Dăunătorii rapiței, dozele omologate și entomofauna utilă

În ultimii ani, cultura rapiței s-a aflat sub asediul dăunătorilor. Unii fermieri au făcut și 4 tratamente ca să scape de ei.

Din păcate, acest lucru nu este o surpriză. Specialiștii în protecția plantelor au tras semnale de alarmă în ultimii ani referitor la creșterea populațiilor de insecte dăunătoare la rapița de toamnă, o cultură și așa iubită de insectele de tot felul. Unii fermieri declarau că dăunătorii vin „valuri, valuri“ în cultura rapiței. Este o constatare asupra înmulțirii populațiilor diferitelor specii de insecte dăunătoare. Din păcate, omul este responsabil pentru acest lucru. Fără să vrea, omul a contribuit, în timp, la creșterea numărului de insecte dăunătoare culturii rapiței de toamnă. Indirect, prin toate activitățile care au dus la încălzirea climei (de zeci de ani) și direct, prin ceea ce face în câmp. Rotațiile scurte (în unele cazuri rapița revine după doi ani pe același loc), samulastra de rapiță, buruienile crucifere (din aceeași familie cu rapița).

Toate acestea au reprezentat o „masă copioasă“ pentru insectele dăunătoare rapiței cultivate. Aceste insecte beneficiază și de toamnele din ce în ce mai calde, așa cum a fost și cazul acestui an. Am văzut insectele active în cultura rapiței până la jumătatea lunii decembrie. Abia când s-au înregistrat temperaturi de iarnă veritabilă, activitatea insectelor s-a stopat. Uneori, iarna poate fi cel mai bun insecticid. Asta în regiunile temperate, unde, teoretic, trebuie să avem 3 luni de iarnă. Practic, din ce în ce mai rar avem iarnă veritabilă, cu temperaturi reduse și strat de zăpadă.

Problema este că nu avem bătaie de cap numai cu principalele specii de insecte dăunătoare rapiței. Dăunătorii secundari au ajuns să pună probleme din ce în ce mai mari, în ultimii ani. Dintre aceste specii, enumăr păduchele verde al piersicului (Myzus persicae) și molia verzei (Plutella xylostella) în perioada toamnei sau gândacul păros (Epicometis hirta) în primăvară. În toamna anului 2022, au crescut suprafețele semănate cu rapiță. Mulți fermieri au avut producție slabă la porumb și floarea-soarelui (sau chiar au avut culturile compromise) din cauza secetei. Prin urmare, mulți fermieri au pariat pe rapiță, fiind o cultură bănoasă, sperând că își vor mai recupera din pierderile financiare. Numai că seceta a continuat și în toamnă, favorizând populațiile de insecte dăunătoare, care și așa sunt în creștere în ultimii ani. Aceeași poveste s-a repetat în toamna anului 2023. Altă problemă este că, odată cu creșterea suprafețelor însămânțate cu rapiță, șansele să se facă o rotație ca la carte au scăzut. Dar, cât se mai face în zilele noastre o rotație ca la carte?

Acum, ce fac fermierii când s-au trezit cu rapița sub „asediul“ dăunătorilor? Au tratat cultura cu insecticide. Prin revistele de popularizare agricolă, mulți fermieri au declarat că au efectuat de la 2 trata­mente, până la 4-5 tratamente! Asta în condițiile în care, acum 10 ani, în toamnă nu se făcea decât tratamentul seminței și, eventual, un tratament în vegetație dacă era atac mare al larvelor viespii rapiței (Athalia rosae) sau al larvelor fluturelui alb al verzei (Pieris brassicae). Dar nu tratamentele în sine sunt problema, ci dozele folosite. Unii fermieri au declarat, tot prin revistele de popularizare sau pe rețelele de socializare, pe diferite grupuri destinate fermierilor, că „numai la o doză dublă au scăpat de probleme“. Aș adăuga eu, au scăpat atât de „probleme“, dar, foarte posibil, au „scăpat“ și de entomofauna utilă.

La afirmațiile cu „dozele duble“ de insecticide, permiteți-mi să fiu foarte sceptic. Spre marea mea uimire, inclusiv specialiști din domeniul agricol (altul decât protecția plantelor) au declarat, tot prin revistele de popularizare agricolă, că „numai la doza dublă a insecticidului“ au scăpat de insectele dăunătoare din rapiță!? Facem recomandări să nu se mai respecte doza omologată? În privința dozei trebuie să fim foarte atenți ce declarăm în public. Am putea suporta și rigorile legii, dacă declarăm că „doza dublă este mai bună...“. Dacă insecticidul aplicat la rapiță, pentru combaterea dăunătorilor acestei culturi, la doza omologată, înscrisă pe eticheta produsului, nu și-a făcut efectul scontat, trebuie să ne întrebăm mai întâi dacă cel care a tratat a respectat toate măsurile de aplicare. S-a făcut amestecul corect? Care era temperatura apei din rezervor la momentul efectuării amestecului? Cu cât aplicăm un tratament mai târziu în toamnă, cu atât există șansa ca apa din rezervorul mașinii de tratat să fie mai rece. Care este pH-ul apei din rezervorul mașinii de tratat? Dar conținutul în calcar? Etc., ș.a.m.d...Părerea mea, ca specialist în protecția plantelor, este că declarațiile privind „dozele duble au fost mai bune...“ sunt foarte hazardate. Este ca și cum un doctor ar recomanda pacientului să folosească o doză dublă de medicamente. Iar o cantitate mai mare de substanță activă poate duce la efecte secundare. În cazul rapiței pot fi două efecte secundare. Unul vizibil, și anume fitotoxicitatea.

De regulă, fitotoxicitatea nu apare foarte des la plante, în urma unei doze mai mari de insecticide, la fel cum se întâmplă în cazul erbicidelor. Dar mai este un efect foarte nedorit, care se vede pe termen lung. Dispariția entomofaunei utile! Dozele de insecticide au fost stabilite, în urma unor experiențe foarte riguroase, pe zeci de locații, în diferite condiții de mediu și de atac, pe timp de mai mulți ani. Așa s-a ajuns la doza omologată înscrisă pe eticheta insecticidului. Bine, dar ce facem dacă, într-adevăr, la doza omologată insecticidul nu are eficacitate? Dacă respectăm toate măsurile de aplicare, atunci trebuie notificat producătorul de la care s-a achiziționat insecticidul, apoi Autoritatea Națională Fitosanitară (ANF) și, în final, chiar și ANPC-ul.

Încă o dată, asigurați-vă că ați luat toate măsurile pentru aplicarea corectă a tratamentului la rapiță, la doza omologată. Cum puteți face dovada? Folosind tehnologia modernă. Filmați cu ajutorul telefonului mobil toate etapele aplicării tratamentelor, de la adăugarea insecticidului în rezervorul mașinii de stropit, până la aplicarea în câmp. Poate părea o muncă în plus, dar așa sunteți acoperiți, în caz că pot exista probleme.

Una dintre cauzele „valurilor de dăunători“ la rapiță este dispariția „frânelor naturale“, așa cum am numit eu entomofauna utilă. Speciile de viespi parazite sunt foarte sensibile la orice creștere a dozelor de insecticide. Fără entomofaună utilă populațiile speciilor dăunătoare rapiței cresc foarte mult, ajutate de toamnele calde. Rezultatul? Atac mare la rapiță și cheltuieli mai mari cu tratamentele.

Explicații foto

1. Păduchele verde al piersicului (Myzus persicae) pe fața inferioară a frunzelor de rapiță (în prima decadă a lui decembrie).

2. Polenizatori activi în decembrie (temperatură maximă 16 grade Celsius).

3. Molia verzei activă în decembrie (temperatură maximă 16 grade Celsius).

4. Mozaicul rapiței (TMV), viroză transmisă de afide, simptome apărute la mijlocul lui decembrie.

5. Frunzele de rapiță cu daune produse în toamnă de larvele moliei verzei și ale fluturelui alb al verzei.

Emil GEORGESCU, INCDA Fundulea