Mădălina Sîrghie este o fată cu păr de aur, ochi superbi și mai ales o tânără foarte curajoasă din comuna Negrilești, județul Galați, care administrează o întreprindere familială în domeniul agriculturii cu cca 330 de hectare în arendă și teren proprietate personală, alături de părinți.

Tânăra este pasionată de agricultură. Cu teoria este bine pusă la punct, iar la partea practică Mădălina nu stă la birou, ci se perfecționează sub îndrumarea tatălui său și a mamei, mulțumiți că au pe mâinile cui să lase moștenire ferma. Când vine vremea lucrărilor agricole o vezi conducând tractorul, semănătoarea sau alte utilaje agricole moderne deoarece, începând cu anul 2016, a accesat fonduri europene în valoare de 525 mii de euro.

Fermierul „i-a luat soției o bijuterie“

Un motiv în plus pentru care tânăra fermieră și-a dorit să continue ce a început familia ei a fost să nu plece din locul în care s-a născut.

„Părinții mei, născuți și crescuți în mediul rural, probabil li s-a întipărit dragul de glie în suflet și de aici a pornit totul. Sunt singurul copil la părinți, iar pasiunea pentru agricultură mi s-a transmis mie. În prezent dețin o întreprindere familială ce îmi poartă numele, alături de părinții mei. Începuturile au fost grele și anevoioase. Neavând istoric în domeniu, a fost destul de greu, dar cu muncă și perseverență mama și tatăl meu au reușit. Acum eu trebuie să duc mai departe acest business și să îi fac mândri, să le demonstrez că toate eforturile și sacrificiile lor nu au fost în zadar. Tatăl meu și-a achiziționat primul tractor în anul 1999, era un U445 cu motor de buldozer, pe care l-a lustruit și montat cu măiestrie și dedicare, alături de mama mea. Ușor, ușor, au început a lucra teren, iar în 2005 au accesat fonduri prin proiectul SAPARD și au achiziționat primul tractor performant, un Case de 135 cp cu plug, sau cum ar spune fermierii «i-a luat soției o bijuterie» pentru că mama mea a pus „stăpânire“ pe tractor, efectuând diverse lucrări de pregătire a terenului. Apoi, în 2016 am accesat fonduri europene în valoare de 525 mii euro, plus alte utilaje agricole. Am achiziționat 1 tractor cu încărcător frontal și cupă, 1 tractor cu plug, combină cu heder de păioase și cărucior transportor, mașină de erbicidat, semănătoare de plante prășitoare, cultivator, disc. Toate acestea le folosim pentru efectuarea tuturor lucrărilor necesare pentru înființarea, întreținerea și recoltarea culturilor. De la an la an, tehnologia în agricultură avansează, iar achiziționarea acestor utilaje nu face decât să ușureze munca fermierului“, ne specifică Mădălina Sîrghie, fermier de succes în comuna Negrilești, județul Galați.

2022 - un an tragic

Culturile agricole de bază ale familiei Sîrghie sunt rapița, grâul, floarea-soarelui și porumbul.

„După cum spuneam, lucrăm o suprafață de 330 ha. Avem aproximativ 50 ha în proprietate, iar restul este luat în arendă. Avem ani în care mai schimbăm câte ceva și punem orz, triticale, mazăre, avem și lucernă, iar în urmă cu 2 ani am încercat și cultura de coriandru. În 2022 am avut parte de un an tragic, am vrea să rămână doar o amintire neplăcută. Cu toții ne-am lovit de costuri foarte ridicate la inputuri. Eu zic că am fost destul de cumpătați și nu ne-am avântat mai mult decât era cazul. Am reușit doar la cultura de grâu și rapiță să mai adunăm câte ceva, în timp ce culturile de floarea-soarelui și porumb au fost distruse în totalitate de seceta excesivă. În 2023 sperăm la mai bine. Momentan culturile de toamnă arată destul de promițător, iar noi facem tot ce ne stă în putință pentru a beneficia de producții satisfăcătoare, însă vom vedea și ce ne mai rezervă precipitațiile“, adaugă tânăra gălățeancă.

Ca să începi de la zero în agricultură trebuie să ai noroc

Pe viitor, Mădălina își dorește să mai acceseze încă un proiect, tot pentru îmbunătățirea și modernizarea fermei.

„În ziua de astăzi este foarte greu să pornești de la zero. Prețurile de achiziție a inputurilor sunt foarte mari, ca să nu mai vorbim de achiziționarea utilajelor. Sunt mult prea multe condiții de respectat pentru accesarea fondurilor europene. Deși cei sus-puși sunt de părere că oferă ajutor pentru mulți fermieri, doar noi știm de câte avize, hârtii, aprobări, atestări și drumuri este nevoie să poți face asta. Agricultura, după cum bine știm cu toții, este principala ramură a economiei românești. Cu toate acestea, nu este valorificată cum trebuie. Un bun exemplu îl avem anul acesta: exporturile Ucrainei și renunțarea taxei vamale au pus în cap prețurile cerealelor.“

Poate că, dacă tânăra din Negrilești, județul Galați, nu era crescută în acest mediu nu s-ar fi îndreptat spre agricultură.

„Momentan nu pot spune că sunt în totalitate implicată în atribuțiile fermei. Am noroc cu părinții mei, care sunt oamenii de bază. Eu și soțul meu suntem mici ucenici în această fermă, însă sperăm să putem duce mai departe tot ce mama și tata au început, iar pe viitor mi-ar plăcea să dezvolt mult mai mult ferma. Acum depinde și de oportunitățile pe care ni le vor aduce timpul“, încheie Mădălina Sîrghie, tânăra fermieră din județul Galați.

Beatrice Alexandra MODIGA

Cine sunt cei care ne hrănesc? La zi, în agricultură, de data aceasta cu tânărul inginer agronom Florin Humă care, împreună cu familia, administrează

1.400 hectare în comuna Ștefan cel Mare, județul Vaslui. Acesta a absolvit în urmă cu 9 ani cursurile Facultății de Agricultură din Iași, ulterior a revenit în satul natal cu scopul precis de a moderniza activitatea agricolă din ferma tatălui său şi de a o extinde atât ca dimensiune a suprafeței exploatate, cât şi ca tipuri de activități desfășurate, orientându-se inclusiv spre valorificarea superioară a producției agricole. Unul dintre cei mai importanți pași a fost cel legat de realizarea investițiilor în noile tehnologii de producție şi în depozitarea recoltelor, urmat de investițiile într-o unitate de producere a nutrețurilor combinate.

Drone şi agricultură de precizie

Florin activează în sectorul vegetal, fiind responsabil cu adaptarea tehnicii şi a tehnologiei la tot ceea ce este mai nou. El a introdus în ferma vegetală dronele şi agricultura de precizie – de la semănat şi până la controlul culturilor şi la aplicarea produselor de protecție a plantelor.

„Lucrez în jur de 300 de ha pe societatea mea. Cultivăm în special cereale de toamnă, grâu, rapiță, porumb și floarea-soarelui, dar mai avem și lucernă. În spatele meu sunt trei celule de depozitare a câte 1.000 de tone fiecare, 3.000 tone de stocare cereale. Am urmat cursurile acestei facultăți pentru că mi-am dorit să lucrăm cât mai profesionist. Acum, în ferma noastră se practică agricultura de precizie. Am achiziționat împreună cu tatăl meu diverse utilaje performante, care ne ajută foarte mult munca în câmp. Păcat că nu se încurajează mai mult acest segment. Tot ceea ce am reușit a fost pe bani proprii, fără ajutorul oferit de stat. Am riscat, s-a văzut un progres, dar ritmul ar fi fost mai accelerat dacă exista un ajutor real în acest sens“, ne transmite inginerul agronom Florin Humă.

După investiţiile majore direcţionate până acum către tehnica de lucru, spaţii de depozitare (capacitate 3 mii tone) şi micro FNC (capacitate 1 tonă/oră), pentru acest an este vizată, inclusiv prin contractarea de noi credite, continuarea finanţării achiziţiei de tractoare şi combine performante.

Beatrice Alexandra MODIGA

Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA) are, în ultimii ani, probleme cu cea mai periculoasă boală la animale despre care se vorbește foarte puțin, din păcate: rabia (turbarea), diagnosticată pe teritoriul țării atât la animalele sălbatice (vulpe, lup, urs, șacal, pisică sălbatică, dihor, jder, raton), cât și la animalele domestice (bovine, ovine, caprine, suine, animale de companie).

Rabia este o reală problemă cu care se confruntă fermierii de azi, pe lângă pesta porcină clasică, pesta porcină africană, un dezastru pentru fermele de creștere a suinelor, pesta micilor rumegătoare care amenință fermele de ovine și de caprine și care trebuie supravegheată la granița cu Bulgaria, tuberculoza la bovine, leucoza enzootică la bovine, scrapia la ovine. Există și rabie (turbare) care este mortală în majoritatea cazurilor, dacă indivizii afectați nu sunt vaccinați.

Pe teritoriul României, o sursă des întâlnită de răspândire a turbării este vulpea roșcată (Vulpes vulpes). Cel mai bun mod de prevenție este prin evitarea animalelor sălbatice, inclusiv a celor rănite. Dacă găsiți un animal rănit nu-l atingeți, ci contactați autoritățile locale pentru asistență.

Virusul rabiei atacă creierul și infectează sistemul nervos central al mamiferelor. Simptomele apar la aproximativ 3 săptămâni de la infectare. Cele mai comune sunt: dureri în zona plăgii de inoculare, anxietate, slăbiciune, disconfort, hidrofobie (teama de apă), aerofobie (teama de mișcările de aer) și / sau delir, episoade de febră, tremurături, spasme dureroase și / sau salivație intensă.

Măsuri aplicate în cazul confirmării rabiei la animalele dintr-o exploataţie

În cazul în care medicul veterinar sesizează existența rabiei la un mamifer, se vor vaccina toate animalele din focar.

Pasul următor: izolarea animalelor care au fost muşcate sau zgâriate de cel bolnav de restul animalelor din exploataţie pentru 30 de zile și punerea sub restricție și observație a restului de mamifere din exploataţie pe o perioadă de 30 zile (din momentul constatării contactului unui suspect de rabie cu animalul / animalele receptive din exploataţie). Evoluția lor va fi supravegheată de către medicul veterinar de liberă practică împuternicit / medicul veterinar oficial al circumscripției sanitar-veterinare zonale, pe o perioadă de 30 zile. La finalul carantinei, animalele se scot de sub observaţie dacă nu prezintă semne clinice de rabie.

Vaccinarea câinilor şi a pisicilor din exploatațiile nonprofesionale şi a câinilor de la stână se face prin organizarea de campanii de vaccinare în masă, anuale, în perioada toamnă-iarnă, urmate de vaccinări de completare, conform prevederilor Ordinului președintelui Autorității Naționale Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor cu nr. 35/2016 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Programului acţiunilor de supraveghere, prevenire, control şi eradicare a bolilor la animale, a celor transmisibile de la animale la om, protecţia animalelor şi protecţia mediului, de identificare şi înregistrare a bovinelor, suinelor, ovinelor, caprinelor şi ecvideelor, precum şi a Normelor metodologice de aplicare a Programului de supraveghere şi control în domeniul siguranţei alimentelor.

Împreună învingem rabia

Lupta cu rabia a început de mai bine de zece ani în România, când s-au impus măsuri prin Hotărârea Guvernului nr. 632/2018 privind modificarea Hotărârii Guvernului nr. 55/2008 pentru aprobarea Programului strategic privind supravegherea, controlul și eradicarea turbării la vulpe în România, cu modificările și completările ulterioare. Astfel. Potrivit HG, „vânătorii și persoanele cu atribuții de pază și ocrotire a vânatului care aduc, la solicitarea direcțiilor sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, exemplarele de vulpe împușcate la laboratoarele de diagnostic județene ori naționale, în vederea evaluării vaccinării prin punerea în evidență a markerului tetraciclină și a nivelului anticorpilor postvaccinali, sunt recompensați cu suma de 50 lei/animal, fără TVA.“

În același act normativ se arată că „vânătorii și persoanele cu atribuții de pază și ocrotire a vânatului care aduc la laboratoarele sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, cu respectarea condițiilor sanitar-veterinare legale privind recoltarea și transportul probelor, vulpile și șacalii găsiți morți sau uciși din cauza suspiciunii de rabie, pe raza teritorială a fondurilor cinegetice, sunt recompensați cu o sumă echivalentă în lei, fără TVA, a 50 euro / animal, conform deciziilor Grant anuale ale Comisiei Europene. Sumele sunt acordate cu titlu de recompensă pentru maximum 1.200 de vulpi și / sau șacali, la nivel național. Persoanele care aduc vulpi la laboratoarele sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene trebuie să beneficieze, în prealabil, de o instruire corespunzătoare din partea medicilor veterinari oficiali din cadrul direcțiilor sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene“.

