Noi, oamenii, am cucerit „regate“ impresionante. Am reușit să stăpânim natura și să ne păstrăm statutul de prădător suprem al Terrei. Sub euforia acestor realizări am început însă să subestimăm inteligența nativă pe care fiecare spirit al acestui pământ îl are. Sub mirajul puterii absolute am rupt orice legătură cu natura și am început să privim animalele ca pe ființe lipsite de rațiune, de sentimente, de curaj, de inteligență. Și totuși ele ne dovedesc necontenit că nu este așa.

Într-un studiu făcut public în 2021, condus de Hal Whitehead, profesor de biologie la Universitatea Dalhousie din Noua Scoție, au fost prezentate concluziile unei cercetări îndelungate în centrul căreia s-au aflat balene. Una dintre resursele folosite în acest studiu au fost jurnalele de bord digitalizate realizate de vânători în timpul călătoriilor în Pacificul de Nord. Comparând datele, oamenii de știință au ajuns la concluzia că reușita vânătorilor de balene a scăzut cu aproape 58% în ultimii ani și că eșecul nu poate fi pus pe neîndemânarea vânătorilor pentru că aceștia au la dispoziție tehnologie modernă care să le permită capturarea acestor uriași ai apelor. Și totuși succesul lor este condiționat de altceva.

Se pare că balenele au înțeles pe deplin pericolul pe care îl reprezintă harpoanele, au învățat să evite loviturile lor mortale și au comunicat cu alte balene care, la rândul lor, și-au însușit aceste informații. Oamenii de știință spun că balenele care au supraviețuit loviturilor harpoanelor au învățat din această experiență. În jurnalele de bord există consemnări potrivit cărora acestea s-au adaptat, au renunțat la comportamentul lor normal și au înotat rapid în amonte, departe de vasele de vânătoare. Mai mult decât atât, modalitățile de supraviețuire ale unei astfel de întâlniri au fost predate mai departe altor balene, astfel încât chiar și cele care nu fost rănite de harpoane aplică aceeași tehnică precum balenele care au avut o astfel de experiență.

Potrivit biologului care a condus studiul, Hal Whitehead, primele cercetări ale comportamentului balenelor care erau vânate cu harpoane au arătat că reacția lor era similară ca în cazul unui atac al orcilor ucigașe, care erau singurul lor prădător natural. Acestea se adunau la suprafață într-un cerc în mijlocul căruia încercau să protejeze puii. Pentru a descuraja orcile plesneau apa cu coada foarte puternic. Pentru că această metodă nu s-a dovedit eficientă în cazul harpoanelor, ci dimpotrivă au devenit ținte sigure, balenele au găsit o altă soluție de salvare, respectiv înotul foarte rapid în amonte. Și ce este uimitor este că au învățat să facă asta în doar câțiva ani și că au reușit să învețe și alte balene să evite harpoanele.

Laura ZMARANDA

Pe măsură ce resursele plantei se epuizează, omenirea trebuie să găsească soluții pentru a compensa lipsa lor. Penuria de apă curată la nivel mondial este o realitate de care nu se poate face abstracție. Aproximativ 844 de milioane de oameni nu au acces în momentul de față la apă potabilă. Scenariul devine și mai sumbru dacă luăm în calcul că schimbările climatice vor dicta noi tipare de funcționare pentru agricultură, domeniu total dependent de existența apei. Și atunci ce este de făcut? În ultimii 30 de ani desalinizarea a devenit o alternativă viabilă de alimentare cu apă, variantă care ne permite să exploatăm resurse de apă netradiționale și care au un potențial mare de a furniza apă durabilă. Potrivit datelor Asociației Internaționale a Apei, în 2016 prin desalinizare se asigura doar aproximativ 1% din apa potabilă din lume, dar acest procent era în creștere.

Știința va trebui să caute soluții

Conform definiției, apa desalinizată este produsă fie folosind apă cu conținut de sare mai mic de 10.000 mg/l, numită apă salmastră, fie folosind apă de mare, cu o salinitate cuprinsă între 30.000 și 44.000 mg/l.

