Mi-aș dori ca acest articol să înceapă pentru fiecare dintre noi cu un exercițiu de imaginație. Închipuiți-vă natura ca un templu colosal, perfecționat până la cele mai fine detalii. Aparent indestructibil în măreția sa. Și totuși remarcați că baza, cea pe care se sprijină toată grandoarea templului, este purtată pe umeri de cele mai mici viețuitoare. Insectele. De supraviețuirea lor depinde existența sau prăbușirea minunatului templu în care și noi ne trăim viața. Silviu Chiriac, consilier la Agenția pentru Protecția Mediului Vrancea, spune că speciile de coleoptere saproxilice sunt responsabile de existența unor păduri sănătoase și că rolul lor în natură este departe de a fi unul insignifiant. LifeRosalia, un proiect implementat în 2020, are valențe multiple, începând cu monitorizarea diferitelor specii de insecte, stabilirea unor metode de protejare și conservare a lor și până la componenta educativă, prin încercarea de a mări nivelul de conștientizare a importanței acestor ființe în funcționarea fără cusur a lanțurilor trofice. Articolul de față este preambulul celui în care vom prezenta pe larg proiectul Life Rosalia. Când ați văzut ultima oară o rădașcă?

Toate insectele au fost sub amenințarea eliminării din ecosistemele forestiere

Avem șansa extraordinară de a fi fost binecuvântați cu o diversitate vastă a peisajelor și a resurselor naturale. Ca urmare, și speciile de animale, de la cele mai mici până la cele mai impunătoare, sunt numeroase.

„Carpații sunt printre cele mai importante centre de biodiversitate din Europa datorită gradului mare de împădurire și a prezenței unor suprafețe importante cu păduri seculare. Practicile silviculturale din trecut nu au avut mereu biodiversitatea ca obiectiv central al gospodăririi fondului forestier. Deseori arborii seculari sau arborii maturi vătămați au fost recoltați selectiv, rezultând parcele forestiere cu structuri și compoziții lipsite de heterogenitate. În unele zone astfel de practici au dus la păstrarea unui număr foarte mic de arbori seculari și cantități reduse de lemn mort, periclitând habitatele speciilor de coleoptere saproxilice protejate prin Directiva Habitate, cum ar fi Rosalia alpina (croitorul alpin), Osmoderma eremita (gândacul sihastru), Cerambyx cerdo (croitorul mare al stejarului), Morimus funereus (croitorul cenușiu) și Lucanus cervus (rădașca).“

Potrivit dlui Chiriac, astfel de specii erau considerate în trecut dăunători biotici și ca atare metodele silviculturale legale sau informale aplicate aveau și scopul de a reduce pe cât posibil cantitatea de lemn mort prin lucrări de igienă, inclusiv recoltarea arborilor uscați sau în curs de uscare, rupți sau colonizați de insecte saproxilice. În trecut, completează acesta, în unele situații s-au aplicat inclusiv tratamente aviochimice cu insecticide care au redus inclusiv diversitatea organismelor utile pentru reziliența pădurii.

„Toate insectele au fost ani la rând sub amenințarea eliminării din ecosistemele forestiere sub pretextul controlării populațiilor acestor specii. Abia recent s-a înțeles că numai acolo unde avem lanțuri trofice complete vom avea păduri sănătoase și productive, cu o biodiversitate specifică, ce are capacitatea să genereze stabilitate și servicii ecosistemice sustenabile pe termen lung.“

Insectele saproxilice colonizează doar arborii debilitați

„Celor care contestă importanța implementării unor proiecte de genul LifeRosalia le spunem că insectele saproxilice colonizează doar arborii debilitați, foarte bătrâni, doborâți, rupți de vânt sau zdreliți de TAF-uri, atacați de ciuperci, afectați de secetă sau alunecări de teren. Practic, insectele saproxilice contribuie la introducerea mult mai rapidă a acestora în circuitul de reciclare a materiei prin descompunerea lemnului. Mai mult, există alte specii de insecte care pot provoca daune economice pădurii, de exemplu defoliatori, insecte xilofage neprotejate prin Directiva Habitate. Noi, pentru a diminua acest risc, vom derula și o acțiune demonstrativă prin utilizarea de feromoni ca metodă de îndepărtare a populațiilor nesustenabile. Acțiunea, care este o alternativă la utilizarea insecticidelor sau practicarea tăierilor de igienă în zonele protejate, va fi aplicată experimental. Pentru a facilita replicarea metodei se va realiza sesiuni de instruire în teren la care vor participa factorii interesați.“

O altă activitate importantă a proiectului LifeRosalia va fi instruirea proprietarilor și administratorilor de arii protejate în vederea aplicării celor mai potrivite tehnici de conservare a insectelor. Astfel, se vor realiza materiale informative, sesiuni de instruire, vizite de lucru etc. Se vor realiza trasee educaționale având ca temă rolul insectelor în ecosistemele forestiere. Se vor întreprinde și acțiuni de informare a administratorilor ocoalelor silvice (din ariile protejate și din alte habitate importante pentru aceste insecte) pentru promovarea de măsuri de gospodărire a pădurii care pot asigura și protecția insectelor saproxilice utile, de exemplu menținerea și extinderea suprafețelor cu arborete cu structuri variate, în special a celor administrate în regim de codru grădinărit sau de codru regulat cu tratamente cu perioadă lungă de regenerare.