Anca LĂPUȘNEANU

În comuna Holboca, chiar lângă Iași, s-a deschis cea mai modernă fermă de gazon din România. Investiția se ridică la 1 milion de euro și au fost create 14 noi locuri de muncă. Ovidiu Petrache, patronul firmei Rulouri de Gazon Srl, mizează pe cererea în creștere pentru aceste produse. Livrările vor începe în martie 2023, iar firmele de peisagistică vor achiziționa gazonul la prețuri speciale.

Iașul, cel mai verde oraș din România

Ovidiu Petrache, patronul firmei Rulouri de Gazon Srl, cu experiență în acest domeniu, a investit 1 milion de euro în acest model de afacere, iar printr-o procedură deschisă, în 2022, a concesionat de la Primăria Holboca 30 de hectare de teren, unde a înființat o nouă plantație de gazon. Astfel, Iașul, cel mai verde oraș din România, este în continuare capitala gazonului.

Se anunță o cerere tot mai mare în următorii 20 de ani

Solul din zona Iașului e în general sărat, de aceea e important ca gazonul să fie produs local, din specii rezistente la sol sărat. Ovidiu Petrache are ambiții mari: va exporta de la Holboca gazon în Republica Moldova și va distribui până în Bucovina. Antreprenorul, care a investit 1 milion de euro în ferma din Holboca, Iași, consideră că merită investiția întrucât se așteaptă la o cerere tot mai mare de gazon în următorii 20 de ani, clienții fiind inclusiv și din Ucraina. Prin investiția de la Holboca antreprenorul a creat 14 locuri de muncă, mare parte din angajați fiind localnici.

Gazon de tip Termorezistent și Sport

Gazonul pe care îl produce firma Rulouri de Gazon Srl la Holboca este de tip Termorezistent (cu frunze mai late, puternic, cunoscut și sub denumirea „de secetă“) și de tip Sport. Astfel, gazonul cu frunze late are creștere lentă și dezvoltare orizontală, este deosebit de rezistent la călcare, la condiții mai dure, inclusiv la hidratare redusă. De asemenea, are capacitate mare de regenerare. Gazonul tip Sport este folosit mai ales în parcuri, fiind de o culoare verde intens, cu densitate maximă, astfel încât nu este permisă creșterea buruienilor, iar în timp gazonul rulou nu se degarnisește.

Ca regulă generală, semănarea gazonului trebuie să fie inițiată atunci când vremea nu este nici prea caldă, nici prea rece. Temperatura și cantitatea de apă pot influența germinarea semințelor și creșterea sănătoasă. Livrările de gazon produs de compania Rulouri de Gazon SRL vor începe în martie 2023, cu prețuri speciale pentru firmele de peisagistică.

Beatrice Alexadra MODIGA

Sol și Suflet este un Proiect de inovare în agricultura regenerativă dezvoltat de Institutul de Cercetare în Permacultură din România. Agricultura Regenerativă are ca scop protejarea și regenerarea sistemelor naturale (sol, apă, biodiversitate), care ne ajută să ne producem hrana. Ea pune un accent deosebit pe îmbunătățirea stării solului și regenerarea solului degradat prin practici și tehnici active.

Prin proiectul Sol și Suflet se pun bazele unor rețele de ferme regenerative care au în comun un sistem etic de producere și desfacere a hranei cu un impact vizibil pozitiv asupra mediului și economiei, care determină o cultură vibrantă și o societate responsabilă. Astfel s-a construit și prima fermă regenerativă din România, unde se cercetează și se dezvoltă sub modelul de producție regenerativ prin care se instruiesc tineri fermieri la început de drum în cadrul programelor de Internship.

Ferma regenerativă

Ferma aduce într-o formă integrată și adaptată la sectorul agricol din România soluții inovative practicate de pionierii agriculturii regenerative și permaculturii la nivel internațional. Ferma este localizată la 20 km vest de Ploiești, în localitatea Vlădeni, județul Dâmbovița. Aceasta are peste 6 hectare și cuprinde 10.000 mp de legume cultivate în câmp în sistem biointensiv, 10.000 mp de cultură mare,  5.000 mp pășune în sistem holistic managemene, 2.500 mp spațiu protejat (solarii și tunele Caterpillar, 300 mp seră pentru producție de răsaduri ecologice, 7.000 mp de livadă mixtă intercalată între solele de legume cu rol de producție, perdea forestieră și creare de habitat pentru creșterea biodiversității, 4.000 mp perdea forestieră de protecție pe conturul proprietății, 350 mp de hală agricolă multifuncțională, sistem de colectare și tratare a apelor gri, 1.000 mp de iaz destinat colectării apei pentru irigații, crearea de microclimat și habitat, creșterea biodiversității și asigurarea pe termen lung a rezervei de apă din fermă în caz de secetă. 200 mp de iaz pentru captarea, filtrarea și tratarea biologică a apelor pluviale de pe acoperișurile structurilor, precum și a apelor gri provenite din spațiul de locuit și cel de condiționare și spălare a legumelor.

Intership la fermă

Scopul Centrului și al Programului este dezvoltarea continuă și promovarea unui model de producție regenerativ, în paralel cu formarea continuă a unei echipe de manageri care să dobândească treptat independența și capacitatea să administreze și să dezvolte o fermă regenerativă, parte dintr-o rețea națională. După finalizarea Programului de Internship există posibilitatea să rămâi angajat la fermă ori să continuăm colaborarea prin mentorat și consultanță în cazul în care te simți capabil(ă) și pregătit(ă) să administrezi un business agricol regenerativ. Unul dintre intership-uri a fost programul de Legumicultură în Sistem Regenerativ Organic. Experiența acumulată în timpul programului contribuie la clarificarea viziunii participanților asupra aspectelor de producție, managementului de fermă, stilului de viață de fermier și viitorului agriculturii regenerative înainte ca aceștia să facă o investiție de timp și resurse în implementarea propriei lor afaceri. Un intership poate dura 2 luni, 40 de ore pe săptămână.

Beneficii

Intership-ul oferă o experiență de învățare accelerată într-un context real de business și un domeniu inovator, precum și un context de transformare individuală și acces la o cultură bazată pe etici, comunicare, solidaritate, responsabilitate; claritate privind alegerea traseului și domeniului profesional și personal; lucrul cu pământul într-un spațiu natural, împrejmuit de pădure și râuri; certificat de Internship; cazare la fermă sau în sat într-o cameră proprie; indemnizația de 800 RON net / 1.400 RON brut, care se poate dubla în cadrul programului de burse finanțate de comunitate prin crowdfunding, fundraising și sponsorizări; creșterea angajabilității pe piața muncii și scurtarea traseului profesional; aptitudini de antreprenoriat, comerț și investiții etice; informații despre aspectele legale și juridice ale unei ferme. Pe întreaga durată a programului, fiecare intern este responsabil pentru cel puțin unul dintre domeniile principale de activitate din fermă. Pentru a-și îmbogăți cunoştințele este implicat, prin rotație cu ceilalți angajați și interni, cu un grad mereu crescând de responsabilitate, în toate aspectele și activitățile fermei (producție de răsaduri, manager recoltare, irigații, condiționare legume, semănare, managementul dăunătorilor, managementul buruienilor, magazioner, comenzi & distribuție etc.). Pe lângă aceste roluri, fiecare dintre rezidenții la fermă este responsabil, prin rotație, de pregătirea meselor de prânz și de păstrarea și asigurarea curățeniei în zonele comune.

,Anul trecut am avut aproximativ 30 de voluntari, iar anul acesta 9. Avem mereu 3-4 persoane interesate de proiect, însă singura limită este capacitatea noastră de a asigura cazare. Un obiectiv pentru 2023 pe care îl avem este să dezvoltăm capacitatea de cazare a centrului rezidențial educațional pentru a putea caza la fermă mai multe persoane în calitate de voluntari, interni, vizitatori sau angajați. Voluntarii stau în medie o lună în fermă și au un program de 5 h pe zi 5 zile pe săptămână. În rest se ocupă de propriile proiecte, se relaxează și învață cum e să trăiești într-o fermă. În proporție de 95% din voluntari sunt străini interesați de agricultura regenerativă, ecologie, viața mai aproape de natură sau turiști care își doresc să experimenteze meseria asta. În 2023 ne-am propus dezvoltarea infrastructurii fermei, automatizări pe climă în solarii, dezvoltarea spațiului rezidențial, dezvoltarea continuă a modelului de producție în paralel cu creșterea producției și a vânzărilor. Produsele din fermă sunt vândute și promovate online, dar și în supermarketurile mari. Clienții își pot face un abonament prin care își pot alege un coș cu diverse produse de la fermă pe care îl primesc bilunar sau lunar acasă“, Alex Tudose, membru proiect.

Liliana POSTICA

Alexandru Haită este unul dintre tinerii fermieri ai României. A preluat de la părinții săi o afacere concentrată pe producția vegetală și a contribuit la dezvoltarea acestui business într-o manieră modernă și adaptată nevoilor de acum. Exploatația sa se află în comuna Călinești, județul Teleorman.

Toată suprafața cu cinci operatori

Alexandru Haită spune că experiența de fermier în România este plăcută și tocmai de aceea s-a implicat în dezvoltarea fermei. Spune despre sine că a încercat să facă agricultură un pic altfel față de felul în care se făcea până să preia această misiune.

„Totul a început în 2007, cu o suprafață de 130 de hectare, și am ajuns astăzi să avem 1.100 de hectare, cca 20 de hectare proprietate, restul arendă. Avem suficiente utilaje în dotare astfel încât să reacționăm repede. Exploatăm toată suprafața cu cinci operatori. Toate utilajele sunt din 2017, iar la 4-5 ani încercăm să schimbăm echipamentele. Anul trecut am achiziționat a doua combină, în 2021 am achiziționat o mașină de stropit autopropulsată, iar în fiecare an facem câte o achiziție ca să înnoim parcul. Avem trei tractoare, două combine și o instalație de stropit și echipamentele aferente lor. Ultimele fonduri europene le-am accesat în 2017, iar combina și instalația de stropit le-am cumpărat prin creditare. Am încercat să aduc tehnologie, să integrez tot ce înseamnă automatizare, digitalizare în agricultură și am ajuns la nivelul în care pot să spun că am toată ferma pe telefon, toate echipamentele, toate solele și pot gestiona relativ ușor și eficient întreaga activitate.“

2022, un an mediu

Investițiile în acest sens au fost pe măsură, dar la fel și beneficiile, spune fermierul. Astfel poți avea date din care poți trage concluzii foarte importante și poți optimiza foarte mult procesul de producție. În ceea ce privește ponderea culturilor agricole pe care le exploatează, Alexandru Haită spune că din cauza vremii a fost nevoit să cultive cca. 90-95% culturi de toamnă, grâu, orz, rapiță și face rotații mai scurte.

