Chiar dacă cei mai mulți dintre noi atunci când ne gândim la morcovi ne gândim automat și la culoarea lor portocalie, ei bine, până în secolul al XVII-lea aceste legume aveau doar culoarea mov. În prezent există morcovi multicolori, însă trebuie să știm că la baza obținerii lor au stat cei mov și nu cei portocalii, cum ne-am aștepta. În încercările agricultorilor de a obține morcovi de alte culori, au rezultat mai întâi morcovii galbeni și albi. Astfel, prin combinarea celor trei tulpini – morcov mov, soiurile inițiale, morcov alb și morcov galben – a rezultat morcovul portocaliu, cel mai cunoscut și cel mai consumat în prezent, motiv pentru care celelalte varietăți au devenit astăzi specialități mai rar întâlnite în comerț și al căror preț de valorificare este mult mai mare față de cel al morcovului pe care noi astăzi îl numim clasic.

…există un arbore pictat de natură?

Este vorba despre Eucalyptus Deglupta, eucaliptul curcubeu, arborele cu tulpina multicoloră ce poate fi întâlnit în pădurile tropicale și poate atinge 75 metri înălțime. Specificul acestui arbore este coaja unică, frumos colorată parcă de mâna unui pictor dibaci. Însă nu este vorba despre intervenția omului în crearea acestor arbori, ci despre modul în care se transformă coloritul acestuia o dată cu trecerea timpului. Inițial coaja este verde, apoi capătă nuanțe de albastru, violet, portocaliu, arămiu și maro. De fapt, arborele se cojește vara și așa apar dungi verticale de diferite culori, iar aceste culori se datorează prezenței clorofilei și a anumitor taninuri.

…unul dintre dușmanii albinelor este prigoria?

Albinele sunt numite cele mai importante viețuitoare ale planetei, omenirea fiind strâns legată de sănătatea acestora, motiv pentru care cu toții ar trebui să fim mai atenți în ceea ce le privește. Nu avem tot timpul la îndemână metodele prin care putem face acest lucru pentru că, de exemplu, există păsări care se hrănesc cu albine. Știați că o prigorie, adică acea pasăre mică, frumos colorată, cu ciocul lung și ascuțit, consumă într-o zi între 60 și 80 de albine? Ei bine, prigoria mai este numită în popor și albinărel deoarece vânează albine sau viespi pe care le înghite fără a le îndepărta acul și totuși nu este afectată de veninul acestora. Dacă vremea este ploioasă și nu găsesc hrană, aceste păsări se adună în stoluri și atacă stupii cu albine.

Morcovul (Daucus carota subsp. sativus) este o rădăcinoasă cu peste 100 de specii la nivel global, de culoare portocalie, galben, mov sau alb, din familia Apiaceae. Este a doua cea mai consumată legumă după cartof, fiind întrebuințată în alimentație în stare crudă, preparată, sub formă deshidratată, de conserve și sucuri. Morcovul conține apă (88%), glucide, protide, lipide, caroten (provitamina A), vitaminele E, B1, B2, C, substanțe minerale (K, P, Ca, Fe) etc. Pe lângă valori alimentare, are și valențe terapeutice (prevenirea bolilor cardiace, îmbunătățirea vederii, infecții, cancer, tratamente antiîmbătrânire).

Este o plantă care reușește bine pe soluri mijlocii sau ușoare, permeabile, bogate în humus, cu un pH neutru (6,5-7,5). Semințele încolțesc la 10-12 zile de la semănat, temperatura optimă în timpul vegetației este de 20-22 grade Celsius, preferă lumina (la umbră frunzele se alungesc, devin firave, iar producția de rădăcini scade) și un substrat cu umiditate de 65-80% din capacitatea de câmp, în funcție de perioada de vegetație (mai mare la formarea rădăcinilor). În cultură se folosesc soiuri și hibrizi timpurii – De Nantes, Milenium 3, Narbone F1, Nassau F1, Nantindo F 1, semitardivi (120-140 de zile perioadă de vegetație) – Chantenay Red Core, Estival, Karlena,Tip Top, Berlanda F1, Fontana F 1, Futuro și tardivi (140-160) – Uriaș de Berlicum, Bantry, Record, Kamaran F1, Tardia F1, Feria F1, Major F1.

Pregătirea terenului

Cultura se înființează prin semănat direct în câmp toamna târziu sau primăvara devreme pentru morcovul timpuriu și vara, pentru cultura târzie, destinată consumului din perioada de iarnă. Ca premergătoare sunt recomandate cartoful, mazărea, cereale de toamnă – pentru suprafețele mari și vinetele, dovlecii, castraveții, tomatele, ardeii pentru suprafețe restrânse, din grădina de legume. Lucrările de pregătire a terenului presupun: desființarea culturii premergătoare; discuire și nivelare de exploatare; fertilizare cu 300 kg/ha superfosfat și

200 kg/ha sare potasică (fertilizarea de bază se face cu 80 kg/ha potasiu și 60-63 kg/ha fosfor, distribuit în trei etape, înainte de semănat, când plantele au 3-4 frunze, și ultima, la 25-30 de zile după a doua); arătură la 20-30 cm. Primăvara vor continua lucrările de pregătire cu grăpatul arăturii, fertilizarea cu azotat de amoniu, mărunțirea și modelarea în straturi înălțate, cu coronament de 104 cm, tăvălugirea coronamentului, erbicidarea cu 6-7 zile înainte de semănat. Se poate practica și cultura clasică, fără brazde înălțate. Dacă semănatul are loc toamna târziu, toate aceste lucrări se efectuează înainte de înfiin­țarea culturii. Cultura târzie presupune aceeași gamă de lucrări, dar efectuate vara.

