reclama youtube lumeasatuluitv
update 26 Sep 2022
Lumea Satului

Lumea Satului

Problema sfeclei și a zahărului în România

În anii ’80, în România se cultivau 250.000 ha cu sfeclă de zahăr care se prelucra în 33 de fabrici repartizate în teritoriu, cât mai aproape de locurile de cultură a sfeclei de zahăr.

Se producea tot necesarul de zahăr pentru țară și chiar disponibilități pentru export.

În anul 2007, când am aderat la UE, a fost fixată o cotă de zahăr de 104.000 t care să satisfacă cca 20% din necesar și să se mai cultive 25.000-30.000 ha cu sfeclă, adică de 10 ori mai puțin.

În comparație, de exemplu, cu Olanda care, deși are o suprafață de 4-5 ori mai mică decât România, avea o cotă de zahăr de 800.000 tone.

În lipsa materiei prime, fabricile s-au vândut străinilor pe prețuri de nimic. O parte din ele au fost vândute la fier vechi, iar câștigul a fost de zeci de ori mai mare decât plătiseră la cumpărare.

Ulterior s-a renunțat la cota de zahăr, dar noi nu mai aveam fabrici de industrializare a sfeclei.

Rămăseseră în funcțiune câteva fabrici bune precum cele de la Oradea, Roman, Luduș, Bod, dar tot în proprietatea patronilor străini.

Acestea erau amplasate în zone foarte favorabile culturii sfeclei de zahăr și cu fermieri pricepuți în acest domeniu.

Cu câțiva ani în urmă se închide fabrica de la Oradea. Cultivatorii din zonă au cerut să o cumpere, însă patronul a refuzat și astfel a dispărut sfecla de zahăr din zonă. Ulterior se întâmplă la fel cu Ludușul și Bodul.

Acum (2022) mai funcționează fabrica de la Roman și se mai cultivă cca 8.000 ha cu sfeclă de zahăr.

Prin urmare, s-a acordat o cotă mică de zahăr României pentru a falimenta fabricile de zahăr și a le vinde străinilor. Aceștia, treptat, au închis fabricile, astfel încât cultivatorii să nu aibă unde prelucra sfecla și să se reducă suprafețele până aproape de lichidare. Acum România este obligată să împartă aproape tot necesarul de zahăr.

Iată cum România, care avea un Institut de Cercetare pentru Cultura și Industrializarea Sfeclei de zahăr și a Substanțelor Dulci, cu 4 stațiuni zonale și care coordonau cultura pe 250.000 ha și industrializarea în 33 de fabrici, realizând tot necesarul de zahăr, precum și tăiței și malasă pentru zootehnie și venituri bune pentru cultivatori, a ajuns să nu mai cultive sfeclă de zahăr și să importe totul.

Cunosc bine problemele la care m-am referit deoarece în anii ’80 am lucrat și am condus acest sector. Un fost ministru de finanțe, Ilie Serbănescu, spunea într-o emisiune TV și avea dreptate că România va deveni o colonie.

Oare asta doresc politicienii noștri? Păcat de strădania și sacrificiul celor care au luptat pentru o Românie liberă și independentă.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Vlad Gheorghe: „România nu va traversa o criză alimentară“

Organizația interprofesională „Prodcom legume-fructe“ susține fermierii implicați în producția și procesarea legumelor și fructelor din România. În prezent, sunt aproximativ 160 de membri care dețin spații protejate în proximitatea Bucureștiului, în Arad și Buzău. Totodată, prin intermediul organizației sunt în derulare 7 proiecte ce au ca scop promovarea produselor românești. Vlad Gheorghe, președintele organizației, ne-a vorbit despre impedimentele actuale ale legumicultorilor, dar și despre soluțiile la problemele acestora.

„Se întâmplă uneori ca producătorul român să vândă sub costul de producție“

Rep.: Care este situația actuală a legumiculturii din țara noastră?

Vlad Gheorghe: „În contextul secetei actuale și a presiunii pe care această situație o pune pe activitatea fermierilor, aceste perioade par de speriat pentru unii dintre ei și puțin mai grele. Trebuie să admitem totuși că tehnologia actuală permite folosirea aerului condiționat în tractoare, sere, iar mărfurile se pot transporta cu mașini frigorifice. În perioada anilor ’82 nu aveam astfel de condiții. De aceea, chiar și în contextul secetei există soluții pentru legumicultori. Cel mai important este să avem grijă la resursele de apă care nu sunt inepuizabile. România dispune la momentul actual de cantitatea necesară de apă potabilă pentru populație și agricultură, însă gestionarea ei este un factor primordial. De aceea, una dintre propunerile mele de la minister este de a folosi cât mai mult instalațiile prin picurare deoarece sunt economice. Planta primește necesarul de apă, iar noi nu facem risipă.

Rep.: De ce găsim încă în piețe și pe rafturile supermarketurilor din România legume și fructe din import?

Vlad G.: Importul este o completare a pieței. Consumatorii cer ca pe întregul an să consume legume și fructe proaspete. Știm foarte bine că, din punct de vedere climatic, România nu-și permite să aibă legume și fructe proaspete pe tot parcursul anului, de aceea produsele din import vin în completarea celor 6 luni de producție internă. România produce începând cu luna martie – aprilie pentru că acum schimbările climate au mai schimbat lucrurile, nu mai avem ierni cu -10°C. În plus, s-a schimbat și percepția consumatorului. Acesta preferă să aibă o legumă proaspătă, chiar dacă e zăpadă afară. Autoritățile statului ar trebui să aplice taxele vamele stabilite de comunitatea europeană pentru că altfel se bulversează piața. Se întâmplă uneori ca producătorul român să vândă cu un preț sub costul de producție deoarece mărfurile care vin din import sunt valorificate la prețuri mult mai mici. Producătorul român iese astfel în pierdere deoarece este nevoit să scadă din prețul real al produselor.