(Va urma)

D.Z.

Beneficiem în atât de multe moduri de ecosistemele zonelor umede, dar majoritatea oamenilor nu recunosc valoarea vitală a acestora în susținerea vieții. Peste un miliard de oameni din întreaga lume trăiesc chiar în zonele umede și totuși aproximativ 64% din acestea au dispărut în secolul trecut. Ecosistemele complexe, dinamice care se dezvoltă în astfel de regiuni sunt complet dependente de existența zonelor umede, de aceea conservarea și protejarea siturilor Ramsar trebuie să fie o prioritate. Altfel lanțul trofic își va pierde rând pe rând verigile.

Cum funcționează

La 29 iunie 2021, Wetlands International a lansat Portalul populațiilor de păsări acvatice (WPP), o platformă interactivă online care conține cele mai recente date privind starea și distribuția populațiilor păsărilor acvatice. Portalul este accesibil autorităților naționale sau locale astfel încât administratorii zonelor umede să selecteze populațiile relevante cu pragurile de 1%, pentru a verifica informațiile disponibile și pentru a identifica zonele umede potențial importante la nivel internațional sau național.

Acest portal oferă cele mai recente estimări legate de dimensiunea și tendințele a peste 2.500 de populații din 870 de specii de păsări de apă și prezintă ultimul prag de 1% din fiecare populație. Pragul de 1% a fost utilizat pentru a selecta 867 de situri Ramsar, reprezentând peste 35% din totalul siturilor listate la nivel mondial până în prezent (acestea reprezintă site-uri care îndeplinesc Criteriul 6 al Convenției Ramsar privind zonele umede).

Portalul sprijină astfel guvernele din întreaga lume să dezvolte și să pună în aplicare acțiuni de gestionare a zonelor umede și să conserve păsările de apă pentru a îndeplini obiectivele globale stabilite în temeiul Convenției Ramsar privind zonele umede, convențiile conexe legate de biodiversitate, precum și acordurile și inițiativele de transport aerian. Pe lângă denumirile formale, portalul oferă oportunitatea de a identifica zonele importante pentru păsări și zonele cheie de biodiversitate din întreaga lume. Portalul este utilizat pe scară largă de cercetătorii de păsări și zone umede, ONG-uri de conservare, industrie și altele.

Asia și Africa, preferate de cele mai multe păsări acvatice

La nivel global există peste 870 de specii de păsări acvatice cu roluri importante în ecosistemele naturale; tocmai de aceea conservarea lor este primordială. Amintim aici doar două exemple ale unor specii aflate la limita extincției. Maiestuoasa pasăre din specia Sarus Crane Grus, care are o înălțime de peste 1,5 metri, ceea ce o face cea mai înaltă pasăre zburătoare care locuiește în zonele umede din Asia de Sud și de Sud-Est și Australia, și Sarothrura ayresi, specie limitată la câteva zone din pajiști umede din estul și sudul Africii. Așa cum spuneam, ambele sunt specii amenințate la nivel global. Conservarea tuturor acestor specii necesită informații ușor accesibile despre starea și tendințele lor pentru a ajuta specialiștii să ia măsuri responsabile.

Cea mai mare parte a populațiilor păsărilor acvatice din lume se găsesc în zonele umede ale Asiei, urmată de Africa și Neotropice, Europa, America de Nord și Oceania având mai puține populații.

Aproximativ 29% din populațiile de păsări acvatice sunt mici, respectiv nu mai mari de 10.000 de exemplare. Se estimează că 9% din populații sunt între 10.001 și 25.000 de păsări, 21% între 25.001 și un milion, iar doar 5% sunt mai mari de un milion de păsări.

Dimensiunea populațiilor

Cele mai mari cinci populații din lume sunt:

  • Populația Scolopax rusticola din Europa de Sud și de Vest și Africa de Nord, estimată la 10.000.000-25.000.000 de exemplare;
  • Populația de Vanellus vanellus care se reproduce în Asia de Sud-Vest și Europa, estimată la 5.500.000 - 9.500.000 de păsări;
  • Populația de Sterna fuscata oahuensis din jurul insulelor Hawai din Pacific, estimată la 9.600.000 de exemplare;
  • Populația Anas platyrhynchos din America de Nord, estimată la 9.183.000 de păsări;
  • Populația de Anas discors din America de Nord, Centrală și de Nord, estimată la 8.948.000 de exemplare.

