Nimic din ceea ce se întâmplă în natură nu este o întâmplare și niciuna dintre ființele extraordinare ale acestei planete nu este aici fără a avea un rol în spectacolul vieții. Conexiunea fină a tuturor ecosistemelor din natură depinde uneori de cele mai fragile dintre viețuitoare. Ciudat lucru ca întreaga sustenabilitate a unei societăți să se sprijine pe, aparent, cea mai nesemnificativă piesă. Însă exact asta se întâmplă în natură. Dacă scoți o singură verigă din lanțul trofic, mai devreme sau mai târziu, subtil sau foarte evident, natura va reacționa. Unul dintre cele mai recente studii este legat de lumea miniaturală a insectelor. Cercetători de la Universitatea Sydney și de la Universitatea din Queensland, Australia, au ajuns la concluzia că în curând s-ar putea produce un colaps catastrofal al ecosistemelor naturale. Și asta pentru că din lanț s-ar putea desprinde o verigă. Populațiile de insecte sunt grav afectate, în special de activitățile umane. În urma cercetărilor s-a stabilit că în mai multe zone ale globului specii de insecte, de la fluturi şi albine până la gândaci de bălegar sunt afectate de  pierderea habitatului, poluare, utilizarea pesticidelor, dezvoltarea agriculturii (considerată cauza primordială a dispariției lor), boli, specii invazive şi schimbări climatice. În Anglia, spre exemplu, din cauza chimizării și dezvoltării intensive a agriculturii,  populațiile de fluturi și molii sunt printre cele mai afectate. Numărul speciilor de fluturi a scăzut cu 58% între 2000 și 2009.

În contextul acesta, profețiile sunt sumbre pentru cele mai mărunte viețuitoare ale Terrei. Dacă nimic nu se schimbă în percepția legată de importanța lor, în următoarele decenii ar putea avea loc cea mai mare extincție de pe Pământ în urma căreia ar urma să dispară 40% dintre speciile de insecte. Dispariția lor va determina un efect de domino. Insectele, care reprezintă o sursă de hrană pentru alte animale și păsări sălbatice și care au rol în polenizarea plantelor și reciclarea nutrienților, sunt considerate baza structurală şi funcţională a multora dintre ecosistemele lumii. Și asta încă de acum 400 de milioane de ani, de la apariția lor, la finalul erei deviniene. Fără sursă de hrană toate celelalte viețui­toare, păsări, amfibieni, animale vor muri, iar fără polenizatori plantele vor dispărea.

Scenariul a fost confirmat în Puerto Rico, unde populațiile de insecte au scăzut cu până la 98% în 35 de ani, iar efectul de cascadă a început să se vadă. Este pregătită omenirea să suporte consecințele transpunerii unui astfel de scenariu la nivel mondial? Sau poate este momentul unui compromis? Oamenii de știință, preocupați de perpetuarea populațiilor de insecte, au propus măsuri prin care putem evita efectul de domino. O astfel de măsură este, spre exemplu, plantarea la marginile câmpurilor a unor fâşii bogate în flori sau rotaţia culturilor cu trifoi în beneficiul bondarilor. Ce spui, omule, ființa din vârful lanțului trofic, ești dispus să îți riști măreția prin condamnarea la moarte a celor mai neînsemnate făpturi de pe Terra?

Laura ZMARANDA