Probabil că titlul vi se pare supradimensionat, dar dacă invocăm îngerii păzitori ai oamenilor, de ce să nu vorbim atunci și despre îngerii animalelor sălbatice? Vă îndoiți că există? Eu cred cu tărie în existența lor și am argumente pentru a-mi susține credința. Ce-i drept, aceştia nu au aripi diafane, nu devin invizibili și nu zboară. Au în schimb cursuri de medicină veterinară și o iubire incomensurabilă pentru natură și viețuitoarele ei. Sunt dispuși să renunțe la timpul lor liber pentru a se dedica vindecării și reabilitării animalelor sălbatice, iar atunci când le eliberează simt că au reîntregit paradisul destrămat al sălbăticiei. Este poate singurul moment în care omul gustă cu adevărat din libertate. O par­te din legiunea acestora este formată din cei 90 de medici veterinari care fac parte din Rețeaua na­țională pentru salvarea animalelor sălbatice rănite, o structură unică în țara noastră. Am aflat mai multe despre proiect de la Iulia Vizi, reprezentant Milvus Group.

Primul pas

România a pornit, prin înființarea acestei rețele, într-o călătorie inițiatică prin care poate descoperi cum să își protejeze biodiversitatea. O comoară care este vie, nu îngropată în legende sau născociri ale istoriei. O comoară întrupată în păsări ce poartă în penele lor parfumul migrațiilor, în animale ale căror ochi scânteiază a sălbăticie. Prin existența Rețelei naționale pentru salvarea animalelor sălbatice rănite, țara noastră a făcut un pas spre ceea ce poate fi numită normalitate într-o civilizație modernă care ar trebui să ştie cum să păstreze un echilibru între evoluție și conservare. Și chiar dacă primul pas a fost făcut, România mai are multe criterii de îndeplinit până să își împlinească misiunea. Potrivit dnei Vizi, „există mai multe inițiative din sfera civilă, dar nimic din partea statului român. Mai mult, Grupul Milvus a trimis o solicitare Ministerului Mediului prin care sublinia necesitatea unui cadru legislativ clar, simplificat și încurajator. Sperăm în tot ce e mai bine!“ Ideologia Milvus Group s-a concretizat în unificarea asociațiilor pro natură într-o singură rețea națională de prim-ajutor, salvare, reabilitare și eliberare a animalelor sălbatice în natură.

„Există câteva organizații nonguvernamentale care se ocupă cu salvarea animalelor sălbatice, dar acestea sunt zonale sau specializate pe anumite specii: berze, urși, drepnele etc. Rețeaua inițiată de noi este mult mai largă, acoperind toate județele. Evident aceste asociații fac acum parte din rețea și ne ajutăm reciproc. Practic, acum încercăm să funcționăm sub aceeași pălărie. Ne-am dorit să conectăm medici veterinari, organizații nonguvernamentale de profil, voluntari, grădini zoologice pentru a interveni rapid în orice situație semnalată de oameni. Mai mult, proiectul ne-a ajutat să dezvoltăm infrastructura deja existentă, să dezvoltăm Centrul de Reabilitare de la Sânsimion prin construcția de noi voliere, extinderea celor vechi, construcția de spații noi pentru țestoase etc. Astăzi rețeaua, aflată în extindere, funcționează cu sprijinul a 90 de medici veterinari.“

Un telefon la care se răspunde oricând

Proiectul „Înființarea unei rețele naționale pentru salvarea animalelor sălbatice rănite“, implementat în perioada martie 2015 – aprilie 2016 și finanțat cu 116.971,08 euro, a fost conceput pe baza experienței și colaborării între Grupul Milvus și Asociația „Vets4Wild“ din Târgu-Mureș.

Practic, prin acest proiect toți cei care vor găsi animale sălbatice rănite vor putea apela numărul de telefon 0722.533.862. Specialiștii care vor răspunde la telefon vor oferi sfaturi sau vor redirecționa apelul. În plus, există un site http://www.wildliferescue.ro unde voluntarii din rețea se pot contacta direct sau pot lua legătura cu cei mai apropiați medici veterinari. Cei care vor suna la acest număr vor trebui să ofere informații despre specia animalului, dacă au fost găsite urme în jurul lui, alte semne de accidentare etc. În funcție de locul unde se află animalul, sunt contactați medicii veterinari care sunt în zona de apel pentru a acorda primul ajutor. Dacă animalul are nevoie de recuperare înainte de a fi eliberat, acesta va fi transportat în județul Mureș la Sînsimion, un sat retras printre dealuri. Aici monitorizarea este continuă, iar animalele trăiesc în semisălbăticie pentru a trece peste stresul provocat de contactul uman. În funcție de evoluția lor, vor fi ulterior eliberate.

Vă îndoiți că există îngeri păzitori ai animalelor sălbatice?

Eu cred cu tărie în existența lor!

Deocamdată această activitate este susținută din fondurile Milvus Group, însă cei care vor să ajute la dezvoltarea acestei rețele pot redirecționa 2% din impozitul pe venit. „Vom încerca să strângem fonduri prin campanii, sperăm ca oame­nii să înțeleagă că biodiversitatea este o comoară ce are nevoie de conservare, de prețuire, de dragoste. Fără ea vom fi mult mai săraci!“

Cele mai comune situații pe care sunt nevoiți să le gestioneze medicii veterinari din rețea sunt păsările otrăvite, animalele accidentate sau electrocutate, țestoasele malnutrite și părăsite etc. Speciile cele mai vulnerabile sunt berzele, ciufii de pădure și cioara de semănătură. De la momentul validării telefonului, în ianuarie 2016, au fost preluate peste 150 de apeluri, în 60% din cazuri fiind implicate animale sălbatice.

Rețeaua națională pentru salvarea animalelor sălbatice rănite este în dezvoltare și este posibil ca în viitor, dacă legislația va permite, să existe mai multe centre autorizate care să poată prelua și gestiona apelurile.

Laura ZMARANDA

Revista Lumea Satului nr 11, 1-15 iunie 2016, paginile 44-45