Cu ocazia Zilei Mondiale a Faunei și Florei Sălbatice, Comisia își reiterează invitația lansată tuturor instituțiilor din lume de a-și face auzită vocea pentru a impulsiona lupta pentru apărarea naturii și a convinge mai multe guverne să propună obiective ambițioase în cadrul Conferinței părților la Convenția privind diversitatea biologică (COP15), care va avea loc în cursul acestui an. A trecut exact un an de când Comisia a lansat coaliția mondială „Uniți pentru biodiversitate” și deja peste 200 de instituții din întreaga lume - parcuri naționale, centre de cercetare și universități, muzee ale științei și istoriei naturale, acvarii, grădini botanice și grădini zoologice- și-au unit forțele împotriva declinului biodiversității. Comisia a aderat, de asemenea, la Coaliția interguvernamentală pentru obiective foarte ambițioase pentru natură și om, lansată cu ocazia Summitului „O singură planetă” din luna ianuarie a acestui an, și sprijină în mod activ obiectivul conservării până în 2030 a cel puțin 30 % din suprafața uscatului și a mărilor și oceanelor.

Vicepreședintele executiv pentru Pactul verde european, Frans Timmermans, a declarat: „Omul distruge natura într-un ritm fără precedent și riscăm ca, din cauza acestui lucru, să dispară aproape 1 milion de specii. O astfel de pierdere constituie o amenințare directă la adresa sănătății și a bunăstării noastre, căci depindem întru totul de țesutul bogat de ființe care alcătuiesc viața planetei. Trebuie să restabilim urgent echilibrul în relația noastră cu natura și să inversăm declinul biodiversității. Or înainte de a trece la acțiune trebuie să conștientizăm situația în care ne aflăm, iar acțiunile întreprinse prin coaliții precum coaliția „Uniți pentru biodiversitate” au un rol esențial în acest sens, contribuind la realizarea de progrese robuste în direcția refacerii mediului natural.”

Comisarul pentru mediu, oceane și pescuit, Virginijus Sinkevičius, a declarat: „Cu ocazia Zilei Mondiale a Faunei și Florei Sălbatice de anul acesta și în contextul sărbătoririi unui an de la lansarea coaliției mondiale „Uniți pentru biodiversitate”, mesajul pe care dorim, de asemenea, să îl transmitem este cât de mult am avea de pierdut într-o lume fără natură. Acesta este motivul pentru care mobilizăm toate mijloacele de care dispunem pentru a convinge și mai mulți parteneri din întreaga lume să ni se alăture și lansăm către toate națiunile apelul de a adera la Coaliția pentru obiective foarte ambițioase, având în vedere apropiata conferință decisivă a COP15.”

De la lansarea sa la Institutul Oceanografic din Monaco în urmă cu exact un an, 205 instituții din 47 de țări și-au exprimat susținerea față de angajamentul comun al coaliției, lansând un apel la acțiune către toate părțile interesate - de la întreprinderi la municipalități și de la cetățeni până la guverne. Comisia își propune să aducă numărul organizațiilor participante la peste 500.

Prin colecțiile și programele lor de educație și conservare, aceste instituții care fac parte din coaliția mondială constituie ambasadori importanți ai cauzei noastre, fiind în măsură să sensibilizeze opinia publică cu privire la consecințele dramatice ale actualei crize a biodiversității. În Europa, printre parteneri se numără instituții precum: muzeele de istorie naturală din Berlin, Paris, Viena și Madrid, Rezervația Biosferei Delta Dunării din România și Parcul Național Lacul Kerkini din Grecia, grădinile botanice din Porto, Roma și Copenhaga și zeci de grădini zoologice și acvarii din întreaga UE, de la Dublin la Riga, de la Barcelona la Odense și de la Stuttgart la Beauval. În urma numeroaselor solicitări primite din partea comunității de cercetare, centrele de cercetare și universitățile au putut, la rândul lor, să se alăture coaliției, Universitatea din Bergen (Norvegia) fiind prima care a făcut acest pas.

Printre primele instituții de pe alte continente care s-au alăturat coaliției se numără Parcul Național Gorongosa din Mozambic și 19 rezerve naturale administrate în 11 țări de către African Parks, Muzeul Științei din Puerto Rico, Grădina Zoologică din São Paulo (Brazilia), Grădina Zoologică Central Park din SUA, Centrul Angkor pentru Conservarea Biodiversității din Cambodgia și Acvariul din Cape Town (Africa de Sud).

Coaliția este, de asemenea, sprijinită de 36 de organizații, inclusiv asociații mondiale, europene și naționale ale grădinilor zoologice, acvariilor și grădinilor botanice, asociații muzeale, organizații de cercetare, asociații ale autorităților locale, societăți de conservare și ONG-uri. 

Anul trecut, Comisia Europeană a adoptat în cadrul Pactului verde european Strategia UE privind biodiversitatea, al cărei obiectiv este ca UE să realizeze, până în 2030, progrese robuste în direcția refacerii biodiversității. Comisia se angajează să creeze la nivelul UE o rețea mai largă de zone protejate gestionate în mod eficace, care să reprezinte 30 % din suprafața uscatului și 30 % din suprafața mărilor și oceanelor, o treime din această suprafață urmând să fie strict protejată. În prezent, Comisia lucrează la elaborarea unor criterii orientative pe baza cărora să se stabilească aceste zone. Prin strategia adoptată, Comisia a dat, de asemenea, glas hotărârii sale de a mobiliza toate instrumentele de acțiune externă și parteneriatele internaționale pentru a contribui la elaborarea la nivel mondial a unui nou cadru ambițios pentru biodiversitate sub egida ONU. Comisia va lansa numeroase acțiuni și inițiative menite să transpună în realitate obiectivele Strategiei sale privind biodiversitatea. Printre acestea se numără o strategie a UE pentru păduri, o strategie a UE pentru protecția solului, un plan de acțiune împotriva traficului cu specii sălbatice, precum și obiective obligatorii din punct de vedere juridic în materie de refacere a naturii.

Context

În pregătirea Conferinței COP15, inițiativele politice s-au intensificat, începând cu „Angajamentului liderilor pentru natură”, lansat în luna septembrie a anului trecut înainte de primul Summit al ONU privind biodiversitatea, organizat în marginea celei de a 75-a Adunări Generale a ONU. În prezent, 84 de țări și Uniunea Europeană s-au angajat să ia măsuri pentru a inversa declinul biodiversității până în 2030 pentru a sprijini dezvoltarea durabilă.

Luna trecută, noul raport al Programului Organizației Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP) intitulat „Să ne împăcăm cu natura” (Making Peace with Nature) și cofinanțat de UE a evidențiat încă o dată provocările cu care se confruntă umanitatea din cauza declinului biodiversității, a schimbărilor climatice și a poluării.

Sursa: ec.europa.eu

În acest an, pentru producătorii de semințe din Europa totul a fost o provocare. Chiar și organizarea congresului anual al Euroseeds, Asociația producătorilor și condiționatorilor de semințe din Europa, a fost o provocare. Planificat inițial a se desfășura în Malta, evenimentul s-a mutat on-line. Cu toate acestea, între 11 și 13 octombrie, peste 400 de reprezentanți ai industriei de profil din țările europene au răspuns „Prezent!“ la apelul organizatorilor.

A fost o primă experiență virtuală completă, au apreciat organizatorii. Congresul a cuprins o sală de expoziții, o zonă comercială, un salon de socializare și, cel mai important dintre toate, o sală de reuniuni în care au avut loc numeroase prezentări foarte interesante, urmate de discuții pe mai multe teme prioritare pentru sectorul semințelor din Europa.

Putem ajunge la un Green Deal durabil?

„Acordul Verde al UE și strategiile sale, Farm-2-Fork și Biodiversitate, pot oferi un acces sporit la noile tehnici de ameliorare a plantelor și la inovație în domeniul semințelor?“ a fost întrebarea cea mai importantă, care a revenit ca un leitmotiv în toate discuțiile, indiferent de domeniul specific pe care erau axate.

Numeroși experți s-au reunit pe platforma virtuală pentru a analiza toate aspectele considerate decisive pentru creșterea capacității sectorului de ameliorare a plantelor și de inovare în domeniul semințelor, astfel încât acesta să poată contribui cu succes la un „green deal“ cu adevărat durabil.

Discuțiile legate de drepturile de proprietate intelectuală, care au deschis, luni dimineață lucrările Congresului au evidențiat echilibrul delicat dintre necesitatea încurajării investițiilor și protejarea accesului la rezultatele cercetării. Francisco Garcia-Valero, de la Oficiul UE pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO), a explicat termenii de referință ai unui viitor studiu care va evalua impactul economic și durabil al drepturilor de proprietate intelectuală ale creatorilor de plante în UE. Reprezentanții mai multor organizații cu activitate în domeniu au subliniat câteva provocări potențiale ale metodologiei, dar au recunoscut, în general, necesitatea și importanța unui astfel de studiu.

Noile tehnologii de ameliorare și inovarea, unelte indispensabile

Un alt subiect s-a axat pe oportunitățile și restricțiile de utilizare a celor mai noi metode de ameliorare a plantelor. Dr. Petra Jorasch a prezentat rezultatele unui studiu realizat recent de organizație. Sondajul confirmă interesul enorm al companiilor de a folosi noi metode de selecție a plantelor pentru obținerea unei game largi de specii, cu noi trăsături. Însă, în același timp, studiul relevă și faptul că, din cauza actualelor reglementări în domeniu ale UE, majoritatea companiilor și-au mutat activitatea de R&D în această ramură pe alte continente...