„Culturile de primăvară sunt foarte riscante pentru zona noastră și nu am realizat niciodată profit. 2022 a fost un an mediu din punctul de vedere al producțiilor și al costurilor de producție și un an bun în ceea ce privește prețurile. În 2022 am obținut o producție de aproape 4 tone la rapiță, 5.500 kg la grâu și cca 7 tone la orz. Costurile de producție au fost rezonabile, ținând cont că am început achiziția materiilor din 2021, când prețurile erau încă bune. Provocator va fi anul agricol 2022-2023, când prețurile materiilor folosite sunt foarte mari și văd că prețurile de valorificare nu mai sunt așa bune. Avem un ciclu de producție foarte lung și există posibilitatea să trecem prin aceeași situație ca în 2020, atunci când am făcut achiziții de 1.400 de lei și am vândut producția în 2021 cu 90 de bani. Avem și avantaje și dezavantaje când avem un ciclu lung de producție.“

„Uneori, pierderile de producție sunt cauzate de tine, ca factor de decizie“

Ca să te menții pe piață trebuie să fii informat și să știi care este momentul potrivit de valorificare. De aceea, spune fermierul, producția din ferma sa este comercializată prin intermediul Cooperativei Agricole Tinoasa. Această colaborare există de doi ani, iar 90% din producție este valorificată prin intermediul cooperativei. În plus, trebuie să existe o foarte bună gestionare a costurilor de producție și o optimizare a pierderilor din exploatare, din câmp.

„Cel puțin eu reușesc să optimizez aceste pierderi doar cu ajutorul tehnologiei. Când am hărți detaliate la fiecare aplicare, hărți de producție și estimări băltiri și o mulțime de alte informații, atunci le pot pune cap la cap și pot optimiza destul de bine costul de producție. În condițiile acestea este rentabil să fii fermier în România, dar trebuie să înțelegi mecanismele și faptul că uneori pierderile de producție sunt cauzate de tine, ca factor de decizie. Dacă reduci semnele de întrebare doar la aspectele legate de climat, precipitații și temperaturi, atunci ai de câștigat destul de mult.“

• „Nu vreau să mă extind foarte mult și să ies din arealul de confort, din care pot controla tot procesul de producție. În plus, nu cred că am unde să mă extind mai mult de 100 de hectare pe viitor. Suprafața pe care o am o pot gestiona bine, este productivă și poate în viitor găsim și o soluție de a iriga o parte din ea. Nu am o țintă din a ajunge la 2.000 de hectare, ci am ca scop optimizarea a cât mai mult din ce am acum.“
• „Am investit în sistemul de silobag pe care îl folosim de patru ani. Depozitarea este foarte bună, mai ales pentru perioade scurte, câteva luni, maximum un an, și costurile inițiale sunt mai mici decât în cazul unui siloz clasic. Nu întotdeauna depozitarea producției îți garantează un preț bun. Uneori, prețurile sunt foarte bune înainte sau în timpul campaniei și apoi scad și atunci depozitarea nu te ajută foarte mult. Este un revers al medaliei.“
• „În cazul subvenționării trebuie să fim conștienți că suntem controlați tot de politic. Și, în momentul în care politicul ia o decizie de a scoate un produs de protecția plantelor, nu ai ce să faci. Apoi vin și compensează cu subvenții, dar uneori nu este suficient. O să vedem acest lucru în anii următori, când subvenția va fi mai mare de 200 de euro, dar costurile la inputuri vor fi duble. Și atunci practic nu mai susții fermierul. În schimb, competitorii noștri din alte state folosesc acele produse de protecția plantelor care au fost scoase de la noi, mult mai bune și mai eficiente, și nu au subvenții. Și atunci, ce am rezolvat?“

Laura Zmaranda

Rezultatele de producție și economice obținute în marile ferme, conduse de specialiști agricoli, în comparație cu cele obținute de micii producători agricoli, sunt în raport de 2/1 sau 3/1, dacă nu mai mult.

Din păcate, așa cum arată statisticile, sub 2% din ferme sunt conduse de specialiști agricoli și peste 90% au în frunte oameni proveniți din alte domenii de activitate și au doar experiență practică în agricultură. Aceștia trebuie ajutați să-și însușească măcar noțiunile de bază din tehnologiile agricole.

În țara noastră, problema informării micilor producători agricoli s-a pus încă de la începutul secolului al XX-lea, când în 1909, sub egida Casei Rurale, a fost creat „învățământul ambulant agricol“ cu învățători ambulanți pentru informarea profesională a țăranilor.

Tot în acea perioadă, acad. Gh. Ionescu-Sișești termina studiile în Germania și gândea ca, după întoarcerea în țară, să acționeze în această direcție spunând: „Știința noastră trebuie s-o punem mai mult în folosul țăranilor, a cultivatorilor mici și nu a marilor proprietari și arendași, care și fără noi au știut a crea situații strălucite.“

Mai de curând, președintele LAPAR Nicu Vasile spunea: „Noi discutăm despre digitalizarea agriculturii, dar ne lipsesc lucruri fundamentale, informațiile de bază, pe care unii colegi nu le știu.“

Am avut și noi o organizare în acest domeniu, Agenția Națională de Consultanță Agricolă, care poate mai necesita unele îmbunătățiri, dar a fost desființată.

La nivelul UE era un consultant la 65-100 fermieri, iar în țara noastră la peste 2.680 comune se mai găsesc 450 așa-numite Centre de Consultanță, revenind la un inginer consultant 12.000 -13.000 fermieri. Dar și aceștia rezolvă din problemele primăriilor și nu au văzut niciunul venind la Institutul Fundulea pentru a se informa.

Cum se realiza informarea specialiștilor înainte de 1989?

Existau centre naționale speciale pentru instruire, și anume: la Crevedia, pentru cei din IAS, la Ștefănești – Ilfov pentru mecanizatori, la 30 Decembrie pentru legumicultură-horticultură, iar la Casa Agronomului din București – Băneasa, pentru cei din agricultura cooperatistă.

Aici erau convocați, pe serii, în special iarna, șefii de unități agricole, iar cercetătorii, cadrele universitare, specialiștii din minister prezentau problemele și noutățile din fiecare domeniu. Restul specialiștilor erau instruiți asemănător la Casele agronomului existente în fiecare județ.

Pentru personalul muncitor din unitățile agricole era organizat Învățământul agrozootehnic de masă.

Prin urmare, toată lumea participa la o formă de instruire, era informată.

După 1989, toate acestea au dispărut într-o dezordine și dezorganizare totală.

În această situație, unele unități de cercetare științifică din agricultură au încercat să intervină. La ICCPT Fundulea, de exemplu, am înființat Laboratorul de extensie și consultanță pe care l-am condus un timp.

Era primul laborator din cercetarea agricolă în acest domeniu. Având finanțare asigurată și personalul necesar, am trecut în mod concret la realizarea următoarelor măsuri:

• În revista săptămânală Agricultura României, ca și în alte reviste de specialitate agricolă, aveam rubrică permanentă în care prezentăm, pe etape, principalele măsuri agrotehnice, pentru cultura mare.
• Cu sămânța din soiurile și hibrizii realizați de cercetarea agricolă românească, dar și a companiilor care comercializează sămânță în țara noastră, în fiecare an am înființat peste 50 de loturi demonstrative împreună cu stațiunile din diferite zone. Loturile erau amplasate la principalele șosele, bine și vizibil etichetate pentru a putea fi ușor observate de toți cei interesați. În fazele importante de creștere și dezvoltare a plantelor se organizau vizite ale fermierilor din zonă, cu explicațiile necesare.

La Institut, anual, se organizau așa- numitele „zile verzi“:

• Ziua grâului și a orzului;
• Ziua florii-soarelui și a soiei;
• Ziua porumbului și sorgului.

Aici participau specialiști din Ministerul Agriculturii, de la Direcțiile agricole județene și cât mai mulți fermieri din zona de sud a țării, unde erau prezentate și dezbătute toate problemele în legătură cu culturile respective.

Aveam, totodată, loturi cu secvențe tehnologice precum: diferite metode de lucrare a solului, diferite feluri de fertilizare, de semănat, măsuri de reducere a gradului de îmburuienare, substanțe folosite la combaterea bolilor și dăunătorilor ș.a.pe care la prezentam vizitatorilor, scoțând în evidență ce este mai bun pentru zona respectivă.

În fiecare an am tipărit broșuri cu aceste probleme pe care le-am difuzat gratuit participanților și la direcțiile agricole pentru restul fermierilor.

Am elaborate cărți de specialitate cu problemele de bază și elaborate pentru a fi înțelese și de cei care nu au pregătire în acest domeniu, cărți care au fost difuzate gratuit prin direcțiile agricole.

În acest fel considerăm că au putut ajunge să fie cunoscute de fermieri problemele noi din agricultură, din etapa respectivă.

Pe parcurs, nu a mai fost finanțare, personalul s-a restrâns, ca și activitatea.

Credem că Ministerul Agriculturii este convins de necesitatea unei bune informări a fermierilor și propunem următoarele:

• În unitățile de Cercetare agricolă să fie finanțate Colective de extensie din 2-3 cercetători, personalul auxiliar necesar în institute și cel puțin câte un om în stațiuni care să se ocupe de testarea soiurilor și hibrizilor noi, de îngrășăminte, de pesticide, de lucrările solului și să recomande fermierilor ce este mai corespunzător pentru fiecare zonă.
• Rezultatele obținute din aceste testări să fie comunicate la Ministerul Agriculturii, unde se află un colectiv din cei mai buni specialiști pe probleme precum: porumb și sorg, cereale păioase, plante tehnice (floarea-soarelui, sfecla de zahăr, rapița), leguminoase anuale și perene, legume-vie-pomi, zootehnie, mecanizare. Aceștia vor fi și cei mai buni consilieri ai conducerii ministerului pe problemele respective.

Pe baza rezultatelor obținute în unitățile de cercetare, acești specialiști elaborează sintetic câte o broșură pe care o difuzează în țară prin direcțiile agricole. În anii următori se mai editează doar o broșură pentru cultura mare, una pentru legume-pomi-vie și alta pentru zootehnie care cuprinde doar ce a apărut nou față de broșura anterioară.

În anii ’50, Ministerul Agriculturii a elaborat o broșură numită „Agrominim“, care a fost difuzată la sate și cuprindea noțiunile de bază ale cultivării plantelor.

• La fiecare județ să existe un colectiv cu sarcini precise de consultare și care, cu unitățile de cercetare din zonă, să înființeze loturi demonstrative cu toate problemele necesare.
• Cel mai important este ca, la nivelul fiecărei comune, să existe cel puțin 2 specialiști – unul pentru vegetal, celălalt pentru zootehnie. Aceștia să fie subordonați Direcției agricole și nu primăriei pentru a se ocupa numai de informarea cultivatorilor și crescătorilor de animale din comună.

Ei trebuie să cunoască bine conținutul broșurilor și în perioadele de activitate în câmp, să fie mereu printre cultivatori sau în grajd, dându-le sfaturile necesare.

Când Direcțiile agricole organizează vizite la loturi demonstrative, ei mobilizează cultivatorii din comună să viziteze loturile urmărind, în special, problemele specifice comunei lor. În acest fel considerăm că se poate realiza o bună informare a tuturor agricultorilor din România.

Este necesară mai multă voință la organele de conducere și ceva finanțare care va fi răsplătită de zeci de ori.

Prof. dr. ing.Vasile POPESCU

DN Agrar Group (BVB: DN), cea mai mare fermă zootehnică integrată din România, cu producție de lapte de vacă și producție vegetală, a finalizat lucrările de modernizare a sălilor de muls la Ferma Apold. Investiția a constat în construcția unei noi săli de muls, la standarde internaționale, care a fost finalizată în luna iunie și a fost finanțată printr-un împrumut bancar, precum și în renovarea sălii de muls curente, a cărei valoare de renovare s-a ridicat la suma de 100.000 euro și a fost finanțată integral prin surse proprii, inclusiv construcția și punerea în funcțiune.

Operarea celor două săli la capacitate maximă, în 3 ture, ar permite o creștere a capacității operaționale cu 50% pentru Ferma Apold, de la 1.000 de vaci. Totodată, pentru aceeași fermă au fost achiziționate 400 de vaci de muls, care vor acoperi până la 40% din noua capacitate.

„Investițiile în sălile de muls realizate la ferma Apold contribuie la obiectivul grupului de a creşte producţia de lapte, după ce în prima jumătate a anului am investit în noi adăposturi pentru animale, creşterea efectivului de animale, precum şi o hală suplimentară de stocare a furajelor. În linie cu strategia anunțată, am investit în achiziționarea a 400 vaci, rasa Holstein din Germania, pentru ferma Apold, restul efectivului fiind completat cu tineret bovin crescut în fermele noastre“, a declarat Jan Gijsbertus de Boer, președinte al Consiliului de Administrație DN Agrar Group SA.