Economic vorbind, desalinizarea apei salmastre presupune costuri mai mici, dar având în vedere resursele limitate de apă salmastră este puțin probabil ca aceasta să fie o sursă principală de aprovizionare cu apă desalinizată în viitor. Potrivit Asociației Internaționale a Apei, volumul total de apă salmastră la nivel mondial reprezintă mai puțin de 1% din apa lumii și în majoritatea regiunilor aride este aproape pe deplin utilizat. Oceanele lumii reprezintă peste 97,2% din resursele de apă ale planetei, dar, din nefericire, costurile pe care le implică desalinizarea apei oceanice sunt mult mai mari. De aceea, în momentul de față aprovizionarea cu apă a lumii se realizează majoritar din surse de apă dulce subterane și supraterane. Cu toate acestea, în fața scenariilor prefigurate de schimbările climatice și de creșterea demografică, știința și tehnologia vor trebui să găsească soluții pentru explotarea apei oceanelor și să asigure astfel o sursă de apă durabilă și ieftină.

Privit ca sursă de , oceanul are două caracteristici unice, și anume faptul că efectele secetei nu se resimt asupra lui și este practic nelimitat. Potrivit statisticilor, peste 50% din populația lumii trăiește în centre urbane care se învecinează cu oceanul, iar în multe părți aride ale lumii, cum ar fi Orientul Mijlociu, Australia, Africa de Nord și California de Sud, concentrația populației de-a lungul coastei depășește 75%. Așadar, exploatarea apei oceanice este cu atât mai potrivită, iar desalinizarea apei de mare reprezintă o soluție în gestionarea durabilă, pe termen lung, a cererii crescute de apă. Potrivit Asociației Internaționale a Apei, la sfârșitul anului 2015, în întreaga lume existau aproximativ 18.000 de instalații de desalinizare, cu o capacitate totală de producție instalată de 86,55 milioane m3 /zi sau 22,870 milioane galoane pe zi. Aproximativ 44% din această capacitate (37,32 milioane m3 / zi sau 9.860 MGD) se află în Orientul Mijlociu și Africa de Nord. În timp ce desalinizarea în acea regiune este prognozată să crească continuu cu o rată de 7 până la 9% pe an,  se așteaptă ca „punctele fierbinți“ pentru dezvoltarea accelerată a desalinizării în următorul deceniu să fie Asia, SUA și America Latină.

Tehnologii

Două tehnologii de bază au fost folosite pe scară largă pentru desalinizarea apei oceanice, și anume evaporarea termică și separarea membranelor. În ultimii 10 ani, desalinizarea realizată cu ajutorul membranelor de osmoză inversă cu apă de mare semipermeabilă a ajuns să domine piețele de desalinizare din afara Orientului Mijlociu. Deși această tehnologie a câștigat teren în Orientul Mijlociu, accesul la combustibil mai ieftin și folosirea tradițională a instalațiilor care cogenerează energie și apă au făcut ca tehnologia dominantă să fie evaporarea termică.

Potrivit Asociației Internaționale a Apei, unul dintre factorii cheie care au contribuit la scăderea costului desalinizării apei de mare este avansarea tehnologiei membranei SWRO. Elementele de membrană cu productivitate ridicată sunt proiectate cu caracteristici care asigură o producție mai mare de apă proaspătă per element de membrană (o suprafață mai mare și o ambalare mai densă a membranei). Creșterea suprafeței active a membranei permite niveluri mărite de productivitate folosind elementul membranei cu același diametru. Unul dintre cele mai mari costuri asociate cu desalinizarea apei de mare este energia folosită, dar progresele tehnologice și echipamentele inovatoare au dus la o reducere de 80% a energiei utilizate pentru producția de apă în ultimii 20 de ani. Astăzi, energia necesară pentru desalinizarea apei pentru o gospodărie este mai mică decât cea utilizată de frigiderul gospodăriei, ~ 2.000 kW/an. (D.Z.)

Se așteaptă ca progresele tehnologice să reducă costul de producere a apei desalinizate cu până la 60% în următorii 20 de ani și astfel oceanele să devină furnizoare de apă potabilă.