O altă dezbatere aprinsă a generat obiectivul de creștere de cel puțin 25% a suprafeței cultivată în sistemul organic, pe care și-l propune Green Deal. Participanții la dezbatere, printre care s-au aflat și reprezentanți ai DG SANTE, COPA-COGECA, IFOAM, mediului academic și al industriei, au abordat factorii determinanți și limitările dezvoltării în continuare a agriculturii organice. Principala temere exprimată a fost aceea că, la nivelul actual al cunoașterii și dezvoltării agriculturii, nu se poate asigura o productivitate care să asigure necesarul de hrană din viitorul apropiat utilizând tehnologiile organice. În strânsă corelație cu acest subiect a fost și tema următoarei dezbateri. „Să obținem mai mult cu mai puțin: cum să reducem utilizarea pesticidelor și a îngrășămintelor fără a pierde din punctul de vedere al securității și siguranței alimentare?” a fost o altă întrebare fundamentală care a iscat aprinse controverse. Reprezentanții ECPA, COPA-COGECA și ai industriei au încercat să stabilească dacă putem echilibra aceste obiective cu cele de sănătate a plantelor și securitatea alimentară și ce măsuri concrete pot contribui la susținerea acestui echilibru. Din nefericire, dezbaterea nu a putut ajunge la o concluzie unanimă și în acord cu acest ambițios obiectiv al Comisiei Europene...

„Sperăm că discuțiile vor genera soluții corecte!“

Au avut loc două dezbateri foarte interesante și cu privire la evaluarea continuă a legislației UE privind comercializarea semințelor. Prima a analizat așteptările și nevoile utilizatorilor profesioniști de semințe și a furnizorilor de semințe, în timp ce a doua s-a concentrat pe piețele non-profesionale. Participanții au inclus reprezentanți din DG SANTE, contractantul Comisiei Europene pentru studiu, UPOV, CPVO, COPA-COGECA etc.

Principalul subiect al părții deschise a Adunării Generale a fost analiza Green Deal, cât de realiste sunt obiectivele sale și ce mijloace ar putea fi la dispoziția UE pentru a rezolva unele dintre conflictele cu alte obiective strategice. Prof. Tim Searchinger, director tehnic al Programului alimentar de la World Resources Institute (SUA), a stabilit scenariile și a subliniat tendințele mondiale în agricultură și producția de alimente. Este de remarcat privirea detașată a profesorului, care a privit lucrurile obiectiv, cu detașarea americanului aflat departe de disputele din interiorul UE. Nu la fel au vorbit despre cât de importante sunt ameliorarea plantelor și inovarea în domeniul semințelor invitații speciali, între care s-au aflat europarlamentarul Paolo De Castro și dna Dorothée André, de la DG SANTE. Până la urmă, și de această dată concluziile au rămas la latitudinea fiecărui invitat.

La încheierea Congresului, dl Garlich von Essen, secretarul General Euroseeds, a apreciat că nu există neapărat o contradicție. Se poate obține mai mult cu mai puține pesticide și mai puțini fertilizanți, nu neapărat printr-o mărire a suprafețelor, ci utilizând plante îmbunătățite, din semințe mai bune. „Ar fi mai eficient să rezolvăm lucrurile pas cu pas decât să fixăm obiective mărețe și apoi să distrugem totul, fără să oferim niciun fel de opțiuni la calea fixată pentru a le atinge“, a arătat domnia sa.

„Ameliorarea plantelor și inovarea în domeniul semințelor reprezintă un instrument pentru a asigura mai multă hrană, într-un mod mai sustenabil, pentru mai mulți oameni. Pragmatismul și utilizarea științei și a tehnologiei, claritatea evaluării impactului asupra diferitelor grupuri implicate, toate acestea ne vor face tuturor bine. Sperăm că toate aceste discuții vor genera, în timpul implementării concrete a strategiei Farm to Fork, soluții corecte care se vor transforma în sarcini legislative foarte concrete, care vor afecta viața tuturor fermierilor, a tuturor cetățenilor europeni și, potențial, din toată lumea!“, a conchis vorbitorul.

Ion Bogdan

În România este nevoie de reformă pentru sectorul forestier, în contextul dezbaterilor din cadrul Comisiei și a Parlamentului European pentru o nouă strategie forestieră, a preocupărilor privind starea pădurilor României și a măsurilor ce se impun, se arată într-un comunicat transmis de Asociația Industriei Lemnului - Prolemn. 

De altfel, în acest sens, Prolemn a organizat, recent, o masă rotundă tehnică la nivelul factorilor de decizie europeni, la care au participat 56 de persoane, 36 fiind externi: 8 reprezentanți ai Comisiei Europene, 3 europarlamentari, reprezentanți ai principalelor organizații europene ale proprietarilor de păduri
(CEPF), industriei lemnului (EOS și CEI-BOIS), administrațiilor silvice de stat (EUSTAFOR), ONG-uri de mediu, Institutul Forestier European (EFI), Institutul de
Cercetări al Comisiei Europene (ISPRA-JRC), reprezentanți ai mediului universitar european.

„Analiza situației actuale a condus la concluzia următoare: toată lumea este nemulțumită de situația actuală a sectorului forestier din România și este nevoie de reformă, o schimbare de paradigmă care să ia în considerare răspunsurile la provocările majore menționate”, a spus președintele Prolemn, Cătălin Tobescu. 

În opinia sa, este esențial ca pentru această schimbare să nu se piardă ceea ce este valoros - starea bună a pădurilor, excepționala biodiversitate
și să se găseasca soluții pentru provocări.

Ce trebuie avut în vedere

Principalele aspecte ce trebuie luate în considerare pentru o schimbare sunt: 

-  gestionarea durabilă a pădurilor și mobilizarea durabilă a resurselor lemnoase;

-  reglementare inteligentă – diversificarea instrumentelor de politici forestiere, tranziția
de la situația extrem de rigidă de astăzi, bazată exclusiv pe instrumente de comandă și
control, către politici stimulative bazate pe angajamente voluntare, mai multă libertate
economică și responsabilitate;

- reducerea costurilor economice în administrarea pădurilor;

- să fie respectat dreptul de proprietate, să fie compensate restricțiile impuse
proprietarilor de păduri;

- să existe beneficiile economice și sociale din administrarea pădurilor, beneficii echitabil
distribuite.

Totodată, un aspect esențial este asigurarea accesului micilor proprietari de păduri la uzufructul
proprietății lor, ceea ce ar ajuta și la aprovizionarea legală a populației cu lemnul de foc.

Prolemn face apel la Comisia Europeană pentru ca: 

- Industria lemnului să fie pe deplin implicată și consultată atunci când este evaluată și se
fac recomandări cu privire la situația sectorului forestier din România. Participarea și
consultarea cu operatorii economici sunt esențiale.

- Să existe o abordare bazată pe fapte, atunci când vine vorba de silvicultură în România și
să fie pe deplin luate în considerare expertiza și informațiile publice disponibile (de
exemplu datele IFN, expertiza instituțiilor de cercetare, a universităților, a Institutului
Național de Statistică etc.).

- Să existe o evaluare generală și imparțială a situației sectorului forestier din România.

- Industria nu poate și nu va comenta asupra potențialelor probleme în gestionarea ariilor
protejate din România. Cu toate acestea, industria are un interes major în obținerea
certitudinii și fiabilității juridice.

Asociația Industriei Lemnului - Prolemn și-a exprimat disponibilitatea să asiste oricând Comisia
Europeană cu informații și opinii avizate.

Potrivit datelor Prolemn, suprafața pădurilor a crescut în ultimii 30 de ani și doar 11% din pădure are mai puțin de 20 de ani, mult sub situația distribuției normale pe clase de vârstă a pădurii, situație în care această clasă de vârstă ar fi trebuit să fie de 16%. De asemenea, 1% din suprafața pădurilor se află în clasa de regenerare, ceea ce se încadrează într-o situație normală și există o creștere semnificativă a stocului de masă lemnoasă pe picior - 24 de milioane metri cub pe an, ceea ce înseamnă că se recoltează legal și ilegal maximum 65% din creșterea pădurii. 

Principalele probleme

Președintele Prolemn a mai arătat că tăierile neautorizate și combaterea acestora au condus la suprareglementare, funcționarea industriei lemnului într-un mediu economic cu risc ridicat, cu costuri ridicate pentru verificarea conformității, cu migrarea forței de muncă din sector. De asemenea, „mulți politicieni, precum și o parte a opiniei publice, nu au o percepție corectă cu privire
la gestionarea durabilă a pădurilor. Non-intervenția și gestionarea pasivă sunt soluții doar pentru conservare în ariile strict protejate - 10% în strategia europeană pentru protecția biodiversității. Pentru restul de 90% din păduri, cheia pentru gestionarea durabilă, chiar și pentru combaterea schimbărilor climatice, este o silvicultură activă”, a mai menționat Tobescu. 

O altă problemă este lipsa de beneficii economice și sociale pentru proprietarii de păduri din gestionarea pădurilor, din cauza restricțiilor impuse fără despăgubiri echitabile și a
costurilor ridicate de administrare a pădurii. Efectul acestei situații se vede în blocarea gestionării exploatațiilor forestiere mici și neexecutarea operațiunilor de îngrijire, precum și lipsa motivației pentru extinderea fondului forestier.

Totodată, este de semnalat și problema lipsei finanțării în sectorul forestier, nevoile de finanțare fiind urgente pentru: 

- Accesibilitate sporită a fondului forestier;
- Compensarea proprietarilor de păduri pentru restricțiile impuse;
- Noi investiții în mașini și tehnologie de recoltare;
- Extinderea terenului forestier.

Finanțarea își propune să sprijine companiile private care funcționează de-a lungul lanțurilor valorice de producție și prelucrare a alimentelor, a materialelor biologice și a bioenergiei. Programul va contribui la menținerea și crearea de locuri de muncă în zonele rurale și, prin urmare, va promova dezvoltarea rurală și integrarea teritorială în întreaga UE. Programul este o continuare primului împrumut de 400 de milioane de euro pentru agricultură și bioeconomie.

Comisarul Wojciechowski a declarat: „Pandemia de coronavirus ne afectează pe fiecare dintre noi și absolut fiecare sector. În acest context dramatic, salut acest al doilea pas în strategia BEI de a finanța, în cadrul Planului de Investiții, măsuri de implementare a unui plan de sprijin pentru sectorul agroalimentar. Sunt ferm convins că va fi un instrument foarte important și util care va ajuta sectorul să rămână robust și rezistent pentru a depăși criza.”