Cele două săli de muls sunt de tipul „Swing over“ și au integrate câte 60 de posturi pentru muls, fiecare, împreună, având o capacitate de muls de 480 bovine/oră, însumând o producție curentă de 45.000 de litri de lapte zilnic.

În primul semestru din 2022, DN Agrar și-a consolidat poziţia de lider de piaţă în producția de lapte de vacă, cu operaţiuni integrate, cu peste 10.000 de capete de vaci de lapte și tineret bovin şi o suprafață lucrată de aproape 7.000 de ha de teren.

DN Agrar Group este cea mai mare fermă zootehnică integrată din România, cu producție de lapte de vacă și producție vegetală. Grupul activează în centrul Transilvaniei, în județele Alba, Sibiu și Hunedoara.

Compania a fost înființată în 2008 de Jan Gijsbertus de Boer și este listată la Bursa de Valori București, în piața AeRO din februarie 2021. Începând cu data de 19 septembrie 2022, acțiunile DN Agrar sunt incluse în indicele BETAeRO al celor mai tranzacționate companii din Sistemul Multilateral de Tranzacţionare SMT.

Principalele domenii de activitate ale companiei sunt zootehnie, producție agricolă vegetală, prestări servicii în agricultură, logistică, transport, turism și servicii de consultanță pentru afaceri și management.

(I.B.)

Interviul pe care ni l-a acordat Adrian Balaban, manager al companiei Porc&Co, are menirea unei radiografii a unui sector important în cadrul zootehniei românești, respectiv creșterea suinelor. Pierderilor cauzate de Pesta Porcină Africană li se adaugă acum presiuni suplimentare, dar producătorii fac eforturi să rămână pe piață.

„Orice deviație în jos a pieței ne poate duce ușor la pierderi uriașe“

Reporter: Sectorul de creștere a porcilor a fost supus în ultimii ani unor presiuni extraordinare cauzate de Pesta Porcina Africană. Cum a fost anul acesta pentru acest sector, mai ales în contextul anului agricol atât de dificil?

Adrian Balaban: În plus față de probleme cauzate de Pesta Porcină Africană a existat și această influență a războiului de la granița noastră care a dus la aceste creșteri necontrolate ale materiilor prime pentru furaje în primul rând. Aceste creșteri ne-au afectat direct. Prețul energiei și al gazelor s-a modificat, dar acest lucru nu a avut un impact atât de important deocamdată. Vom vedea cum va fi în perioada de iarnă. Prețul furajelor s-a dublat practic, iar acest lucru a dus la creșterea costului de producție semnificativ, cu aproape 80% față de anul anterior. Nu ne-am imaginat că vom ajunge în această situație, mai ales că piața porcului în Europa și România este atât de fluctuantă. Orice deviație în jos a pieței în jos în momentul de față ne poate duce ușor la pierderi uriașe.

Rep.: Cum a fost în ultimii ani piața cărnii de porc?

A.B.: A fost ca un carusel într-un parc de distracții. În februarie-martie 2020 aveam aceleași prețuri de vânzare pe care le avem acum, cu o diferență foarte mică, de câteva zeci de bani. Atunci vindeam cu

8,4 lei/kg, acum vindem cu 8,5-8,6 lei/kg. Asta în condițiile în care toate prețurile au crescut și există o inflație de cca 17%, dar care probabil este mult mai mare de atât. Sunt foarte mulți factori care influențează piața, dar impactul cel mai nefericit l-a avut apariția pestei porcine în Germania, unul dintre cei mai mari exportatori de carne de porc din Europa. Germania nu a mai putut exporta către țări terțe, iar asta a dus la o reorientare către piața internă europeană, respectiv exportul către țări unde era un deficit, cum este și cazul României. Acest lucru a dus la scăderea prețurilor pentru producătorii locali și la pierderi în producția locală.

„Avem un deficit mare în partea de reproducție și de efective-matcă“

Rep.: Ce măsuri se implementează la nivelul unui stat în cazul unei situații similare celei pe care ați descris-o dvs.?

A.B.: În situația în care suntem noi astăzi, cu un „self sufficient“ de mai puțin de 20% probabil, orice măsură ar lua Guvernul ar fi pentru sprijinirea producției. Nu știu dacă mai există în Europa o țară care să fie în aceeași situație cu noi. Depinde de specificul fiecărei țări, iar România are o specificitate în ceea ce înseamnă creșterea porcului. Avem cel mai mare număr de porci crescuți în exploatații neprofesionale din Europa și acest lucru face și mai dificilă controlarea situației generale din piață.

Rep.: Ce efective de suine avem în sistem industrial?

A.B.: În momentul de față, în sistemul industrial sunt crescuți cca 1.000.700 de porci. Anul acesta vom abatoriza sub 3.000.000 de porci ceea ce, față de vârful din 2016, înseamnă o scădere de 1.600.000 de capete. Este o pierdere cauzată de pesta porcină. Dacă luăm în considerare că, din animalele sacrificate, mare parte sunt purcei importați și porci importați pentru sacrificare directă avem un deficit și mai mare în partea de reproducție și de efective-matcă. O prioritate pentru guvernanții noștri ar trebui să fie încurajarea investițiilor în fermele de reproducție. Avem un minus uriaș care va fi greu de recuperat, sunt necesari mulți ani în acest sens. Din nefericire, investitorii nu au încredere, în contextul acesta în care pesta poate apărea de oriunde și oriunde, să investească în ferme de reproducție. Atunci când piața și situația națională vor fi sub un anumit control, cu siguranță și investitorii se vor îndrepta spre acest sector. În momentul în care am reușit să controlăm pesta porcină clasică a crescut și interesul investitorilor și producătorii s-au putut adresa și altor piețe, nu au mai fost doar „prizonierii“ pieței interne, chiar dacă România este în deficit.

„Mesajul nostru nu a fost de a nu mai crește porci în gospodărie“

Rep.: Sunt eficiente măsurile de control și prevenție a Pestei Porcine Africane implementate în România?

A.B.: Măsurile de control sunt mai puțin eficiente în România pentru că avem un număr mare de porci crescuți în exploatații necomerciale, cu un nivel scăzut de biosecuritate din Europa și vorbim aici de câteva sute de mii spre un milion. Acest lucru face ca diseminarea virusului să fie greu de controlat, oricâte eforturi am face.

Rep.: Asociația Producătorilor de Carne de Porc din România a adus la un moment în discuție limitarea numărului de porci crescuți în gospodăriile tradiționale.

A.B.: Da, vorbim despre niște reglementări legale. În legislația românească în momentul de față sunt prevăzute anumite numere de animale care pot fi crescute în sistem gospodăresc. Noi doar am vrut să evidențiem acest lucru pentru că doar controlând mișcarea animalelor la nivelul acestor gospodării, dar și având o evidență a numărului de animale existente într-o gospodărie putem limita extinderea bolii.

Rep.: Credeți că la nivelul omului de rând a fost interpretată corect poziția asociației în privința acestui subiect?

A.B.: Cred că a fost greșit interpretată. Mesajul nostru nu a fost de a nu mai crește porci în gospodărie, ci de a respecta toți aceleași măsuri de biosecuritate pentru a putea coexista toți pe această piață.

Laura ZMARANDA

Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a publicat lista fermierilor care au solicitat finanțare pentru dezvoltarea fermelor mici (submăsura 6.3 din Programul Național de Dezvoltare Rurală 2014 – 2020). Acest Raport de selecție lunar, publicat pe pagina de internet a AFIR în data de 12.08.2022, conține lista cererilor de finanțare depuse online în perioada 27 octombrie – 26 noiembrie 2021 (respectiv, etapa a treia din sesiunea 2021 a submăsurii 6.3).

În urma procesului de evaluare și de selecție, 1.334 de investiții în ferme mici sunt selectate pentru a primi fonduri în valoare totală de 20.010.000 de euro. Totodată, în cadrul acestui Raport, sunt incluse și 256 de proiecte declarate neeligibile, alte 11 cereri de finanțare neconforme și 20 de proiecte care au fost retrase de către solicitanți.  

Sprijinul acordat fermierilor prin această linie de finanțare este 100% nerambursabil și are valoarea de 15.000 de euro/ proiect. Finanțarea pentru dezvoltarea fermelor mici se acordă în baza unui plan de afaceri, în două tranșe (75% din sprijin la primirea deciziei de finanțare și 25% în maximum trei ani de la primirea deciziei de finanțare).

„Selecția cererilor de finanțare depuse pentru submăsura 6.3, în etapa a treia, încheie practic procesul de evaluare și analiză al tuturor proiectelor depuse până în prezent pentru perioada de tranziție 2021 – 2022. Această perioadă a însemnat un efort administrativ imens pentru Agenție și, din păcate, un timp de așteptare foarte mare a rezultatelor de către beneficiari, lucru pe care am încercat cu toate resursele disponibile să îl atenuăm. Ar fi simplu să motivăm faptul că lansarea concomitentă a tuturor liniilor de finanțare în partea a doua a anului 2021 a dus la suprasolicitarea administrativă a AFIR, dar ceea ce contează este faptul că întregul personal a lucrat la toată capacitatea posibilă. Acești bani europeni, deosebit de importanți, vor putea ajunge la fermierii, procesatorii și antreprenorii din mediul rural românesc, plățile trebuind decontate până la 31 decembrie 2025.” a precizat Dorin OPREANU, Directorul general al AFIR.

Facem precizarea că pentru perioada 2021 – 2022, experții AFIR au primit și evaluat 28.522 de solicitări de finanțare în valoare de 2,37 miliarde de euro. Dintre acestea, au fost selectate până în prezent 17.534 de proiecte însumând 1,15 miliarde de euro.

Familia Mihalache din comuna Unirea, județul Brăila, nu s-a lăsat bătută, a mers înainte și și-a îndeplinit visul de a avea o fermă cu ovine. Chiar dacă în drumul lor s-au lovit de multe obstacole, cu multă muncă și perseverență au reușit într-un final să facă o treabă bună, iar la ora actuală ferma de bovine le aduce un profit rezonabil.

Fermierul Aurel Mihalache ne-a declarat: „Am început să activez în acest domeniu atât eu, cât și toată familia mea, respectiv soția și cei doi copii. Iubim animalele și, totodată, am dorit să avem și un profit pentru familie. Avem în jur de 60 de capete atât juninci, cât și 36 de vaci lactante. În fermă mai avem și câteva oițe pentru familie, poate în viitor vom achiziționa mai multe.“

Fermierul ne-a povestit că afacerea cu bovine a realizat-o chiar din banii proprii. „Tot ce a fost făcut în fermă până la ora actuală sunt din investițiile proprii. Activăm în acest domeniu al agriculturii de 12 ani. La început am avut un efectiv de 10 văcuțe și treptat ne-am extins. Totodată, ne-am ocupat și cu grădinăritul,“ a declarat Aurel Mihalache.

Chiar dacă în ultima perioadă am observat toți o creștere a prețurilor lactatelor pe rafturile din magazine, producția care pleacă din fermă și-a păstrat prețul vechi. „În ferma noastră avem zilnic o producție de cca. 480-520 litri obținuți de la un efectiv de 29 de vaci. Noi nu procesăm laptele în fermă, ci îl vindem procesatorilor din zona Brăilei. De la noi de pe poartă laptele pleacă cu 1,70 lei litru, un preț foarte redus luând în calcul că au crescut prețurile în toate ramurile. Însă la raft găsim litrul de lapte cu 5-7 lei. Chiar și așa noi suntem mulțumiți, avem profit. Baza furajeră pentru animale este produsă de noi. Da, este multă muncă, însă, dacă iubești animalele cu siguranță poți ține piept obstacolelor. Noi nu vom renunța la visul de a ne extinde mai mult ferma și sperăm să ajungem la un efectiv de 70-80 capete.“

Totodată, acesta ne-a mărturisit că beneficiile de a avea o fermă cu bovine nu constau doar în profitul obținut de pe urma acesteia. „Ferma de bovine îți poate aduce o serie de beneficii. Desigur, este multă muncă, dar trebuie luat în calcul și faptul că acum agricultura s-a dezoltat foarte mult. Există o serie de utilaje performante care îți pot ușura treaba în fermă. Totodată, profitul din lapte îl poți obține prin mai multe forme. Poți vinde laptele ca atare sau îl poți procesa. De asemenea, poți crește bovinele și pentru producția de carne. Carnea de bovine are un preț destul de ridicat acum în piață, aproximativ 19-20 lei kg“, a mărturisit fermierul.

