Romania

PREPELIȚESCU - un pas important spre o franciză românească

PREPELIȚESCU - un pas important spre o franciză românească
Distribuie:  

Pe o stradă a orașului Băbeni, din județul Vâlcea (practic, un sat de deal cu pretenția de cartier!), am avut surpriza să găsesc o afacere integrată, gândită de un vânzător profesionist, Lucian Stancu. Ferma Bunicii, business-ul dezvoltat în curtea bunicii sale, a ridicat pe verticală, dar mai ales pe orizontală, o afacere cu prepelițe japoneze! Cu un final aproape fericit, ca în filmele americane!

Totul a pornit de la un studiu de piață realizat pentru niște investitori nemți

Acest studiu de piață scotea în evidență, pe lângă alte mari oportunități de investiții, apetitul nesatisfăcut al pieței locale, dar și al celei europene pentru produsele din prepeliță. Așa s-a ajuns la concluzia că e loc de investit pe acest domeniu și Lucian Stancu, tânăr și ambițios, a marșat spre afaceri cu prepelițe. A început cu o fermă, apoi cu abatorizare și procesare, culminând anul acesta, în plină pandemie, cu un concept inovator, francizabil, de urban fast-food cu preparate din prepeliță și vită românească numit simbolic PREPELIȚESCU. Dar să povestim un pic despre cum s-a ajuns aici.

Ferma de prepelițe a luat viață prin martie 2012

Prepelitescu

Locul de început al fermei a fost în partea de sus a satului, ba pardon, a cartierului Pădurețu. Acolo unde azi găsim abatorul și linia de procesare. Dar și birourile!

Ferma cea nouă, modernă, și-a găsit loc mai în vale, unde erau și încă sunt condiții pentru dezvoltare pe orizontală. Ferma a fost populată pentru prima dată în decembrie 2014. E o fermă modernă și de aceea sunt în acest moment singurul centru autorizat pentru incubarea de ouă de prepeliță. În fermă se găsesc peste 100.000 de prepelițe japoneze care produc în medie circa 70.000 ouă/zi. De aici fac livrările de ouă pentru consum. O activitate nu prea profitabilă, care practic l-a dus la un moment dat la concluzia că afacerea trebuie rentabilizată pentru că nu reușea să acopere datoriile și ajunsese în impas. Ajutat financiar de asociatul său (fostul său patron din regiunea de vânzări!), a ales procesarea ca o cale spre profit. Și asta s-a dovedit a fi calea cea bună. Deși, așa cum am spus în preambul, ideea afacerii i-a venit după ce la firma unde lucra ca director de vânzări s-a realizat un studiu de piață pentru niște investitori din Germania care căutau să afle care sunt domeniile atractive pentru investit chiar și pe perioadă de criză; niciodată nu a crezut că va veni o astfel de criză cum este pandemia de Covid-19. Așa cum nu s-a gândit niciodată ce greu va fi într-o astfel de conjunctură. Nici că va trebui să învețe totul din mers, alături de angajații și colaboratorii săi.

Una din găselnițele, care au îmbunătățit mult randamentul producerii de ouă pentru consum, a venit de la îmbunătățirea sistemul de iluminare. Dacă la început aveau becuri pe tavan, acum au becurile așezate în scară, pe lateralele fermei, în așa fel încât lumina să ajungă la fiecare din cele 6 etaje ale bateriilor. Stresul cel mai mare era din pricina stingerii și aprinderii bruște a luminii. Acum au un sistem care imită apusul și răsăritul. Un sistem care nu a costat nici prea mult, circa 5.000 euro, dar care a adus un spor important în producția de ouă și, foarte important, în scăderea mortalității.

„Totul a fost un pionerat și acum pot spune că stăpânesc cât de cât tehnologiile în așa fel încât pot da consultanță și altor investitori interesați pe această piață în creștere.

Cât privește profilul de bază al clienților pentru produsele procesate din prepelițe, aceștia sunt oameni cu venituri peste medie. Mai precis, corporatiștii dar și, cel puțin în ultima vreme, bugetarii! Tinerii corporatiști au cel mai mare aport în clasa clienților țintă!

De aici până la conceptual PREPELIȚESCU mai era un pas important de făcut!

Calitatea produselor a fost principalul atu în relația cu supermarketul

Li s-a impus încadrarea în standardele IFS de către retaileri, iar apoi au trecut la IFS Hi Level, ceea ce a presupus audituri externe, apoi audituri interne aleatorii, cu analize costisitoare și proceduri de îndeplinit la milimetru. Între timp, au devenit practic integratori, recurgând la căutarea fermelor mici și medii pentru a le prelua producția. Însă pentru oul proaspăt nu folosesc decât ouă din ferma lor, acolo unde furajele sunt atent selecționate, fără OMG, fără hormoni de creștere sau alte bazaconii care ar putea crește producția în detrimentul calității naturale. La rândul lor impun reguli colaboratorilor și merg în audit. Așa cum primesc și ei auditul retailerilor lunar și ori de câte ori sunt solicitați. De altfel, fiecare lot este analizat înainte de a ajunge în piață. Dorința lor era să dubleze capacitatea de producție, prin construirea unei ferme noi, dar și modernizarea abatorului cu soluții italiene. Dar și în fabrica de procesare au nevoie de spații și dotări noi pentru a avea capacitate de export. Deocamdată livrează doar către Lidl Bulgaria, iar în Germania exportă ouă pentru incubat. În România mai livrează către Mega Image și Carrefour.