Comisia Europeană a prezentat la finele lunii decembrie Pactul ecologic european, o foaie de parcurs menită să asigure durabilitatea economiei UE, prin transformarea provocărilor legate de climă și de mediu în oportunități în toate domeniile de politică și prin garantarea unei tranziții care să fie echitabilă pentru toți și favorabilă incluziunii tuturor.

Pactul ecologic european oferă o foaie de parcurs care conține acțiuni menite să încurajeze utilizarea eficientă a resurselor prin trecerea la o economie circulară curată și să pună capăt schimbărilor climatice, să inverseze declinul biodiversității și să reducă poluarea. Astfel, potrivit unui document al Consiliului Europei, acest pact prezintă investițiile necesare și instrumentele de finanțare disponibile și explică modul în care se va asigura o tranziție justă și favorabilă incluziunii.

De subliniat că pactul ecologic european acoperă toate sectoarele economiei, în special transporturile, energia, agricultura, clădirile și sectoarele industriale, de exemplu cele ale siderurgiei, cimentului, TIC, textilelor și produselor chimice. Pentru a consacra în legislație ambiția politică de a deveni, până în 2050, primul continent neutru din punct de vedere climatic, Comisia va prezenta, în termen de 100 de zile, primul „act legislativ european privind clima“. Pentru a atinge obiectivele în materie de climă și mediu, Comisia va prezenta, de asemenea, Strategia privind biodiversitatea pentru 2030, noul Plan de acțiune privind strategia industrială și economia circulară, Strategia „de la fermă la consumator“ pentru o alimentație durabilă și propuneri pentru o Europă lipsită de poluare. Vor începe neîntârziat lucrările în vederea majorării obiectivelor Europei în materie de emisii pentru 2030, stabilind o traiectorie realistă de îndeplinire a obiectivului pentru 2050.

Investiții mari

Îndeplinirea obiectivelor Pactului ecologic european va necesita investiții semnificative. Se estimează că atingerea obiectivelor actuale pentru 2030 privind clima și energia va necesita investiții anuale suplimentare în valoare de 260 de miliarde euro, reprezentând aproximativ 1,5 % din PIB-ul din 2018. Aceste investiții vor necesita mobilizarea sectorului public și a celui privat. Comisia va prezenta, la începutul anului 2020, Planul de investiții pentru o Europă durabilă, menit să răspundă nevoilor de investiții. Cel puțin 25 % din bugetul pe termen lung al UE ar trebui să fie alocat acțiunilor climatice, iar Banca Europeană de Investiții, în calitate de bancă a Europei în domeniul climei, va oferi un sprijin suplimentar. Pentru ca sectorul privat să contribuie la finanțarea tranziției către o economie verde, Comisia va prezenta, în 2020, o strategie de finanțare verde. Lupta împotriva schimbărilor climatice și a degradării mediului este un efort comun, dar nu toate regiunile și statele membre pornesc din același punct. Mecanismul de tranziție echitabilă va sprijini regiunile care se bazează în mare măsură pe activități cu intensitate mare a emisiilor de dioxid de carbon. Acest mecanism îi va sprijini pe cetățenii cei mai vulnerabili pe parcursul tranziției, oferindu-le acces la programe de recalificare și la oportunități de angajare în noi sectoare economice, după cum se arată în documentul CE.

Primii pași...

„În martie 2020, Comisia va lansa un Pact climatic, menit să facă auzită vocea cetățenilor și să le confere un rol în conceperea noilor acțiuni, în schimbul de informații, în lansarea de activități la nivel local și în promovarea soluțiilor care pot fi reproduse și în alte locuri. Provocările globale pe care le reprezintă schimbările climatice și degradarea mediului necesită un răspuns la nivel mondial. UE va continua să își promoveze obiectivele și standardele în materie de mediu în cadrul convențiilor ONU privind biodiversitatea și schimbările climatice și să își consolideze diplomația ecologică. G7, G20, convențiile internaționale și relațiile bilaterale vor oferi ocazia de a convinge și alte state să își intensifice eforturile. UE își va utiliza, de asemenea, politica comercială pentru a asigura durabilitatea și va încheia parteneriate cu țările învecinate din Balcani și Africa pentru a le ajuta în procesele de tranziție. Comisia invită Parlamentul European și Consiliul European să aprobe viziunea sa ambițioasă în ceea ce privește viitorul economiei europene și al mediului și să contribuie la realizarea acesteia. Comisia va prezenta măsurile anunțate în foaia de parcurs a Pactului ecologic european“, se mai arată în document.

• Uniunea Europeană a obținut deja rezultate solide în ceea ce privește reducerea emisiilor sale de gaze cu efect de seră, menținând totodată creșterea economică. În 2018 emisiile au fost cu 23% mai mici decât în 1990, PIB-ul Uniunii crescând cu 61% în aceeași perioadă.
• O majoritate covârșitoare a europenilor consideră că protecția mediului este importantă (95%). Aproape 8 din 10 europeni (77%) afirmă că protecția mediului poate dinamiza creșterea economică.

Ion BOGDAN

Comisia pentru mediu a Parlamentului European a adoptat în luna decembrie o rezoluție cu privire la inițiativa UE privind polenizatorii, solicitând în acest sens măsuri orientate pe protejarea albinelor și a altor polenizatori sălbatici. Dintr-un document al Parlamentului european aflăm că în continuare se mizează pe reducerea utilizării pesticidelor în agricultură, dar și pe alocarea de fonduri pentru cercetare.

Explicații europene

Potrivit oficialilor europeni, în ultimii ani apicultorii s-au confruntat cu pierderi de colonii de albine, în special în țările din vestul UE, cum ar fi Franța, Belgia, Germania, Marea Britanie, Italia, Spania și Olanda. Dar și alte părți ale lumii, inclusiv SUA, Rusia și Brazilia, se confruntă cu aceeași problemă, prin urmare este clar că problema este globală.

Puține plante se autopolenizează: marea majoritate depind de animale, vânt sau apă pentru reproducere. Pe lângă albine și alte insecte, o gamă largă de animale, de la lilieci, păsări și șopârlele care vizitează flori tropicale pentru nectar, până la vertebrate precum maimuțe, rozătoare sau veverițe pot fi polenizatoare. Odată cu scăderea populației de albine, fermierii din unele părți ale lumii, cum ar fi China, au început să-și polenizeze livezile manual.

Albinele din Europa, în pericol

În Europa, polenizatorii sunt în principal albinele și sirfidele, dar și o parte din fluturi, molii, gândaci și viespi. Albina vestică domesticită este cea mai cunoscută specie și este exploatată de apicultori pentru miere și alte produse. În plus, în Europa trăiesc aproximativ 2.000 de specii sălbatice de albine. Amenințarea cu dispariția a atras atenția publicului deoarece albinele și alți polenizatori insecte sunt esențiali pentru ecosisteme și biodiversitate. Reducerea numărului polenizatorilor face ca multe specii de plante să intre în declin sau chiar să dispară împreună cu organismele care depind direct sau indirect de ele. În plus, scăderea numărului și a diversității populațiilor de polenizatori afectează siguranța alimentară, cu pierderi potențiale în producțiile agricole. Pentru a aborda această problemă și a intensifica eforturile la nivel UE și la nivel național, Comisia Europeană a prezentat în 2018 Inițiativa UE privind polenizatorii, prima inițiativă cuprinzătoare la nivelul UE, axată pe insectele polenizatoare sălbatice. Scopul său este de a îmbunătăți cunoștințele despre declin, de a aborda cauzele și de a sensibiliza populația. Pe 3 decembrie 2018, comisia pentru mediu a Parlamentului a adoptat o rezoluție cu privire la inițiativă, solicitând măsuri orientate pe protejarea polenizatorilor sălbatici. Deputații pledează pentru reducerea în continuare a utilizării pesticidelor și pentru mai multe fonduri pentru cercetare.

De ce sunt în declin polenizatorii

În prezent, nu există date științifice care să ofere explicații complete, dar există dovezi ale unei scăderi considerabile a numărului polenizatorilor, datorată în primul rând activităților umane. Albinele și fluturii sunt speciile pentru care sunt disponibile cele mai multe date, care arată că una din zece specii de albine și fluturi este amenințată cu dispariția în Europa. Declinul nu are o singură cauză, dar printre amenințări se numără modificarea utilizării terenurilor pentru agricultură sau urbanizare, care duce la pierderea și degradarea habitatelor naturale. În plus, agricultura intensivă duce la peisaje omogene și la dispariția florei diverse, reducând alimentele și locurile de cuibărit. Pesticidele și alți poluanți pot afecta polenizatorii direct (insecticide și fungicide) și indirect (erbicide), motiv pentru care Parlamentul subliniază necesitatea reducerii utilizării acestora.

Deosebit de periculoase pentru albine sunt speciile invazive, cum ar fi viespea asiatică Vespa velutina, și paraziții. Un alt factor este schimbarea climei: creșterea temperaturilor și evenimentele meteorologice extreme.

Impactul economic...

În UE, 78% dintre speciile de flori sălbatice și 84% dintre speciile de plante de cultură depind, cel puțin parțial, de insecte pentru a produce semințe. Polenizarea de către insecte sau alte animale permite o mai mare varietate și o calitate mai bună a fructelor, legumelor, nucilor și semințelor.

Conform estimărilor, aproximativ 5 până la 8% din producția mondială a culturilor este direct legată de polenizarea de către animale. Polenizatorii contribuie direct și la producția de medicamente, biocombustibili, fibre și materiale de construcții.

Bogdan PANȚURU

Recent a avut loc la Bruxelles Congresul Producătorilor Europeni de Porumb. Cu acest prilej, reprezentanții celor mai importanți producători din Uniunea Europeană au analizat situația actuală din domeniul producției celei mai cultivate plante din lume și au căzut de acord asupra unor viitoare domenii de acțiune, care să constituie obiect de negocieri cu viitoarele organisme ale UE.