Liliana POSTICA

Interesul fermierilor români pentru rasele de bovine de carne a crescut constant în ultimii ani. Cei mai mulți au ales rasa Angus pentru că se adaptează ușor condițiilor din România. Nu este greu de crescut, iar carnea este deosebit de apreciată.

Închiderea lanțului până la procesare asigură succesul

În Măgherani, Mureș, Nagy Peter Tamas, un apreciat specialist în zootehnie, a inaugurat, cu ocazia Zilelor Aberdeen Angus prima fermă integrată de creștere și îngrășare a acestei rase. „Cred că a fost pariul meu câștigător“, ne-a mărturisit fermierul mureșean. „Am avut ideea de a face această fermă cu fonduri europene, în 2019. Cu sprijinul AFIR am reușit, în mai puțin de doi ani, să construim o fermă la standarde de calitate deosebite. Când am început proiectul aici era o zonă plină de mizerie și noroaie pe unde nici nu puteai circula. Îmi aduc aminte că, atunci când am venit cu specialiștii de la AFIR, era cât pe ce să nu mai putem scoate mașinile din noroi...“

Nagy Tamas a dorit, de la început, să construiască o fermă integrată care să cuprindă întreg lanțul tehnologic, de la reproducție, creștere și îngrășare până la producerea de furaje și procesarea cărnii.

Ionuț Gociman, director executiv al Asociației Aberdeen Angus România, ne-a spus că ferma de la Măgherani poate fi un model pentru orice crescător de taurine din țară. „Fermierii noștri trebuie să profite de fondurile europene și ne dorim să fie cât mai mulți crescători de animale care să aplice acest model. Dacă reușești să închizi lanțul până la procesare poate fi o investiție de succes pe termen lung. Chiar dacă trecem printr-o perioadă dificilă, cu multe incertitudini și când toate s-au scumpit,  eu sunt optimist în ceea ce privește viitorul acestei rase în țara noastră.“

De la 25.000 la peste 100.000 de exemplare în toată țara

Efectivele de Aberdeen Angus au crescut spectaculos în ultimii ani. Din 2015, când România avea în jur de 25.000 de capete, s-a ajuns ca în acest an să avem peste 1.300 de ferme, mai mari sau mai mici, cu peste 100.000 de capete. 

Antal Barabas, secretar de stat în Ministerul Agriculturii, care a vizitat moderna fermă din comuna mureșeană chiar de la inaugurare, ne-a declarat că „zootehnia și agricultura, în general, sunt marile șanse ale României, în acest moment greu. Ferma fostului meu coleg Nagy Tamas are toate caracteristicile unei investiții cu adevărat europene.“

Nagy Peter Tamas și-a botezat ferma Black Angus Farm. Magazinul de desfacere a preparatelor din carne, ultima verigă din lanțul de producție, este chiar la intrare, ca o carte de vizită a întregii afaceri. Utilajele pentru procesare sunt de ultimă generație, iar regulile de igienă sunt respectate cu strictețe. „Pentru mine este un vis care a devenit realitate“, ne spune proprietarul Black Angus Farm. „Am promis acum trei ani că îl voi realiza exact așa cum am gândit proiectul și am reușit. S-a putut observa și la evenimentele organizate în luna aprilie în județul Mureș de Asociația Aberdeen Angus Romania că prețurile la carne sunt în creștere. La licitațiile care au avut loc la Fântânele kilogramul de carne de Angus, în viu, a ajuns la 14-15 lei, un preț bun pentru fermieri. Există o cerere mare pe piața europeană, unde în ultimii ani este un deficit de carne de vită și cred că ar fi șansa noastră să ajungem printre marii producători europeni. Primii pași au fost făcuți. Vreau să le insuflu și  puțin optimism fermierilor, chiar dacă este un an greu, din toate punctele de vedere, să aibă răbdare și cumpătare... Prin Asociația Aberdeen Angus dorim să creștem numărul de ferme în toate regiunile țării, dar mă gândesc, în special, la zona Bucovinei, unde numărul de animale a crescut considerabil în ultimii ani.“

• Dacă în urmă cu 10 ani puținii crescători de animale nu erau deloc convinși de rentabilitatea acestei rase, în ultima vreme lucrurile s-au schimbat. Mulți proprietari de ferme medii și mici par dispuși să renunțe la Bălțata tradițională pentru Angus sau alte rase de carne. Fenomenul este din ce în ce mai vizibil și în zonele de munte pentru că acestea pot fi valorificate mai bine pe pășunile alpine.

• Vaca de carne poate fi un pariu câștigător nu numai pentru Nagy Peter Tamas, ci poate fi asul din mânecă pentru zootehnia românească.

Vasile BRAIC

Angajații, fie ei bărbați sau femei, au, în esență, aceleași așteptări. Pe plan profesional, ei își doresc un job în care să poată învăța și crește, unde eforturile și performanțele să le fie recunoscute. Dar, totuși, cum este să lucrezi ca femeie într-o „lume“ a bărbaților? Răspunsurile vin de la Alexandra Ioana Gurzu, absolventă a Facultății de Agricultură Iași, actualmente inginer agronom la SC Agromec Dragalina SA, fermă din județul Botoșani ce administrează o suprafață de aproximativ 2.000 ha de culturi vegetale.

„Deciziile sunt la mine“

Alexandra Ioana Gurzu a început să lucreze la SC Agromec Dragalina S.A. din iulie 2019, ca inginer agronom la depozitul de cereale al societății, chiar la două zile de la susținerea lucrării de licență, unde a obținut un „10 curat“ la disciplina de Agrotehnică, specifică tânăra botoșăneancă. „Ferma SC Agromec Dragalina SA administrează o suprafață de aproximativ 2.000 ha, culturile predominante find cele de: porumb (666 ha), grâu (301 ha), floarea-soarelui (460 ha), soia (221 ha), sfeclă pentru zahăr (143 ha) și rapiță (143 ha), administrator fiind Stredie Marinel, iar inginer-șef Cătălin Rotariu.“

Inițial, munca de inginer a tinerei absolvente a constat în recepționarea, analiza, stocarea și livrarea producției agricole, dar în timp, sub îndrumarea inginerului-șef a început să se perfecționeze. „Depozitul este format din 8 celule metalice, patru dintre ele având o capacitate totală de 4.000 tone, iar celelalte patru o capacitate totală de 2.000 de tone. În prezent, pe lângă atribuțiile de la depozit, am fost delegată și în teren. Sub îndrumarea inginerului-șef Cătălin Rotariu încerc să mă perfecționez și pe principala ramură a agriculturii, bineînțeles pe suprafețe mai mici de teren, iar, așa cum spune chiar el, «deciziile sunt la mine», fiindu-i recunoscătoare pentru asta“, adaugă Alexandra.

„Sărbătorim Ziua Agronomului doar când plouă!“

Meseria de inginer agronom nu este nici simplă și nici frumoasă întotdeauna, specifică Alexandra. „Recomand tinerilor această meserie, chiar dacă în acest domeniu nu prea există timp liber; sărbătorim Ziua Agronomului doar când plouă, fie în câmp, fie la depozitul de cereale, tot timpul există un flux continuu, însă această meserie mi se potrivește mănușă. La terminarea liceului opțiunile au fost multiple, însă ceva m-a atras spre această facultate, poate „glasul pământului“, însă toți din cei care vor simți ceva asemănător să își urmeze instinctul. Meseria de inginer agronom este o încununare, iar pentru cine reușește să crească, fie și un simplu fir de iarbă, cu siguranță cândva, undeva se va vedea diferența.“

Agricultura are o importanță incomensurabilă!

În această meserie, satisfacția muncii prin rezultatele ei depășește de cele mai multe ori recompensa financiară, specifică tânăra. „Agricultura este, fără doar și poate, de o importanță incomensurabilă, ea stând la temelia existenței noastre; pe scurt, fără apă și hrană, nicio ființă nu poate supraviețui. Iar în țara noastră este poate singura ramură ce a «supraviețuit» revoluțiilor, schimbărilor climatice, pandemiei de coronavirus. Cu toate acestea, agricultura este prosperă și oferă o perspectivă, nouă și urmașilor noștri. Un exemplu clar a fost pandemia, când cam toate ramurile economiei au avut de suferit, însă eu, ca persoană ce lucrez în domeniul agricol, nu am remarcat ca acesta să fie atât de afectat, comparativ cu celelalte sectoare.“

Beatrice Alexandra MODIGA

Compania NHR Agropartners a desfășurat, pe parcursul anului 2021, o campanie de vânzări cu puternic impact social, intitulată „Fii eroul comunității tale!“. Orice fermier care achiziționa tractorul Deutz Fahr 7250 TTV, în ediție limitată, avea posibilitatea de a dona 2.500 euro unei asociații din localitatea de proveniență.

Final de campanie

A fost o campanie ce s-a desfășurat la nivel european, iar seria 7 de tractoare Deutz-Fahr a cuprins doar 500 de unități în întreaga lume, iar la noi în țară au ajuns 10 astfel de tractoare, care s-au vândut imediat și au ajuns în diverse zone ale țării. Pentru a admira tractorul chiar în fermă, dar și pentru a vedea unde au ajuns banii din donație, reprezentantul zonal NHR Agropartners, Matei Lupșa, ne-a condus în județul Argeș, în localitatea Negrași, acolo unde își desfășoară activitatea fermierul George Stoian.

„Tractorul din această campanie are 237 CP, cu motor Deutz de 6.1 litri, GPS inclus, un aspect foarte important pentru fermieri deoarece reduce timpii morți, se mișcă mult mai repede, deci reduce și costurile. Fermierul a ales acest tractor în urma unui amplu proces de cercetare. Pentru că 2021 a fost un an dificil, pentru că după toate cele întâmplate în 2020 foarte puțini fermieri și-au permis să facă investiții. George mai întâi a văzut tractorul, l-a analizat și apoi a decis că este o bună variantă pentru ferma sa. Într-adevăr, și campania umanitară a avut un rol decisiv în alegerea lui, pentru că, în general, toți fermierii vor să ajute comunitatea din care fac parte. Fermierul a și utilizat tractorul și ne-a spus că a rămas impresionat de confortul pe care îl oferă“, a declarat Matei Lupșa.

Reprezentantul NHR Agropartners este și fermier în județul Călărași, iar în urmă cu ceva timp a achiziționat și el un tractor în ediție limitată dedicată Centenarului. Nu este singurul utilaj din fermă marca Deutz-Fahr, mai are încă 2 tractoare și o combină și se declară mulțumit de modul în care acestea funcționează, motiv pentru care poate recomanda altor fermieri utilajele și din propria experiență.

Tânăr fermier cu ambiții mărețe

George Stoian din localitatea Negrași, județul Argeș, este un tânăr fermier care împreună cu tatăl său lucrează 400 ha de teren și își dorește să facă agricultură performantă. Investește în utilaje pentru că, alături de o tehnologie bine pusă la punct, are nevoie de echipamente performante care să-i ușureze munca.

„Am ales acest tractor pentru că se impunea în ferma mea unul cu o capacitate mai mare. Am ales acest brand pentru că am fost mulțumit de colaborarea pe care am avut-o de-a lungul timpului cu NHR, inclusiv în partea de service. Mi-am dorit un tractor cu cât mai multe dotări și să aibă GPS, deci un tractor performant din toate punctele de vedere“, a declarat fermierul.