Semănatul

La cultura clasică se seamănă fie în benzi de câte cinci rânduri, la 25 cm între rânduri și 50 cm între benzi, fie în rânduri distanțate la 25-30 cm. Pe teren modelat se efectuează, pe fiecare coronament, câte două benzi a câte două rânduri, la distanța de 15 cm între rânduri și 50 cm între benzi. Sămânța se încorporează la adâncimea de 1-1,5 cm pe terenurile grele sau 2-3 cm, pe terenurile ușoare. Norma de sămânță la unitatea de suprafață este de 7-8 kg/ha, în cazul culturii de toamnă, de 4-6 kg/ha, pentru semănatul de primăvară. Dacă se folosesc semințe drajate, norma de sămânță este de 3-4 kg/ha. Acestea din urmă sunt recomandate mai ales pentru faptul că elimină răritul plantelor, lucrare extrem de costisitoare, dar asigură și o uniformitate mai bună a culturii. Pentru semănatul în grădini se utilizează 0,05 kg la 100 mp de teren.

Lucrări de întreținere

După semănat, pentru o răsărire uniformă și pentru evitarea îmburuienării se realizează tăvălugirea (tăvălug neted în agregat cu grapa ușoară). Urmează: o prașilă oarbă în cazul formării crustei sau apariției buruienilor; 3 prașile mecanice și 1-2 prașile manuale; rărirea, când morcovii au 4-5 frunze, asigurându-se o distanță de 4-5 cm între plante pe rând și o densitate de 550-700.000 de plante/ha (pe suprafețele mari, cum spuneam, densitatea se asigură prin folosirea cu precizie a normei de semănat și folosirea semințelor drajate, deci nu se practică răritul); irigarea după semănat, dacă este cazul, și de 5-6 ori în perioada formării rădăcinilor, cu 300-400 mc de apă/ha; fertilizarea în două etape, cu 17-24 kg/ha de azot, 18-24 kg/ha de fosfor și 23 kg/ha de potasiu.

Boli și dăunători, tratamente

Făinarea apare pe frunze și tulpini, combatere – Tiovit Jet 80 WG, 4,0 kg/ha, Kumulus, 4,0 kg/ha;

Putregaiul moale – cu apariții în anii ploioși sub formă de pete brune și umede în zona coletului ce pot cuprinde întreaga rădăcină (inclusiv târziu, în depozit), combatere prin măsuri preventive (evi­tarea terenurilor umede, rotația culturilor);

Putregaiul alb – pete umede pe rădăcini, acoperite de mucegaiul alb al ciupercii, combatere-măsuri preventive;

Septorioza apare pe frunze, tulpini, pețiol, comba­tere – Bravo 500 SC, 0,2 % (20 ml în 10-13 l/apă), Dithane M-45, 0,2 % (20 g în 10 l/apa);

Cercosporioza se manifestă sub formă de pete mici, cafenii, cu halou galben, pe foliole și pețiol, care pot conduce la distrugerea aparatului foliar, combatere-măsuri preventive;

Putregaiul cenușiu apare în perioada de depozi­tare sub formă de leziuni negre-maronii, fără nicio urmă de mucegai, combatere – recol­tarea pe vreme uscată pentru a evita cantitatea de pământ rămasă pe rădăcini;

Nematodul morcovului dezvoltă 4-8 generații/an, cu localizare a dăunătorului în rădăcină, obturând țesutul. Primele simptome constau în ofilirea și uscarea frunzelor. Combatere – dezinfecția solului cu Basamid granule, 3-5 kg/100 mp;

Nematodul coletului – viermi minusculi care atacă frunzele și coletul, combatere – rotația culturilor, folosirea soiurilor rezistente, tratamente cu Actara 25 WG – 0,06 kg/ha, Nemathorin 10 G – 15 kg/ha;

Păduchele verde – combatere cu Actara 25 WG – 0,3%, Decis Mega 50 EW – 2 ml în 10 l de apă;

Musca morcovului – cu instalarea larvelor în rădăcină, combatere – măsuri preventive (distrugerea resturilor vegetale, rotația culturilor, arături adânci);

Limaxul cenușiu – combatere, Mesurol 2 RB – 5,0 kg/ha, Optimol 4 G -15 kg/ha, ambele substanțe fiind administrate prin împrăștiere la suprafața solului;

Viermele sârmă se hrănește cu inflorescența, dar și cu rădăcini (rosături și galerii), combatere – măsuri preventive (arături adânci și rotația culturilor) și chimice, Sintogril Super -30 kg/ha, înainte de semănat.

Recoltare și depozitare

Morcovul timpuriu se recoltează în luna iunie, când rădăcinile au 1,5-2 cm diametru la colet. În cultura târzie, recoltarea se efectuează la sfârșitul lunii septembrie și octombrie. Pe suprafețele mici se recoltează manual, pe alese, prin smulgere ori prin dislocarea solului cu cazmaua, furca etc., iar pe cele mari, semimecanizat, printr-o singură trecere cu dislocatorul de rădăcini sau cu combina, pe terenurile nemodelate. Plantele dislocate sunt smulse, adunate în grămezi, curățate de frunze și pământ, sortate (se elimină exemplarele tăiate, rănite, bolnave). Morcovul se păstrează în silozuri și pivnițe prevăzute cu sistem de ventilație sau în șanțuri. Producția poate fi, în funcție de soiul cultivat, de 6-0-70 tone/ha.

Maria BOGDAN

Revista Lumea Satului nr. 1, 1-15 ianuarie 2017 – pag. 16-17