Vine o lume a satului nou?

77 de ani… 77 de ani au trecut de la terminarea celui de-al Doilea Război Mondial. Ani a căror sumă dau România de azi. După război și după venirea comuniștilor la putere, datorită „dorinței de nestăvilit“ de a instaura comunismul cu orice preț s-a trecut la industrializarea forțată. Pentru că, nu-i așa, România trebuia să devină forță economică „de nădejde“ în lupta cu „dușmanul imperialist“. S-au construit fabrici și uzine, sistemele energetice începeau să cuprindă întreaga țară, ce mai, procentul de industrializare lua avânt. Numai că, în toată această fervoare de construire a societății socialiste multilateral dezvoltate s-a observat fenomenul de migrație de la sat la oraș. Astfel, în plan social, au loc fenomene de amploare: colectivizarea forțată, migrația sat-oraș care rupe legăturile sociale atât de puternice în trecut în mediul rural, impunerea ideologiei comunismului, industrializarea agresivă și rapidă. Toate acestea au rupt România în două: o Românie a sătenilor deveniți orășeni peste noapte și o Românie a țăranilor intrați în cooperative. De remarcat că aproximativ 20% dintre țărani au reușit totuși să rămână rupți de sistem, cu propriile gospodării.

Și a venit „revoluționarul“ an 1989. Visând zeci de ani la bunăstarea capitalistă, după vreo 10 ani de expectativă – poate vine capitalismul și pe la noi – începând cu anii 2000 românii au luat calea străinătății. A bejaniei, cum se spune în popor. Au fugit să trăiască și ei „pe viu“ visul occidental al bunăstrării. Adică au fugit după ce n-au avut pe vremea comunismului: mâncare pe săturate, vacanțe și multe, multe obiecte de toate felurile și culorile. Dar pentru toate astea au trebuit să muncească pe rupte. Unii au făcut-o, alții s-au întors. Problema lor e că au plecat până nu s-au mai oprit.

Astăzi, în anul de grație 2022, după ultimele date oficiale, circa 5,7 milioane de români trăiesc în afara graniţelor. Cea mai mare migrație pe timp de pace cunoscută vreodată în lume! Problema e că, neoficial, cifra reală ar fi de 8 milioane. Am citit multe mărturii, am văzut interviuri în care românii declară cu lacrimi în ochi că ar da orice să se întoarcă în țară pentru că „mor de dor“… Unii o fac. Cei mai mulți nu… De ce? Pentru că vor să asigure viitorul copiilor…

Între timp au venit pandemia, războiul și acum criza economică. Criză care, se pare, se adâncește tot mai mult în întreg spațiul occidental. „Spațiu“ care oricum era sortit la un anumit tip de criză din cauza green-deal-ului agresiv… Adică o economie „verde“ în defavoarea bunăstării clasice occidentale.

Sunt anumite voci care spun că tocmai vremurile potrivnice vor face ca românii să se întoarcă acasă… Sigur, nu toți, dar mulți.

Mai mult de atât… Peste 100.000 de români părăsesc, în fiecare an, oraşele pentru a se muta la sat. Odată cu pandemia şi cu creşterea costurilor utilităţilor, a scumpirii vieţii la oraş, fenomenul tinde să ia amploare, după cum arată o analiză pe care o prezentăm în revistă. Potrivit datelor statistice, peste 250.000 de români s-au mutat, în cei doi ani de pandemie, de la oraş la ţară.

Oare renaște satul românesc sub o altă formă? Numai timpul ne-o va arăta…

Ion Bogdan