În sfârșit, o sărbătoare rurală decentă!

La „Festivalul legumicultorilor din Balta Doamnei“, Prahova, am ajuns întâmplător. Și n-am stat până la sfârșit. În general nu mai merg la astfel de manifestări, în ultimii ani banalizate la maximum; aproape că poți lua un model de serbare rurală și-l plimbi prin toată țara, schimbând doar numele comunei / orașului gazdă și totul e la fel. S-a ajuns jos, foarte jos ca nivel de exprimare și de prezentare!

Nici la Balta Doamnei, cea mai vestită comună de legumicultori din județ, prima impresie n-a fost una bună: spectacolul-târg a fost exilat pe arena de fotbal din satul Lacul Turcului, teren plasat, la rându-i, într-un soi de izlaz, între două liziere de salcâm, flancate de fâșii de iarbă uscată și mărăcini. Pe urmă m-am întrebat: ce fel de festival al legumicultorilor să fie acela fără pic de legume? Cu vremea m-am lămurit. Sărbătoarea i-a cinstit pe grădinari, i-a scos din solarii și din munca lor de Sisifi capitaliști, nu i-a chemat la o nouă zi de lucru, ca vânzători de legume! I-a adus la odihnă și relaxare, nu la cumpărături. Tocmai din acest motiv au fost foarte puține standuri. Bine, am aflat mai târziu, organizatorii au vrut să evite kitsch-ul de conjunctură. Știți despre ce-i vorba: chinezisme, turcisme sau produse autohtone de o anumită factură prezentate pe post de meșteșug sau tradiție populară! În schimb, au avut întâietate umbrarele, cu mese lungi și canapele din lemn, fix ca la nunțile de altădată, unde se putea servi un grătar. Tot spațiul a fost degajat, neînghesuit și mai ales curat. Însă cel mai mult mi-a plăcut spectacolul oferit de Primăria Balta Doamnei, imaginat și pus la punct de Lucian Florin, el însuși interpret de muzică populară, cu sprijinul renumitului artist Ion Ghițulescu. Ceea ce vreau să spun este că, chiar și la o sărbătoare câmpenească rurală, se poate aduce calitate pe scenă. Sau că, într-o singură zi, pot evolua succesiv nume de rezonanță în folclorul românesc. Cam astfel a procedat Lucian Florin: în șapte ore, a prezentat șase artiști renumiți, cu un repertoriu unul și unul – Maria Văduva, Maria Loga, Ion Ghițulescu, Steliana Sima, Petrică Mâțu Stoian și Niculina Stoican. Și am făcut comparație cu multe alte zile ale comunelor sau orașelor la care am participat și care mi-au lăsat un gust amar. N-am văzut manelizare, n-am văzut fătuci dezbrăcate și flăcăi cântând din... sintetizator. A fost mai degrabă un concert în aer liber, cu vorbe puține și măsurate, folclor adevărat și un public care a știut să guste momentul. Mi s-a părut un semn de respect și pentru interpreți, care n-au fost supuși supliciului de a cânta unei asistențe... „afumate“, și pentru public, căruia i s-a prezentat un act de cultură, nu o lălăială oarecare, urlată la stații de amplificare asurzitoare.

Maria BOGDAN

Revista Lumea Satului nr. 18, 16-30 septembrie 2016 – pag. 5