Sub presiunea importurilor și a suprareglementării

Cu toate că UE produce anual peste 62 milioane tone de porumb, necesarul este cu mult mai mare. În jur de 27% din porumbul consumat în Europa provine din importuri. Țările de origine sunt Ucraina, Brazilia, SUA, Canada, Mexic și altele. „În ultimii doi ani, trendul de creștere a consumului a fost foarte clar. Importurile au crescut cu 30%“, a evidențiat Daniel Peyraube, președintele CEPM.

„Producția de porumb nu răspunde numai unor necesități de ordin alimentar“, a evidențiat Alina Crețu, director executiv al Asociației Producătorilor de Porumb din România. „Culturile de porumb acționează și ca fixator de carbon, dar și ca o alternativă regenerabilă pentru petrol. În ultimii ani s-a dezvoltat din ce în ce mai mult producția de energie din bioetanol pe bază de porumb sau prin mecanizare. De asemenea, porumbul reprezintă o materie primă și în alte industrii decât cea alimentară și un element al biodiversității“, a mai arătat Alina Crețu.

„Ne aflăm în situația în care, fără a crește suprafețele cultivate, trebuie să producem pentru o populație în creștere, să producem sustenabil pentru a ne adapta schimbărilor climatice și să asigurăm competitivitatea și venituri decente pentru fermieri într-un sector expus concurenței internaționale“, a enumerat Cellina Durac provocările cărora trebuie să le facă față producătorii.

„Pe de altă parte, comunitatea de fermieri din UE este confruntată cu reglementări din ce în ce mai stricte privind biocombustibilii, protecția solului și irigațiile, sechestrarea carbonului și biodiversitatea. În acest context, îi chemăm pe noii aleși din Parlamentul European, pe membrii viitoarei Comisii și pe noul președinte al Consiliului la discuții și negocieri îndreptate pe direcții foarte clare de acțiune, care să stabilească niște căi concrete de acțiune“, a mai arătat dna Durac.

Noile tehnologii de reproducție, cheia soluției

Împreună cu Asociația Europeană a Producătorilor de Sfeclă de Zahăr și cu cea a Producătorilor de Zahăr, CEPM a stabilit și trei direcții principale de dialog cu noile structuri comunitare, astfel încât să poată face pași importanți pe calea creșterii competitivității față de producătorii din alte state. Prima dintre aceste direcții este cea legată de noile tehnici de selecție și reproducție a plantelor. În martie 2019, raportul Rețelei Europene de Laboratoare pentru OMG (ENGL) a arătat că la ora actuală cele mai multe indicii privitoare la detecția, identificarea și cuantificarea produselor editate genetic sunt mai curând bazate pe considerații teoretice și nu sunt susținute de nicio dovadă experimentală. „Incertitudinea și lipsa de claritate a reglementărilor generează consecințe în detrimentul cultivatorilor de porumb și sfeclă și descreșteri în sectorul de procesare. Noile tehnici de reproducție, în special mutageneza, sunt cheia pentru a împăca nevoile unei populații în creștere cu eforturile de a crește sustenabilitatea și respectul pentru mediu“, se arată în acordul semnat de cele trei organizații. În același context, Luis Vasconcellos e Souza, membru al Consiliului Director al CEPM, a subliniat: „Într-un singur an, în Argentina s-a solicitat aprobarea pentru 12 OMG. În UE, în ultimii 12 ani s-au prezentat trei, dintre care a fost omologat unul!“

Fără protecția plantelor nu se poate!

O a doua direcție de negociere a reglementărilor este aceea a produselor pentru protecția plantelor (PPP). „Interzicerea folosirii tuturor substanțelor active (chimice sau non-chimice) nu este fezabilă și nici dezirabilă și ar genera consecințe catastrofale asupra producției agricole“, avertizează producătorii de porumb. „Îi chemăm pe cei care vor lua deciziile să se asigure că reglementarea deja prea strictă a PPP are la bază evaluarea riscurilor. Trebuie să fie bazată pe dezbateri științifice, pe date și cifre, în loc de afirmații alarmiste. Știința este singura fundație viabilă pe care putem construi pe termen lung politici sustenabile pentru generațiile viitoare“, se mai arată în documentul adoptat.

În fine, ceea de-a treia direcție este legată de riscurile legate de albine și polenizatori. Încă din 2013 EFSA a elaborat un document referitor la liniile ghid din acest domeniu, dar care nu a fost adoptat până acum de niciunul dintre Statele Membre. În schimb, în februarie 2018 a publicat trei rapoarte referitoare la trei neonicotinoide. Una dintre aceste substanțe, thiamethoxam, a fost interzisă – nejustificat, în optica CEPM – în urma acestui raport.

Ca o concluzie generală, la ora actuală producătorii europeni de porumb trăiesc sub semnul incertitudinii. Odată cu intrarea în funcțiune a noilor organisme comunitare și închegarea unui dialog constructiv, concretizat în programe bine țintite, lucrurile se vor așeza, au stabilit participanții la Congres.

Alexandru GRIGORIEV

UE adoptă noi norme pentru introducerea produselor fertilizante pe piața UE. Recent, Consiliul a adoptat un nou regulament care armonizează cerințele pentru îngrășămintele produse din minerale fosfatice și din materii prime organice sau secundare în UE, deschizând noi posibilități pentru producția și comercializarea acestora pe scară largă. Regulamentul stabilește limite armonizate pentru o serie de contaminanți, cum ar fi cadmiul, conținuți în îngrășămintele minerale.

Potrivit regulamentului, produsele fertilizante ale UE care poartă „marcajul CE“ vor trebui să îndeplinească anumite cerințe pentru a beneficia de libera circulație pe piața internă a UE. Acestea includ niveluri maxime obligatorii ale contaminanților, utilizarea unor categorii de materii componente definite și cerințe în materie de etichetare.

Producătorii de îngrășăminte care nu poartă marcajul CE vor avea în continuare posibilitatea de a le introduce pe piața lor națională.

Noul regulament, care înlocuiește regulamentul precedent din 2003 privind îngrășămintele, reglementează toate tipurile de îngrășăminte (minerale, organice, amelioratori de sol, substanțe care influențează creșterea etc.).

Reglementarea va intra în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării sale în Jurnalul Oficial al UE, probabil în jurul datei de 30 iunie. Aplicarea sa va deveni obligatorie în toate statele-membre la trei ani de la intrarea sa în vigoare.

Principalul ei obiectiv este acela de a încuraja producția de îngrășăminte din materii prime organice sau secundare provenite de pe piața internă, în conformitate cu modelul economiei circulare, prin transformarea deșeurilor în nutrienți pentru culturi.

Biostimulatorii vor fi considerați îngrășăminte

Pe de altă parte, noua reglementare aduce o serie de modificări destul de însemnate față de cele anterioare. Între altele, biostimulatorii, care erau supuși reglementărilor privind substanțele pentru protecția plantelor, vor intra acum sub incidența acestei noi hotărâri.

Tot prin acest document, mai exact în Anexa 1, sunt stabilite noi valori, minime și maxime, ale conținutului de anumite elemente la mai multe categorii de fertilizanți. Spre exemplu, conținutul de fosfonați nu trebuie să depășească 0,5%. Această categorie de compuși nu se adaugă în mod intenționat în fertilizanți în UE.

Îngrășămintele organice, în sensul noii prevederi, conțin carbon organic și nutrienți de origine exclusiv biologică. Un îngrășământ organic poate conține turbă, leonardit și lignit, dar nu și alte materiale fosilizate sau încorporate în formațiunile geologice. Contaminanții într-un îngrășământ organic nu trebuie să depășească următoarele valori-limită: cadmiu (Cd) – 1,5 mg/kg substanță uscată; crom hexavalent (Cr VI): 2 mg/kg substanță uscată; mercur (Hg) – 1 mg/kg substanță uscată; nichel (Ni) – 50 mg/kg substanță uscată; plumb (Pb) – 120 mg/kg substanță uscată și arsen anorganic (As) – 40 mg/kg substanță uscată.

Într-un îngrășământ organic nu trebuie să se găsească biuret (C2H5N3O2), iar concentrația de cupru (Cu) trebuie să fie de maximum 300 mg/kg substanță uscată. Cea de zinc (Zn) nu trebuie să depășească 800 mg/kg substanță uscată.

Un îngrășământ organic solid trebuie să conțină cel puțin unul dintre următorii nutrienți principali: azot (N), pentaoxid de fosfor (P2O5) sau oxid de potasiu (K2O).

În cazul în care un îngrășământ organic solid conține un singur nutrient principal, concentrația respectivului nutrient trebuie să reprezinte cel puțin: 2,5% din masă azot (N) total; 2% din masă pentaoxid de fosfor (P2O5) total sau 2% din masă oxid de potasiu (K2O) total.

În cazul în care un îngrășământ organic solid conține mai mult de un nutrient principal, concentrațiile respectivilor nutrienți trebuie să reprezinte cel puțin câte un procent din masă, fiecare. Suma concentrațiilor respectivilor nutrienți trebuie să reprezinte cel puțin 4% din masă. În același timp, concentrația de carbon organic prezent într-un îngrășământ organic solid trebuie să reprezinte măcar 15% din masa totală.

În schimb, pentru îngrășămintele organice lichide, în cazul în care conțin doar un nutrient principal, azotul total trebuie să fie măcar de 2%, iar pentru pentaoxidul de fosfor limita scade la un singur procent. Pentru cele care conțin mai multe macroelemente, valoarea minimă a fiecăruia este păstrată la fel ca la îngrășămintele solide, dar concentrația minimă de carbon organic este crescută la 5%.