Tehnologiile convenționale pentru tratarea apei, cum ar fi sedimentarea și filtrarea, au înregistrat progrese modeste de la utilizarea lor inițială cu câteva secole în urmă, dar noile metode de desalinizare termică sunt inovatoare și vor cunoaște îmbunătățiri constante.

Studii recente arată că viața animalelor ce trăiesc în mări și oceane se îmbunătățește ușor, dar trebuie diminuate acțiunile care au efecte nocive asupra acestora.

De altfel, oamenii de știință susțin că oceanele pot fi readuse la condiții optime în mai puțin de treizeci de ani dacă se continuă măsurile eficiente pentru conservarea și protejarea naturii.

Potrivit cercetătorilor Universității de Știință și Tehnologie „King Abdullah“ din Arabia Saudită, în prezent există suficiente informații pentru a realiza „o renaștere a oceanelor“, cu efecte benefice atât pentru vietățile marine, cât și pentru omenire.

Acțiuni continue

Renașterea oceanelor nu se va produce fără acțiuni concrete și o muncă susținută continuă. Măsurile luate trebuie să includă protejarea tuturor formelor de viață marine, un pescuit sustenabil, controlul poluării și al deșeurilor.

Este drept că toate aceste eforturi înseamnă și costuri mari, dar beneficiile  sunt importante și pe termen lung.

„Avem suficiente oportunități pentru a dărui un ocean sănătos nepoților noștri și, pe lângă oportunități, știm cum să atingem acest obiectiv important. De asemenea, deținem și instrumentele necesare pentru a realiza acest lucru“, a spus profesorul Carlos Duarte de la Universitatea de Știință și Tehnologie „King Abdullah“ din Arabia Saudită.

Oamenii de știință care au realizat studiul arată că speciile de animale, aflate în pericol cu ani în urmă, încep să se înmulțească.

De pildă, balenele cu cocoașă care migrează din Antarctica spre estul Australiei, care erau de ordinul sutelor în anii 1960, acum au ajuns la 40.000.

De asemenea, vidrele de mare din vestul Canadei au ajuns la câteva mii de la câteva zeci, câte erau în anii 1980.

Se schimbă mentalitatea

În opinia profesorului Callum Roberts unul dintre membrii echipei de cercetători, aceste rezultate promițătoare se datorează schimbării mentalității oamenilor despre mediu și natură.

Profesorul Roberts spune că oamenii au început să privească natura și mediul înconjurător cu alţi ochi: de la ceva frumos de privit la ceva crucial pentru sănătate și viață.

„Începem să înțelegem că ceea ce pierdem este extrem de important și valoros pentru viață; nu este vorba doar ce frumuseți pe care nu le mai putem admira“, a explicat profesorul Roberts.

De asemenea, nici încălzirea globală, schimbările climaterice, distrugerea ecosistemului, pierderea și dispariția anumitor specii nu sunt simple. Există în continuare multe probleme cauzate de poluare, deșeurile din plastic, de braconaj și de creșterea tot mai mare a temperaturilor.

Cercetătorii au amintit și de îngrășămintele chimice și de alte substanțe folosite în agricultură care sfârșesc în apele mărilor și oceanelor, ducând la „zone moarte“.

Chiar și în ciuda acestor probleme grave există speranță. Cercetătorii spun că renașterea oceanelor – o provocare uriașă – este posibilă până în 2050.

Fără mări și oceane, viața pe Pământ nu poate exista și de aceea trebuie să le apărăm.

Potrivit organizației Greenpeace, 80% din toate formele de viață de pe Pământ se găsesc ascunse în străfundurile apelor.

Un studiu recent realizat de biologi marini ai Universității din Glasgow arată că viața marină va trebui să se adapteze unor temperaturi mai ridicate ale mărilor și oceanelor.

În fiecare an, plasele de pescuit omoară aproape 300.000 de balene, delfini și țestoase de mare. Multe specii sunt amenințate din cauza plaselor de pescuit deoarece animalele rămân blocate și nu mai pot ieși la suprafață.

