„Libertatea mea se termină acolo unde începe libertatea celuilalt“ (John Stuart Mill)

Ascultam deunăzi vreme că, în Japonia, niciunui om nu-i trece prin cap să-l deranjeze pe celălalt. Sau să ofenseze, întineze, degradeze orice altceva ar însemna cultura poporului din Țara Soarelui Răsare. Și într-o doară m-am gândit la noi. De fapt, nu într-o doară, ci când am urcat iar pe Platoul Bucegi. Și când am văzut puzderie de mașini. Puzderie de oameni. Puzderie de muzică aiurea (în loc să asculți vântul?!). Puzderie de mizerie. Și puzderie de... „neam prost“.

Credeam că niciunui om nu-i va trece prin cap să se urce cu picioarele pe Sfinx. Sau pe Babele. E ca și cum ți-ar tuna să te cațeri pe pereții Mănăstirii Voroneț. Ori pe Domul din Milano. Sau pe Coloana Infinitului de la Târgu Jiu. La un monument al naturii ar trebui, cred, ca omul să se închine așa cum o face la altar. Poate în altă viață o să apucăm și noi asta! Fiindcă, ei da, există turiști care cred că le este permis să escaladeze Sfinxul. Să-și scrijelească numele pe stânci, A + C= love. Sau să-și facă musai selfie de viteji pe ciupercile Babelor. Pentru această categorie de oameni, sintagma „monument al naturii“ nu înseamnă nimic.

O brașovancă, mare iubitoare de natură, Cristina Predoiu se numește, a inițiat o acțiune inedită. Și mi-am zis: ce bine e că societatea și-a format anticorpi! Inițiativei ei, de a face apel către turiștii care vizitează Platoul Bucegi pentru respectarea naturii și a valorilor naturale, i-au răspuns, sâmbătă, 31 august, reprezentanți ai Administrației Parcului Natural Bucegi, ocoalelor silvice Sinaia, Azuga (Prahova) și Pucioasa (Dâmbovița), precum și cei de la Serviciul „Arii Protejate“, Agenția Națională pentru Arii Naturale Protejate din Prahova și Brașov, Serviciul Public Local Salvamont Bușteni, mass-media locală și centrală și simpli turiști. Practic, acolo, sus, în vârful munților, s-a creat un lanț uman în jurul Sfinxului care să simbolizeze într-un fel reacția iubitorilor naturii față de gesturile unor așa-ziși turiști care se cațără pe acest monument al naturii unic în România, contribuind la degradarea lui. La fel se petrec lucrurile și la Babele, deși aici a fost montat un gard de protecție tocmai pentru a evita distrugerea stâncilor, foarte des inscripționate și escaladate. De altfel, cum spuneam, pe întreg muntele, iar cine a urcat pe platoul Bucegilor a văzut asta, se găsesc la fiecare pas urme ale lipsei de civilizație a unora dintre turiști, care lasă în acest peisaj rar „amprente“ ale trecerii lor sub formă de ambalaje și PET-uri. Păcat, mare păcat!

Monumente naturale unice

Sfinxul, situat la 2.216 m altitudine, măsoară 8 metri în înălțime și 12 metri în lățime. Este un megalit antropomorf, respectiv un bloc mare de piatră ce a căpătat forma de astăzi într-un timp foarte îndelungat ca urmare a eroziunii vântului. Asemănarea sa cu un cap uman cu fața proporționată, buze severe si bărbia voluntară a dat frâu liber imaginației oamenilor, spunându-se ba că avem aici reprezentarea unei divinități supreme din timpuri pelasge (civilizație de la Marea Egee, anterioară grecilor), ba că ar fi întruchiparea lui Zamolxe, ba că ar fi „frate“ cu sfinxul egiptean de la Gizeh, ba că el ar veghea, de-acolo, de sus, la fruntariile țării... Indiferent cum ar fi, această formațiune geologică a devenit una dintre cele mai mari atracții turistice din România. Ei bine, să scrijelești tu acum și să distrugi ceea ce a creat natura în sute de mii de ani este aproape de neînțeles!

Cât despre Babele (2.206 m), acestea sunt formate în mod asemănător, prin erodarea eoliană diferențiată a diferitelor strate geologice. Ele au fost supranumite „ciupercile din piatră“ sau „altarele ciclopice din Caraiman“, fiind închinate Pământului și Cerului, Soarelui și Lunii, ca și lui Marte, zeu al războiului și al agriculturii. În Bucegi mai există multe alte forme și figuri asemănătoare care pot bucura ochiul și sufletul precum Delfinul, Broasca, Gemenii, Câinele, Împăratul sau Șopârla.

Maria BOGDAN