Îngrășăminte anorganice mai „curate“ și mai eficiente

Pentru îngrășămintele anorganice, conținutul minim de fertilizanți cerut este mai mare, în timp ce conținutul de alte substanțe este limitat ceva mai drastic. Astfel, într-un îngrășământ anorganic cu macroelemente cantitatea de contaminanți nu trebuie să depășească următoarele valori-limită: cadmiu (Cd) – (i) în cazul în care un îngrășământ anorganic cu macroelemente are un conținut total de fosfor (P) mai mic de 5% din masă echivalent pentaoxid de fosfor (P2O5) – 3 mg/kg substanță uscată sau (ii) în cazul în care un îngrășământ anorganic cu macroelemente are un conținut total de fosfor (P) mai mare sau egal cu 5% din masă echivalent pentaoxid de fosfor (P2O5) („îngrășământ fosfatic“) – 60 mg/kg pentaoxid de fosfor (P2O5); crom hexavalent (Cr VI) – 2 mg/kg substanță uscată; mercur (Hg) – 1 mg/kg substanță uscată; nichel (Ni) – 100 mg/kg substanță uscată; plumb (Pb) – 120 mg/kg substanță uscată; arsen (As) – 40 mg/kg substanță uscată; biuret (C2H5N3O2) – 12 g/kg de substanță uscată; perclorat (ClO4) – 50 mg/kg substanță uscată; cupru (Cu) – 600 mg/kg substanță uscată; zinc (Zn) – 1.500 mg/kg.

Excepție de la aceste valori-limită se face în cazul în care cuprul (Cu) sau zincul (Zn) au fost adăugate intenționat cu scopul de a corecta deficitul de oligoelemente din sol și sunt declarate.

În cazul în care un îngrășământ anorganic solid simplu cu macroelement conține un singur macroelement, acesta trebuie să reprezinte cel puțin: 10% din masă azot (N) total; 12% din masă pentaoxid de fosfor (P2O5) total; 6% din masă oxid de potasiu (K2O) total; 5% din masă oxid de magneziu (MgO) total; 12% din masă oxid de calciu (CaO) total; 10% din masă trioxid de sulf (SO3) total; 1% din masă oxid de sodiu (Na2O) total. Cu toate acestea, concentrația de oxid de sodiu (Na2O) total nu trebuie să depășească 40% din masă.

Așadar, în următoarea perioadă fermierii vor trebui să se obișnuiască cu noi concentrații de substanțe active și vor trebui să își refacă calculele referitoare la necesarul de substanță comercială, pe măsura apariției acesteia.

Alexandru GRIGORIEV

Marți, 2 aprilie 2019, România și-a impus punctul de vedere în cadrul comisiei AGRI din Parlamentul European cu ocazia votului privind viitoarea Politică Agricolă Comună a Uniunii Europene. Acest vot consfințește plafonarea voluntară a subvențiilor pentru agricultură, o soluție care apără atât interesele marilor fermieri, cât și pe cele ale fermierilor mici și mijlocii. În acest fel, se va lăsa la latitudinea statelor membre modul de acțiune în această privință. Mai mult decât atât, în urma consultărilor fermierilor români s-a constatat că dorința acestora este ca viitoarea Politică Agricolă Comună să nu impună plafonarea plăților la o anumită sumă.

România a militat pentru eliminarea plafonării, aceasta fiind de neacceptat în planul deciziei generale, în acest sens, fiind aduse argumentele necesare care au vizat faptul că ar fi putut îngreuna procesul de simplificare și subsidiaritate.

Prin nivelul financiar si plafonarea plaților directe, România ar fi fost profund dezavantajată, iar fermierii aflați în plin proces de capitalizare, de asemenea.

”Această decizie este un succes formidabil pentru țara noastră, o așteptare legitimă pentru toți fermierii atât pentru cei români, cât și pentru cei din toată Europa. Iată că, din acest moment avem această libertate de gândire și de acțiune în viitoarea Politică Agricolă Comună. Am urmărit această problemă foarte atent în ultimii doi ani, etapă cu etapă la toate întâlnirile din cadrul Consiliului. Salut această decizie care îi bucură pe fermieri și mă bucură și pe mine să o anunț, mai cu seamă că România deține președinția Consiliului Uniunii Europene”, a afirmat ministrul Petre DAEA.

Sursa: madr.ro

UE își modernizează normele care reglementează modul, locul și perioada în care pescarii pot pescui – așa-numitele măsuri tehnice.

Astăzi, ambasadorii statelor membre la UE au aprobat acordul la care s-a ajuns, la 13 februarie, între reprezentanții președinției și ai Parlamentului European cu privire la un nou set de norme referitoare la conservarea resurselor piscicole și protecția ecosistemelor marine. Aceste măsuri includ specificații privind uneltele de pescuit și dimensiunile ochiurilor de plasă, zonele închise și sezoanele închise, precum și măsuri prin care să se reducă la minimum impactul pescuitului asupra ecosistemelor marine și asupra mediului marin.

Acest acord privind măsuri tehnice mai simple și mai bune constituie o piatră de hotar pentru punerea în aplicare a politicii comune în domeniul pescuitului, precum și pentru sustenabilitatea mărilor noastre. Normele vor face mai ușoară viața pescarilor și vor permite statelor membre și sectorului pescuitului să aibă un cuvânt mai greu de spus atunci când se iau decizii privitoare la ceea ce este adecvat pentru diferite bazine maritime și decizii privitoare la caracteristicile locale.

Petre Daea, ministrul agriculturii și dezvoltării rurale din România și președinte al Consiliului

Regulamentul privind măsurile tehnice va aduce UE cu un pas mai aproape de atingerea obiectivelor și a țintelor stabilite în politica comună reformată în domeniul pescuitului (PCP), printre acestea numărându-se reducerea capturilor neintenționate și a capturilor accidentale de specii sensibile. În mod deosebit, noile norme vor contribui la reducerea, în măsura posibilului, a capturilor de puieți de pește și la minimizarea impactului activităților de pescuit asupra fundului mării.

În conformitate cu PCP, noile norme stabilesc un cadru pentru regionalizarea măsurilor tehnice. Acest lucru este realizat printr-o abordare de jos în sus prin care statele membre, în strânsă cooperare cu industria de profil la nivelul consiliilor consultative locale, vor avea posibilitatea să prezinte recomandări comune referitoare la aspecte de importanță vitală. Ulterior, aceste recomandări comune vor fi avute în vedere de Comisie la adoptarea legislației secundare.

Regionalizarea va contribui la îmbunătățirea amprentei de mediu a activităților de pescuit. De pildă, grupuri regionale de state membre vor putea să elaboreze, în recomandările lor comune, măsuri suplimentare de atenuare, pentru a reduce impactul pescuitului asupra speciilor și habitatelor sensibile. În mod similar, statele membre vor avea la dispoziție și alte instrumente, precum închideri în timp real și restricții privind construirea și utilizarea anumitor unelte de pescuit, pentru a îmbunătăți selectivitatea acestora și protecția mediului în anumite condiții. Totodată, este stabilită o listă cu speciile interzise pe care pescarii nu vor avea voie să le pescuiască.

După 30 iunie 2021, pescuitul cu impulsuri electrice va fi interzis. Totuși, este prevăzută o perioadă de eliminare progresivă, în timpul căreia nu vor mai fi emise licențe noi, pentru a permite industriei să se adapteze la noile condiții.

Cercetarea științifică va continua, însă aceasta va trebui să se desfășoare în condiții stricte. Pentru a nu submina inovarea în acest sector, regulamentul prevede obligativitatea elaborării unui viitor raport al Comisieicare să includă avize ale ICES – Consiliul Internațional pentru Explorarea Apelor Maritime – cu privire la impactul uneltelor de pescuit inovatoare asupra ecosistemelor marine, asupra habitatelor sensibile și asupra selectivității.

Următoarele etape

În continuare, textul va face obiectul verificării de către experții juriști-lingviști. Parlamentul și Consiliul vor fi invitate să adopte textul final la un moment ulterior.

Noile norme se vor aplica din ziua următoare publicării lor în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (mijlocul anului 2019).

Sursa: madr.ro

Parlamentul European și Consiliul au convenit asupra propunerii Comisiei de a descentraliza și simplifica regulamente tehnice, oferind pescarilor mai multă greutate în luarea deciziilor cu privire la cele mai bune măsuri pentru un pescuit durabil, adaptate nevoilor lor specifice.

Noile regulamente, în acord cu Politica Comună în domeniul Pescuitului (PCP) și  cu programul Comisiei privind o mai bună reglementare, simplifică măsurile tehnice care legiferează modul în care, unde și când pescarii pot pescui și stabilesc tipul de echipament, compoziția capturilor și a modalităților de a trata capturile accidentale.

Comisarul european pentru Mediu, Afaceri Maritime și Pescuit, Karmenu Vella, a declarat: "Sunt încântat că s-a realizat un acord privind propunerea noastră. Noile măsuri tehnice de conservare reprezintă un pas important în realizarea unui angajament concret al UE față de un sector durabil de pescuit și de protecție a mediului marin. Acordul de astăzi oferă părților interesate și pescarilor un instrument pentru a determina care sunt cele mai bune măsuri pentru pescuit, luând în considerare situația lor locală, protejând în același timp sănătatea oceanelor noastre ".

Noile regulamente simplifică măsurile tehnice de conservare existente, care până în prezent la nivel european au devenit extrem de complexe de-a lungul anilor. Noile regulamente includ prevederi pentru protecția ecosistemului marin, a habitatelor marine și pentru evitarea capturilor accidentale de specii rare și necomerciale.

Regulamentul introduce indicatori cantitativi pentru a determina eficacitatea măsurilor tehnice de reducere a capturilor nedorite de puiet, capturi accidentale ale mamiferelor, cum ar fi balene, delfini și marsuini și păsări marine, precum și indicatori care definesc impactul asupra habitatului marin. Aceasta este o abordare nouă menită să conducă la o mai bună privire de ansamblu asupra rezultatelor și o mai mare responsabilitate a operatorilor. Acordul este, de asemenea, un pas important pentru cetacee și păsări marine, prin extinderea obligației Statelor Membre de a introduce măsuri de atenuare pentru a evita capturile accidentale de păsări marine, balene, delfini și marsuini în toate zonele maritime, atunci când acest lucru este justificat de dovezi științifice.