„Probabil vor apărea discrepanțe ale prețurilor“

Rep.: Cât de mult ne afectează situația de criză din Ucraina ?

Vlad G.: Desigur că putem fi afectați și de conflictul din Ucraina. România nu va traversa o criză alimentară, dar chiar și așa trebuie să ne mobilizăm și să ne facem cămările de altădată. Este o măsură de precauție în cazul în care va exista o lipsă de aprovizionare a rețelelor de magazine. De exemplu, în cazul uleiului s-a generat o alarmă falsă pentru că România dispune de resursele necesare pentru a produce ulei. Consumatorul nu trebuie să își facă griji, doar că probabil vor apărea discrepanțe ale prețurilor.

vlad gheorge

Rep.: Sunt apreciate la valoarea lor reală produsele autohtone?

Vlad G.: Produsul autohton este mult mai apreciat în prezent deoarece multe produse din import sunt cultivate în sistem hidroponic și li se administrează substanțe chimice foarte multe. Sistemul hidroponic este rar implementat în România, probabil și din cauză că implică un anumit nivel de digitalizare, iar în cazul unei erori de calculator există riscul să pierzi o cultură întreagă. În schimb, în grădină e posibil să fie afectată doar o zonă. Avem un sol fertil, iar după plantare intervenția este minimală. Putem administra câteva îngrășăminte, pesticide, fungicide împotriva bolilor și dăunătorilor. Din nefericire, tona de îngrășământ a ajuns la 7 lei și mulți dintre fermieri nu își permit să îl mai folosească. De aceea recurg la alternative naturale, cum ar fi bălegarul, găinațul de pasăre etc.

Liliana POSTICA

Afinul, un arbust profitabil și ușor de întreținut

Afinul este unul dintre arbuștii care se pot cultiva și la noi. Fructele lui sunt recunoscute în special datorită proprietăților astrigente și antibacteriene. Florile înfloresc în perioada mai-iunie, fructele sunt mici, de culoare albastru închis sau roșii, iar gustul este ușor dulce-acrișor. Unul dintre cultivatorii de afin este Ghiță Ion din comuna Bucșani, județul Dâmbovița. Acesta ne-a vorbit despre înființarea și întreținerea unei astfel de plantații, dar și despre rentabilitatea ei.

„Abia din anul 3 poți avea cantitatea de fructe pe care ți-o dorești“

Pentru început ne-a vorbit despre startul plantației pe care o gestionează. „Cultiv cu afin o suprafață de aproximativ 5.000 m² încă din 2014, iar printre soiurile pe care le dețin se numără Chandeler, Merry Berry, care sunt importate din Olanda, dar mai am și soiuri românești pe care le cumpăr din Bilcești. Am luat mai multe soiuri, astfel încât să nu fructifice toate odată, ci în perioade diferite pentru a fi mai ușor la cultivare. Cei care vor să cultive astfel de soiuri trebuie să știe că acestea fructifică după 3 ani. În anul 2 după plantare trebuie să avem grijă să tăiem floarea, astfel încât planta să devină viguroasă deoarece în caz contrar fructifică mai puțin. Abia din anul 3 poți avea cantitatea de fructe pe care ți-o dorești. De exemplu, la suprafața pe care o dețin producția de anul acesta a fost de 3-4 tone de fructe. Ideea este ca afinul să dezvolte aproximativ 7-8 puieți. Arbuștii bătrâni (de culoare maronie) trebuie să fie tăiați la timp. Astfel reușești să obții o cantitate mai mare de fructe“, a precizat fermierul.

Plantare și recoltare

Pentru a avea o cultură de afin sănătoasă trebuie să fim atenți în special la aciditatea solului. Dacă nu avem pH-ul solului până în 6, din start ne putem da seama că nu este un sol bun pentru plantare. Ghiță Ion a explicat: „Pentru a planta puieții de afin trebuie să săpăm o groapă la fundul căreia se pune rumeguș de conifere. Trebuie să fim atenți la acest lucru deoarece, dacă vom pune alt tip de rumeguș, de stejar, spre exemplu, care nu este acid, vom pierde puietul. După aceea, amestecăm cu nisip, plantăm puietul din ghiveci în groapă și tasăm foarte bine cu piciorul ca să nu existe aer. La final udăm. Irigarea o fac prin picurare, iar la rădăcinile puieților am pus folie ca să nu crească buruieni. Dacă știi să întreții cultura de afin aceasta poate fructifica și până la 20-25 de ani. Între rânduri trebuie să păstrăm o distanță de 2 metri pentru a fi mai ușor la cules. Culesul se face bob cu bob. O plantă o poți culege chiar și de 10 ori, până reușești să aduni toate fructele ei. Ca să își păstreze aspectul proaspăt, după recoltare fructele trebuie puse într-o lădiță uscată, altfel pulpa lor se înmoaie. Fructele de afin pot fi păstrate în forma proaspătă într-o cameră frigorifică 3-4 zile, dar și la congelator pentru o perioadă mai lungă de timp. Pentru o suprafață de 5.000 m² investiția inițială poate ajunge la aproximativ 10.000 euro.

ghita ion

Dăunătorii puieților de afini

Conform specialiștilor, principala boală la cultura de afin este virusul Blueberry Shoestring Virus (șiretul afinului). Când planta este infectată de acest virus frunzele arbuștilor încep să capete o culoare roșie și se curbează puternic spre partea inferioară, căpătând aspectul unui șiret. Fructele nu mai ajung la culoarea lor specifică, albastră. Simptomul caracteristic este reprezentat de dungile roșcate de pe tulpinile tinere sau de 1 an. Pentru combatere este necesară distrugerea plantelor afectate și stropirea cu pesticide când este cazul. De asemenea, un alt dăunător poate fi Monilinia vaccinii-corymbosi, care produce mumifierea fructelor. Ciuperca atacă ramurile și florile de afin. După maturare, fructele se zbârcesc, îngălbenesc și cad. De aceea este necesar și în acest caz să apelăm la tratamente chimice.

