Ana Aslan. Tinerețea care a cucerit lumea
„Să fii veșnic tânăr nu înseamnă să ai 20 de ani, înseamnă să fii optimist, să te simți bine, să ai un ideal în viață pentru care să lupți și pe care să îl cucerești“, susținea Ana Aslan, una dintre cele mai mari personalități feminine din istoria României, care a transformat Bucureștiul comunist al anilor ’60-’70 în cel mai cunoscut pol al eleganței și mondenității.
Ana Aslan s-a remarcat ca un medic care venea din universul elitei umane, era un creator al artei medicale. Iubea arta, natura, vegetația și în mod special florile. Celebritatea îi surâde când prepară vitamina H3, Gerovital, un produs geriatric, cu efect antiîmbătrânire brevetat în peste 30 de țări. Tratamentul a fost dorit și urmat de cele mai faimoase vedete ale vremii, precum președintele Satelor Unite, J.F. Kennedy, Charlie Chaplin, Salvador Dali, Tito, Charles de Gaulle, Hrușciov, Indira Gandhi, Marlene Dietrich, Konrad Adenauer sau Kirk Douglas. Statisticile acelei perioade au arătat că aproximativ 10% din turiști veneau în România pentru tratamentul cu Gerovital.
Suferința care a determinat-o să urmeze medicina
Ana Aslan s-a născut în prima zi a anului 1897, într-o familie de intelectuali din Brăila, fiind cel mai mic dintre cei patru copii ai Sofiei și ai lui Mărgărit Aslan, ambii de origine armeană. Mezina avea o relație specială cu tatăl ei, pentru acesta fiica sa fiind dovada tinereții lui târzii. Prima cumpănă din viața Anei apare la frageda vârstă de 13 ani, când își pierde tatăl.
Tânăra adolescentă avea o mare pasiune pentru aviație și îl adora pe Aurel Vlaicu, care a entuziasmat-o la vârsta de 16 ani. Cocheta cu gândul să urmeze o carieră în domeniul lui și să devină pilot, însă obsesia pierderii tatălui a determinat-o pe Ana să lupte pentru viață și să îmbrățișeze calea medicinii. O alegere nepotrivită în ochii mamei, dar, la insistențele fiicei sale, aceasta cedează și o sprijină. În timpul Primului Război Mondial Ana Aslan își ia rolul în serios și îngrijește soldații în spitalele militare din spatele frontului de la Iași.
După terminarea războiului se întoarce la București, termină Facultatea de Medicină și lucrează alături de marele neurolog Gheorghe Marinescu.