De asemenea, co-legislatorii au convenit să introducă o interdicție privind utilizarea echipamentelor de pescuit cu impulsuri începând cu 1 iulie 2021, asigurând o perioadă de eliminare treptată pentru a permite sectorului să se adapteze. Acordul oferă, de asemenea, Statelor Membre posibilitatea de a interzice sau de a restricționa imediat utilizarea pescuitului cu impulsuri electrice în apele lor costiere. Comisia va continua să urmărească îndeaproape evoluțiile științifice în desfășurare.

Etapele următoare

Acordul provizoriu va trebui adoptat oficial atât de Parlamentul European, cât și de Consiliu.

Context

Propunerea făcută de Comisie în 2016 vizează un sistem mai flexibil de guvernanță, care să permită actorilor regionali, care cunosc cel mai bine situația lor locală, să adapteze măsurile tehnice de conservare în bazinele lor maritime. De asemenea, a fost redactată o serie de regulamente distincte într-un singur text, care ar facilita interpretarea și conformitatea.

Cetățenii europeni se vor bucura în curând de un acces mai ușor la informații științifice referitoare la chestiunea fundamentală a siguranței alimentare și a sănătății umane.

Președinția Consiliului și reprezentanții Parlamentului European au ajuns astăzi la un acord provizoriu asupra unui nou regulament privind transparența și durabilitatea modelului UE de evaluare a riscurilor în cadrul lanțului alimentar. Acordul provizoriu nu a fost confirmat încă oficial nici de Consiliu, nici de Parlamentul European.

Pe lângă o mai mare transparență a studiilor științifice pe care se sprijină cererile de autorizare a introducerii pe piață, noile dispoziții vor asigura mai multă securitate juridică pentru sectorul alimentar și o mai mare durabilitate a guvernanței și a capacității științifice a EFSA, Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară.

„Cetățenii europeni merită să beneficieze de norme fiabile și transparente în materie de siguranță alimentară. Ei trebuie să dispună de informații complete și clare atunci când evaluează riscurile potențiale ale produselor alimentare. Prin acordul la care am ajuns astăzi consolidăm și mai mult încrederea dintre consumatori, industria agroalimentară și instituții.”

- Petre Daea, ministrul agriculturii și dezvoltării rurale și președinte al Consiliului

În acordul provizoriu se prevede că:

• datele și informațiile justificative legate de o cerere de autorizare vor fi făcute publice de către EFSA după evaluarea valabilității cererii, cu excepția cazului în care solicitantul dovedește că în acest fel interesele sale ar putea fi prejudiciate în mod semnificativ, cerând ca EFSA să trateze în mod confidențial datele și informațiile în chestiune
• solicitantul va putea introduce o cerere de confirmare dacă nu este de acord cu evaluarea realizată de EFSA în privința confidențialității. În acest caz, informațiile nu pot fi făcute publice până când nu se ajunge la o decizie finală
• Comisia va putea solicita EFSA să își comande propriile studii de verificare în cazuri excepționale, controversate și deosebit de importante pentru societate
• statele membre vor avea un rol mai activ în sprijinirea EFSA pentru a atrage mai mulți oameni de știință de valoare care să participe la grupurile științifice
• comunicarea riscurilor între toți actorii implicați – Comisia, EFSA, statele membre și părțile interesate din sectorul public – va fi îmbunătățită în vederea asigurării unui grad mai ridicat de coerență, transparență și continuitate a fluxului de informații de-a lungul întregului proces de evaluare a riscurilor

Etapele următoare

Dacă acest acord va fi confirmat de ambasadorii la UE în cadrul Comitetului Reprezentanților Permanenți (Coreper), regulamentul va fi apoi înaintat Parlamentului European spre aprobare, urmând să fie retransmis Consiliului pentru adoptarea finală.

Noile norme vor intra în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, dar majoritatea se vor aplica după 18 luni de la data respectivă.

Context

În 2002, așa-numitul Regulament privind legislația alimentară generală a introdus în legislația alimentară a UE principiul analizei riscurilor și a instituit EFSA ca organism separat însărcinat cu evaluarea riscurilor din lanțul alimentar, în timp ce instituțiile europene au rămas responsabile de gestionarea riscurilor.

Ca urmare a controverselor și îngrijorărilor publice legate de glifosat, de organismele modificate genetic și de perturbatorii endocrini, Comisia a propus, în aprilie 2018, revizuirea legislației alimentare generale și modificarea a opt acte legislative referitoare la sectoare specifice ale lanțului alimentar: OMG-urile, aditivii furajeri, aromele de fum, materialele destinate să vină în contact cu alimentele, aditivii alimentari, enzimele și aromele alimentare, produsele de protecție a plantelor și alimentele noi.

Sursa: madr.ro

La invitația comisarilor europeni Vytenis Andriukaitis și Karmenu Vella adresată miniștrilor agriculturii și mediului din statele membre, Petre DAEA a participat la o întâlnire privind problematica controlului și a eradicării Pestei Porcine Africane în Uniunea Europeană. Evenimentul a avut loc la Bruxelles în data de 19 decembrie 2018.

Controlul și eradicarea Pestei Porcine Africane (PPA) în Uniunea Europeană este o prioritate la nivel european, reprezentând un risc major pentru sectorul agricol cu consecințe negative importante pe termen lung asupra populația de mistreți. În 2014, boala era limitată din punct de vedere geografic în partea de est a UE, iar la acest moment este prezentă în 10 state membre. Pe baza informațiilor tehnice și științifice se poate afirma ca evoluția epidemiei este legată de rolul crucial al mistreților al răspândirii și menținerii bolii în UE.

Măsurile luate la nivelul Comisiei Europene includ coordonare politică, acțiuni legislative constante, audit tehnic și cooperare tehnică, acțiuni legate de știință și cercetare, sprijin financiar, cooperare internațională.   

În intervenția sa, ministrul Petre DAEA a făcut un scurt istoric al prezenței virusului PPA în România, afirmând că toate autoritățile statale sunt implicate în gestionarea acestei boli. România, ca și alte State Membre afectate de PPA, este interesată de orice dezbatere privind eradicarea și răspândirea PPA, care poate genera soluții pentru administrație, fermieri și pentru administratorii fondului cinegetic.

De asemenea, rolul cercetării este foarte important în lupta cu acest virus: ”Cercetarea, căutarea soluțiilor în domeniul cercetării este o cale pe care trebuie s-o urmăm. Cel mai mare rău ar fi acela să nu vorbim despre această boală, să nu discutăm despre această boală, să nu ne conectăm efortul și să nu facem transferul de informații, ar fi cel mai mare rău. De aceea, vreau să mulțumesc Comisiei pentru tematica zilei, pentru tiparul de discuție, dar mai ales pentru sprijinul pe care l-a dat României la timpul potrivit atunci când în Consiliul de miniștri aceeași voce ca și astăzi prezenta pericolul eminent și situația deosebită din România, cerând sprijin țărilor din Uniunea Europeană, folosind experiența unora care au avut această molimă și vreau să mulțumesc tuturor acelora care au trimis specialiști în România”, a subliniat ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

În încheiere, ministrul DAEA a afirmat că România și-a propus abordarea subiectului PPA în cadrul Conferinței la nivel înalt privind bolile transfrontaliere organizată pe perioada Președinției române a Consiliului UE, în perioada 09 -11 iunie 2019, la București, în așa fel încât să se conecteze forțele cunoașterii, cercetarea, oamenii de știință și experiența practică.

Sursa: madr.ro

Luni, 10 decembrie 2018, ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Petre DAEA, a inițiat, la sediul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), o întâlnire de lucru în cadrul căreia au fost prezentate prioritățile privind Președinția română a Consiliului Uniunii Europene din primele șase luni ale anului 2019.

La întâlnire au participat reprezentanții structurilor asociative din domeniul vegetal și zootehnic, ai federațiilor, asociațiilor, organizațiilor și patronatelor reprezentative din sectorul agricol. Alături de ministrul Daea s-au aflat secretarii de stat Daniel Botănoiu, Sorin Claudiu Roșu Mareș, subsecretarul de stat Maricel Floricel Dima, secretarul general Ilie Constantin Aprodu, directori și experți ai direcțiilor de specialitate din cadrul MADR și ai structurilor subordonate.

Întâlnirea a fost organizată cu scopul de a disemina etapele pregătirilor tehnice și a regulilor pe care le instituie normele de funcționare a Președinției Consiliului Uniunii Europene. Ministrul a afirmat că România este pregătită să facă față acestei provocări, constituind în acest sens structuri dedicate la nivelul MADR. Astfel, a fost înființat Comitetul de Coordonare a activității evenimentelor și acțiunilor conexe care vor avea loc în timpul pregătirii și exercitării Președinției Române la Consiliul Uniunii Europene.

În mandatul său de Președinție a Consiliului Uniunii Europene, România va acționa coordonat în cadrul Trio-ului de Președinții, alături de Finlanda și Croația, asigurând în același timp continuitate cu Trio-ul precedent în atingerea obiectivelor asumate în cadrul Programului de lucru al Consiliului.

Gestionarea negocierii pachetului legislativ, prilejuit de reforma Politicii Agricole Comune (PAC) post-2020, în contextul noului Cadru Financiar Multianual 2021-2027, reprezintă principala prioritate a Președinției României la Consiliul Uniunii Europene în domeniul agriculturii. 

Principalele elemente de poziție ale României față de noua PAC sunt: menţinerea structurii cu doi piloni ai politicii, cu măsuri anuale de aplicare generală în Pilonul I, măsuri sectoriale de piață, precum și măsuri de dezvoltare rurală în Pilonul II, continuarea convergenței externe a plăților directe, demersuri susținute pentru alocarea unui buget consistent, cel puțin la nivelul celui actual, respingerea în mod ferm a aplicării plafonării. 

Ministrul a enumerat vizitele primite și întâlnirile din marja Consiliului Agrifish cu miniștri omologi pentru a împărtăși puncte de vedere asupra PAC, precum și asupra gestionării președinției Consiliului UE, prin schimbul de cunoștințe și expertiză.  

În cadrul întâlnirii, ministrul Daea a declarat că preluarea Președinției este o responsabilitate care implică un efort de consolidare a unei viziuni naționale asupra viitorului Uniunii Europene și de creștere a capacității administrative necesare pentru exercitarea acestui mandat.

