CRIZA DE MÂINE

Treceam pe drum și m-a oprit, motivând vrerea sa de a afla amănunte despre… sărăcia, zicea, ce va să vină. Era o femeie pe la vreo șaptezeci și cinci de ani dintr-un sat prahovean care, aveam să realizez, părea parcă împăcată cu gândul la un trai precar „ca în vremea anilor '50“.

Cu tactul specific bătrânilor înțelepți m-a angajat într-o discuție care, recunosc, nu mi-a displăcut.

Nu prea ești după-aici, așa-i? M-a întrebat direct. Așa este – îi răspund. Apoi – continuă bătrânica – trebuie să știi mai multe decât noi despre ce s-aude c-o s-o ducem rău de-aici încolo!

A fost startul unui dialog devenit deosebit de plăcut pe care l-am început cu oarecare rezervă. După doar câteva cuvinte schimbate aveam să constat că am în față un interlocutor agreabil. Și-a povestit mai toată viața, ducând mereu vorba către vremurile în care n-avea „ce încălța, îmbrăca și mânca“. Nu m-am arătat surprins pentru că descrierea mi-a amintit de poveștile părinților și bunicilor mei despre acea perioadă.

Ei bine, acest dialog a reușit să-mi trezească, cu atât mai mult, interesul față de ce va fi să fie. Istoria, nu mai este nici-o îndoială, se repetă. Ca în modă. Până prin anii '50 viața tuturor era incomparabil mai grea decât cea din anii de după și, mai ales, din perioada care, se pare, începe să apună.

De la sapă și plug de lemn tras de boi, ori cai, uneori chiar de vaca ce mai trebuia să dea și lapte, la tractoare conduse de roboți, de la focul în sobe încălzite cu ciocălăi, paie, vreascuri la încălzire centrală cu gaze naturale, de la mămăliga în traistă la capul locului cultivat cu de toate pentru a ține cât de cât o gospodărie cu familie și mulți copii, la supermarket sub scara blocului, sunt doar câteva din aspectele care fac diferența între… epoci.

Evoluția socio-economică din ultima perioadă însă, prevestește un declin atât de pronunțat încât, se pare, va întoarce viața cu câteva zeci de ani în urmă. Vom repune sobele în funcție, vom aduna din nou și ultimul gătej de prin ogradă, ne vom strânge grămadă familia într-o singură cameră pentru a ne fi mai cald, vom mânca „rațional“ și vom cârpi hainele rupte în coate și genunchi. Este, de altfel, recomandarea mai marilor care ne îndeamnă chiar să facem baie în doi, poate, îmi zicea cineva mai în glumă, mai în serios, punem totodată și oalele la înmuiat.

Parcă este prea mult totuși. Într-o epocă a cuceririlor tehnologice fără precedent, în care se face căldură din lumină și invers, în care omul a ajuns să conducă o uzină din fotoliu, fermierul tractorul asemenea, în care dispunem de atâtea resurse încă nepuse în valoare, să accepți revenirea la ceea ce aproape că nu ne mai aducem aminte, socotesc că înseamnă mult mai mult decât nepricepere. Prostie ce nu poate duce decât la iminenta criză de… mâine.

Sub masca deciziilor, recomandărilor Înaltei Porți de la Bruxelles, a războiului de la Răsărit, înfometăm popoarele, răcim casele, oprim economiile. Pe deasupra, mai recomandăm și achiziția de pastile cu iod ca panica să fie deplină.

Am zis. Nu schimbăm sensul drumului, doar vrem să ne trezim la realitate…

Ion BANU