocările și obligațiile interne sau externe ale statului.

Cu siguranță, nu sunt politicienii cei mai buni oameni de pe planetă însă, dacă fiecare dintre noi ne-am schimba perspectiva de gândire și am ajunge la un compromis în care toți să urmăm o paradigmă anume, și ei s-ar schimba. Contrar, dacă nu ne vom schimba, lucrurile vor stagna, iar noi ca nație vom înceta să evoluăm.

Acum, întorcându-mă la principalul subiect al articolului, despre peturi și gropi de gunoi, o să menționez un exemplu din viața mea de copil. Pentru că am avut oportunitatea de a călători atât prin țară cât și în afara ei, am observat diferența de infrastructură în privința gunoaielor, precum și a modului în care locuitorii de prin alte locuri percep subiectul curățenie.

În București, orașul în care de altfel m-am și născut, am observat în timpul unei plimbări cu autobuzul, pe unul dintre principalele bulevarde ale orașului, mașini care staționează și din care țâșnesc parcă dintr-o dată pachete de țigări sau mucuri de țigară, ambalaje, hârtiuțe și altele. Curios, nu?

Deși orașul în zonele aglomerate are multe spații de depozitare a gunoiului, el tot nu este curat. De ce? Este o altă întrebare la care aș da tot eu un răspuns. Este vorba de om și calitatea, educația lui.

Păi, iată, oamenii aceștia cauzează fenomenul „străzilor murdare“. Soluții sunt, precum camere de luat vederi amplasate în puncte cheie, care să îi surprindă pe cei care aruncă pe jos, sau avertismente pentru a preveni repetarea gestului. Bugetul local ar crește considerabil prin aplicarea unor sancțiuni, dar mai importantă este educarea în scopul dobândirii unui comportament civilizat, „împrietenindu-ne“ astfel, din ce în ce mai mult, cu mediul înconjurător.

Presupunând că statul ar reinvesti banii obținuți din sancțiuni, fiecare dintre noi ar avea o viață mai curată într-un mediu curat, astfel că zicerea „faci bine, primești bine“ s-ar dovedi eficientă și realistă.

Alex OPREA-BANU (15 ani)

Copyrights © Lumea Satului

Redacţia:

Str. Moineşti nr. 12, Bl. 204, Sc. A, Ap. 4, sector 6, Bucureşti.
Pentru corespondenţă: OP 16, CP 39.
Tel/fax.: 021.311.37.11;
ISSN 1841-5148

Marketing, abonamente, difuzare
Tel: 031.410.07.45
- Nicusor Oprea Banu – 0752.150.146, 0722.271.338;

Compartiment financiar
– dr. Niculae Simion – 0741.217.627

Editura: ALT PRESS TOUR Bucureşti