„Clienții preferă mai mult afinele de pădure decât de cultură“

Fermierul ne-a explicat că, deși afinele au o serie de proprietăți benefice pentru noi, acestea nu sunt încă suficient promovate pe piața din România. În plus, mulți dintre cumpărători preferă afinele de pădure în detrimentul celor de cultură. „La noi nu este încă promovată cultura de afin. Mulți dintre clienți caută afine de pădure, dar nu îmi explic motivul deoarece afinile de cultură și de pădure au aceleași proprietăți. A fost o perioadă mai grea până am intrat pe piață, a fost nevoie de timp ca oamenii să cunoască cu adevărat valoarea acestui fruct. De asemenea, mulți dintre colegii mei când nu reușesc să-și valorifice toată producția în piață fac afinată sau dulcețuri. Îmi doresc ca în viitor să achiziționez și un utilaj de sortare pentru a conferi un aspect mai comercial produselor și pentru a ne ușura treaba. Sperăm să putem construi și un puț pentru a fi mai ușor de irigat“, a conchis fermierul.

Liliana POSTICA

Monitorizarea hibridizării raselor și ecotipurilor locale de albine (IV)

Concluziile studiului prin care cercetătorii (dr. ing. Eliza Căuia, dr. ing. Adrian Siceanu, dr. ing. Oana Gabriela Vișan) de la Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Apicultură și-au propus să demonstreze că monitorizarea hibridizării albinelor este vitală susțin că, până în momentul de față, transformările suferite de albina românească nu sunt semnificative.

Pe baza acestei analize s-au obținut și distanțele Mahalanobis dintre grupele studiate. Pentru a compara efectul posibil al temperaturii și al Munților Carpați asupra formei aripilor probele au fost grupate pe cele două areale (intra- și extracarpatice) sau pe cele două grupe de temperaturi (cele cu o temperatură anuală de peste și de sub 9°C). În continuare, cele două perechi de grupe au fost analizate prin metoda CVA pentru a determina rata de clasificare și distanța Mahalanobis dintre forma aripii din diferite zone sau temperaturi. Succesul diferențierii a fost verificat prin validarea încrucișată de tip leave-one-out, folosind software-ul Past 3.11 [62]. Toate celelalte analize statistice au fost efectuate cu software-ul Statistica v. 13. Datele despre forma aripilor au fost comparate cu probele de referință obținute de la Banca de date morfometrice a albinelor din Oberursel, Germania. Aceste probe au constat din imagini cu aripi de albine aparținând a 15 familii de albine de rasă A. m. carnica și 2 familii de albine de rasă A. m. macedonica. Pentru identificarea albinelor din România este necesar să se utilizeze software-ul IdentiFly, în conformitate cu explicațiile furnizate de Nawrocka și colaboratorii.

Analiza canonică a variației arată că forma aripii (reprezentată de 34 scoruri principale) la albinele din România este foarte diferită de cea a probelor de referință din rasa A. m. carnica și A. m. macedonica, probe obținute de la Banca de Date Morfometrice din Oberursel. Diferențe semnificative s-au obținut și între cele două areale, intra- și extracarpatice (MANOVA, doi factori, factorul areal: Wilks’ lambda = 0.35, p 0.0001), dar și între albinele colectate înainte de anul 2000 și cele colectate după acest an (MANOVA, doi factori, factorul perioadă: Wilks’ lambda = 0.39, p 0.0001). Și în cazul interacțiunii dintre cei doi factori diferențele au fost semnificative (deși mai scăzute) (MANOVA, doi factori, interacțiunea areal* perioadă: Wilks’ lambda = 0.75, p = 0.0340).

Rezultatele obținute ne arată că, în general, albinele din România sunt mai asemănătoare cu A. m. carnica decât cu A. m. macedonica. Mai mult, asemănarea cu A. m. carnica a fost mai mare în probele provenite din arealul intracarpatic comparativ cu cele din arealul extracarpatic. Pe de altă parte, asemănarea cu A. m. macedonica a fost mai mare în probele provenite din arealul extracarpatic. Diferențele dintre probele provenite din cele două zone (intra- și extracarpatice) sunt localizate mai mult în partea de mijloc și în cea anterioară a aripii. Pe de altă parte, diferențele dintre probele mai vechi de anul 2000 față de cele mai noi s-au identificat în partea distală, posterioară și proximală a aripii.

Diferențele dintre probele intra- și extracarpatice colectate înainte de anul 2000 sunt mai mari față de cele dintre probele de dată mai recentă. Totuși, aceste diferențe au fost mai mari decât diferențele dintre probele mai vechi și mai noi, respectiv dintre cele două zone studiate. Aceste rezultate ne arată că, în timp, populația de albine din arealul intracarpatic va fi mai puțin asemănătoare cu referința A. m. carnica și mai asemănătoare cu referința A. m. macedonica. Pe de altă parte populația extracarpatică va deveni în timp mai puțin asemănătoare cu ambele referințe A. carnica și A. macedonica.