Cu toate că Lucian Stancu încă mai are nostalgia perioadei în care lucra în vânzări și consultanță, „atunci viața era mai frumoasă, veniturile mai consistente și problemele, evident, mult mai mici. Poate eram și mult mai tânăr. Cine știe?! Dar asta nu înseamnă că nu mă bucur de fiecare pas sigur pe care îl fac în această investiție în care mi-am pus tot sufletul și dorința de succes. Succes de care acum depind peste 60 de angajați și foarte mulți colaboratori.“

Dublarea capacității de producție trebuie să se realizeze concomitent cu găsirea și stabilizarea de noi rețete și produse care să diversifice oferta către o piață dinamică și veșnic crescătoare pe acest segment, al produselor alimentare naturale, cu o calitate hi level. Aceste căutări l-au trimis către afacerea PREPELIȚESCU.

Primul pas a fost trecerea de la ouă proaspete la cele fierte și la pateu de prepeliță

Și de la ouă fierte și decojite la ouă marinate. De la pateul de prepeliță la chiftelele de prepeliță cu ou la mijloc și chiar ouă marinate. Cele cu sfeclă roșie sunt bestiale. Totul făcut cu respect pentru consumator, iar cei care l-au ajutat să crească au fost retailerii deoarece statul român îl pedepsește pe acest investitor, chipurile, pentru că are ferma și procesarea într-un oraș. Deși, vă jur, e un sat de deal prins aiurea într-o localitate botezată oraș doar pentru a se crește impozitele și schema primăriei. Lucian Stancu, inițiatorul și directorul general al Dilumir Consulting, firmă care a dat vânzarea și consultanța în afaceri pe activitatea de creștere a prepelițelor, a avut noroc cu fostul său patron, care, într-un moment dificil al investiției, a decis să-l sprijine financiar, devenind partener în Ferma Bunicii. Sunt multe de spus și desigur că le vom scrie în aceste rânduri, dar pot spune că m-au impresionat determinarea și inventivitatea acestui antreprenor.

Ferma de prepelițe este modernă, cu linie automată de colectat și selectat ouăle pe mărimi și colorit, linie care elimină extremele pentru un carton de ouă trase parcă la xerox!

Rețetele produselor procesate au fost realizate la fața locului

Toate aceste rețete sunt realizate fără conservanți, iar conservarea se face doar prin tratare termică și, în cazul ouălor marinate, prin marinare ca la bunica. Desigur că au fost sute de încercări pe fiecare nou produs adus în procesare. Cu zeci și sute de eșecuri răsunătoare. Unul din exemple fiind crenvurștii din carne de prepeliță care erau ambalați în mațe de oaie pentru un rezultat cât mai bio, însă prețul era mult prea mare ca să reziste competiției din piață, așa că au renunțat atunci, deși găsiseră o rețetă de succes în privința calității! Acum i-au readus în rețetele din urban stret food-ul PREPELIȚESCU.

Dar, încetul cu încetul, au reușit. Tinerețea, dorința de a face ceva nemaifăcut dar și viziunea de ansamblu a fostului consultant și vânzător profesionist au adus afacerea la împlinire. Cu siguranță că viziunea sa ar fi putut crește mult mai bine cu binefacerea fondurilor europene sau măcar cu o subvenție pentru bunăstare, așa cum au fermele de păsări și de porci. Din nefericire, prepelițele japoneze nu sunt galinacee, ci altceva. „Mult mai adânc și mult mai înalt“ vorba poetului! Mai precis, autoritățile spun că prepelițele fac parte din familia fazanilor și ar trebui vânate, nu crescute în ferme! Ca să fie totul și mai frumos, localitatea Băbeni a devenit oraș, iar satul în care a crescut Lucian Stancu a devenit și stradă, dar și cartier al Băbeniului, cartierul Pădurețu! Așa că nema accesare a fondurilor europene destinate activităților agricole și non agricole din zona rurală. Iată cum se scot comunitățile din regimul rural fără să se facă vreo investiție.

Dar criza pandemică a venit și cu IMM Invest, așa că asta l-a ajutat mult la dezvoltarea conceptului francizabil PREPELIȚESCU, mai precis prima unitate, etalon în care clienții au aceleași condiții precum într-un fast-food cu rădăcini americane. Inclusiv servirea direct în automobile.

Urban food-ul este în centrul municipiului Râmnicu Vâlcea și e de ajuns să tastați Prepelițescu pe Waze, Google Maps sau pe Facebook ca să ajungeți la el. Nu ratați ocazia de a servi produse unice, cu gust desăvârșit, de la fermieri români!

Tudor CALOTESCU

investitori, prepelite, Valcea, franciza, Babeni

Alte articole: