reclama youtube lumeasatuluitv
update 27 Feb 2020

Australia și pledoaria ultimului ceas

  • Publicat în Mediu

Se pare că Planeta Albastră este pregătită să mai răsfoiască o pagină din cartea istoriei sale. Asta în vreme ce o parte din omenire privește înmărmurită cum pământul, care ne-a pus la dispoziție absolută toate resursele pe care le-a avut, și-a început răzbunarea. A venit vremea plății pentru indolența și lipsa de respect pe care am arătat-o față de Natură. Probabil că mulți se vor dezice de această teorie.

În final, ce treabă am putea avea noi, oameni din alt colț al planetei, cu incendiile devastatoare din Amazon sau Australia! Ar zice unii! Însă cum rămâne cu conștiința colectivă? Cu acea energie care se desprinde din fiecare dintre noi către Univers? Am stins lumina cu gândurile noastre nocive și am aprins în schimb un foc gata să mistuie până la purificare Pământul pe care l-am întinat. Un foc atât de mare încât se vede din spațiu. Prețul însă nu îl vor plăti doar vinovații. Un miliard de animale au fost prinse în incendiile din Australia și mai bine de jumătate din ele (cca 800 de milioane spun unii experți australieni) au murit. Fără vreun drept la recurs și fără să aibă vreo vină.

Se estimează că suprafața decimată de foc în Australia este mai mare decât întregul teritoriu al Scoției, adică mai mult de 80.077 km². Închideți ochii și încercați să cuprindeți cu mintea această suprafață și amintiți-vă apoi că Australia este căminul unei biodiversități extraordinare, aproximativ 600.000-700.000 specii trăiesc aici, iar multe nu se găsesc nicăieri în altă parte a lumii. În fauna australiană există o colecție impresionantă de insecte, aproximativ 250.000 de specii, dintre care doar o treime au fost studiate și denumite. Estimările făcute la o primă vedere spun că între 25.000 și 50.000 de urși koala au fost uciși în incendii, mai bine de jumătate din populația de koala din Insula Kangaroo, aflată în Australia de Sud. Pe aceeași insulă trăiesc și papagalii Cacadu Negri cu Coada Roșie, păsări native din Australia și al căror număr era într-o scădere îngrijorătoare. Înainte de declanșarea incendiilor pe insulă mai erau aproximativ 300-370 de exemplare. Terra pare însă pregătită să mai răsfoiască o pagină, indiferent de pledoaria ultimului ceas sau de nevinovăția martirilor din lumea necuvântătoarelor. La începutul anului acesta, sub imperiul emoțiilor s-au constituit grupuri de rugăciune colectivă în toată lumea. Australia a început să fie în gândurile și rugăciunile a tot mai multor oameni și ploaia a venit în anumite zone. Coincidență? Nu știu.

Chiar și așa, focul cuprinde în continuare regiuni vaste din Australia. Temperaturile ridicate și seceta (până la începutul lui ianuarie 2020 nu plouase de cinci luni) exacerbează puterea incendiilor.

Cauzele naturale sunt invocate și blamate pentru această catastrofă, însă autoritățile australiene susțin și că au reținut 24 de persoane sub suspiciunea de a fi declanșat premediat focul. Cert este că din iulie anul trecut, când s-a declanșat primul foc și până acum, istoria Australiei a înregistrat cele mai puternice incendii din ultimele decenii.

Cum spuneam, pledoaria ultimului ceas a început. Însă nu în fața forțelor mistuitoare ale naturii. Ele sunt doar o consecință a faptului că nu ne-am mai putut controla ambiția. Am devenit atât de egoiști încât civilizația s-a impus acolo unde doar natura avea dreptul să existe. Am poluat în toate felurile posibile singura planetă pe care viața este posibilă în momentul de față. În Australia, în afara milioanelor de necuvântătoare moarte, prețul a fost plătit și de 28 de oameni, o parte din ei pompieri care au luptat cu flăcările. Au pierit sub tortura Florii roșii, așa cum este descris focul în cartea pentru copii Mowgli. Mai bine de 3.000 de case au fost distruse, multe aparținând aborigenilor. Este vital să învățăm ceva din experiența asta. Însă câți dintre noi suntem dispuși să asimilăm, profund, empatic, fără fățărnicie, dimensiunea celor întâmplate? Câți dintre noi vom păstra în ființa noastră imaginea răscolitoare a necuvântătoarelor care se agățau disperate de salvatorii lor? Și câți vom face apoi ceva în schimb cu această imagine? Chiar și doar la nivel de apreciere a naturii în sensul cel mai comun al expresiei? Citeam în presa internațională că un cangur salvat din flăcări își îmbrățișează în fiecare zi salvatorul. Până și animalele, cele despre care spunem adesea că sunt lipsite de inteligență, de cugetări și suflet au înțeles mai bine cum trebuie să fie viața pe acest pământ.

Laura ZMARANDA