Când probele de colecție și cele contemporane au fost comparate, distanța Mahalanobis dintre areale, ridicată la pătrat, a fost de 9.02. Analiza discriminantă liniară ne-a permis să clasificăm corect în proporție de 85.28% probele colectate din zonele intra- și extracarpatice, prin validare încrucișată. Probele clasificate greșit au fost situate nu numai în apropierea granițelor dintre cele două zone, ci și în interiorul acestora. Când probele au fost grupate în funcție de temperatura anuală (sub și peste 9°C), distanța Mahalanobis ridicată la pătrat, dintre probele separate pe grupe de temperaturi, a fost de 1.79. În acest sens, analiza discriminantă liniară a clasificat corect, prin validare încrucișată, 58.88% dintre probe. Temperatura anuală s-a corelat negativ semnificativ cu latitudinea (corelația Pearson: r = −0.54, p 0.0001), cu longitudinea (corelația Pearson: r = −0.17, p = 0.0201) și cu altitudinea (corelația Pearson: r = −0.93, p 0.0001). De asemenea, s-a stabilit o relație semnificativ pozitivă între forma aripii și latitudine (regresia multivariată: Wilks’ lambda = 0.39, p 0.0001), longitudine (regresia multivariată: Wilks’ lambda = 0.60, p 0.0001), altitudine (regresia multivariată: Wilks’ lambda = 0.69, p = 0.0011) și temperatura medie anuală (regresia multivariată: Wilks’ lambda = 0.62, p 0.0001). Indicele cubital a fost diferit în mod semnificativ între cele două areale intra și extracarpatice (ANOVA, doi factori, factorul areal: F(1,193) = 8.37, p = 0.0042), dar nu s-au înregistrat diferențe semnificative între albinele colectate înainte și după anul 2000 (ANOVA, doi factori, factorul perioadă: F(1,193) = 2.04, p = 0.1539). La interacțiunea dintre cei doi factori nu s-au constatat diferențe semnificative.

Laura ZMARANDA

Reglementări ANSVSA. Substanțele stupefiante și psihotrope în medicina veterinară în România

În medicina veterinară se utilizează numai preparate medicinale veterinare stupefiante şi psihotrope autorizate prin procedură naţională de către Institutul pentru Controlul Produselor Biologice și Medicamentelor de Uz Veterinar, precum şi prin procedura centralizată de către Comisia Europeană.

Institutul pentru Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de Uz Veterinar întocmeşte lista preparatelor medicinale veterinare stupefiante şi psihotrope autorizate pentru comercializare pe teritoriul României şi o publică pe site-ul propriu, informează ANSVSA într-un comunicat.

Preparatele medicinale veterinare stupefiante şi psihotrope se comercializează numai prin depozite farmaceutice veterinare autorizate de către direcţiile sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, conform prevederilor legale în vigoare. Preparatele medicinale veterinare stupefiante şi psihotrope se distribuie numai către unităţile în care se desfăşoară activităţi de asistenţă medical-veterinară înregistrate în Registrul unic al cabinetelor medical-veterinare, cu sau fără personalitate juridică, al Colegiului Medicilor Veterinari, precum şi către cele din cadrul facultăţilor de medicină veterinară. Eliberarea preparatelor medicinale veterinare stupefiante şi psihotrope din depozitul farmaceutic veterinar se face în baza unei note de comandă, înseriată în sistem unic şi semnată de către medicul veterinar titular sau şeful clinicii universitare, după caz.

Medicii veterinari de liberă practică pot utiliza şi preparate stupefiante şi psihotrope de uz uman, conform prevederilor art. 112 şi art. 113 din Regulamentul (UE) 2019/6. Preparatele stupefiante şi psihotrope de uz uman se achiziţionează numai din farmaciile comunitare în baza prescripţiei medical-veterinare, emisă de către medicul veterinar de liberă practică. Lista substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope de uz uman care pot fi utilizate în unităţile de asistenţă medical-veterinară este prevăzută în anexa nr. 7 a Ordinului nr.1.328/56/2022.

Medicii veterinari de liberă practică pot utiliza şi administra preparatele stupefiante şi psihotrope atât în incinta unităţilor de asistenţă medical-veterinară, cât şi în condiţii de teren. Unităţile de asistenţă medical-veterinară au obligaţia de a deţine un registru special pentru evidenţa preparatelor stupefiante și psihotrope. Preparatele stupefiante şi psihotrope utilizate în medicina veterinară, identificate ca fiind necorespunzătoare conform legislaţiei sanitar-veterinare în vigoare, se distrug de către unităţi specializate, în baza autorizaţiei pentru distrugere emisă de către direcţiile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene şi în prezenţa unei comisii constituite conform prevederilor legale

Valabilitatea prescripţiilor medicale veterinare cu regim special necesare pentru eliberarea din farmacia comunitară a preparatelor stupefiante utilizate în medicina veterinară este de 10 zile calendaristice de la data emiterii și de 30 de zile calendaristice de la data emiterii, pentru preparatele psihotrope.

(I.B.)

Folosirea drojdiei de bere în hrana pentru rumegătoare

Drojdia de bere furajeră

Nevoia crescândă de a asigura furaje nutritive pentru hrănirea animalelor înalt productive, precum şi necesitatea de a avea randamente de producţie, dar şi economice în fermele zootehnice au impus găsirea de resurse furajere alternative la cele clasice. Drojdia de bere furajeră este o astfel de resursă deoarece multe studii au arătat că poate înlocui cu succes sursa proteică de bază în raţii, şi anume şrotul de soia. Drojdia de bere furajeră este un subprodus rezultat în cantitate mare în industria berii din ţări europene sau în industria obţinerii alcoolului din porumb ori trestie de zahăr în ţări din America Latină. Ea reprezintă o fracţie din procesul de producţie, după o filtrare şi o uscare instantă. Are o textură fină și un conţinut de circa 35-40%, chiar 45%, proteină brută, dar mai conţine şi vitaminele B1, B2, B6, acid pantotenic, niacina, acid folic, biotină şi lizină.

Drojdia de bere activă

Un alt tip de drojdie este cea folosită ca probiotic, mai exact drojdia activă, reprezentată de o tulpină selectată şi bine caracterizată, de tip drojdie premium. Se cunosc efectele ei de stabilizare a mediului din rumen, de creștere a aprovizionării cu energie a animalului, de îmbunătățire a digestibilității furajelor și de creștere a nivelurilor de performanță la bovinele de lapte și de carne foarte productive.

Vom prezenta succint mecanismul de îmbunătăţire a sănătăţii rumenului şi de creştere a eficienţei de hrănire după introducerea unei drojdii active în alimentaţia rumegătoarelor. Aşa cum se ştie, rumegătoarele pot digera furajele bogate în fibre celulozice datorită proceselor de fermentație microbiană care au loc în rumen, organ care este, probabil, cel mai important din sistemul lor digestiv. Aici există o microfloră complexă, compusă din bacterii anaerobe, protozoare, ciuperci și arhebacterii. Toate aceste microorganisme interacționează pentru a descompune hrana vegetală, oferind energie metabolică animalelor rumegătoare. Prin urmare, microflora rumenului este strâns legată de eficiența convertirii hranei. Drojdia activă are capacitatea de a consuma oxigenul prezent în rumen prin diversele căi: aportul de apă și furaje, prin rumegare și salivaţie. Această acțiune creează în rumen un mediu anaerob, favorabil creşterii numărului de bacterii fibrolitice, adică a acelora care atacă celuloza din furaje, din genul Fibrobacter, Eubacter și Ruminococcus, dar și a numărului bacteriilor utilizatoare de lactat, un acid produs în cursul proceselor din rumen, cum sunt bacteriile din speciile Megasphaera și Selenomonas, acestea din urmă fiind strict anaerobe. Numărul crescut al bacteriilor fibrolitice și al celor care utilizează lactat ajută la reducerea riscului de acidoză ruminală subacută.

S-a demonstrat, conform unor studii cu nivele diferite de amidon în rații, că drojdia vie crește valoarea pH-ul din rumen, ea fiind capabilă să concureze cu bacteriile amilolitice din rumen pentru fermentarea amidonului. Drojdia activă modulează pH-ul şi prin stimularea mecanismului protozoarelor de a înghiți particulele de amidon. Această angajare a protozoarelor ajută la difuzarea acumulării de lactat și, astfel, se determină o creștere a pH-ului ruminal. Lactatul, un produs obișnuit al fermentației carbohidraților, are o constantă mai mică de disociere și nu este ușor absorbit din rumen, ceea ce face ca el să determine scăderea pH-ul ruminal mult mai rapid decât acizii grași volatili dacă sunt prezenți în concentrații mari.

Așadar, drojdia stabilizează microbiota rumenului prin creșterea pH-ului și crearea unui mediu mai reducător și astfel crește digestibilitatea celulozei brute din furaje, mai exact a fibrelor greu solubile. Utilizarea drojdiei active este chiar concentrată pe optimizarea digestiei în rumen a fibrelor celulozice ştiindu-se, din cercetări anterioare, că suplimentarea cu drojdie la vacile hrănite cu furaje cerealiere de calitate slabă poate crește valoarea nutritivă a rației.

O suplimentare a raţiei vacilor de lapte, în perioada de periparturiţie, cu drojdie activă, administrată în doză de 10 g/zi/vacă (= 10 x 1010 CFU/vacă/zi), a ajutat la îmbunătățirea stării rumenului și a degradării fibrelor celulozice. Vaca primește mai multă energie pentru producția de lapte și crește sinteza grăsimilor din lapte. Explicația este că digestibilitatea îmbunătățită a celulozei are ca rezultat o producție mai mare de acizi graşi volatili în rumen, în special butirat și acetat, care sunt necesari pentru sinteza de-novo a acizilor grași în glanda mamară. Nu este perturbat nici mecanismul cu intermediari specifici ai biohidrogenării acizilor grași polinesaturați din dietă la acizi grași saturați. Acizii grași de-novo sunt corelați pozitiv cu producția de grăsime și proteină din lapte. În consecință, se reduc procesele de lipomobilizare şi de cetogeneza hepatică, inflamația sistemică este redusă și scade riscul de cetoza sub-clinică. Drojdia vie, prin efectul stabilizator asupra microbiotei ruminale, ajută la scăderea variabilității producției de lapte, stabilizând-o în cadrul efectivului.

În concluzie, atât folosirea drojdiei furajere este utilă ca substituent pentru şrotul de soia, dar şi folosirea de drojdie activă, ca probiotic adăugat suplimentar în rație, cu creșterea eficienței prelucrării nutritive a furajului de către animalul rumegător.

Ana CIŞMILEANU – IBNA Balotești

Anunț

În data de 21 septembrie 2022 va avea loc, la sediul INCDBNA – IBNA din Calea București nr. 1, Balotești, Ilfov, workshop-ul „Rezultate ale cercetării aplicative în biologia și nutriția animalelor de fermă“.

Invitația se adresează reprezentanților asociațiilor profesionale, fermierilor, consultanților, cercetătorilor și cadrelor didactice și altor specialiști din domeniu.

În cadrul workshop-ului vor fi prezentate rezultate concrete (produse, servicii etc.) obținute în cadrul proiectelor derulate de institut și care pot contribui la rezolvarea unor probleme cu care se confruntă sectorul zootehnic:

  • efectele perioadelor de secetă;
  • disponibilitatea redusă / volatilitatea prețurilor nutrețurilor proteice de import (soia;)
  • necesitatea optimizării programelor de ameliorare la animalele de fermă;
  • obligativitatea asigurării calității și siguranței produselor;
  • necesitatea adaptării la preferințele consumatorilor pentru alimente sănătoase;
  • riscurile de contaminare a lanțului alimentar (micotoxine):
  • necesitatea reducerii impactului asupra mediului (exemplu amprenta de carbon):
  • stresul de înțărcare la suine.

Workshop-ul va fi urmat de o masă rotundă care va aborda metodele de contracarare a efectelor stresului termic ridicat la monogastrice, subiect relevant în contextul creșterii prețului energiei și a temperaturilor ridicate din timpul verii.