Ministrul a precizat că PAC va pune un accent puternic pe valorificarea potențialului în materie de cercetare, inovare, formare și utilizare a serviciilor de consiliere, pentru a îmbunătăți grija față de mediu și climă, inclusiv prin utilizarea mai eficientă a resurselor.

Exercitarea de către România a Președinției Consiliului Uniunii Europene reprezintă o bună oportunitate pentru MADR de a organiza o serie de acțiuni de informare și promovare a politicilor aplicate în domeniul agriculturii și dezvoltării rurale, pentru a face cunoscute produsele agroalimentare românești, atât pe plan intern, cât și pe plan internațional.

Ministrul Daea a mulțumit reprezentanților structurilor asociative pentru sprijin și colaborare, în special în dialogul cu oficialii europeni. De asemenea, a făcut referire la vizita Comisarului Hogan în România, subliniind faptul că acesta a rămas plăcut impresionat de locurile vizitate precum și de implicarea fermierilor. O președinție de succes se sprijină pe punerea în aplicare și coordonarea politicilor europene într-un mod eficient, iar România este cu siguranță capabilă să realizeze aceste obiective.

La finalul întâlnirii, ministrul Petre Daea a prezentat agenda privind reuniunile formale și informale ale Consiliului, precum și locurile de desfășurare a acestora, ocazie cu care se va putea prezenta imensul potențial de care dispune România.

Sursa: madr.ro

Începând de luni, 3 decembrie, consumatorii online nu vor mai fi discriminați pe motive de naționalitate sau loc de reședință. Regulamentul UE privind geoblocarea, intrat în vigoare, va ridica restricțiile și va facilita comerțul electronic în beneficiul consumatorilor și companiilor prin normalizarea accesului la preturi, vânzări și condiții de plată.

Aproape  40%  din  consumatorii  din  UE  au  încredere  atunci  când  achiziționează  bunuri  sau  servicii  prin  internet  de  la  vânzători  situați  într-o  altă  țară  a  UE  (Eurobarometru  397,  2015),  în  timp  ce  numai  19%  din  consumatori  efectuează  efectiv achiziții online dintr-o altă țară (date din 2015). Noile norme ale UE privind comerțul electronic vizează exploatarea acestei potențiale cereri transfrontaliere semnificative și crearea de noi oportunități pentru companii.

Astfel, vor fi eliminate obstacolele nejustificate precum redirecționarea către site-ul din țara consumatorului sau cerința de a plăti cu un card de debit sau de credit dintr-o anumită țară. Drept urmare, se va pune capăt discriminării online pe motive de naționalitate sau loc de reședință.

Nu doar consumatorii vor avea de câștigat, ci și companiile, printre beneficiile lor putând fi enumerate: asigurarea unui acces mai bun la produsele și serviciile oferite online; crearea unui nivel sporit de certitudine pentru companii și mai ales consolidarea încrederii consumatorilor; reducerea costurilor de tranzacționare și sarcina administrativă.

Ridicarea acestor restricții marchează un pas important pentru consolidarea Pieței Unice Digitale.

Ce este geoblocarea (geoblocking)?

Este o practică discriminatorie care împiedică accesarea unui magazin online găzduit într-un stat membru de către cetățenii unui alt stat membru, în esență îngrădind accesul la anumite servicii sau produse. Această practică este posibilă prin blocarea accesului la website-uri, refuzarea livrării sau aplicarea unor prețuri diferențiate în funcție de naționalitate, țară de reședință sau locația consumatorului. Sectoarele cele mai afectate sunt electronice, electrocasnice și hardware. 

Context

Regulamentul a intrat în vigoare în 22 martie 2018, odată cu publicarea în Monitorul Oficial al UE și se aplică începând cu 3 decembrie 2018.

Inițiativa face parte din Strategia pentru Piața Unică Digitală și se alătură altor reușite recente, precum eliminarea taxelor de roaming și acordul privind accesarea serviciilor de conținut online la nivel transfrontalier.

Împreună cu eliminarea tarifelor de roaming și posibilitatea ca oamenii să acceseze de oriunde din UE conținutul online la care sunt abonați (portabilitatea serviciilor de conținut online), aceasta este una dintre inițiativele importante care transformă piața unică digitală într-o realitate și creează noi drepturi digitale pentru toți europenii.

Sursa: ec.europa.eu

În Jurnalul Oficial al Uniunii Europene s-a publicat azi, 3 decembrie 2018, decizia de înregistrare a denumirii în Registrul denumirilor de origine protejate și al indicațiilor geografice protejate pentru produsul ”Scrumbie de Dunăre afumată” (IGP).

România avea până la această dată patru produse înregistrate pe sisteme de calitate europene: Magiun de prune Topoloveni –Indicație Geografică Protejată (2011), Salam de Sibiu - Indicație Geografică Protejată (2016), Novac afumat din Ţara Bârsei -Indicație Geografică Protejată (2017) și Telemea de Ibănești Denumire de Origine Protejată (2016), la care se adaugă, începând de astăzi, încă un produs protejat la nivel european, respectiv Scrumbia de Dunăre afumată – Indicație Geografică Protejată.

La Comisia Europeană se mai află depuse documentațiile pentru încă patru produse în scopul dobândirii protecției europene pentru sistemul de calitate Indicație Geografică Protejată: Cârnați de Pleșcoi,  Caşcaval de Săveni, Telemea de Sibiu și Salată cu icre de știucă de Tulcea.

Scrumbia de Dunăre este un pește sălbatic care migrează din Marea Neagră în Dunăre, pentru reproducere și nu se hrănește pe tot traseul dus-întors. Specia nu poate fi crescută în acvacultură și este capturată numai în cursul migrației pe Dunăre. Scrumbia utilizată ca materie primă pentru Scrumbia de Dunăre afumată este pescuită în mod tradițional numai pe Dunăre, începând de la vărsarea acesteia în Marea Neagră până la Cotul Pisicii. Caracteristicile produsului Scrumbie de Dunăre afumată sunt legate de aria geografică în care se produce, prin metodă specifică zonei şi prin reputație.

Scrumbia de Dunăre afumată este prelucrată sub formă întreagă, în greutate de minim 250 de grame și maxim 400 de grame, cu dimensiuni între minim 25 cm și maxim 30 cm, sărată și afumată la rece după o metodă din vechime specifică ariei geografice definite. Peștii afumați sunt de culoare aurie, metalizată, datorată procesului de afumare, uniformă pe toată suprafața, cu textură suculentă, gust de pește afumat, ușor sărat, consistență onctuoasă.

Toate etapele procesului de producție pentru obținerea produsului Scrumbie de Dunăre afumată se desfășoară în aria geografică delimitată.

Proprietățile calitative menționate, în combinație cu vechimea reputației Scrumbiei de Dunăre afumate în gastronomia din aria geografică delimitată, fac ca această specialitate gastronomică să fie apreciată de consumatori, cu un renume strâns asociat cu regiunea. Peste 100 de ani de producție și comercializare în aria geografică au contribuit la reputația produsului.

Sursa: madr.ro

În ultimele zile ale lunii octombrie, Parlamentul European a aprobat mandatul său de negociere pentru o nouă reglementare a UE care să elimine practicile comerciale neloiale din lanțul de aprovizionare cu alimente.

Undă verde...

Echipa de negociere a Parlamentului a primit undă verde pentru a începe negocierile cu președinția austriacă a Consiliului cu privire la formularea finală a noii directive. Aceasta ar trebui să protejeze fermierii și producătorii din domeniul agricol și zootehnic împotriva practicilor comerciale neloiale ale cumpărătorilor. Lista neagră a practicilor comerciale neloiale (UTP) include:

– plățile efectuate mai târziu de 30 de zile pentru produsele agricole și alimentare perisabile și mai târziu de 60 de zile pentru produsele neperisabile, începând cu ultima zi a lunii în care a fost primită factura sau cu ziua de livrare convenită;

– anularea unilaterală a unei comenzi de produse perisabile cu o perioadă mai scurtă de 60 de zile de la data convenită a livrării.

Nu abuzurilor

De asemenea, deputații europeni au convenit și asupra faptului că alte practici ar trebui să fie în afara legii. Spre exemplu, atunci când un cumpărător refuză să semneze un contract scris cu furnizorul, acesta din urmă are dreptul să îl solicite sau să i se furnizeze condiții de furnizare suficient de detaliate.

Pe de altă parte, este strict interzis ca un cumpărător să împărtășească sau să abuzeze de informații confidențiale referitoare la contractul de furnizare.

Vânzările sub prețul de achiziție sunt interzise, cu excepția cazului în care asupra acestei situații s-a convenit în prealabil.

Termenii unui contract de furnizare nu trebuie să provină niciodată din dependența economică a furnizorului de cumpărător, spun eurodeputații. De asemenea, ei insistă că, dacă nu s-a convenit în prealabil, cumpărătorul nu ar trebui să vândă produse sub prețul de achiziție și apoi să ceară furnizorului să acopere diferența.

„Acum sau niciodată“

Pentru a ușura aplicarea reglementării, deputații europeni au hotărât ca producătorii să poată depune plângeri acolo unde sunt stabiliți, chiar dacă UTP s-au produs în altă parte a UE. Autoritățile naționale de aplicare a legii vor proceda la soluționarea plângerilor și, în urma unei investigații, vor impune sancțiuni.

Paolo De Castro, raportor și șef al echipei de negociere a Parlamentului European, a declarat: „A fost o situație de genul acum sau niciodată. M-am bucurat că, în ciuda presiunii venite în ultimele săptămâni de la lobby-ul supermarketurilor, care doreau să ucidă aceste prevederi, Parlamentul ne-a dat undă verde pentru a finaliza lucrările privind noile reguli pentru a elimina practicile comerciale neloiale din lanțul de aprovizionare cu alimente, de care fermierii noștri au nevoie atât de disperată.“

„Acum trebuie să începem discuțiile trialogului imediat și să le finalizăm până la Crăciun. Aceasta este singura noastră fereastră de oportunitate de a face acest lucru înainte de alegerile pentru PE și, trebuie să o spunem deschis, este o mare provocare“, a mai adăugat De Castro.

