Noi, oamenii, am cucerit „regate“ impresionante. Am reușit să stăpânim natura și să ne păstrăm statutul de prădător suprem al Terrei. Sub euforia acestor realizări am început însă să subestimăm inteligența nativă pe care fiecare spirit al acestui pământ îl are. Sub mirajul puterii absolute am rupt orice legătură cu natura și am început să privim animalele ca pe ființe lipsite de rațiune, de sentimente, de curaj, de inteligență. Și totuși ele ne dovedesc necontenit că nu este așa.

Într-un studiu făcut public în 2021, condus de Hal Whitehead, profesor de biologie la Universitatea Dalhousie din Noua Scoție, au fost prezentate concluziile unei cercetări îndelungate în centrul căreia s-au aflat balene. Una dintre resursele folosite în acest studiu au fost jurnalele de bord digitalizate realizate de vânători în timpul călătoriilor în Pacificul de Nord. Comparând datele, oamenii de știință au ajuns la concluzia că reușita vânătorilor de balene a scăzut cu aproape 58% în ultimii ani și că eșecul nu poate fi pus pe neîndemânarea vânătorilor pentru că aceștia au la dispoziție tehnologie modernă care să le permită capturarea acestor uriași ai apelor. Și totuși succesul lor este condiționat de altceva.

Se pare că balenele au înțeles pe deplin pericolul pe care îl reprezintă harpoanele, au învățat să evite loviturile lor mortale și au comunicat cu alte balene care, la rândul lor, și-au însușit aceste informații. Oamenii de știință spun că balenele care au supraviețuit loviturilor harpoanelor au învățat din această experiență. În jurnalele de bord există consemnări potrivit cărora acestea s-au adaptat, au renunțat la comportamentul lor normal și au înotat rapid în amonte, departe de vasele de vânătoare. Mai mult decât atât, modalitățile de supraviețuire ale unei astfel de întâlniri au fost predate mai departe altor balene, astfel încât chiar și cele care nu fost rănite de harpoane aplică aceeași tehnică precum balenele care au avut o astfel de experiență.

Potrivit biologului care a condus studiul, Hal Whitehead, primele cercetări ale comportamentului balenelor care erau vânate cu harpoane au arătat că reacția lor era similară ca în cazul unui atac al orcilor ucigașe, care erau singurul lor prădător natural. Acestea se adunau la suprafață într-un cerc în mijlocul căruia încercau să protejeze puii. Pentru a descuraja orcile plesneau apa cu coada foarte puternic. Pentru că această metodă nu s-a dovedit eficientă în cazul harpoanelor, ci dimpotrivă au devenit ținte sigure, balenele au găsit o altă soluție de salvare, respectiv înotul foarte rapid în amonte. Și ce este uimitor este că au învățat să facă asta în doar câțiva ani și că au reușit să învețe și alte balene să evite harpoanele.

Laura ZMARANDA