Mai mult decât atât, George a declarat faptul că alegerea sa a fost influențată și de campania socială desfășurată de companie, pentru că are doi copii care în viitorul apropiat vor merge la școală și știe că aceste echipamente reprezintă o nevoie a învățământului actual și ar aduce o multitudine de beneficii tuturor celor implicați.

Donație pentru școală

Școala Gimnazială „Petre Badea“ din Negrași, județul Argeș, este o unitate de învățământ cu 9 clase și 113 elevi. În funcție de incidența cazurilor de Covid-19 își desfășoară cursurile atât online, cât și fizic. La fel ca în multe alte școli din mediul rural, dar nu numai, și în cazul acesteia se impun investiții care să faciliteze procesul de învățare. Prima tablă interactivă din școală a fost achiziționată datorită fermierului George Stoian, care, în urma investiției în propria fermă, a reușit să doneze și o sumă importantă școlii din localitatea natală.

„Noi am achiziționat o tablă interactivă, cu echipament complet, cu softul necesar și videoproiector. Astfel de echipamente sunt extrem de costisitoare pentru bugetul nostru, tocmai de aceea donația a reprezentat un beneficiu și aduce plus valoare învățământului din comunitatea noastră. Am ales aceste echipamente pornind de la nevoile pe care le aveam din punct de vedere material, iar tabla aceasta ne este utilă indiferent cu ne desfășurăm activitatea. Bineînțeles că am ținut cont și de preț, dar și de calitate. Ne bucură această inițiativă, pentru că vine din partea unui fost elev pe care eu l-am apreciat chiar și în perioada școlarității, dar și mai apoi ca adult. Vreau să îl felicit pentru tot ceea ce face, dar și să îi mulțumesc pentru acest sprijin“, a declarat doamna Mihaela Ionescu, directorul unității de învățământ.

Doamna director a mai precizat că mai ales în perioada de studiu online au fost necesare astfel de dispozitive atât profesorilor, la școală, cât și acasă elevilor. Mai mult, întrebată dacă se observă schimbări în performanțele elevilor de când a fost impus acest tip de învățământ, dumneaei a răspuns afirmativ, însă a precizat și faptul că s-au observat schimbări și în bine, pentru că astfel atât profesorii, cât și elevii și-au îmbunătățit competențele digitale. Echipamentele achiziționate sunt amplasate în sala de curs unde își desfășoară simultan activitatea elevii din învățământul primar, însă, pe măsură ce activitățile didactice vor impune acest lucru, și elevii alor clase vor putea beneficia de avantajele acestora.

Așadar, o nouă campanie încheiată cu succes de compania NHR Agropartners care vine nu doar în sprijinul agriculturii, și implicit al fermierilor, ci și al comunităților rurale, unde orice sprijin financiar este important.

Larissa DINU

Cu siguranță multora dintre noi nu ne lipsesc din meniul zilnic fructele. Pe lângă faptul că acestea au o serie de proprietăți benefice pentru sănătatea noastră, sunt și... delicioase. În România producția de fructe este într-o continuă dezvoltare, conform statisticilor MADR, în 2018 fiind înregistrată o producție de 1.813,4 mii tone. Desigur, clima favorabilă și solurile fertile încurajează fermierii să-și înceapă activitatea în sectorul de producere a fructelor.

„Ferma de lângă tine“, un lanț scurt de aprovizionare

De-a lungul timpului au fost inițiate subvenții/măsuri, asociații, cooperative ce susțin fermierii în valorificarea producției. De această dată vorbim despre Asociația Romcăpșuni, care vine, de asemenea, în ajutorul fermierilor. Inițiată de Mircea Poenaru, asociația promovează producția, în special în mediul online. Acesta ne povestește cu entuziasm despre asociație și este ferm convins că mulți dintre cei care vor fi membri vor primi toate informațiile necesare: „Asociația Romcăpșuni sau cum obișnuim noi să ne mai numim „Ferma de lângă tine“ este un lanț scurt de aprovizionare cu produse horticole, în principal cu fructe, și ne adresăm consumatorilor care doresc să știe de unde vin acele fructe. Totodată, consumatorii nu se rezumă doar la a cumpăra un produs de pe raft, ci sprijină și producătorii români.“

Președintele asociației, Mircea Poenaru, asigură consumatorii că producția este strict din fermele românești, iar fermierii asigură calitatea acestora: „Fructele sunt din fermele noastre. Noi avem o fermă în Giurgiu, la 35 km de București, cu o producție de căpșune și cireșe. Alți colegi de-ai noștri produc afine și zmeură în Dâmbovița. Fructele livrate sunt în funcție de soluri și amplasament. Ne-am dorit ca prin acest lanț scurt să fim cât mai aproape de București astfel încât timpul de așteptare să nu depășească 24 ore din momentul culegerii și până ajung la consumator. De obicei consumatorii sunt din București, în principal din nordul Capitalei și Ilfov. De asemenea, clienții sunt liberi să aleagă. Pentru cei care preferă comanda online aceasta poate fi ridică din 3 puncte de livrare. Vorbim practic despre niște frigidere unde ducem cutiile, iar consumatorii vin și le iau de acolo. De asemenea, plătind o taxă de 25 de lei pot primi fructele acasă prin curier.“

Totodată, Mircea Poenaru ne-a explicat că prețurile fructelor sunt accesibile, dar variază în funcție de sezon și tipul de fruct. Spre exemplu, prețurile căpșunelor încep de la 10 lei până la 25 lei kilogramul. Iar prețurile cireșelor pornesc de la 10 lei până la 15 lei kilogramul. Deoarece fermierii nu țin doar la calitatea producției, dar și la aspect fructele sunt ambalate în caserole de 250 grame sau 500 de grame, iar pentru comenzile mai mari sunt aranjate în cutii. Comanda minimă este de la 2,5 kg, iar clientul poate opta pentru mai multe tipuri de fructe.

Producția se vinde la prețul cerut de fermier

Asociația Romcăpșuni a fost inițiată cu ajutorul fondurilor europene: „Împreună cu alți colegi am accesat o măsură pentru a înființa această asociație pe un lanț scurt. Mai exact, am accesat Măsura 16.4. finanțată de MADR prin AFIR care se adresează lanțurilor scurte. Condiția lanțului scurt este ca vânzarea să aibă loc prin maximum un singur intermediar. Cel mai important aspect este că noi nu percepem fermierilor costuri, banii care sunt încasați de noi cu cardul ajung integral la fermieri, iar fermierii plătesc o cotizație. Noi nu intermediem; dacă fermierul ne dă producția cu 10 lei ținem să o vindem exact cu această sumă impusă de el. Excepție este taxa de transport care merge direct la curier de la fermieri, mărturisește Mircea Poenaru.“

Avantaje pentru fermele mici și medii

Deși în prezent asociația are membri mai mult de pe lângă București, fermierii din alte zone care doresc să-și valorifice produsele prin intermediul acesteia se pot înscrie ca membri în asociație și își pot stabili în funcție de zona unde se află punctele de livrare și consumatorii. Mircea Poenaru, a detaliat: „Avem în fiecare zonă un membru cu care putem coopera pe plan local. Noi ne adresăm fermierilor de lângă marile orașe care pot furniza și cantități mici. Atunci când vorbim de cantități de 1, 2, 3, cutii nu vorbim de un camion și atunci evident cei care au ferme mai mici sau medii au posibilitatea să culeagă fructele pentru vânzare directă. Le pot trimite direct prin lanțul scurt, către clientul final. O altă modalitate pe care o încurajăm prin promovare este ca și clienții să vină în ferme să-și culeagă singuri fructe în perioada de recoltare. Sunt anumite wekeend-uri în care fermele sunt deschise pentru cei care vor să vină cu copiii și să aibă certitudinea că fructul este cultivat chiar în fermă, nu este adus din afară și pus în cutii românești. Consumatorii pot vizita fermele și pot afla de tehnologiile de cultură ale fermierilor.“ Fermierii care doresc să facă parte din asociație sunt obligați să fie înregistrați la APIA și să dispună de carnetele de fitotratamente sanitare, iar cei care produc bio să fie certificați.

Noile concepte de comercializare sunt privite cu reticență

La ora actuală, asociația Romcăpșuni are 18 membri, iar reprezentanții ei speră ca în viitorul apropiat numărul de membri să devină tot mai mare. În acest sens, Poenaru ne-a declarat: „Intenția noastră este să încurajăm mai mulți fermieri să vină să comercializeze prin lanțul scurt și să formăm un grup de producători distinct pentru fiecare zonă. Inițial, membrii erau exlusiv cultivatori de căpșuni, așa s-a născut de fapt asociația Romcăpșuni. După care, mai târziu, a mai venit un coleg cu producție de zmeură și afine, astfel ne-am extins pe mai multe categorii de fructe. De asemenea, este foarte important ca și consumatorul să poată alege dintr-o gamă largă de produse.“

Chiar dacă prin această asociație fermierii au oportunitatea să-și valorifice producția prin vânzarea la un preț mai avantajos, se pare că nu sunt atât de deschiși la noile concepte de vânzare. „Este destul de grea colaborarea cu fermierii, sunt unii care nu vor să emită documente fiscale, iar alții nu sunt obișnuiți cu ambalarea. Pentru a le aranja în caserole de 200-500 g și pentru a le reda un aspect estetic necesită timp, iar fermierii sunt obișnuiți deja de mulți ani cu sistemele mai vechi de valorificare a producției; aceștia culeg fructele într-o cantitate mare și le vând en-gros la un preț mic, numai să scape de ele. De aceea e mai dificil să le explicăm că producția lor poate fi vândută dublu doar că în cantități mai mici. Însă sperăm să putem transmite acest mesaj unui număr cât mai mare de fermieri“, a conchis Mircea Poenaru.

Liliana POSTICA

„Un porc liber să se plimbe, să se hrănească după bunul plac, cu un indice de stres inexistent, va oferi o calitate a cărnii incomparabilă cu cea a porcilor din sistemul intensiv de creștere. Cred că toată lumea este de acord cu faptul că gustul cărnii din comerțul autohton nu este pe măsura prețului plătit și toți tânjim după gustul de odinioară, când porcul era crescut în gospodărie cu porumb, iarbă și poate mai avea acces și la o pășune, unde făcea mișcare în voie. Acesta este scopul proiectului meu, vreau să aduc gustul porcului de altădată în prezent, vreau ca urmașii noștri să consume o carne sănătoasă.“ Pledoaria de față îi aparține unui tânăr din Oradea, Liviu Fitero, care a pus bazele unei crescătorii de porci crescuți în semilibertate. Spune că modelul acesta i-a fost inspirat de fermierii americani și că intenționează să își dezvolte ferma în baza principiilor acestui sistem.

De ce creșterea în libertate

Liviu Fitero spune că întreaga sa viață a avut legătură cu animalele pentru că în gospodăria bunicilor și a părinților au fost mereu crescute găini, vaci și porci, dar că din anul 2008 a început să ia în serios această ramură a agriculturii și a pus bazele unei crescătorii de porci pe care a încercat să o dezvolte de la an la an.

„Până în prezent, dezvoltarea fermei s-a realizat prin intermediul surselor proprii de finanțare, dar pentru că îmi doresc atingerea celor mai înalte standarde în viitorul apropiat voi aplica pentru obținerea de fonduri europene prin Submăsura 6.1 „Sprijin pentru instalarea tinerilor fermieri“ din PNDR. Intenționez astfel nu doar să modernizez ferma, ci și să deschid o carmangerie cu produse proprii, realizate exclusiv din carne de porc Duroc. Acest proiect este unul exclusivist deoarece țintesc spre zona bio.“

În ceea ce privește alegerea rasei, acesta spune că a reușit să aducă în țară, prin intermediul membrilor unei asociații de crescatori de Duroc în rasă pură din Ungaria, exemplare Duroc din linia veche și autentică, cu proveniență USA (New Jersey).

