Evadare la sânul soarelui indigen al Africii de Sud (III)

Una dintre cele mai vechi așezări din lume, Africa de Sud, a fost populată în Antichitate de triburile de boșimani și hotentoți, urmate de populația bantu. Este străbătută de lanțurile muntoase Langeberg, Munții Scorpiei, de deșertul cu nisip roșiatic Kalahari și de deșertul Namib, cel mai bătrân deșert din lume datând, de peste 80 de milioane de ani.

Knysna

În mijlocul Parcului Național Garden Route se află pitorescul Knysna, oraș ce există de mai bine de 300.000 de ani, de pe vremea vânătorilor culegători din paleolitic. Locul amintește de Houtunqua, populația indigenă ce s-a stabilit aici pentru resursele generoase ale oceanului, dar și pentru peșteri, pădurile de munte unde animalele și păstoritul nomad le-au asigurat traiul. Triburile au evitat negreșit contactul cu europenii, ascunzându-se în inima pădurilor cât mai mult, iar la începutul anilor 1800 ultimul șef de trib Houtunqua a murit. Pădurea Knysna a fost îndelung exploatată pentru lemnul de esență tare, iar la un moment dat a fost chiar înființată Compania Forestieră Knysna. În oraș au loc anual evenimente, printre acestea numărându-se Festivalul stridiilor Knysna, desfășurări sportive, Semimaratonul Pădurii Knysna, concursuri de golf, ciclism.

Knysna este casa unde păsările de curte se comportă cu tine de parcă te-ar cunoaște dintotdeauna, este locul unde te poți aventura la o plimbare cu kayac canoe, la pas prin pădurile indigene ori pur și simplu la o deconectare pe plajele sălbatice cu vedere la Oceanul Indian. În șir african precum rățuștele pe apă, am pornit la vâslit pe râul Storms printre valurile ce-ți dau de furcă și-ți încordează toți mușchii, iar kayacul se ondulează amețitor pe ritmul curenților de aer dintre stâncile ce se amuză; e un tablou sportiv amestecat cu natura atât de sănătoasă...

Am ajuns pe „podul mireasă“ suspendat, lung de 77 de metri și 7 metri înălțime peste nivelul apei; în 1969 Jacky de Vos a făcut aici această minunăție împletită frumos arhitectural, pe care mă „legăn“ acum și abia îi mai zăresc celălalt capăt.

După o zi cu așa aventuri e musai să iei o masă delicioasă la unul dintre restaurantele pescărești din port. Ospitalitatea, zâmbetele localnicilor, muzica și apusul ce tocmai se lasă te determină să te bucuri de o stare de tihnă în toate.

Golful St Francis

Un peisaj demn de pus pe vederile pe care le trimiți din vacanță, în care dincolo de imagine se simt mirosul de verde și uscat totodată al ierbii sănătoase, zumzetul insectelor și muzica păsărilor, oriunde zărești căsuțele ridicate sub amprenta arhitecturii olandeze, cu pereții precum Albă-ca-Zăpada, acoperite de plete castanii. Asta e întâmpinarea splendidului sat de vacanță St Francisbaai din municipalitatea districtuală Sarah Baartman, provincia Eastern Cape, totul este ca-ntr-un joc dinamic vizual, alături de faimoasele canalele navigabile create de om, cu apa palpată de vânt unde te poți plimba în frumosul decor ce te poartă cu gândul la romantica Veneție, evadând pur și simplu în libertatea locului.

Golful St Francis este preferatul loc de joacă al delfinilor, balenelor, ce sunt privite de pe magnifica plajă cu nisip alb St Francis Bay de cei dornici de încărcare a sufletului cu senzații unice. Pescuitul de pe stânci ori surfingul sunt oportunități ce îți asigură incredibilul stil de viață din preajma rezervațiilor naturale ce te inspiră și te captează în această parte a coastei.

Construit ca punct de avertizare pentru nave cu privire la reciful ce iese dincolo de punctul mării, Farul St Francis, construit în 1878, delimitează acum unul dintre colțurile coastei africane. Nu departe se află rezervația naturală Irma Booysen, denumită astfel după Irma Booyse, soția fondatorului Cape St Francis, Jim Booysen; o mare parte a porțiunii de pământ de aici este rezervată conservării fynbosului unic de coastă. Poți umbla în voie pe traseele șerpuite sau chiar te poți pierde puțin mai departe printre câmpurile cu dune de la Sand River. Aroma autentică este dată, printre altele, de localurile rustice unde atmosfera te încălzește pur și simplu de culoarea vieții liniștite de aici.

Rezervația naturală Robberg

Lângă Golful Plettenberg, la câțiva kilometri, de-a lungul Garden Route din Western Cape, am ajuns la splendida Rezervație Naturală Robberg. Sit al Patrimoniului Mondial, locul a căpătat pagini ale istoriei scrise cu roci preistorice și artefacte din Epoca de Piatră. Pitoreasca peninsulă este ca o floare ce a atras în polenul său bogăția de fynbos, a florei, a vieții oceanice, toate într-o adâncă uimire. Nu am întâlnit nicăieri până acum acest simț de plutire, bucurie, euforie, plăcere la contactul cu peisajul unic ce este desprins de realitatea de dincolo de porți. La orice cotitură de pe traseu, alături de nisipul ce-ți îndrumă călcâiele, stau șopârlele, focile, pescărușii, lanurile de verdeață, marmotele, florile calde. Valurile ce dau buzna către stânci propulsează fantastice curcubee de apă pulverizată în aerul atât de respirabil aici.

Dunele de nisip te conduc către partea estică a rezervației, această porțiune sălbatică ce formează un spectacol al frumuseții, încă vie. Stâncile te cuprind ca niște palme muncite, dar foarte rezistente, căci ele sunt vechi de 120 de milioane de ani, de la destrămarea Gondwanalandului.

Mersul a fost continuu, dar la un moment dat m-am oprit să-l privesc cum se afundă în albastrul oceanului, cum se ascunde în perdeaua de valuri ce duc cu ele vapoare și amintiri, cade acum împletindu-și galbenul-portocaliu cu apa cerească, apune și încheie un capitol dintr-o parte minusculă a vieții fragede în care am adunat stări, frumos, gânduri de departe, dar mai ales o evadare unică, de aici din sânul soarelui indigen al Africii de Sud.

Aurora GRIGORE