Mediu 25 Martie 2023, 13:15

Biodiversitatea și societatea (II)

Scris de

Din anul 1500, se estimează că 129 de specii de păsări și 61 de specii de mamifere au dispărut. Dar 95% dintre acestea sunt specii insulare, dintre care majoritatea provin din Insulele Pacificului. Cu alte cuvinte, foarte puține specii (6 specii de păsări și 3 de mamifere) au dispărut pe continente. Nu este așadar un fenomen general și de mare amploare, astfel încât sloganul „a șasea extincție“ este un element de comunicare care intră sub speculație alarmistă care însă nu are nicio bază științifică. Toate predicțiile catastrofale făcute în ultimele decenii de așa-zișii experți s-au dovedit a fi greșite.

Pentru a fi clar în acest sens, nu înseamnă că oamenii nu au niciun impact asupra biodiversităţii. Da, există un impact, dar este o chestiune logică să păstrăm și să examinăm situațiile critice de la caz la caz. Astfel, în urma unor măsuri specifice care au fost luate de câteva decenii, au fost reconstituite numeroase populații de vertebrate ale căror populații fuseseră decimate de vânătoare sau recoltare excesivă, după exemplul cetaceelor și mai multor mamifere europene.

Protejarea biodiversității se bazează pe principiul că există o natură originală care ar fi degradată de oameni. Cu alte cuvinte, am distruge o moștenire biologică unică, rezultat al evoluției din cele mai vechi timpuri... Dar cum rămâne cu istoria biodiversității europene? Ceea ce știm este că ea a trecut prin multe vicisitudini. Timp de peste două milioane de ani și aproximativ la fiecare 100.000 de ani, calota polară s-a extins spre sud. Ne putem imagina erodarea biodiversităţii rezultată... Ulterior, în perioadele de încălzire, speciile au recolonizat, fiecare în ritmul său, ceea ce ar putea dura mii de ani, zonele eliberate de gheaţă. Dar, timp de 7 până la 8.000 de ani, primii fermieri din Orientul Mijlociu au introdus plantele cultivate și speciile asociate acestora, cum ar fi macul. Au vânat și au modificat treptat peisajele pentru a crea peisaje agricole și, mai presus de toate, au introdus, treptat, voluntar sau accidental, în mediul lor, multe specii din alte părți. Mai întâi prin schimburi comerciale în jurul Mediteranei, apoi după descoperirea de noi lumi, prin schimburi intercontinentale. Este o biodiversitate co-construită, atât la nivel de specii, cât și de ecosisteme, care continuă să evolueze rapid datorită globalizării comerțului. Prin urmare, nu este un produs pur al evoluției pe care ar trebui să-l păstrăm, ci un ansamblu eterogen de specii care s-a format întâmplător în urma evenimentelor climatice și a schimburilor comerciale. Aceasta este ambiguitatea sloganului „protejați biodiversitatea“: Da, dar care?

Printre problemele metodologice se numără problema definirii speciei care se bazează, pentru speciile macroscopice, pe o descriere morfologică, învechită, dar practică, în timp ce geneticienii ne vorbesc despre speciile biologice bazate pe interfertilitatea indivizilor. Specia este o cutie artificială în care sunt plasați indivizi asemănători morfologic, dar care pot aparține unor specii biologice diferite.

Dar rădăcina problemei este ideologică: este credința în existența unei naturi originale mitice care ar fi existat dacă oamenii nu ar fi distrus-o. Credința în echilibrul naturii este cea care duce la a considera că toată activitatea umană este un atac la adresa ordinii și armoniei naturii. Această viziune fixistă asupra naturii este total contrazisă de observația că natura este în perpetuă transformare.

Când vine vorba de ONG-uri, este destul de ușor de înțeles. Alarmismul le permite să existe, adică să fie prezente în mass-media și să le aducă astfel bani pentru a funcționa. Trebuie înțeles că, în țările bogate, catastrofismul a devenit o necesitate pentru ele. Într-adevăr, timp de 50 de ani a existat, de fapt, o întărire spectaculoasă a legislației de mediu. În problema patrimoniului natural s-au înregistrat progrese enorme. Multe specii au dobândit statut protejat, s-au stabilit reguli pentru a lua în considerare biodiversitatea în cadrul instalațiilor de infrastructură, au fost create multe rezervații naturale și parcuri, au fost impuse măsuri fermierilor. Cu alte cuvinte, cu cât mergem mai departe în timp, cu atât sunt mai puține lucruri de făcut de către ONG-uri și, prin urmare, acțiunea acestora își pierde interesul general. În acest context, ei sunt nevoiți să se radicalizeze pentru a continua să existe. Este o chestiune de supraviețuire pentru ei. Si nu trebuie să uităm că au mulți angajați de plătit și cu salarii bune...

Atunci, cum să explicăm că guvernanții preiau fără nuanță diagnosticul delirant al ONG-urilor? Nu este ușor să răspunzi la această întrebare. Sunt adesea prezentate două ipoteze. Prima este faptul că nivelul elitelor noastre a scăzut dramatic și nu sunt în stare să dea sens lucrurilor, ele urmăresc doar „tendința vremurilor“ și „însoțesc“ această mișcare a fricii iraționale pe care o „valsează“ ONG-urile. A doua este că avem de-a face cu o „oligarhie globală“ care face totul pentru a doborî societățile dezvoltate, totul din motive întunecate.

Personal, sunt lucruri care îmi scapă. Nu știu ce să cred.

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU


Vizualizari 761
Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

Copyrights © Lumea Satului

Redacţia:

Str. Moineşti nr. 12, Bl. 204, Sc. A, Ap. 4, sector 6, Bucureşti.
Pentru corespondenţă: OP 16, CP 39.
Tel/fax.: 021.311.37.11;
ISSN 1841-5148

Marketing, abonamente, difuzare
Tel: 031.410.07.45
- Nicusor Oprea Banu – 0752.150.146, 0722.271.338;

Compartiment financiar
– dr. Niculae Simion – 0741.217.627

Editura: ALT PRESS TOUR Bucureşti