Cu ocazia workshop-ului, în cadrul sesiunilor de discuții vor fi identificate și alte probleme cu care se confruntă / se va confrunta sectorul zootehnic și care ar putea face obiectul cercetărilor viitoare ale institutului.

Cei interesați pot confirma participarea prin e-mail (Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.) sau telefon (+40 21.351.20.81)

Va așteptăm !

Care este profitabilitatea într-o fermă familială cu vaci Angus

De curând am ajuns în comuna Gârceni, județul Vaslui, pe pajiștile înverzite după ultima bură de ploaie, la ferma de bovine Angus a familiei Scutelnicu. Gazdele noastre, Ana și Sorin, ne-au făcut un tur al fermei. Sorin, medic veterinar de profesie, spune că din anul 2010 a optat pentru creșterea rasei Angus.

Ferma de vaci Black Angus este o afacere profitabilă în România? În ce constă succesul unei astfel de afaceri? Cum creștem vaca de carne Angus? Sunt întrebări la care vom afla răspunsul în materialul următor.

Angus este o rasă care mănâncă orice, este rezistentă condițiilor climatice din zona noastră, iar fătările sunt foarte ușoare. În ceea ce privește efectivul de animale, avem cca 170 de capete, suficient pentru o fermă de familie“, adaugă Sorin Scutelnicu.

Succesul afacerii într-o fermă de vaci Angus stă în ambiția și pasiunea pe care le regăsim la cei doi vasluieni. Și pentru că zootehnia și agricultura nu se exclud, familia Scutelnicu are în exploatare 160 ha de teren, din care cca 50 ha sunt pășunile pe care stau animalele.

Ana Scutelnicu ne-a spus că anul 2022 este atipic, greu din cauza faptului că în zonă precipitațiile au fost reduse. „Pe partea vegetală am înregistrat și la culturile din toamnă și la cele din primăvară calamități, dar sperăm ca în fiecare an să rămânem pe linia de plutire. Nădăjduim ca măcar animalele să le dăm la un preț bun. Pe viitor nu ne dorim să mărim numărul de animale, ci poate chiar să-l micșorăm puțin, să fie o medie de 100 de capete. În momentul în care te extinzi automat cresc și costurile, depinzi de mai mulți oameni. Totodată, aici în zona noastră este o problemă cu forța de muncă, zootehnia este grea, de aceea nu vin foarte mulți tineri în acest domeniu pentru că nu este unul ușor. Și nimic nu este ușor! Și pasiunea și câștigul ne motivează să mergem mai departe, este o afacere, ambele trebuie împletite. La un moment dat sunt foarte multe momente grele în care îți spui că vei renunța, dar intervine pasiunea și nu poți să renunți, mai încerci o dată.“

După înțărcare vițeii din fermă ajung la îngrășătorii din județele Vaslui și Cluj. „Anul trecut am valorificat carnea de Angus la 13,5 lei/kg + TVA, dar anul acesta sperăm la un preț de 16 lei/kg+TVA. În agricultură și în zootehnie sunt ani și ani! Am valorificat în mai multe locuri, chiar și în zona Constanței, unde am vândut arabilor. Noi avem animalele înscrise în Registrul genealogic și beneficiem de sprijinul cuplat, dar suntem mai puțin încurajați față de ceilalți fermieri din Uniunea Europeană. Asta este o altă poveste, într-adevăr, nu se compară subvenția pe care o ia un fermier crescător de Angus din alt stat al Uniunii Europene cu subvenția pe care o primim noi în România, dar nu putem spune că statul nu ne ajută“, ne specifică Sorin Scutelnicu.

Beatrice Alexandra MODIGA

Soiuri de mazăre de toamnă create la INCDA-Fundulea

Alături de grâu, porumb și floarea-soarelui, care au constituit preocuparea de bază a cercetătorilor din institut, se află și leguminoasele pentru boabe și, în special, cultura mazării.

Primul soi de mazăre creat la Fundulea a fost în anul 1962, după care au urmat altele, tot mai performante, dar numai pentru mazărea de primăvară.

Un succes important l-a reprezentat crearea genotipurilor de tip „afila“ care permit o ușoară recoltare cu combina, fără pierderi.

Cu apariția schimbărilor climatice și cu frecventele primăveri secetoase s-a simțit nevoia creării soiurilor de mazăre de toamnă care asigură următoarele avantaje:

  • prezintă risc mai redus din cauza factorilor climatici;
  • în perioada de toamnă-iarnă cad precipitații (mai multe sau mai puține) care găsesc sămânța în sol, asigurând germinarea și răsărirea acesteia;
  • în cazul primăverilor capricioase nu se știe când se poate intra pe teren la semănat și, în timp ce mazărea de toamnă este în plină vegetație, cea de primăvară este neînsămânțată;
  • vegetația se dezvoltă în condiții de temperaturi moderate, așa cum îi priește culturii de mazăre, iar înflorirea și fructificarea au loc înainte de apariția secetei și arșiței;
  • mazărea de toamnă se recoltează cu 3 săptămâni înaintea celei de primăvară, fiind o foarte bună premergătoare pentru cultura a II-a în perimetrele irigate;
  • toate acestea asigură o producție net superioară și stabilă față de mazărea de primăvară.

Pe la începutul anilor ’90 cercetătorii din sectorul de ameliorare a leguminoaselor pentru boabe s-au pensionat și tineri cercetători nu prea au mai venit din cauza lipsei de finanțare și a salariilor mici.

O dublă șansă a apărut în anul 2012, când institutul a angajat un om hotărât să realizeze soiuri de mazăre de toamnă. Oportunitatea a fost că acesta a găsit un larg câmp de acțiune în această direcție.

Omul respectiv este o tânără absolventă, Ancuța Bărbieru, care provine dintr-o familie de gospodari, în prezent fermieri prosperi, născută în inima Bărăganului, în comuna Perișoru, județul Călărași, în proximitatea vechii Stațiuni de Cercetări Agricole a Bărăganului, stațiunea Mărculești.

După cele 8 clase din satul natal a urmat liceul de Chimie și Protecția Mediului din Călărași, apoi Facultatea de Biotehnologii din cadrul USAMV – București, după absolvirea căreia s-a prezentat la Fundulea. Din facultate avea noțiunile de bază privind ameliorarea plantelor, dar la Fundulea a avut norocul să întâlnească un specialist de înaltă clasă, dr. ing. Gheorghe Ittu, care a creat zeci de soiuri de grâu și triticale, muncind o jumătate de secol alături de marele ameliorator academician Nicolae N.Săulescu. Acesta a instruit-o amănunțit și în mod concret cu privire la felul în care trebuie să procedeze pentru a obține rezultatele dorite.

A avut la dispoziție o germoplasmă de calitate la nivel mondial, plus genetica locală și astfel, prin sute și mii de încrucișări realizate și prin valorificarea condițiilor de seră care permiteau obținerea a două generații pe an, a reușit să realizeze linii de mazăre de toamnă valoroase.

Le-a verificat în propriul câmp experimental și cele mai valoroase au fost trimise la ISTIS. În urma testării riguroase au fost trecute în lista oficială șase soiuri de mazăre de toamnă, câte două pe an (2020, 2021, 2022). Caracteristicile acestora se găsesc în tabelul de mai jos.

Este de remarcat potențialul ridicat de producție care în condiții optime de cultură ajunge la 7.000 kg/ha, iar soiul Flavia F, cu talia de peste 150 cm, creează un excelent borceag cu triticale.

În continuare, din soiurile create a furnizat sămânță unui veteran de peste 4 decenii în producerea de sămânță din toate creațiile institutului, respectiv dr. ing. Grigore Oprea. Acesta a produs sămânță din categoriile biologice superioare până la sămânța comercială.

Iată cum, în aprox. 10 ani, s-au putut obține asemenea rezultate.

În paralel s-a ocupat și de perfecționarea profesională prin susținerea examenelor de cercetător științific (CSIII și CS II), precum și prin pregătirea și susținerea tezei de doctorat. Acum este șeful Laboratorului de Plante furajere și proteice și, în afară de mazăre de toamnă, se ocupă și de mazărea de primăvară și de soia.

Un astfel de palmares până la vârsta de 35 ani este foarte lăudabil.

Asemenea tineri ar fi de dorit în toate sectoarele de activitate din țară.

Tabel. Caracteristicile morfo-fiziologice și de calitate ale soiurilor de mazăre de toamnă conform descrierii UPOV

soiuri mazare tabel

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

„Raiul șvaițerului“ de la ferma familiei Crucianu

Haideți în Țara Dornelor, locul unde se produce cel mai bun șvaițer! Gazdele noastre, Adrian și Adriana Crucianu (tată și fiică), se ocupă cu creșterea bovinelor de lapte și carne, iar activitatea zootehnică a fost începută de către tatăl dumnealui, Vasile Crucianu, încă din anul 2005. Antreprenorul sucevean este tehnician veterinar de profesie, dar și inginer economic și își dorește să dezvolte afacerea familiei. Un rol important în acest sens speră să îl aibă fiica sa, Adriana, proaspăt inginer în industria alimentară, absolventă a USAMV Cluj-Napoca.

Pentru o fermă profitabilă trebuie minimum 20 de vaci

Familia Crucianu conduce o afacere prosperă, începută cu o fermă de vaci și dezvoltată ulterior cu o secție de procesare a laptelui. Pentru ca business-ul să devină cu adevărat generator de profit, în luna iulie 2011 Adrian Crucianu preia societatea și accesează Măsura 112 – Instalarea tinerilor fermieri. În anul 2016 accesează Submăsura 4.1 – Investiții în exploatații agricole, în valoare de 150.000 euro, bani folosiți pentru a-și dota ferma cu o serie de utilaje și echipamente performante.

„Am avut animale de când mă știu și la bunici și la părinți. Am început să producem brânză la o văcărie din Munții Călimani, unde am lucrat vreo 15 ani. Din lipsa forței de muncă am renunțat și am început să fac brânză la fermă. Nu aveam însă suficient loc pentru dezvoltarea activității, așa că, atunci când am găsit un spațiu adecvat, l-am renovat și am făcut o secție de procesare a laptelui. Aici, în Neagra Șarului, procesăm în acest moment în jur de 2.000-2.500 de litri lapte/zi din fermă și de la producătorii locali din zonă“, ne povestește antreprenorul sucevean.

Familia Crucianu deține aproape 60 de animale, dintre care 32 vaci de lapte, tineret bovin și un nucleu de Black Angus, cca 20 de capete. Deține această rasă de doi ani și jumătate și a început cu 10 juninci gestante aduse de la Huedin și pe care le-a înmulțit.

„Ideea cu Angusul a venit ca urmare a lipsei personalului care să mulgă vacile. Pe acestea le comercializăm pentru carne. Cealaltă rasă pe care o avem este Bruna de Austria. Acestea sunt vaci producătoare de lapte, la fătare au un randament de 25 litri de lapte, o medie pe lactație de 10-12 litri, pe 305 zile de lactație. Pentru o fermă profitabilă, din veniturile căreia să poată trăi doi tineri, trebuie minimum 20 de vaci cu lapte. În viitorul apropiat avem un proiect prin care ne dorim să reînnoim linia de procesare a laptelui și o cameră de maturare a brânzeturilor, să facem brânzeturi maturate pe o durată mai lungă“, ne specifică Adrian Crucianu.“

Țara Dornelor, singurul loc unde se poate produce șvaițerul

Familia a hotărât să urmeze o rețetă veche pentru a face această brânză pretențioasă și rar întâlnită pe la noi, șvaițerul. Adrian Crucianu știe cum se produce cel mai bun șvaițer, iar rețeta a fost transmisă din generație în generație în Țara Dornelor de 200 de ani încoace.

În urma unui schimb de experiență în Germania – Hanovra, realizat la mai multe ferme de creștere a vacilor de lapte, și-a dorit să copieze modelul german. Adică să renunțe la vânzarea laptelui către procesatori și să înființeze propria secție de procesare a laptelui în comuna Șaru Dornei, sat Neagra Șarului, județul Suceava. Aici este singurul loc din România unde, datorită florei montane, se poate produce șvaițerul, o specialitate fină de brânză.

„Într-una dintre camerele secției de procesare a laptelui sunt puse produsele la maturare. Avem în prim-plan șvaițerul natural 100% care este numai în bazinul Dornelor, cu laptele de la văcuțele hrănite pe pajiștile noastre alpine, cu o multitudine de plante medicinale. Este căutat de consumatori pentru că aici este singurul loc unde se mai găsește șvaițer făcut 100% natural, fără să intervenim cu culturi lactice. Deci, fermentarea și găurile acelea frumoase se obțin datorită faptului că văcuțele asimilează toate calitățile plantelor de pe pășunile alpine. Laptele lor este extraordinar datorită hranei de pe pășuni, a florei montane de la noi și a bacteriilor propionice.“

Fluxul tehnologic e foarte complicat, adaugă suceveanul. „În cazul producerii șvaițerului, colectarea laptelui se face bidon cu bidon. Nu se poate aduce laptele cu cisterna, alegem laptele de cea mai bună calitate, iar pe cel cu aciditate mai mare îl folosim la producerea cașului, cașcavalului sau a altor sortimente de brânzeturi. În primul rând, trebuie un lapte de foarte bună calitate. O parte din el va fi pasteurizat, o altă parte va rămâne lapte crud, ca să nu omorâm enzimele din el. Are loc o prematurare de trei zile, timp în care ținem șvaițerul în niște bazine cu saramură, iar întreținerea lui în camera de maturare durează 3 luni. O dată la 2 zile este spălat și «întreținut» cu sare“, ne spune Adrian Crucianu, producător local din destinația de ecoturism Țara Dornelor.


Șvaițerul Călimani, împreună cu alte patru brânzeturi produse sub brandul Călimani (cașcaval, cașcaval afumat, brânză frământată și telemea), a obținut în anul 2019 dreptul de utilizare a menţiunii de calitate facultativă „produs montan“. Au fost primele produse montane atestate și certificate la nivel județean.


Beatrice Alexandra MODIGA

GreenCat, catamaranul pentru o Dunăre fără plastic

Ne mândrim cu Dunărea, dar parcă prea puțin o prețuim. Deși parcurge peste 1.000 de km pe teritoriul țării noastre, Dunărea dispune de puține zone amenajate în scop turistic. O comoară nevalorificată, spun adesea străinii. Și nu doar atât, de multe ori este neglijată și neîngrijită. Din acest motiv se nasc tot felul de inițiative ce au scopul de a menține Dunărea curată, nu doar apa, ci tot ce înseamnă zonele de influență și viețuitoarele din jur. Însă, să ne întoarcem la apă. Multe programe sunt implementate de asociații și ONG-uri cu sprijinul diverșilor agenți economici care susțin protecția mediului și alocă fonduri pentru desfășurarea de diverse proiecte. Un astfel de exemplu este „Dunărea fără plastic“/„Danube free plastic“, un proiect gândit de Asociația Parteneriatul Global al Apei – Global Water Partnership (GWP-ROMANIA) cu scopul de a reduce poluarea cu plastic a apelor Dunării în orașele Tulcea, Brăila și Galați. Așa s-a lansat la apă GreenCat, un dispozitiv creat pentru a colecta plasticul ce plutește pe apă.

Un scop, nu doar un proiect

Recunosc că m-a atras acest slogan și cred că este cât se poate de important să devenim mai responsabili cu privire la acțiunile noastre de zi cu zi și că trebuie să-i determinăm și pe cei din jurul nostru să facă un scop din grija lor pentru natură. A menține apele curate trebuie să fie un scop, indiferent că vorbim de pârâie, râuri, mări sau oceane. Apa înseamnă viață!

GWP-ROMANIA a fost unul dintre beneficiarii programului de granturi „Cu apele curate“ 2021, finanțat de LIDL România, și a primit o finanțare în valoare de 293,954 lei pentru ideea de a colecta plasticul ce plutește pe apă cu ajutorul unei unități plutitoare. Construcția catamaranului a fost posibilă datorită colaborării cu Universitatea Dunărea de Jos din Galați – Facultatea de Arhitectură Navală, Centrul de Cercetare Arhitecturală Navală și Facultatea de Automatică, Calculatoare, Inginerie Electrică și Electronică din Galați, Organizația Națională Cercetașii României (filialele Lotus – Tulcea, Nufărul Alb – Brăila și Roza Vânturilor – Galați) și Asociația Global Project, cu sprijinul Lidl România.

Mai mult decât atât, ideea acestei construcții a fost medaliată cu bronz la Salonului Inovării și Cercetării 2021 din cadrul Universității „Dunărea de Jos“ din Galați.


Green Cat este o unitate ce funcționează prin radio-comandă și are motoare electrice ce pot fi programate electronic. Colectează în special PET-urile și poate aduna într-o singură sesiune până la 50 kg de deșeuri ce sunt stocate inițial în containere, apoi transferate în centre de colectare.


Larissa DINU

  • Publicat în Mediu
  • 0
Abonează-te la acest feed RSS