„Din 2010 cresc Duroc în sistem liber și semi-liber, exact așa cum o fac și marii crescători americani. Acești porci nu știu ce înseamnă detenția pentru că s-au născut, au crescut și trăiesc în libertate totală, după bunul plac. Acest sistem de creștere este cel mai benefic pentru animale pentru că astfel ligamentele și încheieturile devin mult mai puternice, iar dimensiunile suinelor vor fi mult mai mari față de cele crescute în sistem închis. Acestea își iau din pământ porția necesară de săruri și minerale, se bălăcesc în nămol în zilele călduroase și de aceea nu au paraziți externi. Astfel, sistemul lor imunitar este extrem de puternic și nu au nevoie de tratamente aproape niciodată pe parcursul vieții.“

Caracteristicile și temperamentul rasei

Tânărul crescător ne-a prezentat și câteva aspecte din istoria rasei Duroc.

„Rasa Jersey Red sau Duroc a fost dezvoltată, în principal, în New Jersey și într-o oarecare măsură în Kentucky de către fermierii anilor 1800 care au adus-o la un standard ridicat de excelență în mai multe direcții. Acest porc era uneori numit Berkshire rosu, dar dacă acest termen este folosit cu vreo referire la Berkshire-ul modern, îmbunătățit, este o greșeală. Cele două rase au destul de puține caracteristici în comun. Cercetătorii de la Benson, Maule & CO din Philadelphia susțineau că „porcii roșii din Jersey“ sunt descendenți din vechiul Berkshire neameliorat deoarece vedeau credibilă descrierea făcută de Youatt vechiului Berkshire. Cu toate acestea, Jersey Red era un porc mult mai «gros» și mai apreciat decât Berkshire-ul modern îmbunătățit.“

Cele mai importante calități pentru care „Roșii“ (Duroc) sunt atât de apreciați sunt greutatea și dimensiunile neobișnuit de mari realizate la costuri reduse, constituția rezistentă, calitățile ridicate ale scroafelor și vierilor de reproducție și rezistența ridicată care nu impunea creșterea lor în regim închis. Porcii Jersey Red (Duroc) au o culoare roșie, predominantă pe tot corpul, iar la maturitate au culoarea roșu închis, dar foarte vie și lipsită complet de alb. Au boturi scurte, capete mici proporționale cu dimensiunea corpului și urechile aplecate. Au un corp lung și masiv, cu cupe adânci și osatură deosebit de solidă. Vor cântări la 12 luni 160-190 de kilograme, iar de la 14 la 20 de luni, 220-350 de kilograme. Porcul din rasa Duroc este docil, cu un temperament calm, prolificitatea este mai mult decât mulțumitoare întrucât rezultă o medie de 10, chiar peste 10 purcei înțărcați/ scroafă. Scroafele sunt extrem de grijulii, având o capacitate foarte ridicată de alăptare, iar vierii Duroc sunt cei mai valoroși deoarece au capacitatea de a îmbunătăți calitățile oricărei rase.

„Voi scoate un lot de porci la expoziție, iar oamenii vor putea alege“

Carnea porcului Duroc este apreciată la nivel mondial, fiind marmorată, suculentă, iar inserțiile de grăsime intramusculară fac inconfundabil gustul acestei cărni.

„Acest aspect îl voi scoate în evidență și în proiectul meu de viitor și sunt convins că va avea succes deoarece voi pune la dispoziția tuturor un nou concept legat de comercializarea cărnii de porc. Oamenii vor avea posibilitatea de a alege cu exactitate exemplarul care va fi sacrificat, precum și părțile dorite din acel porc sau chiar produse rezultate din el. Cu alte cuvinte, voi scoate un lot de porci la expoziție, iar oamenii își vor putea alege un jambon, un cotlet, o ceafă, un ciolan, chiar o jumătate de carcasă sau și un porc întreg. Ceea ce va face unic acest proiect este faptul că porcii vor fi crescuți după exemplul fermierilor americani. Porcii vor crește în totală libertate, astfel toate beneficiile sistemului de creștere se vor regăsi în calitățile cărnii. Vor lipsi E-urile, antibioticele și toate elementele nocive. Totul va fi controlat de supremul arbitru, și anume de natura și voința porcului. Porcii nu vor fi scoși la licitație la 6 luni ca în fermele intensive, ci la minimum 12 luni deoarece gustul cărnii de porc ajuns la maturitate este unul net superior. (D.Z.)

Raul Bereczki este inginer de mediu și crescător de vaci din rasa Aberdeen Angus. Începând cu anul 2012 a vizitat ferme de Aberdeen Angus din US, UK/Scoția, Irlanda, Germania, Cehia, Austria, Africa de Sud, chiar și din Australia și a observat cât de bine se poate adapta această rasă la condițiile pedoclimatice diferite din aceste țări și regiuni. Ca urmare, în 2015 a pus bazele propriei ferme în localitatea Meziad, județul Bihor.

În momentul de față, principala prioritate a crescătorului este investiția în genetică, iar în acest sens în fermă se derulează un program de însămânțare artificială bazat pe genele unor reproducători de top.

Sunt necesare condiții minime de organizare și infrastructură

În anul 2015 a achiziționat primele cinci exemplare pe care le-a integrat într-o fermă de vaci de lapte a unui prieten și spune că din această experiență a reușit să înțeleagă multe lucruri legate de adaptabilitatea și nevoile lor.

„În 2017 ne-am stabilit la locația actuală și am achiziționat alte 14 exemplare și un taur. Animalele aveau certificate de origine, fapt ce a avut o contribuție benefică pentru început deoarece astfel am primit subvenții, conform normelor în vigoare de la acea vreme. Taurul Simba pe care l-am folosit atunci avea un profil genetic care promitea mult conform fenotipului său și asta ne-a ajutat să dezvoltăm animale cu caracteristici Angus extraordinare, cu o structură a carcasei foarte bine dezvoltată, cu un corp lung și adânc. Era exact ce ne trebuia la acel moment, fapt pentru care am reținut o întreagă generație de vite de la acest taur, exemplare care sunt și azi în ferma noastră. În prezent avem 17 mame reproducătoare, 1 taur reproducător și vițeii din fătările din anul în curs 2021.“

Crescătorul din Meziad spune că motivele pentru care a ales să crească această rasă sunt multe, dar că cele mai evidente au legătură cu sistemul de creștere extensiv care permite creșterea și întreținerea acestei rase în condiții minime de organizare și infrastructură (adică un adăpost rustic și acces la apă) și nivel de muncă fizică mai scăzut decât la vacile de lapte (o familie formată din doi sau trei membri este suficientă pentru a întreține un efectiv de 20 de mame și un taur. Această alegere are și o rațiune economică, și anume costuri de întreținere reduse.

„Noi ținem animalele libere pe pășune la păscut pasiv ad libidum, adică după nevoia lor și cât doresc, din luna mai până în decembrie. În această perioadă ele vor pășuna în sistem rotațional; o pășune de aproximativ 25-30 ha este împărțită în 5-6 țarcuri, iar prin observație putem decide când este momentul să le introducem în țarcul următor. Din luna decembrie până în mai ținem animalele în zona adăpostului, pe un perimetru restrâns, dar tot libere, unde au acces la hrană și apă. Hrana lor este formată din iarba de pe pășune în perioada pășunatului, iar pe timp de iarnă din baloți de iarbă uscată, (o rețetă de iarbă semănată). Le hrănim și cu siloz de porumb. Avem pășune proprietate privată, iar hrana pentru iarnă este cultivată pe terenurile proprii. Administrăm aproximativ 30 ha de pășune și 12 ha de teren arabil.“

Un program AI care să țină pasul cu valorile genetice contemporane

Potrivit interlocutorului nostru, în 2021 a demarat un program de inseminare artificială care să permită fermei sale să țină pasul cu valorile genetice contemporane.  Astfel va reuși să identifice gene de la tauri valoroși la nivel internațional (exemplare precum SAV America 8018 sau tauri din ferme de genetică recunoscute, precum Quaker Hill , Poos, Montana CC). Astfel de tauri au valori stabile și foarte prezente, iar prin programul AI poate insemina juninci și mame mature din fermă cu scopul de a obține ulterior produși cu valori genetice îmbunătățite.

„Anul acesta, spre exemplu, am folosit un taur Aberdeen Angus care are valori foarte bune și stabile în direcția următoarelor gene: fătări ușoare, greutatea mică a fătului la fătare, valori foarte bune ale ugerului, astfel vom avea mame ce vor putea susține alăptarea pe termen lung și, în consecință, vițeii vor fi mai bine dezvoltați și vor exista indici foarte buni de valorificare a energiei și hranei, valori excelente pentru carcasă. În fiecare an, în funcție de observațiile pe care le facem, vom alege pentru acest program tauri cu gene care să completeze profilul genetic prezent în cireadă, care să stabilizeze sau să îmbunătățească valorile pentru profilul genetic al grupului de mame reproducătoare.“

HW Black B, taurul prezent acum în ferma de la Meziad, este un produs al Fermei HW Netherton Angus Scotland și a fost obținut prin procedura de transfer embrionar, din mama Rawburn Black Beauty și tatăl Rawburn Boss Hog.

„Profilul genetic al lui Black B este cu siguranță cel mai echilibrat al unui taur Aberdeen Angus care a plecat vreodată din Scoția în Europa de Est. Sigur că nu ne putem compara cu țări precum Cehia, Austria, Germania, Franța, Spania, care au o piață mult mai bine dezvoltată în jurul acestui domeniu și care își permit să investească mai mult și mai des în genetică deoarece se adresează unei piețe mult mai stabile a acestor produse de delicatese culinare. Dar avem speranțe că și la noi se va dezvolta gustul pentru aceste produse.“

„În acest moment dezvoltăm calitatea genetică a efectivului, prin selecția genetică și montele realizate prin montă naturală și dirijată. Ulterior vom selecta pentru reproducție femelele și vițeii masculi care corespund programului de dezvoltare coordonat de către Asociația Aberdeen Angus. Vițeii care nu se încadrează programului, dar și obiectivelor fermei noastre vor fi direcționați către programul de îngrășare și abatorizare“, ing. Raul Bereczki

„Vițele selectate pentru montă, pe criteriul de dezvoltare corporală și fenotip, vor fi supuse unui control al pelvisului la vârsta de 14-16 luni și cele care sunt considerate apte pentru o fătare ușoară vor fi apoi integrate în programul AI pentru dezvoltarea efectivului propriu.“ – Ing. Raul Bereczki

D.Z.

Până nu demult, agricultura era considerată un domeniu dedicat bărbaților. De fapt, chiar și astăzi există această preconcepție, însă statisticile la nivel mondial arată faptul că femeile au un rol esențial în dezvoltarea agriculturii și a mediului rural. Chiar și la nivel național se observă un trend ascendent în ceea ce privește numărul celor aflate la conducerea fermelor.

Există și o zi internațională dedicată femeilor din mediul rural, iar în fiecare an, pe data de 15 octombrie, diferite organizații organizează evenimente prin care se subliniază rolul acestora în tot ceea ce înseamnă lanțul alimentar: de la producție până la prelucrarea, prepararea și distribuția alimentelor, precum și în asigurarea hranei gospodăriei și a comunității din care fac parte. Anul acesta, sloganul acestei sărbători a fost: „Femeile din mediul rural asigură hrană sănătoasă pentru noi toți“, ceea ce întărește și mesajul unui recent raport ONU: „Dincolo de COVID-19: Un plan feminist pentru sustenabilitate și justiție socială“, conform căruia este nevoie de producții obținute din culturi diverse și sănătoase pentru piețele locale, naționale și regionale, un element esențial de altfel și pentru susținerea mijloacelor de trai ale femeilor din mediul rural și pentru asigurarea securității alimentare a noastră, a tuturor.

Aceeași sursă ne arată faptul că femeile din mediul rural dezvoltă mișcări și strategii locale care conduc la diversitatea culturilor și îmbunătățirea gestionării solului, a apei și dăunătorilor, care ajută gospodăriile să sporească veniturile și cresc securitatea alimentară.

La nivel mondial, în prezent, cele mai multe ferme de familie sunt gestionate de femei, în timp ce bărbații își caută un alt loc de muncă. Mai mult decât atât, 70% dintre lucrătorii agricoli sunt femei, potrivit unui raport al Organizației pentru Alimentație și Agricultură. Chiar dacă femeile domină forța de muncă din ferme, majoritatea fermelor mari sunt deținute în continuare de bărbați.

