Pe marginea articolului „Teribilism universitar agronomic în acțiune“

Am citit și eu în unele reviste agricole că USAMV Iași se va numi „Universitatea de Științele Vieții“ (USV), dar mi s-a părut o idee fantezistă, rod al gândirii unor oameni care caută publicitate.

Abia la apariția în revista Lumea satului

nr. 10/2023 a amplului și documentatului articol al prof. univ. dr. ing. Ion Bold, unul dintre cei mai informați specialiști din breasla agronomilor, mi-am dat seama că schimbarea respectivă este oficială, că a fost aprobată prin Hotărâre de Guvern, ceea ce înseamnă că nici acolo nu s-au găsit oameni care să stopeze asemenea inițiative.

Mai mult, și la Timișoara s-a întâmplat același lucru.

Eu m-am ghidat după evoluția științei și a învățământului agricol în România și am constatat că, la sfârșitul sec. al XIX-lea și în prima jumătate a sec. al XX-lea, au activat în știința și învățământul agricol din România niște titani de talia lui Ion Ionescu de la Brad, Petre S. Aurelian, Gh. Ionescu Șișești ș.a. care menționau că o instituție care se ocupă cu studierea problemelor ce interesează agricultura este o instituție agronomică.

În 1860, A.I. Cuza menționează ca, pe lângă Facultatea de Științe Naturale, să se înființeze o școală de aplicații pentru silvicultură și agronomie.

P.S. Aurelian, fost ministru, președinte al Academiei și prim-ministru scoate în 1861 revista Agronomia.

În 1887 s-a înființat Stațiunea Agronomică Centrală București, precum și Stațiunea Agronomiă pentru Controlul Semințelor Cluj.

În anul 1927 s-a înființat Institutul de Cercetări Agronomice al României (ICAR), condus de Gh. Ionescu-Șișești.

În 1929 apare Legea pentru înființarea Academiei de Înalte Studii Agronomice la București și Cluj, iar absolvenții acestor două instituții vor avea titlul de inginer agronom. Oare cum se vor numi absolvenții de la Universitatea de Științele Vieții?

În 1938, Facultatea de Agronomie București activează în cadrul Politehnicii București.

În 1984 se înființează Institutul Agronomic N. Bălcescu – București.

Marele Haralamb Vasiliu înființează Învățământul Superior Agronomic la Iași.

Mai de curând, oameni consacrați științei și învățământului agricol precum Acad. David Davidescu, Prof. Nicolae Zamfirescu, Prof. Gheorghe Bălteanu ș.a. au muncit o viață în învățământul agronomic, fără a avea asemenea idei de schimbare.

Acad. Traian Săvulescu, fost ministru și președinte al Academiei și director general al ICAR-lui, elaborează un amplu studiu agronomic al ruginilor cerealelor.

Prin urmare, agronomia este o știință complexă, care îmbină disciplinele tehnice, economice, biologice și sociologice ce interesează agricultura și spațiul rural și nu se referă doar la sol, plante și animale ca organisme vii.

Discutând cu un coleg despre aceste probleme, el îmi sugerează următorul dialog:

Un tânăr din Iași se prezintă la Bacău, la o unitate agricolă la care ar dori să se angajeze:

– Domnule director, aș dori să lucrez în unitate dvs.

– Foarte bine, avem nevoie de tineri. Ce studii ai?

– Am absolvit Universitatea de Științele Vieții.

– Ești biolog deci, avem nevoie.

– Nu sunt biolog.

– Cum? Biologia studiază viața. Ești medic atunci?

– Nu sunt nici medic.

– Dacă nici știința vieții omului nu încape în științele Universității tale, atunci ce meserie ai, tinere?

– Sunt inginer agronom.

– Păi asta trebuie să-mi spui de la început, că despre asemenea profesie știe toată lumea. Uite, mergi în stradă și pe primul om întâlnit întreabă-l dacă știe cu ce se ocupă un tânăr absolvent al Universității de Științele Vieții. Îți va răspunde ceea ce am crezut și eu sau va da din umeri și va pleca.

Întreabă și un copil cu ce se ocupă un inginer agonom și-ți va răspunde corect.

De ce căutăm să încurcăm lucrurile bine stabilite?

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU