Logo
Imprimă această pagină

Sărmanul vecin

Românul tot român rămâne. Primește o palmă, întoarce și celălalt obraz, apoi își ia dușmanul în brațe, îl mângâie pe ceafă, îl sărută pe frunte, după care îl invită și la masă. Suflet mare, blând și bun balcanicul nostru… mioritic. Atât de bun că uită de cel care l-a vrăjmășit cândva, fie chiar și cu vorba, ce să mai vorbim de fapte. Oare?

Fără îndoială, este bine să întinzi o mână celui aflat pe marginea prăpastiei, un gest care uneori poate face diferența între viață și moarte. Sunt atitudini care pot schimba mentalități, alunga prejudecăți, ori aerele de superioritate ca individ al unei entități naționale.

Mi-aduc aminte de strigătul semenilor noștri din Bucovina de Nord și nu numai, cu ceva ani în urmă pe când autoritățile țării vecine deznaționaliza etnicii români din ținuturile respective. Școli, cultură, alte rădăcini românești scoase în afara legii. Este drept că nici autoritățile române nu s-au prea implicat în a-și apăra semenii de după graniță, dar asta este o altă poveste.

Ei bine, evenimentele din ultima perioadă petrecute „la doi pași“ de România a oferit prilejul celor aflați în nevoi de a afla, în fine, despre cine și cum sunt de fapt românii, despre ospitalitatea românească și, mai cu seamă, sacrificiul pe care îl pot face OAMENII acestor meleaguri atunci când un seamăn îndură vicisitudinile unei crize. Are sau nu, dă din bucata lui de pâine. Sărmanul vecin se lasă pe el pentru binele aproapelui. Oare cum o fi socotită atitudinea de către cei care primesc la intrarea în ograda vecinului pâine și sare? După gesturile unor… infatuați manifestate după evadarea din pericol, mă îndoiesc că-și vor pierde din obiceiuri.

Sunt poate doar excepții. Oricum, trebuie să rămânem cum am fost dintotdeauna, dar vigilenți, pentru că „niciodată haina nu ne va fi mai aproape decât cămașa“, spune o veche zicală.

Cât despre vecinii… vecinilor, fie ei și la două aruncături de băț, s-ar cuveni să manifestăm mai multă rezervă, cel puțin câtă vreme nu prea știm care este de fapt… mărul discordiei sau ale cui interese sunt aduse în joc. Potrivnicie și ostilitate doar pentru cei care comit atrocități sub masca așa-ziselor… „acțiuni militare speciale“. Câtă vreme suntem în postura de a sta cu mâna întinsă, s-ar cuveni să stăm liniștiți în ogradă. Nu se știe de ce, de câte și de cine vom avea cândva nevoie. America este încă departe. Și-apoi să nu uităm experiența armelor întoarse. S-ar cuveni să privim cu mai multă atenție la ceea ce se petrece în jur. În vreme ce unii alimentează încă tacit mașinăria de război de la răsărit, noi încă mârâim prin gard la… nici nu mai știm la cine, asmuțiți de către dulăii Planetei mereu pregătiți să înșface din truda lumii. Cățeii adulmecă în vânt fericiți că au stăpân.

Sărmanul vecin, tot sărman rămâne, oricâte i s-ar flutura dinspre Apus.

Ion Banu

Revista Lumea Satului