Alexandru GRIGORIEV

Aproape un sfert (24%) din populaţia României era ocupată în agricultură în 2017, ceea ce plasează România pe primul loc în Uniunea Europeană, unde media populaţiei ocupată în agricultură era de 4,5%, arată datele publicate vineri de Eurostat.

În rândul statelor membre, cea mai ridicată pondere a populaţiei ocupată în agricultură se înregistra în 2017 în România (24% din totalul angajaţilor), Bulgaria (19%), Grecia (11%) şi Polonia (10%), în timp ce în domeniul industrial cel mai ridicat procent era în Cehia (36%), Slovacia şi Polonia (ambele cu 31%) şi România (30%).

În perioada 2000-2017, numărul de angajaţi în agricultură a scăzut de la 8% la 4,5%, în timp ce în industrie de la 26% la 22%, marele câştigător fiind sectorul serviciilor, unde erau 74% din totalul angajaţilor din UE în 2017, faţă de 66% în 2000. În privinţa valorii adăugate, serviciile generau anul trecut 73% din valoarea adăugată totală, industria 25% şi agricultura 2%.

Serviciile reprezintă peste 80% din forţa de muncă totală în opt ţări: Olanda, Marea Britanie, Belgia, Malta, Franţa, Danemarca, Cipru şi Luxemburg.

Sursa: AGERPRES

O veste bună pentru apicultori, cu toată opoziția României și a încă 3 state (Cehia, Danemarca și Ungaria), prin votul exprimat vineri, 27 aprilie 2018, s-a interzis folosirea neonicotinoidelor pentru tratarea culturilor agricole pe teritoriul Uniunii Europene.

Trebuie precizat că pentru luarea acestei hotărâri au votat 15 state (Austria, Cipru, Estonia, Franța, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Malta, Olanda, Slovenia, Spania, Suedia și Regatul Unit al Marii Britanii) și încă 9 s-au abținut (Belgia, Letonia, Lituania, Bulgaria, Croația, Finlanda, Polonia, Portugalia și Slovacia).

Interzicerea utilizării neonicotinoidelor este susținută de riscurile pe care aceste substanțe le prezintă față de albine și alți polenizatori.

Pentru obținerea acestei hotărâri au militat susținut toți apicultorii europeni, printre ei găsindu-se și apicultorii români și toți aceștia au avut sprijinul susținut al așa-numiților „verzi“ care au militat cu o puternică influență pentru protejarea mediului și componentelor sale.

Ajungerea la această hotărâre destul de drastică, care va afecta destul de mult agricultorii din sectorul vegetal și producătorii neonicotinoidelor, a avut la bază nenumărate cercetări și studii în domeniu.

Spre exemplificare prezint concluzia EFSA (Autorita­tea Europeană pentru Siguranța Alimentară) care arată că folosirea neonicotinoidelor reprezintă un risc pen­tru populațiile de albine sălbatice și domestice.

Astfel, expertul în pesticide la EFSA Jose Tarazona arată că există o variabilitate a concluziilor din cauza unor factori cum ar fi speciile de albine, utilizarea intenționată a pesticidelor, ruta expunerii, iar EFSA și-a finalizat concluziile în urma a două consultări separate cu experții în domeniul pesticidelor din statele membre ale UE.

Experții au susținut concluziile cum că expunerea albinelor la aceste substanțe a fost evaluată prin trei căi: reziduurile din polen și nectar de albine; rularea prafului în timpul însămânțării/aplicării semințelor tratate și consumul de apă.

Oricum, toate acestea s-au finalizat cu o hotărâre benefică pentru apicultură și protecția mediului și biodiversității.

Poate cu această măsură se vor diminua depopulările și mortalitățile familiilor de albine pe teritoriul Europei.

Prof. univ. dr. ing. Petre IORDACHE

Promovarea mierii și încurajarea ei

La începutul anului 2018 a fost prezentat la Bruxelles, în Comisia de agricultură din Parlamentul European, un Raport referitor la perspective și provocări din sectorul apicol din UE, unde s-au făcut o serie de propuneri pentru sectorul apicol european.

Referitor la promovarea mierii și încurajarea consumului ei, raportul arată în expunerea de motive că:

„Promovarea mierii în UE este, de asemenea, importantă, dat fiind faptul că consumul anual nu este satisfăcător: media de 2,5 la 2,7 kg pe cap de locuitor pe an în statele membre din Europa de Vest este mai mult sau mai puțin acceptabilă, însă cifra pentru Ungaria, de exemplu, este de numai 0,7 kg pe an, deci consumul este mic. Ar trebui să se invite Comisia să elaboreze un raport privind cantitatea de miere consumată și modelele de consum din UE. Aș dori, de asemenea, să încurajez statele membre să folosească toate mijloacele disponibile, în special asistența intensivă pentru lanțurile de aprovizionare scurte în cadrul programelor de dezvoltare rurală pentru a promova vânzarea locală și regională de miere, în special de miere ecologică. În sfârșit, sectorul apicol merită o atenție specială din partea UE în vederea protejerii sale în cadrul negocierilor privind acordurile de liber schimb, iar mierea și alte produse apicole ar trebui să fie clasificate ca «produse sensibile».“

Mai precis, Raportul:

• invită Comisia să elaboreze un raport privind cantitatea de miere consumată și modelele de consum mediu din UE;
• invită Comisia să aloce o sumă specifică din bugetul UE destinat promoțiilor pentru a promova mierea UE pe piața internă;
• solicită Comisiei să se asigure că UE va declara mierea și alte produse apicole drept «pro­duse sensibile» în negocierile privind acordurile de liber schimb și
• încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și comi­siei, precum și parlamentelor naționale.“

Motivația insistenței pe promovarea mierii și consumul ei provine din faptul general recunoscut și dovedit că mierea de albine constituie unul dintre cele mai sănătoase și complexe alimente. Altfel spus, este un superaliment deoarece conține vitamine, aminoacizi, acizi organici, minerale, enzime provenite de la albine, bioflavonoizi și antioxidanți ce-i dau o valoare terapeutică foarte mare.

Referitor la consumurile medii de miere anuale pe locuitor, acestea sunt foarte diferite de la țară la țară, depinzând de gradul de promovare, de tradiția fiecărei țări în parte, de dezvoltarea apiculturilor naționale și de conjucturile locale.

În România consumul de miere are o tradiție îndelungată, astfel că, la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, atât producția cât și consumul erau destul de mari datorită numărului mare de stupi și inexistenței unor înlocuitori competitivi pentru miere.

Treptat, în timp, preocupările pentru apicultură au început să scadă ca urmare a cultivarii pe scară largă a sfeclei de zahăr care a dat zahărul înlocuitor al mierii și a fabricării parafinei care a înlocuit ceara de albine. Alte cauze ale reducerii preocupărilor în apicultură au fost micșorarea bazei melifere prin practicarea tot mai mult a agriculturii intensive și creșterea populației.

Consumurile medii anuale de miere din România au fost în jur de 0,4 kg la începutul anului 1990, ca în 1997 acestea să scadă până la 0,1 kg ca urmare în principala creșterii exportului de miere. În anul 1997 nivelul exportului de miere din România a fost de 8.478 tone, reprezentând 80% din producția aceluiași an.

Actualmente se poate considera pentru România un consum mediu anual de 0,700 kg, ceea ce este total nesatisfăcător comparativ cu valoarea de 2,5 kg la 2,7 kg consumul mediu anual considerat pentru UE.

Și această nemulțumire este și mai mare în conjuctura în care în 2015 producția de miere a României a ajuns la 35.000 de tone față de 20.000 de tone în 2014, respectiv la 13% din cantitatea totală produsă în spațiul comunitar, de 268.000 de tone. Astfel țara noastră s-a situat prima la producția de miere din UE, depășind Spania (32.200 tone) și Ungaria (30.700 tone).

Creșterea consumului intern de miere în România trebuie să reprezinte unul dintre principalele obiective ale strategiei de dezvoltare a sectorului apicol românesc. În acest sens este esențială cunoașterea evoluției pieței interne și externe în concordanță cu potențialul melifer al țării noastre, ce oferă oportunități de sporire a producției de miere.

Se poate lua în considerare pentru viitorii ani o creștere a numărului de familii de albine la cifra de 1.700.000, număr care ar putea fi satisfăcut de potențialul actual melifer al României.

Această mărire ar crea condiții de creștere a cantității de produse apicole aduse pe piață și implicit a reducerii prețurilor de vânzare și, în consecință, o creștere a cererii pentru asemenea produse și, în final, creșterea consumului mediu anual pe locuitor.

Unul dintre instrumentele de promovare posibile sunt programele de educare a consumatorilor arătând că mierea este un aliment relativ ieftin și, de asemenea, un aliment complet, tolerabil și ușor asimilabil de organismul uman. Totodată, programele de informare a consumatorilor ar trebui să transmită noțiuni științifice referitoare la proprietățile terapeutice ale mierii.

De asemenea, în prezent se asistă la o tendință de tranziție nutrițională de la regimul bazat pe grăsimi și produse zaharoase la un regim bazat pe produse naturale, cereale, legume, fructe și produse lactate. Și în această tranziție se poate include și înlocuirea produselor zaharoase cu produse apicole.

Trebuie să recunoaștem că în România ultimilor ani consumatorii de miere, în special, și de produse apicole, în general, au crescut ca număr și, mai important, au început să se priceapă la alegerea produselor apicole din ce în ce mai mult, ceea ce este foarte important – cumpără în cunoștință de cauză.

În final, trebuie recunoscut aportul târgurilor de miere, care în ultimii 10-15 ani se organizează anual în majoritatea județelor țării, promovând cu mare eficacitate produsele apicole și aprovizionând apicultorii cu cele necesare dezvoltării afacerii lor.

Prof. univ. dr. ing. Petre IORDACHE