De asemenea, pescuitul cu traulul distruge păduri întregi de corali și alte ecosisteme delicate ce trebuie protejate.

Acvacultura este una dintre soluțiile pentru protejarea speciilor marine, dar nu este suficientă pentru reducerea pescuitului excesiv. Multe practici moderne ale acvaculturii stimulează creşterea nesustenabilă de specii foarte valoroase pentru pieţele de export. Expansiunea rapidă a acvaculturii intensive a rezultat în degradarea mediului pe scară largă, strămutarea comunităţilor agricole şi dispariţia pescuitului de coastă. Industria acvaculturii de creveţi este poate cea mai distructivă, nesustenabilă şi neechitabilă industrie de pescuit din toată lumea. Dispariţia mangrovelor și distrugerea zonelor de pescuit au fost raportate în arii răspândite. De asemenea, și industria creşterii de somon demonstrează că nu este o soluţie viabilă – sunt necesare aproximativ 4 kg de peşte sălbatic pentru a produce 1 kg de somon în crescătorie.

Oamenii încep să devină conștienți de gravitatea poluării cu plastic, astfel de deșeuri fiind peste tot: pe plaje, în sistemul digestiv al viețuitoarelor marine, în spațiu.

Cu doi ani în urmă, un grup de cercetători din Olanda au testat o barieră ce împiedică deșeurile din râuri să ajungă în mare. Sistemul trimite bule de pe fundul apei la suprafață și creează o barieră de aer ce blochează trecerea deșeurilor. Astfel, gunoaiele sunt ghidate spre mal, unde sunt colectate.

Totodată, inginerii americani au realizat un dispozitiv de șase sute de metri care strânge deșeurile. Sistemul este dotat cu panouri solare, camere, senzori și antene pentru satelit.

Alți oameni de știință de la o universitate britanică au descoperit o enzimă care se hrănește cu plastic.

Potrivit profesorului John McGeehan de la Universitatea Portsmouth, plasticul care se degradează în 400 de ani este consumat în câteva zile de enzima descoperită și înmulțită în laborator.

Simona Nicole David

Începem anul optimist și cu promisiunea că de acum ne vom preocupa mai mult de soarta Planetei Albastre. În al doisprezecelea ceas! Comisia Europeană a lansat la jumătatea lunii ianuarie un comunicat de presă în care sunt menționate obiectivele pentru reducerea poluării cu plastic. Între timp, răspunderea de a proteja natura revine fiecăruia dintre noi.

Comisia Europeană – Strasbourg, 16 ianuarie 2018

Prima strategie la nivel european privind materialele plastice, adoptată astăzi, se înscrie în eforturile de tranziție către o economie mai circulară. Aceasta va proteja mediul de poluarea cu plastic și în același timp va stimula creșterea și inovarea, astfel încât provocările cu care ne confruntăm să devină un program pozitiv pentru viitorul Europei. Conform noilor planuri, toate ambalajele din plastic de pe piața UE vor deveni reciclabile până în 2030, consumul de articole din plastic de unică folosință va fi redus, iar utilizarea intenționată a microplasticului va fi limitată.

Prim-vicepreședintele Comisiei, Frans Timmermans, responsabil cu dezvoltarea durabilă, a declarat: „Dacă nu schimbăm modul în care plasticul este produs și folosit, în 2050 oceanele vor conține mai mult plastic decât pește. Trebuie să luăm măsuri pentru ca plasticul să nu mai ajungă în apa, în mâncarea și în organismele noastre. Singura soluție pe termen lung este reducerea deșeurilor din plastic, printr-o reciclare și o reutilizare sporite. Aceasta e o provocare pe care cetățenii, industria și administrațiile trebuie să o soluționeze împreună. Prin Strategia UE privind materialele plastice propunem, de asemenea, un model economic nou și mai circular. Trebuie să investim în noi tehnologii inovatoare care să asigure protecția cetățenilor și a mediului, menținând în același timp competitivitatea industriei noastre.“