Populațiile mai mici tind să fie asociate cu regiunile tropicale, în timp ce populațiile mari sunt mai frecvente în regiunile temperate. Principalele excepții sunt speciile care trăiesc în apele costiere și marine, cum ar fi Sernica Sernă. În Oceania, mai mult de 40% din populații sunt mai mici de 10.000 de exemplare.


  • În general, 3% din populațiile cunoscute de păsări acvatice au dispărut încă din secolul al XVII-lea. O mare majoritate a acestora erau populații rezidente și limitate la unul sau un număr mic de insule.
  • Tendințele a 18% din populațiile existente la nivel mondial nu sunt cunoscute, în timp ce procentul crește la aproape 50% pentru populațiile din Asia, Oceania și Neotropice; acest fapt evidențiază lacunele mari în cunoștințe în aceste regiuni.
  • Din toate populațiile pentru care sunt disponibile informații despre tendințe, 38% sunt în scădere și doar 20% cresc, iar 39% sunt stabile și 3% fluctuează. Cele mai multe populații în scădere (50% din cele despre care se cunoaște faptul că sunt în scădere) se găsesc în Asia.

(D.Z.)

Nimic din ceea ce se întâmplă în natură nu este o întâmplare și niciuna dintre ființele extraordinare ale acestei planete nu este aici fără a avea un rol în spectacolul vieții. Conexiunea fină a tuturor ecosistemelor din natură depinde uneori de cele mai fragile dintre viețuitoare. Ciudat lucru ca întreaga sustenabilitate a unei societăți să se sprijine pe, aparent, cea mai nesemnificativă piesă. Însă exact asta se întâmplă în natură. Dacă scoți o singură verigă din lanțul trofic, mai devreme sau mai târziu, subtil sau foarte evident, natura va reacționa. Unul dintre cele mai recente studii este legat de lumea miniaturală a insectelor. Cercetători de la Universitatea Sydney și de la Universitatea din Queensland, Australia, au ajuns la concluzia că în curând s-ar putea produce un colaps catastrofal al ecosistemelor naturale. Și asta pentru că din lanț s-ar putea desprinde o verigă. Populațiile de insecte sunt grav afectate, în special de activitățile umane. În urma cercetărilor s-a stabilit că în mai multe zone ale globului specii de insecte, de la fluturi şi albine până la gândaci de bălegar sunt afectate de  pierderea habitatului, poluare, utilizarea pesticidelor, dezvoltarea agriculturii (considerată cauza primordială a dispariției lor), boli, specii invazive şi schimbări climatice. În Anglia, spre exemplu, din cauza chimizării și dezvoltării intensive a agriculturii,  populațiile de fluturi și molii sunt printre cele mai afectate. Numărul speciilor de fluturi a scăzut cu 58% între 2000 și 2009.

În contextul acesta, profețiile sunt sumbre pentru cele mai mărunte viețuitoare ale Terrei. Dacă nimic nu se schimbă în percepția legată de importanța lor, în următoarele decenii ar putea avea loc cea mai mare extincție de pe Pământ în urma căreia ar urma să dispară 40% dintre speciile de insecte. Dispariția lor va determina un efect de domino. Insectele, care reprezintă o sursă de hrană pentru alte animale și păsări sălbatice și care au rol în polenizarea plantelor și reciclarea nutrienților, sunt considerate baza structurală şi funcţională a multora dintre ecosistemele lumii. Și asta încă de acum 400 de milioane de ani, de la apariția lor, la finalul erei deviniene. Fără sursă de hrană toate celelalte viețui­toare, păsări, amfibieni, animale vor muri, iar fără polenizatori plantele vor dispărea.

Scenariul a fost confirmat în Puerto Rico, unde populațiile de insecte au scăzut cu până la 98% în 35 de ani, iar efectul de cascadă a început să se vadă. Este pregătită omenirea să suporte consecințele transpunerii unui astfel de scenariu la nivel mondial? Sau poate este momentul unui compromis? Oamenii de știință, preocupați de perpetuarea populațiilor de insecte, au propus măsuri prin care putem evita efectul de domino. O astfel de măsură este, spre exemplu, plantarea la marginile câmpurilor a unor fâşii bogate în flori sau rotaţia culturilor cu trifoi în beneficiul bondarilor. Ce spui, omule, ființa din vârful lanțului trofic, ești dispus să îți riști măreția prin condamnarea la moarte a celor mai neînsemnate făpturi de pe Terra?

Laura ZMARANDA

Copyrights © Lumea Satului

Redacţia:

Str. Moineşti nr. 12, Bl. 204, Sc. A, Ap. 4, sector 6, Bucureşti.
Pentru corespondenţă: OP 16, CP 39.
Tel/fax.: 021.311.37.11;
ISSN 1841-5148

Marketing, abonamente, difuzare
Tel: 031.410.07.45
- Nicusor Oprea Banu – 0752.150.146, 0722.271.338;

Compartiment financiar
– dr. Niculae Simion – 0741.217.627

Editura: ALT PRESS TOUR Bucureşti