Brăila a fost cândva locul unde se stabilea preţul cerealelor şi unde se făceau tranzacţii uriaşe, cu zeci de mii de vagoane de cereale pe an. Puțin își mai amintesc, probabil, de faptul că aici a funcţionat singura bursă de cereale din spațiul european. Orașul din România devenise Capitala afacerilor cu grâu din Europa. Halele Centrale, construite în anul 1925, gemeau practic de marfă românească de calitate.

Se spune că brăilenii erau buni negustori. În perioada interbelică, în Brăila erau 13 parcuri şi grădini, opt cinematografe şi zeci de restaurante de lux. Lacu Sărat era locul cel mai apreciat și printre cele mai râvnite destinații de vacanță din România. În anul 1939, Primăria Brăila deţinea, în total, 23 de pieţe publice, pieţe deschise şi oboare, printre care Piaţa Concordiei, Piaţa Nordului, Piaţa Galaţi, Piaţa Luminii şi Piaţa Kosciusko. Activitatea comercianților era intensă, iar târgul de vite era deschis două zile pe săptămână, în zilele de joi şi sâmbăta.
Prin secolul al XX-lea, sunt publicate în "Monitorul Oficial" cotele mărfurilor traficate prin bursele din București, Brăila, Galați și Constanța. La Bursa Brăila se acordau, în anul 1904, pentru grâu cote de 14- 16 lei aur pe hectolitru, în funcție de calitate.

O Românie străină zilelor noastre, descrisă de un francez

Un turist, francezul Andre Bellessort (autor al volumului "La Roumanie Contemporaine" editata în 1904), scria despre activitatea bursieră la Brăila de atunci : ”Înainte de ora 6 dimineața, cafenelele sunt deschise (...) se îngrămădesc (...) toți cumpărătorii și vânzătorii de cereale, așteptând telegramele cu cursurile de bursă din străinătate. Nici unul nu seamănă cu curioșii jucători ai burselor din străinatate; ei nu fac zgomot; ei ies, reintră, își comunică telegramele, vorbesc împreună încet, înscriu cifre în carnețele lor (...) Destinatarii primind avizele de sosire a mărfurilor, se grăbesc spre gara de unde scot scrisorile de trasura ale transportului, rup plumburile de la vagoane, sondează sacii, și înarmați cu probele ridicate se grăbesc spre strada Misitiilor, strada curtierilor de bursă, o mică stradă paralela cu cheiul portului (...) Mai mult de 1500 vagoane așteaptă în gară și sunt în câteva ore repartizate și dirijate pe cele cinci linii de garaj deservind magaziile marilor comisionari. Fiecare știe ce vrea, face ce trebuie și cum nimenea nu caută să-și înșele vecinul, totul se îndeplinește în regulă și fără complicații (...) Misiții oficiali, în număr de 41, sunt numiți de către guvern, prin alegerea dintre personagiile de vază; ei se instalează în mici birouri  (…). Câteva rafturi pe lângă pereți, cu talere și străchini, unde comisionarii de cereale își depun probele, aici grâul nostru va trebui să treacă examenul (...) Grâul din România contează printre cele dintâi din lume. Puterea sa nutritivă este bine recunoscută de către toți morarii; chiar în anii când recolta din Ungaria este bogată, totuși morarii unguri cumpără grâu din România, pentru a ridica valoarea făinei ce o produc (...) Marii comisionari, patrunzând în aceste gherete, merg de la o strachină la alta, miroase, cercetează și cantaresc aceste grâne (...) Ei fac ceea ce se cheama comparația lor (...) și când ei au găsit care le convine și prețurile au fost tocmite, cumpărătorul, vânzătorul și curtierul se duc la vagoane și se asigură că marfa e conform cu proba. (...) Cei 2500 de cărutași ai Brăilei abia ajung. Organizați în coloane și în echipe descarcă vagoanele și duc sacii cu grâu".

Anca Lăpușneanu