Jyrki Katainen, vicepreședintele responsabil cu locurile de muncă, creșterea economică, investițiile și competitivitatea, a adăugat: „Strategia noastră pune bazele unei noi economii circulare a materialelor plastice și va atrage investiții în sprijinul acesteia. Astfel, vom contribui la reducerea deșeurilor de plastic de pe uscat, din aer și din mări și, în același timp, vom crea noi opor­tunități pentru inovare, competitivitate și crearea unor locuri de muncă de înaltă calitate. Industria europeană are o oportunitate extraordinară de a se impune ca lider mondial în materie de noi tehnologii și materiale. Consumatorilor li se oferă posibilitatea de a face alegeri în cunoștință de cauză pentru a proteja mediul. Toate părțile vor avea de câștigat.“

În fiecare an, europenii generează 25 de milioane de tone de deșeuri din plastic, însă mai puțin de 30% sunt colectate pentru a fi reciclate. În întreaga lume, plasticul reprezintă 85% din deșeurile de pe plaje. Plasticul ajunge chiar și în plămânii și pe mesele noastre, iar efectele microplasticului din aer, din apă și din alimente asupra sănătății sunt încă necunoscute. Noua strategie la nivelul UE privind materialele plastice va aborda această problemă în mod direct, pornind de la măsurile luate de Comisie până în prezent.

Prin noua strategie, Uniunea Europeană

– va face ca reciclarea să devină profitabilă pentru întreprinderi. Se vor elabora norme noi privind ambalajele, cu scopul de a îmbunătăți posibilitățile de reciclare a plasticului utilizat pe piață și de a stimula cererea de conținut de plastic reciclat. Pe măsură ce se va colecta mai mult plastic, va fi necesar să se extindă și să se modernizeze instalațiile de reciclare și să se instituie un sistem optimizat și standardizat pentru colectarea separată și sortarea deșeurilor la nivelul UE. Aceste măsuri vor genera economii de aproximativ o sută de euro pe tonă de deșeuri colectate. De asemenea, măsurile vor genera o valoare adăugată mai mare, în sprijinul unei industrii reziliente și mai competitive a materialelor plastice;

– va reduce deșeurile din plastic. Legislația europeană a dus deja la o reducere semnificativă a utilizării pungilor de plastic în mai multe state membre. Noile planuri se vor axa pe alte tipuri de articole din plastic de unică folosință și pe uneltele de pescuit, vor sprijini campaniile de sensibilizare din statele membre și vor stabili sfera de aplicare a normelor UE care urmează să fie propuse în 2018, pe baza datelor disponibile și a consultării părților interesate. De asemenea, Comisia va lua măsuri pentru a limita utilizarea microplasticului în produse și va stabili standarde pentru plasticul biodegradabil și compostabil;

– va pune capăt poluării cu deșeuri a mărilor. Noi norme privind instalațiile portuare de preluare vor aborda problema deșeurilor marine. Se vor adopta măsuri care să asigure faptul că deșeurile generate pe nave sau acumulate pe mare nu sunt lăsate în urmă, ci sunt aduse pe uscat și gestionate în mod corespunzător. Sunt incluse, de asemenea, măsuri care vor reduce sarcina administrativă a porturilor, a navelor și a autorităților competente;

– va stimula investițiile și inovarea. Comisia va elabora orientări pentru autoritățile naționale și pentru întreprinderile europene privind modul de reducere la minimum a deșeurilor din plastic la sursă. Sprijinul pentru inovare va fi majorat cu 100 de milioane de euro, cu ajutorul cărora se va finanța dezvoltarea de materiale plastice inteligente și mai reciclabile, îmbunătățirea eficienței proceselor de reciclare, precum și depistarea și eliminarea substanțelor periculoase și a contaminanților din plasticul reciclat;

– va încuraja schimbarea în întreaga lume. Pe lângă îndeplinirea acestor angajamente, Uniunea Europeană va colabora cu parteneri din întreaga lume pentru găsirea unor soluții la nivel mondial și dezvoltarea de standarde internaționale. Vom continua, de ase­menea, să sprijinim inițiative din alte țări, așa cum am făcut pentru curățarea fluviului Gange în India.

Laura ZMARANDA