În ceea ce privește numărul femeilor beneficiari ai măsurilor de investiții sprijinite prin Programul Național de Dezvoltare Rurală 2014-2020 (PNDR 2020), conform AFIR acesta  este de 8.760, iar valoarea totală a contractelor încheiate de acestea este de peste 360 milioane euro.

Submăsurile accesate de reprezentantele sexului frumos sunt: 4.1 și 4.1a – Investiții în exploatații agricole și pomicole, 6.1 – Sprijin pentru instalarea tinerilor fermieri, 6.2 – Sprijin pentru înființarea de activități neagricole în zone rurale, 6.3 – Sprijin pentru dezvoltarea fermelor mici și 6.4 – Sprijin pentru investiții în crearea şi dezvoltarea de activități neagricole.

Analizând datele de monitorizare ale PNDR 2020, putem spune că, din totalul de 46.105 beneficiari ai acestor submăsuri, cele peste 8.000 de femei reprezintă 19%.

Astfel, numărul femeilor beneficiari cu vârsta sub 40 de ani este de 5.768, iar contractele încheiate de acestea pentru finanțare din fonduri europene nerambursabile pentru agricultură și dezvoltare rurală este de aproape 300 milioane euro. Valoarea contractată de cei 2.992 beneficiarii PNDR 2020 femei cu vârsta de peste 40 de ani este de 72,1 milioane euro.

Cel mai mare număr de beneficiari femei, 4.107, are submăsura 6.1 – Sprijin pentru instalarea tinerilor fermieri. Evident, este vorba de beneficiari femei cu vârsta pe până în 40 de ani la data semnării Contractului de finanțare. Valoarea acestor contracte se ridică la 168 milioane euro. Pentru această submăsură, femeile reprezintă 34% din numărul beneficiarilor.

În ceea ce privește doamnele cu vârsta peste 40 de ani, cea mai accesată măsură pentru acest tip de beneficiar este submăsura 6.3 – Sprijin pentru dezvoltarea fermelor mici. Este vorba de 2.752 de femei și o valoare publică a contractelor încheiate cu AFIR de 41,2 milioane euro. Totodată, 1.153 de doamne sub 40 de ani au accesat această submăsură, valoarea contractelor încheiate fiind de 17,2 milioane euro.

Submăsura 6.2 – Sprijin pentru înființarea de activități neagricole în zone rurale a fost accesată de 362 de doamne, valoarea contractelor fiind de 22,4 milioane euro.

Pentru submăsurile 4.1 și 4.1a – Investiții în exploatații agricole și pomicole au fost semnate un număr de 274 de contracte, în valoare de 90,9 milioane euro.

De sprijinul pentru investiții în crearea şi dezvoltarea de activități neagricole (submăsura 6.4) beneficiază 112 femei, iar valoarea contractelor este de 20,4 milioane euro.

Conform unei statistici furnizate de Agenția de Plăți și Intervenție pentru agricultură, numărul femeilor care activează în ferme și au solicitat sprijin de finanțare în Campaniile 2018-2020 este următorul:

Putem observa faptul că în acest interval, 2018-2020, ponderea cea mai mare a femeilor care au depus cereri la APIA o au cele cu vârsta cuprinsă între 60-70 de ani, urmate de doamnele cu vârste cuprinse între 70-80 de ani.

Așadar, vorbim în prezent de agricultură la feminin, iar tendința femeilor din mediul rural care activează în agricultură este aceea de a-și depăși condiția, de a-și deschide propriile businessuri și de a demonstra că pot fi în același timp mame, soții, dar și femei de afaceri care pot să asigure hrană sănătoasă pentru familie, comunitatea din care fac parte, în unele cazuri pentru piața regională, națională și chiar pentru export. Însă agricultura la feminin nu trebuie interpretată doar ca o statistică în ceea ce privește prezența efectivă în ferme. Agricultura este un domeniu ofertant și în privința ocupării locurilor de muncă în domeniul cercetării în cadrul instituțiilor, asociațiilor ori firmelor de profil. Mai mult decât atât, la nivelul multinaționalelor din domeniu ce au reprezentanțe în România se poate observa faptul că unele funcții de conducere, în special în cadrul departamentelor de marketing și vânzări, sunt ocupate de femei. Deci, agricultura poate oferi și cariere de succes femeilor care își doresc performanță!

Larissa Dinu

Ferma Cățean din Rotbav, Braşov, este o afacere de familie care continuă activitatea neîntreruptă a mai multor generații... Este o modalitate de a duce mai departe tradiția locală din zona de munte: creșterea animalelor și producția de brânzeturi tradiționale.

Fermă integrată ...

„Viziunea noastră constă în faptul ca fiecare bucată de brânză produsă de noi să ajungă pe mesele celor care apreciază gusturile autentice, indiferent în ce colț al lumii s-ar afla. Misiunea noastră este să oferim de fiecare dată același gust, la fiecare îmbucătură, consumatorilor ce vor fi astfel transpuși pe o pășune înflorată, într-o zi caldă de vară, urmând cu sfințenie rețetele de familie și având grijă de bunăstarea animalelor noastre. Și ne motivează bucuria nemărginită că facem ceva durabil împreună, încrederea că ne avem unii pe alții, animalele fericite, peisajele ce ne taie răsuflarea şi mulțumirile oamenilor ce se bucură de roadele muncii noastre“, ne spune George Cățean.

Ferma Căţean este, în fapt, o continuare a activităţii mai multor generații, începută în urmă cu 300 de ani, când străbunii, și ei tot ciobani, au început să crească animale şi să producă brânză, ne spune tânărul fermier. „Activitatea este continuată de noua generație; cu sprijinul părinţilor şi al familiei am extins activitatea fermei, crescând şi efectivul de animale. Astfel, fiecare are un rol bine definit: eu am preluat partea de vânzări şi marketing, Silviu, fiind medic veterinar, se ocupă de bunăstarea animalelor, iar Ionuţ se ocupă de cabaline, fiind un renumit dresor şi cascador. Cu o istorie de peste 300 de ani, Ferma Cățean menține și rasele locale, încurajând perpetuarea acestora, în prezent deținând 100 de vaci Bălțată Românească și 1.500 de oi din rasele Țurcană și Țigaie. La animale avem doar rase locale. Pe lângă vaci și oi, în fermă avem dedicată o parte pentru creșterea cailor de rasă. De menționat este faptul că în fermă mai avem un efectiv de 30 de vaci de carne din rasa Charolaise. Totodată, deținem 150 ha de teren arabil și 200 ha de pășuni cu înaltă valoare naturală (HNV) care sunt, începând cu 2020, și certificate ecologic. Fiind o fermă integrată, are capacitatea de a produce aproximativ 90% din materia primă necesară creșterii animalelor (fân, lucernă, porumb, grâu) și obținerii unui lapte de o calitate deosebită.“

În plan… hub gastronomic

Ferma Cățean este un proiect care s-a dezvoltat în timp, în mare parte din resurse propii, ne mai spune brașoveanul. Anual sunt alocate resurse pentru investiții care să țină pasul cu tehnologia și optimizarea economică. Produsele sunt diversificate, mai adaugă acesta. „Laptele obţinut în fermă este prelucrat, după reţete tradiţionale, în spaţii autorizate, în vederea obținerii de brânzeturi: telemea de vacă, telemea de oaie, caș, urdă dulce, cașcaval maturat, telemea maturată, brânză de burduf, brânză în scoarță de brad, caș și cașcaval afumat. Rețeaua noastră de distribuție include un magazin propriu, magazinul ȘMAG înființat printr-un proiect cu finanțare AFIR, precum și rețeaua Carrefour, la Insula producătorilor locali din orașele Brașov, Ploiești și București (Carrefour Orhideea), dar și AFI Brașov, sistemul online de livrare la domiciliu. În prezent livrăm şi spre unele restaurante sau bistro-uri din Brașov, şi ne dorim să dezvoltăm o relație de cooperare cu Breasla Cârciumarilor din Brașov care are deja câteva proiecte faine pentru sectorul HORECA. Avem în plan pentru viitor să dezvoltăm la Rotbav un hub gastronomic.“

O fermă trebuie văzută ca o afacere care își câștigă independența economică din ce produce, mai specifică acesta. „Subvențiile dedicate nu sunt principalul motiv de a face agricultură, aceasta trebuie să fie foarte dinamică în timp la provocările pe care le aduce inovația și noile politici. Ne propunem să deschidem mai multe magazine proprii, primul în imediata vecinătate a fermei pentru a permite celor care tranzitează Rotbavul, și nu numai, să oprească și să ne guste produsele, ba chiar să rămână și la masă întrucât urmează să ne dezvoltăm local și pe zona de ospitalitate. Dorim să creștem așa cum se cuvine afacerea noastră de familie pentru a deveni nu doar un model, ci și pentru a dezvolta armonios zona noastră. Totodată, din 2017, ferma noastră este una deschisă (pentru vizite și rol educativ) și vrem să contiunăm și în această direcție. Suntem preocupați de viitor și de ambițiile pe care Uniunea Europeană le are pentru următorii 10 ani. În ceea ce priveşte dezvoltarea pe partea tehnică, ne propunem să implementăm proiecte noi prin care să modernizăm activitatea curentă prin achiziţia de echipamente noi, mai eficiente, să contruim o clădire nouă, ce o să găzduiască animalele şi o să le asigure condiţii de trai mult mai bune, să investim în energie sustenabilă şi regenerabilă atât în fermă cât şi la stână. Dezoltarea fermei se va face nu în direcția volumelor de producție (mai multe animale sau terenuri agricole), ci în direcția consolidării pe piață prin rezultate economice, financiare și de notorietate“, încheie George Cățean de la Ferma Cățean din Rotbav, Braşov.

Ce îi recomandă:

Brânzeturile Ferma Cățean au câștigat premii la nivel european:

• O stea de aur pentru brânza de burduf, Institutul pentru Gust și Calitate Bruxelles;
• Medalie de bronz pentru telemeaua proaspătă, International Taste Award;
• Premiul special al juriului pentru telemeaua maturată, International Taste Award;
• Certificarea produselor prin scheme de calitate;
• Apartenența la conceptul SLOW FOOD.

Beatrice Alexandra MODIGA

O serie de animale crescute la ferme nu vor mai avea nevoie de cuști, anunță Comisia Europeană care va veni cu o propunere legislativă până în 2023. Anunțul vine în urma unei inițiativei cetățenești europene susținute de peste un milion de oameni.

Aplicarea măsurilor ar putea începe din 2027 și vizează într-o primă etapă eliminarea treptată a cuștilor, urmând ca apoi acestea să fie interzise.

Vor fi vizate, în mod special:

• animalele care fac deja obiectul legislației: găinile ouătoare, scroafele și vițeii;
• alte animale menționate în ICE: iepuri, puicuțe, găini ouătoare pentru reproducere, pui de reproducție pentru puii de carne, prepelițe, rațe și gâște. Pentru aceste animale, Comisia a solicitat deja EFSA (Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară) să completeze dovezile științifice existente în vederea stabilirii condițiilor necesare pentru interzicerea cuștilor.

Comisia s-a angajat deja să propună o revizuire a legislației privind bunăstarea animalelor, inclusiv în ceea ce privește transportul și creșterea, legislație care face în prezent obiectul unei verificări a adecvării care urmează să se încheie în vara anului 2022.

„Un sistem alimentar durabil este indisolubil legat de respectarea unor standarde ridicate de bunăstare a animalelor. Mulțumită cetățenilor noștri, Comisia își va spori și mai mult ambițiile în această privință și va elimina treptat utilizarea sistemelor de cuști pentru fermele de animale”, a spus Janusz Wojciechowski, comisarul european pentru agricultură.

Această propunere este inclusă în procesul de revizuire a legislației privind bunăstarea animalelor în cadrul strategiei „De la fermă la consumator”, proces care se află în desfășurare.

Fermierii vor primi stimulente și sprijin pentru modernizarea unităților, astfel încât acestea să țină mai mult seama de bunăstarea animalelor și să corespundă noilor standarde

Pentru mai multe detalii accesați link-ul: https://romania.representation.ec.europa.eu

Anca Lăpușneanu